321 matches
-
cu femeile și se pricepea la ele. Asta i se păruse frumușică, așa că se gîndea la ea și la bărbatul ei. Cred că-i tare prost. Și ea-i sătulă de el; nu încape îndoială. Are unghiile murdare și e neras de trei zile. În timp ce el bate drumurile pe la bolnavii lui, ea stă să cîrpească ciorapi. Și ce se mai plictisește [Ø]! Și cît ar vrea să stea într-un oraș, să joace polca în fiecare seară... Biata femeiușcă! Aici [Ø
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Dinți frumoși, ochi negri, picior cochet; și arată a pariziancă. De unde naiba a mai răsărit și ea? Unde a găsit-o rotofeiul ĂSTA? [...] Cred că-i tare prost. Și ea precis e sătulă de el. Are unghiile murdare și e neras de trei zile. În timp ce el bate drumurile pe la bolnavii lui, ea stă să cîrpească ciorapi. Cum Rodolphe abia a cunoscut-o pe Emma, anaforele demonstrative urmăresc mișcarea gîndurilor personajului și recategorizările succesive pe care acestea le impun viziunii sale asupra
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
gândit foarte mult. — La... mama ta? zic cu teamă. — Da. La mama. Și la o groază de alte lucruri. Se întoarce pentru prima dată spre mine și, spre mirarea mea, văd că e nebărbierit. Mmm. Îmi place cum îi stă neras. — Ești bine? — Asta-i întrebarea, spune după o pauză. Sunt, oare? Probabil c-am exagerat un pic cu băutura azi-noapte. Îmi dau jos haina, pentru a da mai mare importanță cuvintelor pe care le rostesc. Luke, ascultă-mă. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fi mai ușor ținute sub control de forțele de ordine. Intru în dialog cu paznicul unei tipografii aparținând unui cotidian local, Evenimentul de Iași. O curte mare, plină de tipărituri vechi. Bărbatul, în jur de 50 de ani, prost asumați, neras, fumează țigări de contrabandă. Este îmbrăcat într-o pseudoținută de luptă, uzată de atâta întrebuințare, pe care o poartă mai degrabă ca pe o salopetă muncitorească decât ca semn distinctiv al profesiunii de agent de pază privat. Începe discuția abrupt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lemn, așa cum sunt cele din parcuri sau din grădini publice. Ocupanții cortului sunt în număr de doi : un bătrân care doarme întins pe banca de lemn, învelit cu o veche pătură militară, și un alt bărbat, vag om al străzii, neras, consumat ca o lumânare de ceară ; ultimul are o privire tulbure, de bețiv en manque d’alcool, mă privește fix nevăzându-mă, de fapt. Mai multe caserole de plastic poartă urmele grase de sarmale, o sticlă de apă minerală goală
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sau cu jandarmii sunt mai puțin vizibile, deoarece au certitudinea că vor ajunge să sărute moaștele, iar acest lucru detensionează atmosfera. La intrarea în rând, undeva într-un punct de unde eu estimam minimum opt-zece ore de așteptare, un bărbat singur, neras, cu haine ponosite, nu înceta să-i întrebe pe cei din jurul său, puțin panicat: „Măi tată, la ce distanță suntem noi acuma de raclă, în kilometri ? Nu, nu ore de așteptat, kilometri, asta vreau să știu...”. O premieră a terenului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Era o vreme întunecoasă, cu nori negri care se fugăreau bezmetici și amenințători. Punctulețul acesta era Costică Cotiugă, nume care a fost acceptat de toți cei care au avut de a face cu el și părea venit din negura timpului, neras de la naștere, cu ochi vicleni și gura ascunsă printre tufișurile unei bărbi enorme, roșie ca sîngele proaspăt. Costică purta niște opinci din piele de bou, avea pantaloni din suman și un burnuz din piele de oaie întoarsă pe dos. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și nici apă în castron nu ai... Ochii îmi spun că a înțeles totul și felul cum mă privește îmi certifică faptul că mi-am mai făcut un prieten. Vorbești cu cîinii, dom' primar? În spatele meu stătea un zdrahon nespălat, neras și cu dinții, puțini cîți i-au mai rămas, negri ca smoala. Duhnea îngrozitor. Avea brațele goale și cu multiple tatuaje. O inimă străpunsă de o săgeată sub care scria "Ana" mi-a atras atenția. O mai iubești? Pe cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Rodica simte cum i se întoarce stomacul pe dos. Ar plînge dar nu poate. Acum vede și părul din capul omului. Este bătătorit de praf și de mizerie. După o ureche o suită de bube dulci își fac veacul. Este neras și are pielea pergamentoasă. Rînjește îngrozitor. Pleacă, spune moale Rodica. Eh, de-abia m-am încălzit... O strînge cu foc. Rodica îl împinge și începe un fel de luptă. După ce a luat o mașină de tocat carne în cap, omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Africa și transmise pînă în zilele noastre. Doar prin acest preot aș putea să intru în tainele unei credințe fabuloase. După un timp apare cel pe care îl caut, un negru uscat ca o prună afumată, cu părul grizonat și neras de vreo două săptămîni. Asta dacă părul i-ar crește în ritmul părului meu de pe față. Omul este un babalawo, preot, vraci și tot ce vrei și ce nu vrei. Aveți probleme, domnule? Dau ochii peste cap, oftez, mă mișc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să mă rad. Sfaturi literare nu are de ce să-mi dea, astea nu contează. E ultimul criteriu. Acum văd că avea dreptate în cinismul lui. Să mă deghizez. Cu geaca mea spălăcită, fesul meu etern, fesul meu negru și moaca nerasă, veterinarul avea dreptate să mă ia drept neserios. Ei așa te vor. Deghizează-te și dă-le la gioale tuturor nesimțiților. Așa te vor accepta. Îți vor fi chiar recunoscători. Dacă ești amabil, cazi victimă. Cal troian trebuie să fii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fi stârpit microbii, ar fi făcut ceva util. Zicerea sa - ecou al lecturilor dirijate în liceu de mă-sa. I-a dat să citească toți clasicii. Să-l pună la punct cu valorile literaturii. A primit o educație aleasă. Muncitori nerași, ieșiți din schimb, care-și beau suta de tărie la botu’ calului grăbiți, fără a se dumiri nici ei prea bine ce e cu agitația asta. Unul povestește ceva despre capacul de la delcou. Sau pipa de la delcou. Nu mă pricep
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
magaziei duceau la infecții și cangrene, tratate exclusiv prin amputări de membre). Ne putem imagina că un membru al unui echipaj de pirați nu arăta deloc atrăgător, dimpotrivă, scăpat de disciplina oficială obligatorie și de controalele unor comandanți severi, apărea neras, mizerabil, plin de cicatrici și de semne pe corp, cu dinții stricați și beteșugurile prost mascate, așa cum trebuia să arate un individ pentru care interfața socială nu mai conta. Dedați relaxării depline, devorați de alcool, epuizare fizică prematură, promiscuitate și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
un vag pârâiaș cu apa cam tulbure, ascuns în stufăriș, și care n-are nimic cinematografic în afara numelui), după un stagiu de o oră petrecut printre polițiștii mustăcioși, mai mult sau mai puțin adormiți pe scaunele lor, mirosind puternic și nerași pe deasupra (sala de așteptare mirosea a urină), atunci când am descoperit, peste Iordan, fete în battle-dress, vameșe, polițiste sau pur și simplu femei în timpul stagiului militar, stând în gheretele lor cu geamuri blindate, cu comenzile electronice la umăr. Unele drăguțe, ușor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pentru a discredita plăcerea, având, în același timp, aerul că îți oferă bucurii ascunse, știute numai de ei și de adepții lor. Nu țin minte nume. Există și genul atletic, mușchiulos, care recomandă o viață sportivă, și genul famelic, ușor neras, cu o sclipire neliniștitoare în ochi, care pledează pentru crud și fibros. Există și medici propriu-ziși, în general mai rezonabili, dar și personaje amfibii, pe jumătate medici, pe jumătate vraci, de la care te poți aștepta la orice. (Am văzut odată
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
era Monica? Douăzeci și doi, cizme, haină roz, blondă - trăise cu el până înainte să moară cu o lună, ea fiind cea care îl găsise mort, deși n-a existat nici indiciu că mai locuia acolo). Tata arăta extenuat. Barba nerasă îi acoperea parte din gât și obrajii îi erau supți și palizi. Ținea în mână un pahar gol. Se împletici prin încăpere. Dar apăratul rămase în fața geamului, luând inventarul: mocheta verde, picturile impresioniste facile (tata fiind singurul client al unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ani, unchiul Scarlat a cules câteva sute de kilograme de zarzăre din grădină, le-a pus în căruță și m-a luat cu el ca să le vindem într-un sat nou întemeiat, care nu avea pomi fructiferi pe rod, la „Nerași”. Unchiul Scarlat era convins că va face o afacere. Marfa era de cea mai bună calitate, iar oamenii din satul în care aveam a merge erau toți doriți de zarzăre, încât le lăsa gura apă. Afară de aceasta aveam să le
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pe produse agricole, grâu, orz, ovăz și mai ales mălai, porumb boabe, sau fasole. Prevăzător, unchiul Scarlat a luat în căruță și saci goi pentru produsele pe care avea să vândă zarzărele. Am pornit în căruța încărcată cu zarzăre spre Nerași. Satul avea alt nume, dar pentru că toți cei veniți acolo dintr-o regiune de munte după împroprietărirea din 1922-24 purtau barbă, au fost porecliți de băștinași „nerași” adică nebărbieriți. Am mers pe toate ulițile satului și unchiul a strigat în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
care avea să vândă zarzărele. Am pornit în căruța încărcată cu zarzăre spre Nerași. Satul avea alt nume, dar pentru că toți cei veniți acolo dintr-o regiune de munte după împroprietărirea din 1922-24 purtau barbă, au fost porecliți de băștinași „nerași” adică nebărbieriți. Am mers pe toate ulițile satului și unchiul a strigat în gura mare: „zarzăre de vânzare. Hai la zarzăre”. Dar n-a venit nimeni să le vadă sau să cumpere măcar una singură; n-a venit nimeni să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ș-așa cu destul de multă muncă pe de-o parte și conservată cu destulă economie și resignare de către dânsa 320. Alte secvențe ale realului apar ici-colo în proze: tata ședea pe un scăunaș scund și pe fața sa arsă și nerasă se strecurau lacrimi de venin, sau pe aceeași pagină, ceva mai jos, în Geniu pustiu: Tata m-a dat la școală 321. Ori, din aceeași proză: auzii ca pin somn pe tata sculându-se, luând în mâni apă din un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu ar fi chiar nimerit să dau citate din dânsul, în conjunctura actuală, însă nu ne aude nimeni aici, oamenii sunt preocupați de cu totul alte probleme, deloc național socialiste sau filozofice. Săbii ascuțite, cizme înalte, picioare care put, bărbi nerase, cai în spume și haleală fără e-uri nu e chiar paradisul, însă tot e ceva. A, și să nu uităm laitmotivul întregii scene moartea. Heidegger filozofa despre moarte, era mic copil, aici îți suflă în ceafă Îndoliata, miroase-a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
meci de fotbal alături de prieteni cu burțile rotunjite de vârstă și de inevitabilul sedentarism... Fu scuturat de un frison, dar nu era indus de frig, în cort era o moleșeală plăcută, iar puloverul gros îl îmbrăca liniștitor până sub bărbia nerasă, de ce să te razi atunci când pleci la munte, pregătit pentru contactul cu aerul rece?, puse mâinile sub ceafă, chiar se simțea bine, îi făcea plăcere să plimbe cuvintele pe cerul gurii, să le simtă savoarea, să muște din ele cu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
noaptea. Pe la cântători am început a merge cu picioarele goale prin noroi spre casă... am intrat în bordei... pe vatră lemnele se topise... și zgura abia mai licărea... tata ședea pe un scăunaș scund și pe fața sa arsă și nerasă se strecurau lacrimi de venin. - Unde - ai fost? zise el, apucând cu blândețe mâna mea înghețată. - Am fost să caut pe mama... unde-i mama? Pieptul său se îmflă cumplit, el mă luă în brațe, mă strânse cu foc nespus
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ceaușescu, coleg cu câțiva copii de nomenclaturiști. Trăiau retrași în lumea lor interzisă nouă, bine îmbrăcați și aroganți cu profesorii. În noaptea de Crăciun sau poate a doua seară, la televizorul alb-negru Olt 151, am văzut imagini neverosimile: un Ceaușescu neras, scos pe ușița unui tab, doi bătrânei ridicoli judecați sumar la o măsuță, scena execuției rulată de zeci de ori, dâra neagră curgând de sub capul Elenei Ceaușescu. Apoi am văzut sicriele cu morții despuiați de la Timișoara, alte imagini venite parcă
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
care se odihnea o cană smălțuită și o bancă grea de stejar lustruită de atâția oameni care s-au odihnit pe ea, acesta era tot mobilierul din camera ceea. La capătul băncii, un om îmbrăcat nepotrivit cu anotimpul, jegos și neras părea că dormitează cu fruntea sprijinită de un băț noduros, rupt din cine știe care gard. Cum stătea așa nemișcat, la prima vedere, părea că face și el parte din mobilierul încăperii. Cei doi își dădură pe spate glugile șiroind de apă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]