225 matches
-
determina mutații profunde în evoluția liricii. Îl demeure l’une des poésies leș plus singulières et leș plus hautes qu’aient inventées leș hommes, une poésie à tout prendre dont leș Oiseaux ne șont plus obscurs que leș Chimères de Nerval, une poésie qui commence aujourd’hui să vie indépendante, détachée des lèvres, de la main...[...] Cette poésie, n’est-ce pas en marge d’elle qu’îl avait entrepris la confondante étude de François Villon et de Rabelais, comme pour montrer que
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
siècles, un homme, un jour, peut le percer. Îl avait trouvé dans le langage de Villon, dans celui de Rabelais, leș secrets, non des vers, mais de leur vie. Le soleil noir qui est au fond de toute poésie, de Nerval ou de Tzara, et qui éclaire le temps que nous avons vécu. LOUIS ARAGON Privită în ansamblu, această operă poate fi caracterizată că un act de neincredere în poezie. Și nu numai într-o poezie așa cum a fost scrisă până în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
salvării, a regenerării. Grija pentru referințele culturale face parte tot din această tehnică a reprezentării vizuale: "Încercuită de nori ce filtrau un repertoriu romantic", "pasionată ca un ochi într-o lungă visare de opiu/ și întors în orbită privind în Nerval". Există și aici o anumită senzualitate și o anumită aplatizare a detaliilor, zborul este și el încremenit: "Vedea eretic crescând țara califilor într-o seră/ cu fauni vânând columbe în steme lin -/ mai departe pe țărmuri cenușii sâni de ceară
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
versurile tonegariene, e întotdeauna inclusă într-un discurs demistificator: "încercuită e nori ce filtrau un repertoriu romantic/ pe aceleași brațe scobora muribundă în ritual,/ pasionată ca un ochi într-o ungă visare de opiu/ și întors în orbită privind în Nerval.// (...) Ce veșnică plută pe imagini era Luna!" (Luna hieratică) sau "de mult aștrii muriseră de gripă și cu excepții/ unii mai aveau două colțuri ca jandarmii italieni la chipiu/ iar alții păstrau integral geometria în Oceanul Celest/ unde Luna enormă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lui Ali, transpus în franceză, a fost trimis, spre a fi reprezentat, Teatrului Odéon din Paris). A tradus, cu talent și meșteșug, piese reprezentative din poeții preferați: Cântecul toamnei și Colocviu sentimental din Verlaine, câteva dintre Himerele lui Gérard de Nerval, din Baudelaire, Abel și Cain, Urâtul, Femeia. A adaptat - primul în literatura română - sonetul lui Rimbaud, Voyelles. Articolele sale, Arta nouă, Literatură și artă (1896), au fost, odată cu cele ale lui Macedonski și Șt. Petică, între puținele luări de poziție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
cu Tatiana Nicolescu și Madelaine Fortunescu); G. B. Marino, Florilegiu, pref. trad., București, 1976; M. I. Lermontov, Poezii, pref. trad., București, 1977; René de Solier, Arta și imaginarul, pref. Ion Pascadi, București, 1978 (în colaborare cu Marina Dimov); Gérard de Nerval, Poezii, pref. Vasile Nicolescu, București, 1979; L.N. Tolstoi, Copilăria, adolescența, tinerețea, București, 1980. Repere bibliografice: Regman, Cronicari, 129-140; Constantin, Despre poeți, 88-94; Grigurcu, Teritoriu, 138-147; Caraion, Duelul, 42-44; Stănescu, Poeți și critici, 32-36; Poantă, Modalități, 214-220; Raicu, Structuri, 242-246; Petroveanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
inferioară obârșiei sale. Mai târziu, am rugat-o să-mi traducă un sonet, care și el, nu mi se părea posibil decât În limba lui originară. E una din cele mai magice din câte există: El Desdichado de Gérard de Nerval al cărui Început este: Je suis le Ténébreux, le Veuf, l’inconsolé Le Prince d’Aquitaine à la tour abolie. O tălmăcire, de valoare poetică egală a ultimei formule: „à la tour abolie” mi se părea imposibilă. „Abolir” Înseamnă „a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
excesul formal ar anula mișcarea ideii și „simțământul” (Despre poezia descriptivă). F. utilizează noțiuni și definiții din Buffon, teoretizează asupra apropierii dintre pictură și poezie, dar și asupra armoniei imitative. Mereu limitat în aprecieri de dogma sa clasicistă (poeziile lui Nerval sunt „bizareriile minții sale bolnave”, Baudelaire nu este niciodată citat), emite uneori și observații interesante, cum ar fi cea despre importanța decorului în romantism, parnasianism, simbolism. Când iese din chingile metodei pentru a analiza o operă (Gr. Alexandrescu, Al. Vlahuță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
al Odei în metru antic. Iar "drumul pulberii" nu e altceva decât trecere de la o formă la alta a materiei ruinare. Natura "lutoasă" a omului stă la "originea tuturor degeres cențelor noastre", spune Jean-Pierre Richard referindu-se la poezia lui Nerval: "Pulberea se naște din contradicție și din sfâșiere". Păstrăm termenul eminescian: "mistuire". Nerval resimte praful ca o stare fizică ("praful gros care încarcă zarea") iar Egiptul piramidelor nu e decât un cimitir de nisip. Doar în contact cu apa praful
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de la o formă la alta a materiei ruinare. Natura "lutoasă" a omului stă la "originea tuturor degeres cențelor noastre", spune Jean-Pierre Richard referindu-se la poezia lui Nerval: "Pulberea se naște din contradicție și din sfâșiere". Păstrăm termenul eminescian: "mistuire". Nerval resimte praful ca o stare fizică ("praful gros care încarcă zarea") iar Egiptul piramidelor nu e decât un cimitir de nisip. Doar în contact cu apa praful e agreat de poetul Călătoriilor în Orient: mâlul ar fi o substanță primară
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
este o lume-ntinsă mare, Aevea-i pentru dânsul. Cum picături ce sorb Toate razele lumii într-un grăunte uimit , În el îs toate, dânsul e 'n toate ce-a gândit." (Povestea magului călător în stele) Nu altfel citește Gerard de Nerval interiorul bulgărului de lut cu "sâmburele" lumii: "Adonai așeză o scânteie imperceptibilă în centrul mulajului de pământ din care, se gândise el, îl va face pe om, iar această fărâmă a fost de ajuns pentru a încălzi steiul, pentru-al
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Arcadievna, fragment din Scrisorile unui răzeș), Al. Macedonski (Pomul Margaritii), Tudor Arghezi (Amintirile ierodiaconului Iosif), Gh. Brăescu și traduceri din poezia lui Charles Baudelaire (Albatrosul, în versiunea lui Tudor Arghezi), din scrierile lui Henri Murger și ale lui Gérard de Nerval. N. mai cuprinde articole din actualitatea politică, industrială, financiară, știri interne și externe, informații culturale, cronica plastică, mondenă, sportivă și medicală, dialoguri cu oameni politici, anchete, anunțuri, caricaturi, fotografii, reclame. M.W.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288368_a_289697]
-
unei critici estetice generale. Acelea pe care le folosea, în fond, și G. Călinescu și, după el, le-au folosit și criticii din a patra generație postmaioresciană. Unele aspecte se pot discuta. Poate fi apropiat Dimitrie Bolintineanu de Gérard de Nerval? Sunt „hilariante” amintirile colonelului Locusteanu? Camil Petrescu le considera sublime, iar G. Călinescu le apropia (păstrând proporțiile) de memoriile lui Saint-Simon. A fost „impus” Victor Eftimiu de cenaclul Sburătorul? Eftimiu devenise un nume de circulație înainte de apariția cenaclului condus de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
ironie, „ideile primite” nu sunt decât plasma, lichidul amniotic în cuprinsul căruia eul rămâne indicibil, cu toate că infinit exprimabil. Totul e reluare de motive romantice: dublul, copilul „alchimic”, motivul gemelarității (rivalizând aici cu echivalențele din romanele lui Michel Tournier), palingenezia. Hoffmann, Nerval, Novalis, Freud, Jung, Kafka, Baltrusaitis, Blake, Mircea Eliade, Bulgakov, Fournier, Durand, toți și toate, în numele unei atmosfere de o amețitoare abisalitate, ireversibil sub semnul morții și învierii, al cuplului adamic (Cezara eminesciană și analiza lui Mircea Eliade din Insula lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
critic, prin implicarea senzațiilor și a profunzimii, scoate În evidență prezența obsesivă a unor teme. Acest lucru se Întâmplă și În volumul Poezie și profunzime. În Prefața volumului, Richard Își justifică alegerea metodologiei: “Am optat pentru o lectură a lui Nerval, Baudelaire, Rimbaud și Verlaine dintr-o perspectivă care, după mine, le este adecvată - din perspectiva profunzimii. Mi s-a părut că aventura lor poetică ar consta dintr-o anumită experiență a abisului, abisul contingentului, al conștiinței, al aproapelui, al sentimentului
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
de fiecare autor cu romantismul, pentru ca mai departe să fie urmă rită relația dintre autorii în cauză: "un intertext care se arată mai cuprinzător decât pare la prima vedere și care ridică o altă problemă, aceea a procentului în care Nerval îl reprezintă. Desigur, romantismul european are numeroase trăsături comune, de la un capăt la altul al continentului. Dar are și deosebiri (mai numeroase totuși decât pare a susține autoarea, în capitolul "Romantism fidelitate și trădare"), prezente în special în literaturile centralși
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
altă realitate, configurată conform unei retorici onirice. Ne întoarcem la hieroglifă, ca resursă de magie și, în același timp, ca element intertextual: Ideea de descifrare a unei enigme, a unor hieroglife purtătoare de sensuri ascunse este comună lui Eminescu și Nerval și una din căile privilegiate de acces spre esențe este aceea a visului" (Mureșanu-Ionescu: 175). Mai mult, la ambii autori semnele enigmatice sunt arabe. Gérard de Nerval a anticipat teoria eliadiană asupra cunoașterii miturilor este vorba în mod deosebit despre
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
enigme, a unor hieroglife purtătoare de sensuri ascunse este comună lui Eminescu și Nerval și una din căile privilegiate de acces spre esențe este aceea a visului" (Mureșanu-Ionescu: 175). Mai mult, la ambii autori semnele enigmatice sunt arabe. Gérard de Nerval a anticipat teoria eliadiană asupra cunoașterii miturilor este vorba în mod deosebit despre miturile de origine și de cele cosmogonice, în contextul a ceea ce istoricul religiilor numește "prestigiul începuturilor" consecința transportării in illo tempore se ascunde în puterea dobândită asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
din Aurélia, podoabă gravată cu "trei cuvinte arabe". Onirismul filosofic al celor doi romantici presupune nu doar evadarea din cotidian, ci mai ales o cale de cunoaștere, accesul spre o lume de esențe. Privilegiați să atingă această dimensiune, Eminescu și Nerval au revelația existenței unui tip etern, eliberat de timp și spațiu, care se întrupează în formele tranzitorii ale lumii materiale: "Archaeus" la autorul român, respectiv "o ființă unică, universală, care ține în mâinile sale destinele tuturor ființelor și care să
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
spița noastră, și spița noastră trăiește în noi" confirmă memoria identității și conturează ceea ce am numi bloc temporal, dimensiune temporală unică. "Una din principalele funcții ale visului este pentru ambii poeți poate mai pregnant și mai personalizat în cazul lui Nerval de a oferi posibilitatea recuperării unor elemente din "existențe anterioare". În afară de fuziunea trecut-viitor într-o singură realitate fluentă (foarte inspirată formulă ce redă ideea de bloc temporal!), o altă caracteristică a timpului oniric este elasticitatea sa" (Mureșanu-Ionescu:185). Ceasul nebun
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
oferi posibilitatea recuperării unor elemente din "existențe anterioare". În afară de fuziunea trecut-viitor într-o singură realitate fluentă (foarte inspirată formulă ce redă ideea de bloc temporal!), o altă caracteristică a timpului oniric este elasticitatea sa" (Mureșanu-Ionescu:185). Ceasul nebun al lui Nerval este ceas uitat la Eminescu, dar tot rotund, invocând ideea de repetiție, de cerc al vieții, de roată în cadran. 3.6. Eminescu și alte literaturi Eminescu și literatura rusă Structurile generale ale celor două limbi, română și rusă, prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lui I. C. Săvescu, încercări într-o poezie cu langori verlainiene, imagistică macabră și fabulă simbolică. Traducerile, amestecate, trădează totuși preferințe pentru înnoire: Baudelaire (Urâtul, Femeia, tălmăcite de Mircea Demetriade), Rollinat (din Nevroze dă o versiune românească B. Florescu), Gérard de Nerval, E. A. Poe (Umbra, traducere de I. C. Săvescu). Aici Catulle Mendès, J.-M. de Heredia, J. Lemaître, H. W. Longfellow apar alături de Burns, Petöfi, Th. Moore, Voltaire, Pope, J. L. Runeberg. S.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286905_a_288234]
-
D. Păun, Pantazi Ghica și N. Țincu. Traduceri fac B. Florescu, V. D. Păun, N. Țincu, P. V. Grigoriu și I. Alessandrescu. Sunt selectate pagini din La Rochefoucauld, Voltaire, Vauvenargues, M-me Colomb, Xavier de Maistre, George Sand, Sainte-Beuve, Gérard de Nerval, H. Murger, Nathaniel Hawthorne (prin intermediar francez), E.A. Poe (se folosește versiunea lui Charles Baudelaire), precum și din A. Karr, L.-A. Garnier, L. Ernault, A. Second, Charles Lemonnier, Jules Tardieu. Câteva contribuții critice, dintre care se detașează aceea dedicată lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288994_a_290323]
-
Tartini se trezise din somn entuziasmat de o melodie, însă Trilul diavolului notat imediat îi apărea sub nivelul celui din vis. Linia melodică din Bolero de Ravel, obsedată, reia, evident, o frază din starea pre-componistică. O muzică interioară premerge la Nerval acordurile bemolizate din El Desdichado ("Nefericitul"); reputatul poem e un autoportret legănător sub semnul "soarelui negru al Melancoliei...". Alteori, mai pregnantă e revelația, aceasta echivalentă în textele biblice cu epiphaino: cu a arăta. Pretextul romanului rebrenian Adam și Eva ("cartea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Romanticii au vorbit mereu de rul secolului, de inanitatea vieții, de singurtatea omului. Dup cum se știe, mai spune Ralea, sinuciderea direct de tip Werther, ori aceea indirect prin intoxicație cu alcool, ca la Musset, Edgar Poe sau Gerard de Nerval, a fost oarecum starea fireasc a acestei dezadaptri. Individualismul, susține el, creease o stare de adânc tristețe, angoas cum i-am spune astzi. Încât, individul eliberat de religie, lsat faț în faț cu conștiința sa, s-a paralizat, zice el
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]