252 matches
-
pătrunzătoare decât realitatea însăși."296 Fiecare artă manifestă specificități, dar se apreciază că grosso modo scopul unei opere de artă este "de a depăși aparențele senzoriale, de a birui scoarța naturalistă a întâmplătorului, pentru a da expresie elementelor statornice și neschimbătoare ale realității, cu valoarea și semnificația universală. Cu alte cuvinte, scopul artistului este de a transforma realitatea."297 Poziția este în acord cu "temperamentul" scriitorului român și confirmă recunoscuta, cunoscuta, prea mult comentata formulă proustiană ca principală influență asupra creației
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
acest lucru nu scade cu nimic din perfecțiunea sa. Întreaga filosofie teologică de la Platon la Whithead poate fi sintetizată în următoarele trei teze: 1. Lumea este schimbătoare și contingentă. 2. Baza tuturor posibilităților acestei lumi este o ființă necesară și neschimbătoare . 3. Ființa necesară, Dumnezeu, are o cunoaștere completă a lumii. Aristotel, Spinoza și secta sociniană au considerat că aceste trei perspective nu sunt compatibile și formează o triadă inconsistentă. O ființă necesară se presupune a avea cunoaștere contingentă 353. Kant
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Molière nu există și nu poate exista nimic de natura vreunei „Beräuschung”. Tipurile din comedia shakespeariană sunt de esență humorală, sunt temperamente. Ale lui Molière sunt caractere, în accepția strictă a termenului, adică: marcă, amprentă, semn gravat, deci ceva statornic, neschimbător și cu funcție oarecum de avertisment. Shakespeare putea spune ca și Montaigne: „Je ne peints point l’estre. Je peints le passage”. (Ess. III, c. 2). Molière, deși era și el, bineînțeles, un cititor al lui Montaigne, a luat de la
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai mică măsură să se bucure de tot ceea ce le oferă viața. Cealaltă dimensiune, mai puțin studiată, indică, la un pol, cum monumentalismul descrie maniera în care societățile recompensează indivizii care sînt, metaforic vorbind, tratați ca "monumentele", adică "mîndri și neschimbători", spre deosebire de polul celălalt, al renunțării de sine, în care oamenii care le compun sînt precumpănitor umili și schimbători. întregul set de date colectat în ultimele decenii a alcătuit una dintre cele mai complexe baze de date de factură interculturală, care
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
deja condamnabil într-un alt tip de societate, contemporană celei de referință. Prin urmare, nici definirea comportamentului prosocial nu se poate articula într-o manieră universalizantă, care să-i asigure legitimarea în orice timp și în orice loc, în forme neschimbătoare. Conform unei logici instrumentale care guvernează relațiile interpersonale, în pofida determinărilor culturale și istorice asupra comportamentului prosocial, hotărîtor în acordarea unui sprijin, pare a fi "costul" acordării sale: cu cît acesta este mai ridicat, cu atît probabilitatea de a îi ajuta
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
confirmâd ipoteza dependenței stilului educativ de modul de structurare a familiei, construiește trei tipuri de familii: 1.familii slab structurate care prezintă copilului puține reguli, normele fiind aproape absente; 2.familii cu structură rigidă care pun copilul în fața unor reguli neschimbătoare și a unor norme a căror aplicare nu admite nici o excepție; 3.familii cu structură simplă care furnizează copilului reguli și norme flexibile, aplicabile în funcție de situație. Mai frecvent în „mediile populare”, familiile cu structură rigidă au tendința de a adopta
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
copil ca parte integrantă a procesului de dezvoltare cognitivă oferită de procesul educației parentale, J.Piaget distinge trei faze:a) realistă, în cursul căreia regulile morale sunt văzute de copil ca externe lui și existând în sine, fiind absolute și neschimbătoare; b)egocentristă în cadrul căreia copilul acceptă obligația de a se conforma regulilor, dar nu simte că a luat parte la crearea lor, motiv pentru care va încerca să le schimbe conform cu interesele sale; c)faza cooperării și a respectului mutual
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
feluri de drept nu constă, așa cum ar părea la prima vedere, în faptul că dreptul pozitiv este supus modificărilor, în timp ce dreptul natural este imuabil. "Unii sunt de părere însă că tot dreptul este legal, deoarece tot ce e natural e neschimbător și are pretutindeni aceeași putere cum de exemplu focul arde la noi tot așa de bine ca și la perși pe când vedem că dreptul e supus mișcării și schimbării. [...] La zei firește că nu s-ar găsi niciun fel de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
judecător pentru această lege. Cel care nu se supune legii fuge de el însuși, negându-și natura umană"51. Cicero credea că există în om o dreaptă rațiune ratio recta care vorbește prin vocea naturii, arătându-ne legile eterne și neschimbătoare, aceleași pentru toți oamenii. O legislație divină, pe care reprezentanții oamenilor nu puteau să o modifice 52. Modul în care teoria dreptului natural a fost formulată în perioada Evului Mediu se apropie foarte mult de concepția ciceroniană, în ciuda dezacordurilor evidente
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
iubit. Dacă pentru samariteni și evrei era o chestiune de loc, Dumnezeu spune că asemenea căi sunt insuficiente, căci trebuie cunoscut prin Spirit (Duh) și Adevăr (Cuvânt). Cunoașterea lui Dumnezeu este după voia lui Dumnezeu, nu a omului, căci este neschimbător și infinit. Primatul gloriei infinite a lui Dumnezeu cere abandonul contextualizării postmoderne, iată marea provocare a teologiei actuale: "Sarcina noastră este să convingem oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu în felul în care gloria Sa o cere să fie cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
356. Asta o gândește un poet cu o puternică structură antropologică de vizual. Ea l-a salvat de disperarea bacoviană, dar poetul a simțit primejdia încremenirii spațiale, de unde și ideea lui insolită că vidul e rigid: "Rigid este numai vidul. Neschimbător și static este numai vidul"357. În consecință, ruperea de simetrie ține de aventura timpului, o vedere de dincolo de vedere: "Ah, oglindire zburătoare, / refuz al văzului / orbire!" (Partitura a II-a). Perfecțiunea este oglinda ideală, dar ea îl sperie și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pontificat. La început, data când se sărbătorea Nașterea Domnului era schimbătoare și se celebra de obicei în luna mai. Deveni însă fixă în secolul al IVlea, sub pontificatul lui Iulius I-iul, care după avizul doctorilor în teologie hotărî ca dată neschimbătoare 25 decembrie sau, mai exact noaptea de 24 spre 25 decembrie. În secolul al VIII-lea această noapte se petrece în biserica împodobită cu picturi mărețe, și splendid luminată, într-o atmosferă de cântări sfinte, în citiri, în felurite rituri
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
le învățăm prin cuvinte, pentru că nu le putem înțelege dacă nu posedăm acele concepte; prin urmare, nu sîntem învățați de cineva care ne vorbește din afară, ci de cel care ne vorbește dinăuntru, iar acela e Cristos, adevăratul nostru învățător, neschimbătoarea și eterna înțelepciune a lui Dumnezeu. Acest interes științific atît de puternic în primii ani de după întoarcerea în Africa se manifestă și prin încheierea tratatului Despre muzică (De musica), din care primele patru cărți și o parte din cea de-
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
om, a hotărît că această creatură, înainte de a se uni la sfîrșitul vremurilor cu creatorul său, trebuia să treacă în drumul său spre desăvîrșire prin două „catastaze”, prin două „condiții cosmice”. Prima este aceea supusă morții și schimbării, cealaltă este neschimbătoare și eternă, și în ea va avea loc cunoașterea desăvîrșită. Primului stadiu îi corespunde lumea pămînteană, limitată de pămînt în partea de jos, și de bolta cerească, în partea de sus; deasupra este împărăția cerurilor, indestructibilă și eternă. S-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se cuvin aceste laude. Expresii verbaletc "Expresii verbale" Sunt grupuri lexico-gramaticale, constituite din mai mulți termeni care „gravitează” în jurul unui verb, cu care intră în diferite relații mai mult sau mai puțin definibile. Verbul este elementul stabil în toate expresiile. Neschimbătoare rămâne și structura abstractă, „schematică”, a expresiilor cu același verb. Sunt mobile elementele care însoțesc verbul: pronume, substantive, adverbe etc. Acestea variază dar variază doar în realizarea lor concret-lexicală, păstrându-și nemodificată condiția abstract-sintactică și, deci, „funcția” lor sintactică: a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flectivul (alcătuit din sufixe tematice cu sens gramatical, dezinențe, morfeme libere - verbele auxiliare etc.) se constituie, direct sau indirect, în criteriu de constituire și identificare a unor clase și subclase de verbe. Rădăcinatc "R\d\cina" În funcție de caracterul schimbător sau neschimbător al rădăcinii în cursul flexiunii, verbele se grupează în două mari clase: a. verbe regulate b. verbe neregulate Verbe regulatetc "Verbe regulate" Verbele regulate păstrează, în linii mari, neschimbată rădăcina în toată paradigma flexiunii. Schimbarea sensului gramatical al formelor verbului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc.) Provenind din unități lexico-gramaticale flexibile, auxiliarele își păstrează - în chiar condiția flexiunii reduse - caracterul binar al structurii: rădăcină + flectiv. Dacă rădăcina nu mai are comun cu rădăcina verbelor libere decât cel mult - și doar uneori - caracterul formal neschimbat (și neschimbător), flectivul poate prezenta aceeași structură formală - la prima vedere, cel puțin - ca în cazul verbelor libere, predicative. Din punct de vedere funcțional, însă, intervin o serie de diferențe. Formele verbului a avea, de pildă, ca auxiliar al perfectului compus, pot
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt și una și cealaltă. Și așa vom fi pe vecie, dacă nu cumva vom ajunge să ne schimbăm genele, pentru că dilema umană a fost predestinată prin modul în care a evoluat specia noastră și, prin urmare este o parte neschimbătoare a naturii umane. Ființele umane și orânduirile lor sociale sunt intrinsec imperfectibile, din fericire . Într-o lume într-o continuă schimbare, avem nevoie de flexibilitatea pe care numai imperfecțiunea o poate oferi". Vezi Cucerirea socială a pământului, Editura Humanitas, București
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
aspecte fundamentale care tulbură viața Bisericii: primul vizează căderea Paștilor înaintea isimeriei cerești, iar al doilea aspect privește căderea Paștilor înainte de Paștele iudeilor. Fixarea Paștilor înainte de isimeria cerească (iar nu de cea astronomică) înseamnă "îndrăgirea lumii simțurilor în disprețul lumii neschimbătoare a gândului dumnezeiesc", această sărbătorire ducând la "săvârșirea a două Paști în cursul aceluiași an, lucru neîngăduit de Așezămintele apostolești"12. Mircea Vulcănescu operează o mică distincție între semnificația ontologică a Paștilor liturgic, al "săvârșirii și împlinirii jertfei" care se
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de conștiință, Scheler cerea supunerea față de autoritate, ca unic mijloc de a experimenta evidența principiilor morale: autoritatea morală se fundamentează pe evidența etică universală. Există Însă o asemenea evidență etică universală? Si, dacă există, evidența etică universală este abstractă și neschimbătoare sau, mai degrabă concretă și dependentă de condițiile istorice schimbătoare? Lévinas a Înțeles perfect dificultățile legate de statuarea unei exigențe etice universale În condițiile recunoașterii libertății ca fundament al manifestării conștiinței morale. Pentru a depăși acest impas, el inversează raportul
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
o spune mulțimea corului În fața cetății la Theba (Sophocle, „Antigona”Ă. „Din toate minunile lumii nici una nu este așa de uimitoare ca omul. Cu ajutorul vânturilor năpraznice el spintecă valurile care mugesc În jurul lui. Pe cea mai mare divinitate, Pământul cel neschimbător și neobosit, el Îl brăzdează În fiecare an și Îl răscolește cu plugul. La fel știe să atragă și să Încurce În ochiurile lanțului neamul zburător al păsărilor, animalele sălbatice și peștii mărilor. Prin vicleșugul lui stăpânește fiarele codrului și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ani, aborigenul și cei ca el au supraviețuit într-un mediu cât se poate de neprimitor, un mediu în care omul modern ar muri. Aborigenul, în schimb, a supraviețuit prin folosirea fiecărei informații și deprinderi obținute despre o lume relativ neschimbătoare și prin dezaprobarea sau interzicerea oricăror mijloace noi de întâmpinare a problemelor cotidiene, mereu aceleași. Astfel arată și descrierea scopurilor educaționale americane, concluziona provocator Rogers (1967). B. Îmbogățirea procesului de descoperiretc " B. Îmbogățirea procesului de descoperire" După Rogers însă, omul
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
să vadă Unul: văzând Unul, pentru el nu au mai existat trecutul și prezentul, și din această pricină a putut să pătrundă în tărâmul în care viață și moarte nu se mai află...“ 2. Din hinduism: „Eternul și omniprezentul Ătman, neschimbător, neprihănit, este unul, fiind divizat doar din pricina confuziei, datorită iluziei (Măyă), și nu prin propria natură - / prin urmare doar non-dualismul există cu adevărat [...]. Așa cum despre spațiul (care este infinit) se spune că este spațiul ulciorului ori că este spațiul mănăstirii
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
învățăm prin cuvinte pentru că noi nu le putem înțelege din moment ce nu posedăm acele concepte; deci noi nu suntem învățați de cineva care ne vorbește din afară, ci de cel care ne vorbește dinăuntru, iar acela e Cristos, adevăratul nostru învățător, neschimbătoarea și eterna Înțelepciune a lui Dumnezeu. Acest interes științific atât de accentuat în primii ani ce au urmat întoarcerii în Africa se manifestă și prin încheierea tratatului despre Muzică (De musica), ale cărui prime patru cărți și o parte din
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
hotărât că această creatură, înainte de a se uni, la sfârșitul vremurilor cu creatorul său, ar fi urmat să treacă în drumul său spre desăvârșire prin două „catastaze”, prin două „condiții cosmice”. Prima este aceea supusă morții și schimbării, cealaltă este neschimbătoare și eternă, propice pentru cunoașterea perfectă. Primului stadiu îi corespunde lumea pământeană, limitată de pământ în partea de jos și de bolta cerească în partea de sus; deasupra este împărăția cerurilor, indestructibilă și eternă. Această doctrină a celor două condiții
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]