160 matches
-
nu poate fi pedepsire a unui inocent. Aceasta este mai întâi o violare a acelei legi a naturii care interzice tuturor oamenilor să caute, în răzbunarea lor, altceva decât un bine viitor. În al doilea rând a celei care interzice nerecunoștința [...] pedepsirea unui inocent fiind totuna cu a întoarce binele cu răul. Și în al treilea rând, a legii care poruncește echitatea"63. Pentru Locke însă, dacă puterea absolută nu este limitată prin instituții pozitive și legi fundamentale "ea nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
cei mai importanți creștini din vremea sa fuseseră tocmai arienii Aetius din Antiohia și Eunomius din Cyzic și că Atanasie distrusese Biserica, iar adevărata ortodoxie era aceea a celor considerați eretici. Din nefericire, potrivit istoricului, acești profeți nu întâlniseră decât nerecunoștință și fuseseră persecutați, iar cerul pedepsise Biserica pentru această orbire și creștinii din vremea sa ajunseseră într-o situație de plâns. Așadar, avem în fața noastră o istorie a Bisericii văzută din perspectiva învinșilor și acest fapt a sporit credibilitatea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
166. </ref>, ceea ce a produs o „surpriză penibilă” atât la nivelul cercurilor conducătoare, cât și În rândul opiniei publice din țară <ref id="94"> 94 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 17/1878, f. 91. </ref>. Acest act, „de uimitoare nerecunoștință a Rusiei față de aliata sa” <ref id="95"> 95 D. Onciul, Din istoria României, București, 1913, p. 155.</ref>, consacra, printre altele, independența României (art. 5), Însă cu anumite condiții. Astfel, art. 19 preconiza că Sublima Poartă va ceda sangeacul Tulcea
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
așează cu noi la masă și sfințește mâncarea, băutura și pe noi robii Tăi, amin! Apoi se întoarse spre oaspeți și le zise: Acum putem să ne așezăm la masă plini de bucurie și pătrunși de o sfântă pace. 53. Nerecunoștința Într-un grup de oameni se vorbea despre un fiu nerecunoscător, pe care tatăl l-a iubit nespus de mult, l-a încărcat de toate bunătățile și în schimb fiul l-a supărat, l-a asuprit, l-a batjocorit și
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
ales, slăbit de durere, suferință și griji. Îngrijorarea lungii pribegii care urma, părăsirea patriei lui dragi, Majestatea umilită a acestui nepot și strănepot de regi și împărați puternici ai celor mai mari imperii, amărăciunea cu care-l dăruiseră propriul popor, nerecunoștința țării pentru care era gata să-și jertfească viața... toate acestea se puteau citi ca într-o carte, pe acea față atât de tânără. „Am plecat cu moartea’n suflet!”, a spus regele atunci... Nori de furtună se strângeau tot
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fi, desigur, de acum înainte. Raporturile mele cu I.C[onstantinescu], ca și ale lui Jean, sunt compromise iremediabil (doar ne salutăm, el cu un rînjet bine pus la punct). Eu iert multe, dar nu-i voi ierta lui infidelitatea, nerecunoștința pentru cîte [lucruri] de bine i-am făcut (pentru familia lui mi-am pus în joc însăși cariera mea didactică), invidia de care este animat (m-a bîrfit grav de tot pînă și la unii studenți), crizele bolnăvicioase de grandomanie
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
în momentul în care alte generații ne vor fi luat locul, Labiș va fi nu numai un poet blamat ci și unul uitat. Victoria neprietenilor va să fie totală. Din toate emblemele ce i se potrivesc lui Labiș, cea a nerecunoștinței e cea mai evidentă. Cine sunt inamicii săi ? Poate nu atât de mulți și nu de talia sa, dar, într-o țară întoarsă pe dos cum este de peste jumătate de veac România, au fost extrem de eficienți. Natura „comunismului” lui Labiș
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
se transformă într-un remediu pentru singurătatea scriitorului. Excelența caracterului (elogiu Doamnei Elvira Sorohan) Dan Gabriel Onțeluș Comunitatea intelectuală, în general și aceea românească, în particular suferă incurabil, se pare, de o formă pernicioasă de autism spiritual. Autosuficiența, amnezia anomică, nerecunoștința, ambiguitatea identitară și diabolizarea alterității sunt câteva dintre simptomele pe care cărturarii români le manifestă. Celebrând personalitatea Doamnei Elvira Sorohan, înțelegem să evidențiem autentica menire a omului învățat în societate, chiar dacă evoluțiile globaliste ale ultimelor două decenii par a arunca
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
-i cere lui Octave să înceapă povestirea unor alte evenimente anterioare situației prezente și pe care trebuie, din nou, să le explice: Scapin (9) Da, s-a purtat foarte urât cu mine. Și m-am supărat atât de tare de nerecunoștința veacului, că m-am hotărît să nu mai fac nimic. Dar, ajunge! Mai bine, povestiți-mi ce vi s-a întâmplat. Mișcarea amplă a orientării-Pn1' a povestirii lui Octave se desfășoară pe două planuri: dacă ne plasăm și preluăm punctul
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
eliberați din penitenciarul Cluj comuniștii condamnați, încercându-se apoi, cu pază civilă organizată (în parte) de ei, menținerea ordinii și liniștii în Cluj, în timp ce trupele sovietice așteptau. Mai târziu, Mikó și-a reamintit momentul evocându-l cu gustul amar al nerecunoștinței: "După ce i-am eliberat din pușcărie pe comuniștii condamnați, reprezentanții Partidului Păcii (Béke Párt) și-au manifestat atitudinea rigidă față de Partidul (Maghiar) Transilvan (Erdélyi Párt - EP). Din momentul acela se discuta cu noi ca reprezentanță parlamentară și nu ca Partid
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
vorbi de o viață duhovnicească fără să aducem această multiplă ignoranță la tribunalul judecății lui Hristos. Trebuie să tăiem în brazde și ultimul petec de lume semănat cu gândul slavei deșarte; tot ceea ce refuză economia iubirii divine sfârșește în gheena nerecunoștinței. Implacabila denunțare a deșertăciunii nu-și are temeiul într-un pesimism umoral, umbrit de accidentele unei biografii sau impus de circumstanțe istorice nefaste. Deșertăciunea descoperită de Ecleziast ține de radicala insuficiență ontologică a lumii. Fără Dumnezeu, toate sunt sortite pieirii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cazul Cantacuzinilor (inși cu o veritabilă vocație a „umbletelor”), a lui Brâncoveanu și a lui Ștefan Cantacuzino, mistuiți de propriile lor ambiții, a lui Dimitrie Cantemir, producător de gesturi irecuperabile. Aceștia - și mulți alții lângă ei: Toma Cantacuzino, pildă de nerecunoștință și cultivator de himere, serdarul Barbu Cornea, „tâlharul cel mare” - au adesea un sfârșit care confirmă premonițiile cronicarului. El are însă și știința ridiculizării subțiri (îi persiflează pe uneltitorii neperformanți, țesători ai unor „sfaturi vrednice de râs”, „deșarte” și „vrednice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
spăimoase ale celor care au inspirat, regizat și înfăptuit - sub protecția lui Grigore Ghica Vodă (un mare ingrat și el) - uciderea postelnicului, cele „două vase rele, unul rumânesc, altul grecesc, anume Stroe vornicul Leurdeanul și Dumitrașco vel-vistier Țarigrădeanul”, pilde de nerecunoștință și de infamie. Drept contrapondere, se propune, firesc, panegiricul. Patetic în tot ce întreprinde (și în culpabilizări, și în entuziasme), reașezând valorile într-o lume care nu mai este a istoriei, ci a povestirii, cronicarul face din eroul exemplar o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
recunoscători. Este pură și ușurătoare pentru suflet atunci când ea se naște de la sine ca un parfum involuntar al conștiinței libere, ca un dar regesc, ca un temei al dragostei omenești. Sufletele curate ajung cu greu să creadă în realitate, în nerecunoștință, iar apoi, când își dau seama de toată stricăciunea omenească, se ridică la o îngăduință care e ultima treaptă de dispreț. Recunoștința îmbracă trei forme: un sentiment din adâncul inimii, o expresie de mulțumire și un dar întors. Recunoștința este
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
dispreț. Recunoștința îmbracă trei forme: un sentiment din adâncul inimii, o expresie de mulțumire și un dar întors. Recunoștința este cea mai neînsemnată virtute, iar lipsa ei, cel mai mare viciu. Dacă oamenii vrednici nu sunt niciodată lipsiți de recunoștință, nerecunoștința este o slăbiciune atât de răspândită, încât, dacă ar fi să-i condamnăm pe toți nerecunoscătorii din lume, nu știm pe cine oare am mai ierta. Sunt destul de mulți aceia care, atunci când pot, se grăbesc să înapoieze o binefacere, ca să
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
unii oameni ar fi să nu-ți fie recunoscători. Când ai îndrăgit și respectat multă vreme numele unui nefericit, când în tainițele ascunse ale gândului ai jurat soartei lui nefericite o credință de nezdruncinat, clipa în care ești răsplătit cu nerecunoștință, clipa în care te îndoiești de mărinimia oamenilor și ești îndemnat să renunți la fericirea atât de curată pe care o dă devotamentul este cumplit de amară. Îmbătrânești atunci dintr-o dată, cu cea mai tristă bătrânețe, aceea a experienței. Ai
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
manifestă bunăvoința sinceră, fără consecințe fizice. Recunoștința este o obligație nemijlocită, prin legea morală, o datorie, una a cărei încălcare poate anihila imboldul moral către binefacere. Se poate îndrepta și către strămoși. Aceștia trebuie apărați contra atacurilor, acuzațiilor și desconsiderării. Nerecunoștința unui om față de filantropul său poate merge într-atât de departe până la a-l urî (nerecunoștința calificată). Pare, totuși, neverosimil ca filantropia manifestată să poată atrage un dușman. Despre emoții moția reprezintă un fenomen complex care realizează orientarea proceselor somato-psihice
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
una a cărei încălcare poate anihila imboldul moral către binefacere. Se poate îndrepta și către strămoși. Aceștia trebuie apărați contra atacurilor, acuzațiilor și desconsiderării. Nerecunoștința unui om față de filantropul său poate merge într-atât de departe până la a-l urî (nerecunoștința calificată). Pare, totuși, neverosimil ca filantropia manifestată să poată atrage un dușman. Despre emoții moția reprezintă un fenomen complex care realizează orientarea proceselor somato-psihice prin reacții organizate ca finali tate și semnificații. Condiție primordială a vieții, emoția este un mod
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
o poziție tranșantă nu putea să nu atragă reacții de dezaprobare, unele îndreptățite, judecând după contradicțiile care au marcat uneori opiniile filosofice, social-politice și religioase ale scriitorului 103. "Omul liniei drepte", cum îl numește G. Nivat, a primit acuzații de nerecunoștință, de orbire și egocentrism de la câțiva dintre cei care l-au cunoscut, precum fosta soție Natalia Reșetovskaia, de la Vladimir Lakșin sau Olga Carlisle 104. Desigur că toate acestea nu au legătură cu arta scriitorului și nu aduc nici un fel de
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
plopi și terebinți" (4: 12-13). Israel și-a uitat istoria: "Când Israel era copil, eu îl iubeam, și din Egipt am chemat pe fiul meu. Dar cu cât îi chemam, cu atât fugeau dinaintea mea" (11: 1-2). Mânia provocată de nerecunoștința continuă izbucnește. Pedeapsa va fi teribilă: "De aceea voi fi pentru ei ca un leu și-i voi pândi, pe cale, ca o panteră și mă voi azvârli asupra lor ca o ursoaică lipsită de puii ei și le voi sfâșia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
celei de a treia călătorii, de către noul administrator regal, Francisco Bobadilla, acuzat de abuzuri și proasta gestionare a bunurilor Coroanei și trimis în lanțuri în Spania. La 7 iulie 1503, redacta suveranilor "Scrisoarea din Jamaica", în care se plângea de nerecunoștința celor din jur față de el și marile sale servicii aduse Coroanei: "Am fost aruncat gol, împreună cu doi frați ai mei și fără judecată și cercetări am fost puși în fiare și rău tratați... În vârstă de 28 de ani am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
care a răsunat în ziua aceea, când, Isus și-a arătat Inima Sf. Margareta Maria Alacoque , i-a zis: „Iată Inima care i-a iubit atât de mult pe oameni, și Care, în schimb, este răsplătită cu atâta răceală și nerecunoștință”. Pentru că lumea uita că este subiectul iubirii divine, Dumnezeu însuși S-a învrednicit să-i aducă aminte cerând ispășire, deschizând, celor care voiau să înțeleagă, noi orizonturi de speranță, de înviere, de viață. Cultul Inimii Preasfinte - spunea mons. Olgiati - înseamnă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
printre cețuri... Dar soarele, sfios la început, a ridicat o poală a perdelei, apoi s-a instalat hotărât la masa mea, adulmecând delicioasa cafea cu lapte, mierea, untul, pâinea. Iar Menaru, răgușită, aproape afonă, a venit să se plângă de nerecunoștința lui Musever, venită în vizită de la Tekirghiol cu fiul ei Tucian. Musever susținea că s-a îmbolnăvit de gât molipsindu-se de la mama ei, pe care o acuza că are un s[ifilis] care i-a „mân cat gâtlejul“. (Urmare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
buți de vin,/ Teancuri de postav,/ Postav roșior,/ Eu o să mă însor” (Coconi-Ilfov). Animalele totemice deveneau ele înseși nunta și casa noului cuplu, pe când ajutorul năzdrăvan, esențial pentru flăcău, reprezintă o simplă „marfă” a cărei vânzare procură cele necesare nunții. Nerecunoștința flăcăului are de fapt o altă semnificație, aceea de a marca depășirea etapei prenupțiale inițiatice. În folclorul românesc, eliberarea calului se produce doar „în două situații liminare”: înainte de nuntă și înainte de moarte. Cunoscându-și traseul existențial, flăcăul renunță la cal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
avea, nici vorbă, câini de vânătoare, ca un aristocrat. Sigur că, alături de lucrări reușite, simbolul câinelui credincios a inspirat și multă literatură proastă, lacrimogenă, precum celebra Câinele soldatului sau bucata lui Vasile Militaru în care se pun alături pentru contrast nerecunoștința omului față de fidelitatea câinelui. Bietele animale n-au nici o vină pentru lipsa de talent și de gust a autorilor care i-au imortalizat fără a le conferi alura de personaje credibile. Scriitorii contemporani nu prea mai sunt dispuși să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]