10,298 matches
-
Mărturiile unchiului Roland Albert sunt și ele înregistrate pe bandă magnetică de același narator din romanul anterior (Zile acasă), fost profesor în Ardeal, la Daia, cel care, la șapte ani, în Sighișoara, cumpăra fursecuri cu mentă de la Capesius. În 1978, nepotul din generația postbelică (obiectiv cu istoria, dar și implicat moral și justițiar) îl descoperă pe Capesius la Stuttgart, trăind cu familia într-o opulență arogantă. Figura centrală a cărții și a comunității săsești transilvănene - expusă în centrul tentativei de înțelegere
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
pe care nu-i cheltuise. Și în felul ăsta avea o dublă plăcere - se distra cu alegerea numărului, emoția și așteptarea, și pe deasupra mai economisea și bani, râzând de propria ei istețime. Le scria din când în când copiilor și nepoților, dar rar, fiindcă observase că ei nu aveau timp să citească scrisorile. Lucru firesc, viața din ziua de azi e numai alergătură, oamenii suferă mult, mai ales copiii, pleacă de acasă cu noaptea în cap și se întorc tot noaptea
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
a murit.” De asemenea, spune că lovitura a fost sub ureche și a fost atât de puternică, de i-a sfărâmat „osul capului”. Dacă n-ar circulă Încă o versiune orală asemănătoare, provenită de la o sursă demnă de Încredere (un nepot al doctorului Sutu), care relata unui distins poet deal nostru (În viață) că Eminescu ar fi fost lovit cu o scândură În cap de tenorul Petrea Poenaru, ca acesta i-a „spart țeasta” omorându-l aproape pe loc, n-am
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
doctorului Sutu), care relata unui distins poet deal nostru (În viață) că Eminescu ar fi fost lovit cu o scândură În cap de tenorul Petrea Poenaru, ca acesta i-a „spart țeasta” omorându-l aproape pe loc, n-am crede. Nepotul doctorului Sutu a explicat și motivele (lesne de Înțeles) pentru care versiunea oficială n-a consemnat evenimentele așa cum s-au petrecut. Mai știm că Maiorescu a fost Înconstiintat că poetul a murit ca urmare a unei embolii.” (p.361). Nu
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
și motivele (lesne de Înțeles) pentru care versiunea oficială n-a consemnat evenimentele așa cum s-au petrecut. Mai știm că Maiorescu a fost Înconstiintat că poetul a murit ca urmare a unei embolii.” (p.361). Nu știm cine este acest nepot, nici poetul În viață la 1972 (acești martori ai tăcerii au făcut, si ei, ca versiunea Cosmanescu a morții poetului să rămână „de domeniul fanteziei”) dar cuvântul „embolie” există În dicționar și are același sens azi, ca și pe vremea
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
model și reprezentare este exprimată explicit. Ba chiar se spune că Charles Surface e pe punctul de a-și vinde propria carne și propriul sînge, aidoma clientului lui Shylock. Deci orice ecuație funcționează în sens dublu. Nu doar copiii și nepoții sînt „carne din carnea” părinților și „sînge din sîngele” strămoșilor; retroactiv, și ascendenții sînt sau au fost (aceia care descendentului i-au furnizat) carne și sînge. Nimeni nu poate să se rupă vreodată de portretele strămoșilor fără a-și provoca
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
să trădeze. Prin chiar prezența lor - ca martori, prin discurs și prin portrete reînviați - de acea dată strămoșii îl salvează pe don Ruy Gomez de Silva. Portretele sînt, de fapt, cele care decid soarta înfruntării pentru Hernani, proscrisul. Charles Surface, nepotul risipitor, nu-și vinde rudele (în efigie) decît atunci cînd nu mai poate vinde nimic altceva. După ce și argintăria și biblioteca au ajuns pe la zarafi și anticari, i-a mai rămas, ca ultimă resursă, galeria de portrete, ce vor fi
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
unchiului deghizat în telal sau colecționar) că portretele sînt, toate, reprezentări fidele, netrucate, ale strămoșilor. Credincios, volens-nolens, acestui principiu - și deci propriului său portret pe care nu poate să-l cumpere (de fapt, în acest fel, neputînd să își „cumpere” nepotul ce vinde portretele, Sir Oliver va renunța la deghizări, asigurînd un happy ending intrigii și intrigilor. Portrait oblige. Portretul e mereu fidel naturii adevărate (și poate că nerevelate încă) a modelului ce-i stă în față. (Iar Charles Surface, cel
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
săraci, dar e riscant să fii chiar crezut lipsit de resurse: „Unii șefi din mass-media au petrecut sărbătorile de Paști în țări însorite. În proporție de 97%, cred, noi, senatorii, am stat aici, cu familiile noastre, cu copiii noștri, cu nepoții noștri. Nu că n-am fi avut bani, dar prea era sfidător, pe sărăcia asta lucie, să mergem, de nebuni, prin insulele Mediteranei!” (CVT, 19.05. 2003, Senat). (va urma)
Sărac, defavorizat, amărît... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13285_a_14610]
-
avînd drept temă chestiunea spinoasă a recuperării trecutului, pe care toți l-ar vrea ținut la o distanță cît mai aseptică - și criticul care-i cere bătrînului să-și scrie cartea în franceză, în speranța că-l va descuraja, și nepotul care-l crede senil definitiv, și bătrîneii din parc, prea puțin dispuși s-asculte „perorații” revizioniste în limba lui Robespierre. Cu totul alta e atmosfera Istoriei de la Al Waqbah, text ce se împărtășește din plin din aura României de „țară
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
inclus în topurile evenimentelor editoriale ale anului trecut. În anii cincizeci, Brâncuși îi desemna că legatari universali pe tinerii artiști Natalia Dumitresco și Alexandre Istrati, veniți în 1947 cu o bursă la Paris. Prin decesul Nataliei Dumitresco în iulie 1997, nepotul acesteia, Theodor Nicol, devine succesor legal și decide să cedeze, printr-un act de dațiune (fr. "dation", donație făcută către stat de moștenitorii unui artist sau de colecționări particulari în schimbul scutirii acestora de taxele fiscale corespunzătoare bunurilor stipulate în actul
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
Noroc că am dat de nișe copaci și ne-am urcat repede, unde am stat până a venit cineva și le-a zis câinilor: -Nie, mă, la ogradă. ...La bunici erau pregătirile în toi, adică ei și încă vreo doi nepoți cu nevestele erau prin curte, pe la grajd... De undeva venea, totuși, un miros vag de cozonac, iar bunicul, care a stat la Cotul Donului trei zile acoperit de pământ sovietic, ne-a întrebat: -A, cu voi ce-i, mă ? V-
Amintire de la Crăciun by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12079_a_13404]
-
urmează să se ridice angulozitățile și broderiile gotice. Deși, în ordine cronologică, cel mai tînăr din marea noastră galerie de sculptori, în perspectiva cronologiei formelor Apostu este cel mai bătrîn, este de o vîrstă cu materia însăși. Paciurea îi este nepot, Anghel strănepot, iar Brâncuși duce, în special prin Pasărea în văzduh, pînă la ultimele consecințe, marele lui gest fecundator. întocmai ca în reprezentarea simbolică a șarpelui care își înghite coada, brâncușianul Apostu este în același timp marele precursor al lui
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
redus la câteva obsesii... niște cazaci trecând pe cai gârla... Costel, băiatul primarului, mort înecat, capela din cimitir care ia foc de la mormanele de coroane funebre de flori de hârtie cu pompoasele lor regrete eterne... De ajutat, îl ajută un nepot, singur cum a rămas... El ia contact cu nunțile, stabilind zilele. }iganii, de obicei, fac nunta joia, dar nu toți, unii făcând-o ca rumânii, duminica. Nunta, la Gândac, se petrece astfel: După ce mănâncă și beau sus și se îmbată
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
și ei pe jos, la mijloc; dar cum nu mai e loc, sunt împinși spre chepeng și de acolo rostogoliți pe scara beciului peste viermuiala celorlalți, doborâții subterani... În acest timp, alături, într-o mică odăiță, patronul, bătrânul, asistat de nepotul său, încearcă să joace și el sârba, ca ăilalți, dar, de neputință, în patru labe, cu un rest de vigoare, retrezită de vigoarea demonică a celorlalți. Cei de jos, care, la urmă, nunta încheindu-se, urcă pe scară sus la
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
spor la un manuscris decît dacă acesta are deja un titlu atrăgător. M.T.:Într-adevăr, iar cel mai bun titlu al meu este "Picătura de aur", pe care Romain Gary era să mi-l sufle. El a recurs la un nepot al său, un oarecare Pavlovitch, ca om de paie pentru a publica incognito romanul "Ai toată viața înainte". Pavlovitch relatează într-o carte a sa că depusese la Mercure de France manuscrisul falsului Ajar, cînd a primit un telefon din partea
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
într-o carte a sa că depusese la Mercure de France manuscrisul falsului Ajar, cînd a primit un telefon din partea lui Gary care îi spune: Am un titlu mult mai bun ŤPicătura de Aurť. Grăbește-te și telefonează la Mercure". Nepotul se execută, dar află că romanul era tipărit. Gary conchide că titlul îi va fi bun cu un alt prilej. Acel alt prilej am fost eu, patru ani mai tîrziu, cînd am publicat un roman cu același titlu. Pe Gary
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
pline cu petale de trandafiri. Și am stat acolo, și ne-a povestit că pleacă, și am înțeles, din ce spunea, că va face tot posibilul - bine, nu ne-a spus nouă - dar gândul ei e să reîntregească familia. Pentru că nepoții ei, copiii Valentinei, erau trimiși demult la un colegiu, la Londra, în Anglia erau. Ne-a vorbit foarte deschis, că știa că nu vom spune, că se gândește la cei care au rămas aici și că ea, cu toate relațiile
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
un poet, cum spune povestea, "nici călare nici pe jos, nici îmbrăcat, nici dezbrăcat". Mircea Ivănescu n-ar trebui așezat, dacă i-am da ascultare celui mai valoros (poate!) critic ardelean contemporan de poezie, nici alături de generația "60, nici alături de "nepoții" optzeciști, nici printre poeți, nici printre prozatori, nici printre "liderii de opinie", nici printre ratați, nici printre oameni, nici printre "Păpușile Muppet". Și asta nu pentru că s-ar fi rătăcit în "no man"s land"-ul axiologic al unui public
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
dar care are și ea, uneori, reacții brutale, de incomprehensiune, față de fiul ei, Matei). Iată cum un roman social devine în același timp, aș zice, și unul intimist, axat pe relațiile complicate și variabile dintre părinți și copii, bunici și nepoți. Aceste ultime aspecte ajung în prim plan îndeosebi în ultimele capitole ale romanului, în care urmărim ivirea pe lume, creșterea, educarea și dezvoltarea unui copil excepțional, fermecătoarea Pușa-Dorina, fiica Ursulei și a lui Matei și nepoțica lui Miriam. Mi se
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
pe Goethe și Hegel) a readus toată atmosfera întâlnirii cu Berlioz în Italia - celebrele călătorii ale romanticilor în sudul Europei! Cântată pentru prima oară la Londra în 1833, simfonia Italiana e întru totul versiunea muzicală a cuvintelor lui Felix Mendelssohn (nepotul filosofului iluminist Moses Mendelssohn) despre muzică: "Chiar dacă orice altceva pare gol și respingător, până și cea mai mică implicare în muzică e atât de absorbantă și ne duce atât de departe de oraș, țară, pământ și toate cele lumești, încât
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
e nimic de văzut, contextul social falsifică într-atât personajele încât comportamentul lor e irelevant. Mesaj care e foarte departe de cel al lui Waugh (în viziunea căruia tinerii vicioși și amorali perverteau mediul social, nu viceversa), motiv pentru care nepotul scriitorului a făcut public faptul că dezaprobă filmul. Ultimul lungmetraj vizionat în cadrul festivalului - vizionare care a beneficiat și de prezența regizorului - a fost și principalul magnet de premii, AKA. Deși filmele care au ca tematică impostura abundă momentan în cinematografia
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
că a exagerat oarecum, - catastrofa luând proporții, - Domnul dă poruncă să se retragă apele invadatoare, Corabia va eșua cu peripeții pe muntele Ararat, tocmai în Armenia! în zona noastră, în fond, Orientul mijlociu... Noe cu ai săi, femei și fii, nepoți, întreg neamul, coboară din Arcă, cu dobitoacele după ei, gata să reia și ele filogenia întreruptă. Scăpat cu bine, Noe face o jertfă mare pentru toată suflarea vieților noi iertate și gata să înceapă alt ciclu... După atîtea arderi plăcute
Facerea (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12331_a_13656]
-
conștiința chinuită de crezurile, iluziile, îndoielile și apoi dezamăgirile tinereții comuniste. Dacă înainte de '89, Supraviețuirile puteau fi considerate drept o literatură a autodenunțului, la reeditarea în postcomunism aceste cărți devin mai degrabă un "testament" de tinerețe. Un autodenunț reluat în fața nepoților parcă are altă miză. Ca un Pierre Menard, cititorul abia al ediției a doua va citi aceeași carte citind în același timp alta. Sigur că impresionează sinceritatea aproape impersonală cu care nu cruță nici o eroare, nici o stridență și nici măcar lașitățile
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
din lipsa de comunicare între elita specialiștilor și consumatorii "culturii de masă"? Cum să salvezi o cultură care n-a dat filozofi, dar produce pe bandă rulantă gazetari? Cum să creezi un Karl Popper acolo unde nu există decât fii, nepoți, verișori și cumnați ai lui Caracudi? Răspunsul vine tranșant și spectaculos totodată: soluția constă în înlocuirea modelului culturii stratificate, adică al specialităților care nu comunică între ele, cu modelul roții: "Culturile speciale se desprind din cultura comună așa cum se desprind
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]