144 matches
-
de necunoscători. MODULTC "MODUL" Gramatica Academiei (și gramaticile curente) disting câte două categorii de moduri din două perspective corelative: „Modurile sunt personale și nepersonale, iar, după funcțiunea pe care o au în propoziție, predicative și nepredicative.” (I, p. 215), „Modurile nepersonale și nepredicative șinfinitivul, gerunziul, participiul, supinulț nu exprimă persoana și nu formează predicatul; aceste moduri nu au forme flexionare care să indice persoana și numărul și au funcțiune de părți secundare de propoziție.” (I, 216) În noua ediție a Gramaticii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexionare care să indice persoana și numărul și au funcțiune de părți secundare de propoziție.” (I, 216) În noua ediție a Gramaticii Academiei se interpretează ca termeni ai opoziției categoriei Mod numai Modurile personale (predicative) (vol.I., pp.358-393).Modurile nepersonale din gramatica tradițională sunt interpretate într-un subcapitol exterior categoriei Modului, suib denumirea de Forme verbale nepersonale. (Idem,pp.483-543) Funcția principală a verbului - de predicat, verbele predicative, de component al predicatului, verbele copulative - este condiționată de capacitatea lui de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În noua ediție a Gramaticii Academiei se interpretează ca termeni ai opoziției categoriei Mod numai Modurile personale (predicative) (vol.I., pp.358-393).Modurile nepersonale din gramatica tradițională sunt interpretate într-un subcapitol exterior categoriei Modului, suib denumirea de Forme verbale nepersonale. (Idem,pp.483-543) Funcția principală a verbului - de predicat, verbele predicative, de component al predicatului, verbele copulative - este condiționată de capacitatea lui de a-și asuma predicația, funcție fundamentală a actului de comunicare lingvistică, ceea ce implică: • înscrierea conținutului semantic al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu mai este integrat între părțile de vorbire. Articolul definit și articolul nedefinit sunt interpretate ca " modalitate ( gramaticală) afixală de integrare enunțiativă." ( Idem, p.53) iar articolul demonstrativ-adjectival și articolul posesiv-genitival sunt considerate pronume semiindependente și discutate la clasa pronumelor nepersonale. (idem, p.44) Lipsit de conținut lexical și de autonomie semantică (și fonetică, în cazul articolului hotărât), articolul nu aparține claselor lexico-gramaticale. ci claselor de cuvinte care, alături de morfeme, intră în sistemul gramatical al limbii 1. Trei sunt funcțiile principale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
l-a-nchis la cazarma vânătorilor, da, e, bulgar...” (I.L. Caragiale, II, p. 250) În raport cu poziția formei scurte a pronumelui în linearitatea enunțului, principala realizare a funcției sintactice de complement (direct sau indirect), forma lungă a pronumelui (sau substantivul, pronumele nepersonal sau o propoziție) reprezintă: • reluarea funcției de complement; când forma lungă a pronumelui (sau pronumele nepersonal sau substantivul) urmează formei scurte: „Dă-mi-i mie ochii negri... nu privi cu ei în laturi.” (M. Eminescu) „Clădirea-și este sieși idol
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
formei scurte a pronumelui în linearitatea enunțului, principala realizare a funcției sintactice de complement (direct sau indirect), forma lungă a pronumelui (sau substantivul, pronumele nepersonal sau o propoziție) reprezintă: • reluarea funcției de complement; când forma lungă a pronumelui (sau pronumele nepersonal sau substantivul) urmează formei scurte: „Dă-mi-i mie ochii negri... nu privi cu ei în laturi.” (M. Eminescu) „Clădirea-și este sieși idol.” (Șt. Aug. Doinaș) „În sunete din urmă pătrunde-n fire cânt, Jelind-o pe crăiasa cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic.” (M. Eminescu) În dezvoltarea variantei marcată stilistic, conținutul semantic al termenului subiect este reluat (sau anticipat), printr-un alt termen lexical (sau propozițional): Subiectul simplu, realizat prin substantive sau pronume nepersonale (cel mai adesea, pronume demonstrative), este reluat printr-un pronume personal: „...Atunci în vecie Suflarea ta caldă ea n-o să învie.” (M. Eminescu) Observații: Mai ales în limbajul popular, subiectul substantival este anticipat printr-un subiect pronominal, acesta din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tezaurele ultimei perioade a bronzului carpato-danubian trebuie să fi fost îngropate pe vremea invaziilor scite.” (V. Pârvan) 2. Acordul în persoană Desfășurarea acordului în persoană depinde de realizarea concretă a funcției de subiect. Subiectul simplu, realizat prin substantiv sau pronume nepersonal, impune verbului-predicat (sau verbului-copulativ) forma de persoana a III-a, singular sau plural: „Călugării și-au închis rugăciunile în pivnițele pământului. Toate-au încetat murind sub zăvor.” (L. Blaga) „Vrei o casă? A mea îți stă deschisă.” (M. Eminescu) „S-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se sincronizeze cu el în persoană: „Lucești fără de viață Căci eu sunt vie, tu ești mort Și ochiul tău mă-ngheață.” (M. Eminescu) În enunțurile cu subiect multiplu, desfășurarea acordului este orientată de pronume: • Pronumele personal domină substantivul (sau pronumele nepersonal) din alcătuirea subiectului, impunând verbului-predicat poziția sa în interiorul categoriei gramaticale a persoanei: „A doua zi dimineață și eu și Pisicuța apucarăm drumul muntelui.” (C.Hogaș), „Dar nici noi, nici lucrurile nu suntem simple medii indiferente.” (C.Noica) • Dacă în structura
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-a, acesta impune verbului copulativ acordul: „Căci tu, tu ești el.” (M. Eminescu) „Tu ești om, eu sunt om. / Ce grea e pentru noi / osânda de a sta-n lumină!” (L. Blaga) Dacă subiectul se realizează prin substantiv sau pronume nepersonal, cel mai adesea numele predicativ impune verbului copulativ direcția acordului: „...Unul dintre noi doi murea, acela eram eu.” (P. Sălcudeanu) 3. Acordul în gen Sincronizarea în gen rămâne în limitele enunțului lingvistic, când subiectul se realizează prin substantiv, pronume nepersonal
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nepersonal, cel mai adesea numele predicativ impune verbului copulativ direcția acordului: „...Unul dintre noi doi murea, acela eram eu.” (P. Sălcudeanu) 3. Acordul în gen Sincronizarea în gen rămâne în limitele enunțului lingvistic, când subiectul se realizează prin substantiv, pronume nepersonal și pronume personal de persoana a III-a și depășește aceste limite, implicând în mod direct, nemediat semantic, realitatea extralingvistică, dacă subiectul se realizează prin pronume personale, la persoanele I și a II-a. Acordul este absolut în enunțurile cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
psihică) și în același timp modalitatea sintactică de situare a expresiei în perspectiva gramaticală a persoanei 31, nu pot avea decât complement intern, prelungire sintactică, redundantă, a formei scurte, prin forma lungă a pronumelui personal în acuzativ sau prin pronume nepersonale sau substantive, care trimit, prin planul lor semantic, la aceeași realitate extralingvistică: Pe tine te dor vreodată ochii?, Iar o doare inima pe Maria. Fiind o complinire necesară, cerută de verbul tranzitiv, nerealizarea funcției de complement direct duce la absolutizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate fi întrebuințată în absența formei scurte, decât în condițiile dezvoltării unor valori stilistice. Realizat prin forma scurtă de acuzativ a pronumelor personale, complementul direct este în mod frecvent reluat sau anticipat prin forma lungă a acelorași pronume, prin pronume nepersonale, prin substantive sau prin propoziții: „Lumea-l crezuse mort pe FătFrumos.” (M. Eminescu) „Apoi ca frunza cobori. Și țărna / ți-o tragi peste ochi / Ca o gravă pleoapă.” (L. Blaga) „N-avea să-l mai întâlnească niciodată pe cel ce
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
masă.”, dar „Am chemat pe copiii Danei la masă.” Dacă substantivul este determinat, la distanță, prin pronume personal sau reflexiv cu sens posesiv, nu este precedat de morfem: „L-am văzut pe fratele tău.”, dar „Ți-am văzut fratele.” • pronume nepersonale: „A înțelege pe altul, însă, înseamnă a avea sau a fi avut în sine o parte identică sau analoagă cu gândirea lui.” (T. Maiorescu) „Joace unul și pe patru / Totuși tu ghici-vei chipu-i.” (M. Eminescu) Observații: Unele pronume
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiunii de către principiul recțiunii, acuzativul neprepozițional (precedat sau nu de morfemul pe) se impune ca marcă distinctivă a funcției de complement direct. 2. Topica este modalitatea pin care se marchează identitatea funcțională a complementului direct realizat prin substantiv sau pronume nepersonal, când opoziția nominativ-acuzativ se neutralizează sub aspectul dezinenței; complementul direct urmează verbul-predicat, în timp ce subiectul îl precede: „Peștele mare (S) înghite peștele mic (C.D.).” 3. Dubla realizare a funcțiilor sintactice distinge frecvent complementul direct de subiect sau de complementul indirect. În
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație cu verbe, expresii sau locuțiuni impersonale, precum a-i plăcea, a-i conveni, a i se cuveni, a-i fi frig, a-i părea bine/rău etc., complementul indirect este un complement intern. Forma lungă a pronumelui personal, pronumele nepersonal, substantivul sau propoziția prin care se realizează reprezintă expresia sintactică a dativului personal din structura verbului (expresiei, locuțiunii), prin care se reliefează (când se realizează prin pronume personale) sau se concretizează conținutul său semantic: „Puțin îi pasă lui Bocioacă de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
multipla) realizare a funcției de complement indirect dezvoltă aceleași variante semantico-sintactice ca și complementul direct. Complementul indirect realizat prin forma scurtă de dativ a pronumelui personal poate fi anticipat sau reluat prin forma lungă a aceluiași pronume personal, prin pronume nepersonale, prin substantive sau printr-o propoziție: „Nu mi s-a urât mie cu binele ci de tine-i rău.” (M.Eminescu, P.L., 12), „Iar tovarășului dumitale i se cuvin patru lei...” (I. Creangă, 114), „Iar celui ce cu pietre mă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
G.A. îl discută ca o variantă a circumstanțialului de mod. (vol.II, p.186) În noua ediție a Gramaticii Academiei, “în clasa de substituție a circumstanțialului consecutiv” se înregistrează și realizări infrapropoziționale: "realizări nominale" și „realizări prin forme verbale nepersonale” (infinitivul și gerunziul) (Cf.vol.II, p.573) 39. În G.A., vol. II, pp. 203-204, precum și în alte lucrări de specialitate, cele două aspecte ale complementului de excepție sunt diferențiate pe baza formei, afirmativă sau negativă, a verbului-predicat și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
4. Mixul promoțional Mixul promoțional cuprinde o combinare de metode utilizate pentru promovarea unui produs specific. Mixul promoțional are la bază comunicarea dintre organizație și consumatori și cuprinde patru elemente de bază. Publicitatea este o formă de comunicare plătită și nepersonală privitoare la organizație și / sau produsele sale, care este transmisă unui segment țintă prin televiziune, radio, ziare, reviste, poștă, înscripții aflate pe vehicule, panouri stradale, cataloage, pliante, borșuri etc. Marketing și auditul în marketing Publicitatea este utilizată de persoane sau
MARKETING şi AUDITUL în MARKETING by Costel MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/1601_a_2941]
-
face promovare sunt dăunătoare sănătății și sunt asociate violenței. Atâta timp cât acestor produse li se permite existența și promovării trebuie să i se dea cuvântul. Marketing și auditul în marketing 8.2. Publicitatea. Tipuri de publicitate Publicitatea este forma de comunicare nepersonală care este transmisă prin mass media. Publicitatea este folosită ca mijloc de promovare a bunurilor, serviciilor, ideilor, imaginilor, scopurilor, persoanelor etc. O primă clasificare a publicității are în vedere obiectul căruia i se face publicitate. În funcție de acest aspect publicitatea poate
MARKETING şi AUDITUL în MARKETING by Costel MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/1601_a_2941]
-
sau „chipul“ dat principiului întemeietor), este semnul apartenenței neautentice, exterioare la o ideologie sau alta. Pe scurt, neautenticitatea naște și face să prolifereze ideologicul. încărcătura ideologică a unei tradiții este cu atât mai mare cu cât relația individuală este mai „nepersonală“, mai încremenită în tipare impuse, fără experiența directă a sacrului ca manifestare a prezenței divine. Dacă religiozitatea presupune prin definiție o serie de însemne și repere exterioare relevante pentru un grup, dar și o serie de practici, rituri, ceremonii menite
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Substantivele care desemnează locutorul 2.7. Termenii inclusivi 2.7.1. Pronumele indefinite, negative, interogative și relative 2.7.2. Grupurile substantivale cu utilizare inclusivă 2.8. Pronumele și locuțiunile pronominale de politețe 3. Subiectul non-nominal 3.1. Formele verbale nepersonale 3.2. Grupurile prepoziționale 3.3. Propozițiile reduse 4. Acordul unor tipuri de verbe-predicat 4.1. Acordul verbelor la diateza reflexiv-pasivă 4.2. Acordul operatorilor modali 4.3. Acordul în enunțurile care descriu operații matematice Capitolul 4. ACORDUL SINTAGMELOR BINOMINALE
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în care se include locutorul sau interlocutorul), cu substantivele care desemnează locutorul (ex. subsemnatul) și acordul cu pronumele și locuțiunile pronominale de politețe. În subcapitolul despre subiectul non-nominal, sunt grupate contextele în care subiectul este reprezentat de o formă verbală nepersonală, un grup prepozițional sau o propoziție redusă. În partea finală a capitolului, este discutat acordul anumitor tipuri de verbe-predicat: verbele reflexive cu valoare impersonal-pasivă și operatorii modali. Al patrulea capitol se referă la subiectul format dintr-o sintagmă binominală, am
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
adjectivul pronominal de întărire: eu însămi, noi înșine (vezi cap. 2. Acordul în grupul nominal). Persoana a III-a singular este asociată în limba română cu defectivitatea, fiind utilizată în contexte în care subiectul este non-nominal (propoziții sau forme verbale nepersonale). Prin urmare, persoana a III-a singular este persoana nemarcată în română, la fel ca în celelalte limbi (Sauerland, 2005). 3.2. Genul În limba română, distincțiile de gen reflectă parțial caracteristicile de gen natural ale referentului, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Cazul nominativ este atribuit prin acordul dintre centru și Spec, spre deosebire de acuzativ, atribuit prin guvernare (complementul direct este guvernat de centrul verbal) (L. Avram, 2003). În engleză, doar Flexiunea personală (engl. finite Inflection) poate atribui cazul nominativ. Verbele la forme nepersonale (infinitiv, gerunziu) nu pot să atribuie cazul nominativ: (7) a. He tried [*he to attend lectures twice a week]. (cf. L. Avram, 2003: 75) b. I can't imagine [*he attending lectures twice a week]. (cf. L. Avram, 2003: 75
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]