157 matches
-
să lase peste noapte hrană, cu speranța că micul animal nu-și va uita binefăcătorii: „Cuțulache i-a privit cu-nțeles. A mârâit încetișor, ștrengărește, parcă le-ar fi spus: Da, a venit!” Stilistic, Alexandru Poamă preferă un scris simplu, nepretențios, inspirat parcă după modelul compunerilor școlare, unde timpurile dominante sunt prezentul și perfectul compus, iar încărcătura metaforică excesivă este evitată. Este poate cazul să precizăm în final că autorii de literatură pe tema copilăriei sunt niște nostalgici. Dar, pornind de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
avar desăvârșit poate avea ureche muzicală. Îmi pun întrebarea ca să încerc s-o înțeleg mai bine, și nu ca s-o critic neapărat sau s-o laud... Știu perfect că a avut mai puțin de la mine decât femeia cea mai nepretențioasă și nu primea decât câteva bomboane, câteodată; își plătea de obicei toate excursiile, petrecerile și chiar biletele de teatru. Voi fi eu așa de pornit împotriva ei încît, cu atâtea dovezi mari, totuși să ezit de a fi concludent? Și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de cărți și a codicelor de pergament aliniate ori adunate în cilindri de piele pe rafturile a două dulapuri mari înzidite, o bibliotecă. în mijlocul localului îi aștepta un om bătrân, ce își sprijinea mâna lungă și descărnată pe o masă nepretențioasă, neagră, ornată sumar cu picturi simple geometrice, în spatele căreia fusese așezat un jilț de lemn cu o pernă pe el. Deși afară era deja zi, singura fereastră stătea încă închisă, iar camera era luminată numai de lumânările unui candelabru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
repede pentru gustul meu. Să mergem înainte. În adolescență, Seymour și cu mine ne îmbrăcam foarte dichisit, fiecare în felul lui. E puțin curios (puțin, nu foarte) că puneam atâta preț pe îmbrăcăminte, deoarece în copilărie fuseserăm îmbrăcați mulțumitor, dar nepretențios. În primii ani ai carierei noastre radiofonice, Bessie ne ducea să ne cumpărăm hainele la „De Pinna“ pe Fifth Avenue. E ușor de ghicit cum descoperise Bessie acest magazin cuminte și așezat. Fratele meu Walt, care, atât cât a trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mai amuzantă era să-l vezi pe Dermot și pe cei asemenea lui încercând să danseze. Și de fiecare dată, tipii din tagma asta beau chestii siropoase pentru doamne ca Baccardi cu Cola-Cola sau Campari cu sifon. Băuturi dulci, acidulate, nepretențioase. Brigit și cu mine am întâlnit bărbați din ăștia, ca Dermot, cu sutele. Ne cumpărau de băut toată seara, după care, la ora închiderii, fugeam de ei. M-au copleșit amintiri în care amândouă râdeam și ne ascundeam pe după colțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fără nici o problemă, chiar și unui străin, câteva picături de parfum. Următorul punct de pe agenda zilei era Marea Agonie a lui Cu Ce Să Mă îmbrac. Grija mea, ca prin intermediul hainelor să-i transmit lui Chris mesajul corect - sexy, dar nepretențioasă, stilată dar de gașcă - era compusă din mai mulți factori. Unu: toate hainele mele de vară erau la New York. Și doi: ceea ce în New York era considerat ca fiind culmea modei, în Dublin ar fi putut provoca accidente rutiere grave, generate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a gesturilor, un abandon fără conștiință de sine care îi îngăduia să trăiască din plin clipa, un acum veșnic prezent, veșnic extins. Am bănuit că trebuie să aibă în jur de treizeci de ani, dar ținuta îi era ușoară și nepretențioasă ca a unei fete și mi s-a părut tonifiant faptul că o siluetă atât de minunată de femeie se poate arăta în public îmbrăcată într-o salopetă și o cămașă cadrilată de flanel. Era un semn de încredere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
luă cu pas vânjos spre blocul de la Nițu Vasile, unde închiriase un apartament de două camere. Nu avea nevoie să muncească - doctorul îi înmâna în fiecare lună o sumă suficientă pentru toate posibilele lui distracții. Noroc că era un tip nepretențios, nu făcea fițe în fața vieții. Se limita la strictul necesar: două pachete de LM roșu pe zi, trei sticle de bere Stejar, din când un tricou portocaliu cu figura lui Che Guevara imprimată pe piept, o pereche de blugi tăiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
albi, cauciucați), afișase un aer indiferent, necooperant, probabil ca o reacție strict personală la situația aceea peremptorie, minimalistă, absolut intolerabilă, de a se fi pomenit, vrând-nevrând și fără ciorapi, în centrul atenției. Lângă unul dintre pereți, stăteau rezimate capacul copârșeului nepretențios și crucea simplă, din paltin rindeluit, scrisă școlărește, de mână, cu o carioca violetă. Pe interiorul rugos al capacului de brad, era pirogravat cu înflorituri, numele meșterului-confecționer: " Casa de Pompe Funebre Tavifta A. Ion ". Aproape de peretele celălalt, în jurul altei mescioare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
apă liniștită ce alunecă gravitațional spre vale, fără zgomot, un stil care te îndeamnă să nu lași cartea din mână... până ce n-ai terminat-o... Doamne, ce m-a impresionat! Ce bucurie că pot fi perceput sufletește tocmai prin stilul nepretențios ce folosesc, întocmai ca în vorbirea obișnuită de la catedră sau în discuții cu diverse persoane. Mă bucură că această părere nu e singulară, ci este confirmată și de alți cititori ai mei. În ultima instanță ofer d-nei Lucreția Pândaru un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
zece săptămîni. La sfîrșitul acelei perioade scrisesem ceea ce este acum capitolul 29, începe războiul, și episodul halucinant de la sfîrșitul capitolului 29, Ieșirea. Descoperisem că nu doresc să scriu cu vocea patetic emoțională a unui jurnal, ci să folosesc o voce nepretențioasă în care cititorii să aibă încredere. Aceasta nu-i vocea mea normală de lectură. Pentru a o face să sune normal, a trebuit să scriu și să rescriu. î Dar de unde a venit ideea romanului? R De la Franz Kafka. Citisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
determinant l-a avut d-na Felicia Obrocaru-Soloviev, colegă de facultate cu fiicămea și care, aflându-se ca musafiră la Paris, a dat peste redactarea specială pentru familie, nicidecum spre a fi publicată. În calitate de profesor de română, citind expunerea mea nepretențioasă, fără gând de publicare, a stăruit mult pe lângă mine, determinându-mă să public o nouă variantă pe care am recompus-o, fiindcă îmi era mult mai ușor să recompun textul decât să-l copii. Așa a apărut „Călător... prin vâltoarea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să se Închine. Se dusese acolo pentru că acela era singurul lăcaș sfânt care nu-l obliga să se transforme În altcineva ca să-l Întâmpine cu bunăvoință. Se dusese acolo pentru că-i plăcea sentimentul pe care i-l inspira locul acela, nepretențios și totuși impunător și gotic În același timp. Amestecul spiritului mexican cu valorile americane, zecile de lumânări și milagros puse acolo de diverși oameni, probabil ei Înșiși păcătoși, hârtiile Împăturite de pe ziduri În care vizitatorii Își mărturiseau și Își ascundeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și îndreptându-se spre cel mai apropiat telefon. — La naiba, înjură Jack încet, realizând că uitase acasă încă un lucru de care avea nevoie. Încântarea de-a sta într-un hotel, chiar și într-unul atât de primitor și de nepretențios precum Cathedral Arms, îi trecuse deja după o zi. Le ducea dorul lui Ben și lui Ralph, care devenise în chip bizar un membru al familiei. Pentru numele lui Dumnezeu, îi era dor până și de Wild Rover. Însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de jocuri caraghioase în după-amiaza asta, pentru încălzire. Hugo cam are dreptate; nu poate fi văzut tot timpul în gașca regizorului. Nici unul dintre actori nu s-ar simți în largul lui în preajma regizorului. Am împins ușa cafenelei, probabil singurul loc nepretențios din Belsize Park unde puteai mânca. Mesele erau acoperite cu mușama în carouri roșu cu alb și lumina puternică. Toate felurile din meniu erau însoțite de pâine prăjită, albă și gumoasă, indiferent dacă o cereai sau nu, și câteva foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cîndva de mamele și bunicele lor, nici măcar o seră nu le mai era destul, creșteau și din asfalt. CÎmpiile cu poteci de bitum erau pline de automobile, de motociclete călărite de o mulțime de Thomași, armăsari pe două roți, focoși, nepretențioși; nu cereau unor ființe tinere și nepregătite pentru așa ceva mîncare gătită, rufe spălate, călcate, rînduială și curățenie În casă. Efemeride, la scara cosmică; cele mai multe Își trăiau ziua dată Într-o disperare ce părea inconștiență. Asta nu Însemna că fetele Danemarcei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
erotică. Acum fata avea un obraz sănătos, brun, poate cam brutal, respira o condiție fiziologică excelentă. Totuși Saferian clătina din cap melancolic și făcea anume aluzii fată de prieteni. - Demirgian, bun, om de afaceri, priceput, harnic. Arenevoie de nevastă blândă, nepretențioasă. Asta pentru a spune ocolit că Sultana, fată cu pretenții, nu se poate căsători cu un funcționar comercial. Saferian n-avea nimic contra lui Demirgian și nici nu îndrăznea să contrarieze pe Sultana, fiindcă știa că nu ar fi găsit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lumea literară și care pentru noi nu mai au nici o valoare, iară pe ici, pe colea găsim {EminescuOpIX 100} câte un colț de hârtii tipărite care au trecut nebăgate în samă, și care totuși samănă cu o pictură de "genre" - nepretențios, și au preț din cauza obiectivității lor. Unul din acești autori astăzi puțin numiți și poate și mai puțin citiți este și Constantin Bălăcescu. Dacă cineva ar împărți oamenii în două, adică în, mulțimea ce se mișcă plină de intenții și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și de-aceea nu ne prinde mirarea de-a vedea la ce frumoase scopuri au destinat acest boier bătrân averea sa. Încă pe la anul 1830 vedem figurând un Otetelișanu în Societatea filarmonică, vedem cum începătorul teatru românesc tipărește repertoriul său, nepretențios și cu toate acestea ales, dintr-un fond al căminarului Otetelișanu. Uzufructul averei răposatului Ioan Otetelișanu, reprezentând o rentă de 150 până la 200 de mii de lei noi, rămâne după testament la dispoziția soției sale. Iar după moartea acesteia, averea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu care în urmă ușor ar putea să cucerească scena și s-o curețe de florile exotice și de senzație ale teatrului francez modern. Ar trebui culese vechile traduceri din Moliere, Kotzebue, Goldoni și reintrodus acel repertoriu cu limbă sănătoasă, nepretențios și de atât efect. [4 iulie 1876] DARE DE SAMĂ DESPRE MIȘCAREA LITERARĂ A ROMÎNILOR ÎN ANUL 1819 Avem înaintea noastră un volum dintr-un fel de revistă românească, din a. 1820, numită "Biblioteca". Acest mănunchi conține sub titlul "izvodul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
II-lea. Iată cum îl caracteriza Regina Maria, mama sa: „/.../ avea într-însu un tainic imbold la domnie, de a subjuga și de a impune restricții /.../, brutal și încăpățânat /.../, impetuos, tiranic /.../, răsfățat și îngâmfat, simț practic, bun organizator, perseverent /.../, zgârcit și nepretențios în gusturi /.../, inteligent, cu o memorie deosebită, curiozitate naturală, pedant, disprețuitor /.../, interesat de toate lucrurile legate de legi, regulamente, interdicții /.../, pasiune pentru uniforme și chestiunile militare; jocurile pe care le inventa aveau menirea de a teroriza pe ceilalți copii”. Un
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
normele limbii literare este mai liberă, abaterile fiind mai frecvente decât în cazul celorlalte stiluri funcționale; - nivelul fonetic este caracterizat prin fenomene lingvistice generate de oralitate, de pronunții populare sau regionale; - nivelul lexicosemantic dezvoltă preponderent sensurile denotative; lexic variat, natural, nepretențios, ticuri verbale, mărci ale subiectivității, ale implicării afective. Este marcat de particularități socioprofesionale (elemente de jargon/de argou), locale (regionalisme, termeni din limbajul popular sau din cel colocvial citadin) și individuale (limbaj original versus clișee lingvistice, neologisme/termeni populari, regionali
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cauzată de atacul la adresa Anticilor, dar și, poate în viziunea lui Roger Duchêne72 de dorința lui La Fontaine de a se plasa printre docți, căutând astfel, totodată, de a înlătura imaginea de poet amuzant și superficial, destinat doar unui public nepretențios. Asumarea unei poziții adverse față de Perrault și de ideile sale nu este însă una lipsită de riscuri, întrucât, după cum am mai sugerat, poemul Secolul lui Ludovic cel Mare viza, în primul rând, preamărirea gloriei regale. A-l combate pe Perrault
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ideea, substituie gîndirea. El însuși, limbajul, se crede gîndire și concept regizoral, el însuși reprezintă atitudinea față de viață, față de om. Regizorul califică, pe drept, o asemenea atitudine drept formală și ineficientă, socotind că filmul ca artă trebuie să fie vital, nepretențios, neestetizant, trebuie să implice într-un înalt grad gîndirea. Există o strînsă unitate între vorbă și faptă la Alexa Visarion. Efortul lui de a depăși acest prag al creației cinematografice, de a nu cădea în plasa limbajului în sine și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acest limbaj substituie ideea, substituie gândirea. El însuși, limbajul, se crede gândire și concept regizoral, el însuși reprezintă atitudinea față de viață, față de om. Dar această atitudine este formală și ineficientă, după părerea mea. Filmul ca artă trebuie să fie vital, nepretențios, neestetizant, trebuie să implice, într-un înalt grad, gândirea. Ce mă nemulțumește pe mine în producțiile noastre, în toate, și în cele medii și în cele foarte bune, este tocmai neputința noastră de a depăși un anumit grad de investiție
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]