365 matches
-
însă presupunerea. În Întoarcerea lui Rabbit, Angstrom (acum părăsit el de soția Janice) intră într-un straniu proces "paideic", sub "maieutica" unei tinere bogate, fugite de acasă, și a unui traficant de droguri negru, sfîrșind, paradoxal, în acte similare de nesăbuință și lipsă de răspundere. Rabbit, bogat și Rabbit se retrage nu modifică fundamental contextul, în ciuda faptului că ne confruntă cu un Rabbit matur și apoi chiar bătrîn (distanțele dintre etapele vieții eroului, investigate în aceste romane succesive, sînt de aproximativ
Un (anti)erou american by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7581_a_8906]
-
fie datul sorții, condițiile menite să-i modeleze și să-i restrângă câmpul de acțiune. Este francez. Un francez obișnuit, care a participat cu toată ființa la viața politică a țării lui încă din anii de școală, implicându-se până la nesăbuință în Rezistență și avântându- se pătimaș în toate confruntările politice ulterioare. Un francez, totuși, nu ca toți ceilalți, odată ce a întâlnit mereu antisemiți care-i contestau apartenența la patria lui. Este evreu. Un evreu obișnuit, dacă este să judecăm după
Sub semnul adorației by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5939_a_7264]
-
scuipă fără să-i pese / te nimerește pe pantofi” (Cînd îți vine să strigi). Un rousseanism al sensibilității ia poziție împotriva falsei naturaleți care este grobianismul. Natura e denaturată pe calea răutății semenilor care nu pregetă a socoti că „florile nesăbuinței” ar fi „parte a ordinii naturale”, devenind „maeștrii îndepărtării”, adică ai alienării. Un simbol al degringoladei îl reprezintă copacul. Crescut odinioară ca „o verticală a binefacerii”, ca un atestat al faptului că „bunătatea crește pe pămînt”, ajunge din păcate un
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
icoana, portretul cu cheie al femeii iubite, Galateea lui, la asumarea iubirii, prin uciderea, pe o străduță a vechii Florențe, a acelui asupritor nenumit, tiranul tinereții Ceciliei, e cea care-l califică pentru fericire. Gestul lui de curaj și de nesăbuință îi schimbă sorții, așa încât reîntâlnirea cu prietenul care i-a ascultat greul sufletesc pus în frânturi de mărturisire, într-o trăsură încurcată din întâmplare, e imaginea în oglindă a finalului din O alergare de cai, nuvela din același an a
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
unind, peste mări și țări, Orientul: „Acolo corpul mi l-aș duce/ Ruina trage la ruină... / Aș vrea ca moartea să m-apuce/ Purtându-mi viața ca o cruce/ Pe-un țărm frumos de mare lină." Și, mai probabilă, hélas, nesăbuința: „Dar câștigând la loterie/ M-aș face ca și alții poate/ Atuncea poate-n gând mi-ar trece/ Să țin în lume tren și casă,/ Să am bufoni cu tigve sece/ În contul căror se petrece/ Și paraziți să am
Bagdadii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6275_a_7600]
-
Zikim, în sudul Israelului. Israelul a autorizat mobilizarea a aproximativ 40.000 de rezerviști, în perspectiva unei posibile ofensive terestre în Fâșia Gaza. "Hamas a provocat această situație tensionată și membrii militanților palestinieni vor plăti un preț mare pentru această nesăbuință", a declarat, marți, premierul Benjamin Netanyahu.
Sirene de ALERTĂ și EXPLOZII la Ierusalim. Pericol de RĂZBOI by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/53917_a_55242]
-
fascinați (și virusați) de Nae Ionescu, el a preluat formulele represiunii de la cei contra cărora luptaseră în numele idealului național. Încă o dovadă că inteligența și cultura nu-l ajută pe intelectual să scape de bolile mortale ale politicii: nesocotința și nesăbuința. Ar trebui să ne reamintim aceste lucruri astăzi, când prea multe semne arată că destui intelectuali români tineri - ghidați sau nu de bătrânii securiști - dau tot mai intens ocol intoleranței xenofobe, antisemitismului, barbariei și primitivismului.
Cum se scrântesc intelectualii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4726_a_6051]
-
în baza calculelor și a bugetului pe care se bazează România, momentul măririi salariilor, precum și valoarea pe care PIB-ul României o poate susține în mod real, fără repercursiuni grave pentru viitorul nostru și al copiilor noștri, care ar plăti nesăbuința adoptării de măsuri doar pentru a caștiga voturi", a completat William Brînză. “Personal sunt impotriva magazinelor de tip economat. Gândiți-vă câte astfel de magazine ar trebui să deschidem pentru cei 6 milioane de pensionari. Sunt de părere că pensionarii
William Brînză: Salariile şi pensile mărite, doar după calculele specialiştilor! () [Corola-journal/Journalistic/47934_a_49259]
-
-l înlocui prin ficțiuni cu sens contrar, avînd rolul unor fabuloase expieri. Remontat, bardul visează un trecut contrafactual, exprimîndu-și dorința ca „filmul acesta să fie cu scene în reluare”, să se întoarcă în zilele pe care le-a pierdut „din nesăbuință”, aspirînd spre o tihnă contemplativă, în adăstarea unui înger aducător al cîtorva „picături care vindecă”. Inadaptarea se vindecă prin ingenuitatea ce-a generat-o. Urma acesteia rămîne totuși înscrisă în pasta unor metafore înfăptuite cu o grijă orgolioasă și concomitent
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
fi fost altcumva cândva. Bărbatului i-a dat natura barbă, aflu, ca să-și mascheze emoțiile trădate de mobilitatea feței. Femeia nu are nevoie, fiindcă la ea disimularea e înnăscută. Stai și te crucești! Nu, nu de prostia asta. De câtă nesăbuință ne-a trebuit ca să renunțăm la barbă, noi, bărbații secolului 20, lăsându- ne citiți până în fundul sufletului de femei, pe care noi, în schimb, nu le putem descifra. „Animalul cunoaște moartea abia când moare, omul se apropie în mod conștient
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2922_a_4247]
-
fi fost altcumva cândva. Bărbatului i-a dat natura barbă, aflu, ca să-și mascheze emoțiile trădate de mobilitatea feței. Femeia nu are nevoie, fiindcă la ea disimularea e înnăscută. Stai și te crucești! Nu, nu de prostia asta. De câtă nesăbuință ne-a trebuit ca să renunțăm la barbă, noi, bărbații secolului 20, lăsându- ne citiți până în fundul sufletului de femei, pe care noi, în schimb, nu le putem descifra. „Animalul cunoaște moartea abia când moare, omul se apropie în mod conștient
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2880_a_4205]
-
aplicată, puse în mișcare pînă în Maramureș, de către autori, - și a-i salva astfel, de funeste incriminări. Ceea ce mi s-a înscris cel mai pregnant, zilele acestea, în ochi și în afundul memoriei, nu intră în vreun posibil raport cu nesăbuințele maligne. Dacă ar fi să aștern evenimentul în ordinea poveștii înminunate, ar trebui să spun: „Se făcea că-ntr-o tîrzie după- amiază, auzul mi-a fost atins de aripile unui stol de apariții îngerești, patru copilași - mezinul numărînd doar
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
urâtul și răpănosul ceea ce nu există mă așez lângă tramvai lângă piciorul zmeului visez înălțarea umbra ei mi se arată ca un avertisment într-un răsărit de cenușă din piatră și smoală înalț o oglindă imposibilă te-am iubit dar nesăbuința nu se vede rușinat mă înscriu în partidul celor inexistenți gândul meu păcătos apare într-o limbă care se stinge eu corbul postmodernist întâmpin rândunica o îmbrac în public ploile de primăvară vor fi rouă pentru ochii acesteia o ultimă
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
moarte, temîndu-mă că nu-i mai pot vedea data viitoare. Și în teatru e la fel. Ce n-ai văzut astăzi, nu mai poți vedea." Mai rețin, din colajul pe care l-am ,fabricat" pentru săptămîna asta, o glosă despre nesăbuință - cronica Luminiței Marcu la cartea lui Mark Lilla, Spiritul nesăbuit. Intelectualii în politică, și cîteva strategii pentru ,desțelenirea" culturii independente, amănunțite de Oana Radu și Corina Șuteu, implicate în proiectele internaționale ale ECUMEST-ului. În fine, ies tiptil dintre pagini
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11106_a_12431]
-
emoția sincerității, și văzându-i fața desfigurat de gravă, ne simțim atât de vinovați de nedreptele noastre bănuieli asupra subiectului discutat de către cei trei, încât uităm de televizor și ne strecurăm ca niște răufăcători spre bucătărie pentru a ne îneca nesăbuința în pălincă... Din nefericire, abia-abia mai auzim cum la TVR Cultural, într-o pauză a emisiunii ,Plus/Minus artă" moderată de Cristina Modreanu și avându-l ca invitat pe actorul Victor Rebengiuc, cineva - să fie Paul Cernat?, că nu se
Anul câinelui începe cu mușcături... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10915_a_12240]
-
atunci și acolo o satiră foarte spirituală. Adusă astfel din condei încât nimeni nu ar fi putut avea vreo îndoială că tânărul lord perpelit pe jăratic era Orlando, cu cele mai intime spuse și fapte ale lui, cu entuziasmele și nesăbuințele lui, portretizat până la culoarea părului și la accentul străin cu care rula litera r, totul redat cu exactitate. Și dacă ar mai fi putut exista vreo urmă de îndoială, Greene a risipit-o introducând, fără vreo încercare de deghizare, pasaje
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
încerc să transcriu în metru antic „Oda (la Diotima)”, cu un sunet tulburător în creația lui Mihai Ursachi, pusă de el în terține; iată un act de „colaborare” nelalocul lui, de care magistrul se poate lesne lipsi (ca și de nesăbuința comisă mai înainte în ciocârtirea unui poem metafizic precum „Tunetul liniștii”). Precum într-o sfântă cămașă, sfințită cu marea lacrimă-a cerului, sufletul meu se îmbracă în tine, prevestitoareo de bucurie. Spre-adâncile țarini din stele carul meu se îndreaptă, în
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
sau ce am de făcut? Cum aș putea pune în cuvinte acest mesaj?...” (Visul) Ori: „- Poate că dragostea este o experiență existențială care îmi lipsește. Dar am trăit din plin maternitatea. Și cariera. - Ți-ai ratat șansa. Ai tratat cu nesăbuință ceea ce era esențial”. (Vârtejul) Și încă: „ - La tine maternitatea era mai puternică decât feminitatea? - Cred că da. Am început să mă gândesc la sufletul meu numai după ce au crescut copiii și s-au îndepărtat de mine. Atunci nu. Aveam impresia
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
secret doar al ei, pe care nimeni altul nu îl cunoștea. A continuat să galopeze pe unicornul său alb numit Yoki, către poalele Muntelui de Foc și alături de ea pe un cal murg, venea Tharika, doica sa, bombănind nemulțumită de nesăbuința tinerei sale stăpâne care se avânta în calea pericolelor cu ochii închiși. Din alaiul prințesei nu lipsea nici Kalystru, chinocefalul( om cu cap de lup) și Grypho, grifonul său albastru cu aripi de acvilă. Doica protestă scâncind înspăimântată, când văzu
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
de-atâta vreme... Ei bine, eu te-am așteptat, Cu ruga trupului înfășurată-n dor, Imaginând hârjoane de amor, Din care sufletul mi-am înfruptat. Cu mâna ta am scris poeme, Trupul meu doar răscolind dorința, Săruturile-ți dulci sporind nesăbuința Supliciilor certe, dar boeme. Cu buzele-ți rebele, Am conturat desenele lascive, Îmbrățișări hulpave, explozive, Rămase simple bagatele. Emoțiile le-am trăit, Cumplit de sincer, de real, Doar gândul se răsfrânge anormal, Într-o dorința de-mplinit. Acultând Mină - Proprio come
DORINȚĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383984_a_385313]
-
am continuat să ne lăudăm reciproc. Cântam și ariile de tenor. Da, am avut prieteni, oameni deosebiți, fără interese meschine la mijloc, doar afinitate sufletească. Eram, cumva, sclavul unei idei fixe - acea cu prietenia lucru sfânt. Am și plătit pentru nesăbuință. Terenul de tenis a adus în jurul meu oameni deosebiți, cu pregătiri și preocupări total diferite, și mai tineri și mai bătrâni. Parteneri ca doctorul Marin Mavru, sau profesorul, doctorul Burghele, marele nostru ortoped, care ne-a scos din multe încurcături
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
care vor să ne crească frumoși și drepți, cu tulpinile fără strâmbături, noduri și răsucituri. Mereu refractari și încăpățânați în a deprinde binele și adevărul, lesne a deprinde răul și facilul, crezând că așa e bine. Mai grav, că în nesăbuința noastră, cu aparenta inocență și candoare îngerească, săvârșeam unele fapte rele cu o poftă și plăcere de neînțeles, total nepăsători față de consecințele faptelor noastre. Culmea, credeam că e bine ce făceam și ne supăram când eram pedepsiți. Era ceea ce se
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
fiecare cuvânt; eu îi pun fiecare virgulă. Fiecare punct! E o părere. Romanele voastre au existat dintotdeauna! Două compartimente dintr-o cutie chinezească infinită! Nu-ți convine prezumpția cu Depozitul de Memorie al Planetei. Vanitatea de creator-absolut-pe-foaia-ta-de-hârtie te împinge spre nesăbuință: vei fi la mâna propriilor personaje. Te vor distruge încet-încet: fiecare va lua câte ceva din tine. Tu - niciodată ceva de la ele; nici măcar de la Cititorul de gânduri, iscoadă pe care intenționezi să o introduci în acțiunea romanului pentru a sonda mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pe urmele noastre, a revitalizat un dușman aproape adormit. De atunci, sunteți sub observație; trebuie să scrieți într-un sistem supravegheat, pentru că - se pare - dispuneți de posibilități paranormale, de care nu sunteți conștient; un ucenic vrăjitor care, acum, suportă efectele nesăbuinței sale... Pentru siguranță, de câțiva ani, vi se controlează manuscrisele. La câteva zile o dată. Toată lumea știe că, după-amiaza, mergeți la Clubul literaților. Ați ajuns la pagina nouăzeci și trei a Stațiunii: „Ai instaurat, de fapt, îmbunătățită, starea de dinainte” - redau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
că va avea cumva abia acum răspuns, astăzi, prin nimeni nu știe ce împrejurări, numai că probabil va trebui să cobor până în iad și apoi să încerc să urc înapoi pentru a avea răspunsul la ceea ce încă nu înțeleg. Câtă nesăbuință! Cum să vrei vreodată așa ceva fără a te așeza imediat în rând cu nebunii cei mai spumegânzi pe care i-au cunoscut vreodată spitalele lumii? Nu-mi explic cum și nici nu vreau să știu de ce dintre toți idioții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]