180 matches
-
pe drumuri și în pustietăți, căci toți vor dori să se ascundă aici; frământări pe mare, căci toți vor încerca să fugă pe ape; frământări în insule, căci și acolo vor fi toți urmăriți. Neroditor va fi pământul pentru sfinți, neprimitoare oricare cetate, marea fără vase, lumea întreagă un pustiu. Unii vor muri de foame, alții se vor sfârși de sete, alții vor pieri de frică și de multele încercări”. Daniel este un model de rezistență: „Nici Daniel, în ciuda interdicției rugăciunii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cuvântul scris nu mai rămâne un privilegiu al unui cerc restrâns - se știe. Dar ce efect are acest cuvânt În mijlocul maselor care-l primesc - ca un pământ reavăn o sămânță de grâu - se poate afla? Rodește oare sămânța? E stearpă? Neprimitor pământul? Cum trebuie să fie Îngrijită, semănată, cum trebuie să fie Îngrijită sămânța, să rodească Îmbelșugat, Înplântată Într-un sol pe care mai ieri nu creștea grâul, care era lăsat În părăsire, necultivat și pradă celor mai aprige intemperii? Iată
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vede o stâncă izolată, În plin ocean, iar pe această stâncă o mogâldeață În pielea goală, bătută de valuri. Apropiindu-se, abatele află că personajul Înlănțuit acolo, ca un al doilea Prometeu, este Iuda Iscariotul. Ce face Iuda pe stânca neprimitoare? „Se odihnește”! Ciudată odihnă, remarcă abatele, să fii scufundat În fiecare minut de valuri și ridicat apoi la suprafață, chinuit neîncetat, plesnit peste față și peste trup de vijelii, cu ochii plini de sare. Dar Iuda Îi atrage atenția că
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
era pic de apă și creșteau numai plante noduroase, pline de ace. De lângă el, Nishi zise: E prima dată când văd o asemenea priveliște. Samuraiul încuviință din cap. Trecuse oceanul întins și nemărginit. Acum călătorea printr-un câmp sălbatic și neprimitor. Totul îi părea un vis. Oare chiar ajunsese într-o țară de care nici tatăl său, nici unchiul său și nici soția sa nu știau nimic? Gândul că trăia un vis îi copleși sufletul. În a zecea zi, pe la prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
după valea sa. Se gândea la soția și la copiii săi și la ce făceau ei în clipa aceea. Dorul era pricinuit poate de faptul că sosise în sfârșit în acest loc plin de viață după ce străbătuse vreme îndelungată deșerturile neprimitoare. Călăuziți de Velasco, japonezii se îndreptară înspre mănăstirea Sfântul Francisc din Puebla. Deprinși deja cu obiceiurile acestei țări după șederea în Mexico, strânseră mâinile călugărilor ieșiți în întâmpinarea lor și salutară cu un zâmbet larg și o înclinare ușoară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
atent. NOUĂSPREZECE Pădure deasă, întunecată ca mormântul. în urma lor: mintea distrusă, izolată, a lui Dolores O’Toole, părăsită de dragoste chiar în momentul când i se dăruise. în fața lor, K și orice-ar fi adăpostit el. între ele două: povârnișurile neprimitoare și Pădurea din Calf. Ce-l mâna pe Vultur-în-Zbor să-și continue drumul era doar fantasma Prepelicarului din mintea lui, plecând de lângă el, mână-n mână cu domnul Sispy cel fără chip. Și-ar fi dorit să știe ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o vadă (cum ar fi spus Liana). Nu-i așa, că mie în casă nu-mi mai rămâne decât să mă sinucid (cum aș fi răspuns eu). Hai, lăsați-o dracu’, cu sinuciderea și cu prostiile, acuma! (Anton) În gara neprimitoare, unde avem de stat câteva ore bune de la opt seara până mâine dimineață când o trece trenul de la Tulcea, reușesc să adorm târziu după miezul nopții și mă trezesc dintr-o picoteală probabil scurtă, amorțit ca lemnul. Zina se lăfăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în picături de gheață și formează un cristal dur. Un cristal care nu se topește niciodată. Îmi vând toate lucrurile și-mi cumpăr un bilet de tren până la Beijing. Caut de lucru ca actriță. Trebuie să încerc. Însă orașul e neprimitor cu mine. Oriunde mă duc, mandarina mea cu accent de Shan-dong stârnește râsul. Nu sunt sunată înapoi după nici o audiție. După două luni, sunt complet falită. Nimeni nu vrea să-mi împrumute bani. Nimeni nu crede că voi avea vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
oare de ce mè duc la secție?! Dupè ce mi se pune fiola, care din fericire nu verificè decât gradul de alcool din sânge, nu și bețiile sau dezmèțul inimii, sunt invitat sè dau o declarație, Mè aflu într-un birou neprimitor de la secția de poliție patru a municipiului, Rèmân numai în prezența plutonierului major, pe celèlalt, cel care a condus mașină, aghiotantul lui, îl trimite sè mai facè o turè prin zonè, Ce sè scriu?! Sunt vinovat pur și simplu! Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
De fiecare dată când revine la poveștile din trecutul ei, Christa devine irascibilă. A trecut de mult faza plânsului În pat, după ce fac dragoste, e drept și că fac tot mai rar, corpul ei se usucă și este tot mai neprimitor, doar secrețiile trecutului au rămas intacte. Pentru această iritabilitate o să se scuze, peste vreo oră, două, depresia lasă urme, Înțelege și tu, el Înțelege, el nu se Înfurie, nu reacționează În nici un fel, mai bine să se descarce, să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai pescuit și evenimentul zilei: plecarea mitropolitului Ignatie, care se credea instalat pe viață aici, în țara Românească, de către curtea Rusiei. După trei ani, așa, peste noapte, a primit ucazul de numire undeva, în Crimeea. Trebuie să fie un coteț tare neprimitor, judecând după tristețea neagră a bietului mitropolit când a tulit-o într-acolo. Cred că stăpânul are deja cârcei la mână de atâta scris. Dar el nu se lasă! Uite-l, uite-l că iarăși își înfige pana într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se așeză atunci ca o coroană grea pe capul lui Napoleon. Și, în acele ceasuri lungi de tăcere îmbufnată, vedea lucrurile într-o cu totul altă lumină decât atunci când zărise, pentru prima oară, întinderea arămie a stepei. Doar nesfârșire aspră, neprimitoare, presărată cu rare fire uscate de vegetație. Undeva, în față, întrezărise dosul unor cai dispărând la orizont. Atunci râsese cu satisfacție. Patrulele de cazaci se temeau, fugeau mâncând pământul din calea lui. Acum priveliștea aceea revenea ca un semn rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aparține lui Betty) Cei doi discutau despre vreme cu fiecare englez Întâlnit În cale, căci au Înțeles de la alți compatrioți de-ai lor că ăsta era un subiect practic obligatoriu. Le plăcea mult orașul, dar găseau că englezii erau cam neprimitori. Un coleg de-al lui Jim Îl prevenise că englezii nu te invită aproape niciodată la masă, la ei acasă. Asta e probabil din cauză că le e rușine de felul În care gătesc, am sugerat eu. Betty mă privi lung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
praf. Niște roci stinghere erau singurele protuberanțe vizibile în acest peisaj devastat. Nici urmă de ceva viu, nici o zdreanță de lichen, nici un tufiș. Nimic. Numai vântul și praful dominau noaptea străină. ― Nici o oază, murmură Kane doar pentru el. Pustie, informă, neprimitoare. Dallas privea urgia de afară care părea fără sfârșit; urmări fragmentele de piatră duse de vânt. Se întreba cum era atmosfera. După câte știau despre condițiile locale, putea foarte bine să fie vorba de o zi liniștită de vară. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
extremități. Trebuia să fie exaltant și plăcut din punct de vedere intelectual să speculezi în privința civilizațiilor care creșteau și descreșteau în vastele spații întunecate, când te afli la un telescop; dar este altceva să dai pe o planetă atât de neprimitoare peste o aparatură de factură non-umană contravenind celor mai elementare legi al fizicii. Iată, trebui să recunoască în sinea lui, ceea ce-l tulbura cel mai mult despre această epavă. Dacă ar fi fost conformă cu normele admise, prin formă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
câteva zile. Noaptea trece cam greu aici, aerul este închis, căci ferestrele sunt foarte mici, aproape de tavan (îmi dă senzația de celulă de pușcărie) și abia aștept să se facă ziuă și să plec din spațiul acesta îngust și neprimitor. Trebuie să spun că Anglès este în bună parte un fel de sat de vacanță, extins pe o suprafață destul de mare, cu multe case noi ale oamenilor ce-și permit o a doua locuință, sau poate a treia. Partea veche
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Se simți trist și Înfrigurat, dar obișnuința Îl sili să meargă Înainte. Drumul pe străzile care duceau spre casă nu era chiar atît de primejdios și de pustiu cum crezuse. Nu erau multe case deocamdată, dar erau mult mai puțin neprimitoare decît terenurile virane unde dădeai mereu peste cerșetori și hoți de copii. Dar acum era cu neputință să n-o ia pe-aici. Bunicuța se obișnuise să-l vadă venind la o anumită oră. Fusese un ghinion și nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acestea, să renunț la ele, să le dau uitării, apare ceva - fără nume, dar cu o forță și existență destul de precise - care, pe nesimțite, mă replantează în mijlocul lor, încât am senzația că sunt ca o plantă, răsărită pe un pământ neprimitor și sterp, înconjurată doar de ostilitate și vitregie, dar silită să viețuiască acolo, înzestrată, chiar, cu o nesecată putere de a rezista, de a supraviețui. Dar nu! Trebuie să dorm cu orice preț. Să-mi repet până la obstinație: “Trebuie să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
atîrna În pungi gălbejite, iar ochii ei mici Îl priveau bănuitor, plini de o Îndoială sfioasă și neliniștită. Căldura, afecțiunea și libertatea curajoasă pe care le găsise În gestul ei dispăruseră În clipa cînd o văzu și-i auzi glasul neprimitor. Iar acum propriul său glas răsună sec și nefiresc cînd Încercă să-i explice prezența sa aici, să-i arate cine este și de ce a venit. Dar se Împiedica În cuvinte, luptînd cu Încăpățînare Împotriva sentimentului oribil de regret, nedumerire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zăvorăște În fiecare zi În apartament, unde nu primește pe nimeni (de parcă ar fi avut vreodată obiceiul de a organiza recepții și de a servi fursecuri), pe vechiul lui scaun În Încăperea cea mai mohorîtă, cea mai Încărcată, cea mai neprimitoare care ar putea exista, și care stă pironit ore Întregi În fața unei mașini de scris mecanice, așa cum nu se mai folosesc decît În regiunile de pe glob unde tot n-a pătruns Încă electricitatea! El Însuși ajungea să-și pună pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Benevento cu trei zile înainte de idele lui iunie, și sufletul mi-era doldora de frumusețile pe care ochii le interiorizaseră. Înainte de a intra în oraș, eram hotărât să-i determin pe prietenii mei să renunțe la orașul Cividale, rece și neprimitor, în favoarea acelui vis dumnezeiesc așternut pe pământ. Dar Rodoald și Grimoald erau plecați cu o parte a armatei până spre Puglia, pe coastele nordice din Gargano, aflate față-n față cu insulele Tremite, unde niște pirați slavi prăduiseră și lăsaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu era decât sfârșitul lui martie. Pe la Biserica Icoanei se aflau câțiva oameni, dar nici unul bun pentru Zogru. Era o zi cu ghinion. Cerul alburiu și înalt îi amintea de alte timpuri, dar oamenii erau cu totul alții, agitați, periculoși, neprimitori. Deasupra clădirilor vechi pluteau câteva fantome, pe care le-a salutat din mers. În jurul pieței - lume multă, cu sacoșe, cu saci de ridichi, taximetriși așteptându-și clienții, țigăncile cu flori, dar absolut nici un vehicul pentru Zogru. Fugitiv își văzuse fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
elegantă și etola din blană falsă. De obicei, ținuta mea era suficient de neglijentă încât fațada din beton monotonă, fără ferestre, a studioului să pară cel puțin un acoperiș plauzibil deasupra capului cuiva care arăta ca mine, oricât de profund neprimitor ar fi fost ca locuință. La început, șoferul m-a întrebat, cu o expresie șireată, dacă vreau să aștepte câteva minute; evident, mă considera una dintre tinerele londoneze din clasa de mijloc care preferă senzațiile palpitante stârnite de vizitarea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
capoc, ținând o gută în cealaltă mână. Tabloul ar fi putut fi idilic fără căldura de patruzeci de grade și fără posibilitatea ca o anacondă sau un caiman să se ivească pe neașteptate din adâncurile mlaștinii. Amazonia era un pământ neprimitor pentru cei care nu știau să îl înțeleagă. Mii de oameni muriseră de foame sau de frică în acel labirint de râuri, râușoare și igarapa-uri, dar bărbatul acela era acolo, cu începutul lui de chelie, cu ochelarii alunecându-i de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-n interior), pantofii de lac, eșarfa pe jumătate căzândă, costumul de tweed negru -, era stăpânul suprem al acestei moșii lăsate, Dumnezeu să-l ierte, de boierul Marin Brun, defunctul lui tată. Victor, fratele mic, se mulțumi să stea în această (neprimitoare) casă; de o lună de zile, astfel, Victor se bucură de prezența lui, după un incident în niște lupte din Franța, aflându-se în convalescență, îngrijit de Odette, soția lui. De ce... ce? întrebă naiv Victor. Ion nu răspunse; probabil nici
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]