96 matches
-
să corespundă expectațiilor sale negative" (A.T. Beck, 1979)195. După Beck (1979), ideile distorsionate au caracteristicile "gândurilor automate", adică ele par să apară ca din reflex, fără nici o reflecție sau raționament antecedent aparent. Ele par plauzibile pacientului deși sunt neplauzibile pentru alte persoane. De asemenea, ele sunt mai puțin susceptibile de a se schimba prin intermediul raționamentului sau dovezilor contradictorii decât alte forme specifice de psihopatologie. S-a observat o gradație a gândirii deficiente de la ușor nevrotică la sever psihotică. Pe măsură ce
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
unor principii generale ale moralei și ale rațiunii practice. Totuși, teoria dreptului natural este cel mai adesea înțeleas] că deontologie (vezi capitolul 17, „Deontologie contemporan]”). Un atac asupra tr]s]turii amintite purtat în maniera acestui eseu poate p]rea neplauzibil, iar cerințele lui Finnis pentru rațiunea practic], în ciuda exager]rii, poate p]rea r]ul cel mai mic. Acestor acuzații le putem r]spunde în felul urm]tor. S-a susținut în acest eseu c] doar unele forme ale utilitarismului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
natural. În al doilea rând, de vreme ce dreptul natural este identificat în mod standard cu dreptul rațiunii, întregul construct teoretic depinde de felul în care înțelegem rațiunea. Cu excepția cazului în care toate formele de raționalitate instrumental] sunt excluse (o alt] ipotez] neplauzibil], dac] teoria se vrea a fi practic]), este foarte dificil s] vedem de ce consecințele nu vor juca uneori un rol decisiv în selectarea sau modelarea principiilor morale. De fapt, relativitatea limitat] închis] în mod obișnuit în teoriile dreptului natural - precum
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
contract, iar în lipsa lui nici cet]tenii și nici guvern]mântul nu sunt obligați prin vreo promisiune. În consecinț], toate guvern]mintele existente, oricât de bune și drepte, nu se bucur] de legitimitatea acordat] de teoria contractului social. O ipotez] neplauzibil]. Se consider] în mod normal c] legitimitatea guvern]mântului este determinat] de justețea acțiunilor sale și nu de natură contractual] a originilor sale istorice. Teoreticienii contractualiști au dorit s] legitimeze guvernele drepte (conduc]torii drepți sunt aceia care își țin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
țișeaz] determin] acele valori ale probabilit]ții unei opțiuni, fie pe aceea c] valoarea unei opțiuni este o funcție a valorilor asociate cu diferite cursuri de acțiune. Un adept al consecințialismului poate susține cu suficiente argumente c] ambele idei sunt neplauzibile. Dac] un anumit curs de acțiune contribuie la realizarea unor valori mai mult decat altul, atunci acela are o valoare mai mare. Și dac] o anumit] opțiune pare a fi o soluție cu mai mari șanse de reușit] decât o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care se abține de a-l conecta inc] de la început pe C la acelasi aparat, îl las] pe acesta din urm] s] moar]. Aceast] modalitate de a diferenția cele dou] metode i-a determinat pe mulți autori s] o numeasc] neplauzibil] și s] încerce s] o orienteze în alte direcții. O posibil] sugestie ar fi s] percepem acțiunea de a omor] că pe o succesiune de evenimente care duc la moarte, iar pe cea legat] de a l]să pe cineva
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
afl]m de partea respect]rii drepturilor femeii în cazul conflictelor aparente. Personalitatea potențial] Unii filosofi argumenteaz] c], desi f]tul nu este o persoan], capacitatea să de a deveni una îi confer] aceleași drepturi morale primare. Acest argument este neplauzibil, din moment ce în nici un alt caz potențialul de a atinge un anumit statut care garanteaz] anumite drepturi nu este considerat un motiv suficient pentru dobândirea acelor drepturi. Spre exemplu, în Statele Unite fiecare copil n]scut are un potențial drept la vot
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a unui scop. Dar, la fel cum indivizilor nu le este permis, în mod normal, s] ignore interesele altor indivizi și statelor li se cere s] ia în considerare interesele altor state (sau, măi degrab], interesele locuitorilor altor state). Este neplauzibil totuși, s] presupunem c] statele trebuie s] fie perfect imparțiale, acordând aceeași considerație intereselor locuitorilor altor state, ca și propriilor cet]țeni. Pe scurt spus, nici favorizarea absolut], nici imparțialitatea perfect] nu sunt adecvate. R]mane o problem] nerezolvat] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mulți dintre noi prin convingerea lor c] acest argument nu poate fi anulat și c] niciodat] nu se poate g]și o justificare moral] pentru r]zboi. Totuși, ca și realismul, pacifismul este o poziție greu de susținut. Nu este neplauzibil s] ar]ț]m c] sarcina de a justifica aparține persoanei care afirm] c] r]zboiul este permis, ins] situația este diferit] în anumite cazuri de folosire a violenței la nivel individual. Dac] sunt victima unui atac nedrept și, posibil
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la urm] mi se pare c] este o opțiune neatr]g]toare. Antirealiștii au o explicație perfect] pentru caracterul practic al judec]ții morale. Dar presupunerea lor, potrivit c]reia adev]rul judec]ților morale nu poate fi evaluat, este neplauzibil].. Ei trebuie s] afirme această pentru c] modeleaz] o judecat] moral] pe o atitudine cât se poate de clar] de aprobare sau dezaprobare. Dar atunci când eu strig: „Ură pentru cei care-i ajut] pe cei care au nevoie!”, chiar dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și direcționat]. În cel mai r]u caz, o moral] obiectiv] este irelevant], ceea ce reprezint] o contradicție în termeni. Morală r]mane f]r] temelie. S] punem o ultim] întrebare: de ce o astfel de tez], ca cea discutat] anterior, pare neplauzibil] în mod intuitiv? De ce pare atât de ridicol - pentru mulți oameni - s] susții c] morală nu este decât o iluzie a genelor? De ce pare o prostie s] sugerezi c] afirmațiile de ordin moral se afl] la același nivel cu regula
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
subiective prin faptul c] este înconjurat] de o aur] de obiectivitate. Întocmai precum adepții lui Freud susțin c] aceia care neag] explicația lor nu fac decât s] o confirme, adepții evoluționismului susțin c] aceia care consider] c] explicațiile lor sunt neplauzibile vin, astfel, în sprijinul acestora! v. Concluzii O nou] abordare promit]toare a eticii pune întreb]ri la care și r]spunde. Desigur, r]mân multe aspecte de rezolvat: de exemplu, în ceea ce privește interacțiunea dintre biologie și cultur]; unde ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vieții, care face istorie câștigând lupta” (MEW 4, p. 140; CW6, p. 174). Unii autori, precum Karl Kautsky, au interpretat asemenea remarci sub forma unor pledoarii pentru „liberatea fâț] de valori” din știință social] marxist]. Dar aceast] interpretare este atat neplauzibil], cât și anacronistic]. Scrierile spun cu totul altceva. Și ideea c] știință trebuie s] fie lipsit] de valoari a fost o idee neokantian]; Marx a scris într-o epoc] și într-o tradiție nefamiliare și nepreg]tite s] accepte acceast
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c], de exemplu, crima este un lucru r]u, f]r] s] știe (sau f]r] că m]car s] cread]) ceva legat de Dumnezeu. Neizbutind s] nege afirmațiile atee și agnostice ale acestor teiști morali prima facie (o opțiune neplauzibil] în discuția de mai sus despre versiunea lingvistic] a „Teoriei Poruncii Divine”), cei care susțin c] întreaga cunoașterea moral] depinde de cunoașterea de sau despre Dumnezeu își pot argumenta poziția în cel puțin dou] feluri. Un punct de vedere ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mod explicit sau implicit, un astfel de principiu. Slăbiciunea unui principiu alternativ. În al doilea rînd, oricare ar fi situația referitor la alte asocieri, mulți dintre noi consideră că pentru guvernarea unui stat, orice alternativă generală la egalitatea intrinsecă este neplauzibilă și neconvingătoare. Să presupunem că cetățeanul Jones ar propune următoarea alternativă drept principiu pentru guvernarea statului: În luarea deciziilor, guvernul trebuie să considere întotdeauna binele meu și interesele mele ca fiind superioare binelui și intereselor tuturor celorlalți". Respingînd în mod
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
viața individuală este irepetabilă și pentru că ea nu poate primi certitudinea verificabilă a unui sens, menirea, în acest caz, nu poate fi cunoscută (prevăzută), ci doar recunoscută. Această recunoaștere se face într-un târziu și à rebours, când apare drept neplauzibil că felul în care coerența unui destin a umplut golul unor așteptări ar putea fi doar întâmplător. Tocmai pentru că menirea implică o necesitate postfactuală, nu se poate spune: aceasta îi este sau îi va fi menirea, ci doar: aceasta i-
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
partid din Rusia până În Republica Cehă s-au transformat din lingăi nomenclaturiști În actori dezinvolți ai sistemului pluripartit. Pentru a supraviețui, era necesar să-ți redefinești poziția publică În cadrul unei formațiuni politice convenționale dintr-o cultură politică democratică. Oricât de neplauzibilă era această tranziție În multe cazuri individuale, ea a funcționat - pentru că altă posibilitate nu exista. În majoritatea țărilor foste comuniste, cartea „clasei” era discreditată, iar conflictele etnice interne nu ofereau suficient material, prin urmare noul teren politic a fost populat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bascilor francezi nu au dat semne că vor să se desprindă de Paris, În ciuda identității lor istorice distincte. Numai În insula Corsica a apărut o mișcare separatistă, bazată pe un sentiment autentic de unicitate istorică și lingvistică și pe afirmația neplauzibilă că, detașându-se de Franța, insula ar Înflori. Dar, ca și ETA, naționaliștii corsicani, cu apetitul lor pentru violență (și răfuieli Între clanuri), nu au atras decât puțini adepți. Specificul Franței este că, În vreme ce politicienii și comentatorii din toată Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar opțiunile și adeziunile politice nu mai puteau fi descrise În termeni partinici tradiționali. Vechile extreme politice (extrema stângă și extrema dreaptă) convergeau acum frecvent În antipatia lor față de străini și În teama comună față de integrarea europeană. Anticapitalismul - transformat oarecum neplauzibil În antiglobalizare, ca și cum capitalismul strict domestic ar fi fost o specie distinctă și benignă - Îi atrăgea deopotrivă pe reacționarii nativiști și pe radicalii internaționaliști. Cât despre politica obișnuită, vechile diferențe dintre partidele de centru-dreapta și centru-stânga se evaporaseră. Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau la trăsături de personalitate ale individului. McCarthy, McAdam și Zald (1988) enumeră autoritarismul, dorința de consistență cognitivă și deprivarea relativă. A fost utilizat pentru explicarea mișcărilor studențești chiar și un conflict oedipian dintre activiștii bărbați și tații lor. Deși neplauzibilă, o astfel de interpretare freudiană ar putea fi atașată datelor românești din studiul Re-ETGACE, în care, contrar așteptărilor, au fost remarcabile amintirile negative despre părinți ale unora dintre subiecți (Re-ETGACE, 2004). Mai recent, conceptul de mânie a căpătat o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de clasă. Clasa nu contează O consecință importantă a analizelor este respingerea ipotezei habitusului sau a culturii de clasă. Subiecții din toate cele trei categorii de bază sunt distribuiți omogen din punctul de vedere al originii lor sociale, ceea ce face neplauzibilă teza potrivit căreia orientarea către activismul social sau leadership ori, invers, pasivitatea și retragerea sunt specifice ethosului unei clase sau al alteia. Dacă această ipoteză găsește susținere în Occident, cum poate fi explicată respingerea ei în cazul nostru, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]