485 matches
-
ori, el se așeza la masa de lucru exact de cum se trezea din somn și se scula din pat, adică nespălat, nepieptănat, fiindcă nu-și putea îngădui imprudența de a lăsa săi piară puseurile inspirației, căci inspirația este întotdeauna alunecoasă, nestatornică și trecătoare. În astfel de momente, nu mai simțea nimic altceva, decât cadența agitată a respirației sale, pusă în acord deplin cu tulburarea-i creatoare, ce o avea. Întruchipa tipul omului perfecționist și, când venea vorba despre scris, lucra doar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în viitor, speranța... Se simțea cu totul nehotărâtă și nelămurită, și așa și era, fără îndoială. Nu știa deloc ce vrea, de fapt, iar, la o privire mai atentă, se poate constata ușor că așa fusese toată viața ei: o nestatornică în suflet. Poate că acesta este și motivul pentru care izbucnise la ea acum, cu atâta forță, lupta aprigă dintre firea sa interioară și serviciul său veșnic același, căci un spirit tulbure și schimbător, aflat într-o cușcă neschimbată, nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ce-i cu starea ei din ce în ce mai proastă, dar nu reuși mare lucru - ea încă mai păstra în ea foarte multe elemente extrem de contradictorii! Așa se întâmplă mereu la oamenii precum Adriana: li se luminează ochii greu, căci sufletele nehotărâte și nestatornice sunt cele pentru care sensul vieții lor încă nu s-a deslușit complet. Așa este, Adriana se îndoia până și de gândurile ei, până și de sentimentele ce le încerca, și nimeni nu putea ghici când anume acele ape tulburi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
esența problemei, de fapt. Tot un om plin de năravuri și de metehne rămân. Sunt trufaș, irascibil, impertinent, plictisitor și - chiar dacă nu las să se vadă asta - nu sufăr așteptarea. Fac întotdeauna greșeala de a mă hotărî greu, sunt foarte nestatornic și de-a dreptul stupid de invidios, uneori. Inteligența îmi provoacă cea mai mare invidie. Știu mult mai puține decât las impresia. Parcă decad pe zi ce trece și nu-mi explic de ce oare. Poate că mi se trage de la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vor arunca ochii sufletului mai mult spre Cer în care tronează Dumnezeu, decât spre pământul tuturor mizeriilor, de-abia atunci vor înțelege în ce constă noutatea unui an; de-abia atunci li se va primeni gândirea și-și vor privi nestatornica patrie pământească, nu cu ochi de ură și de vrajbă, ci cu o dragoste nefățarnică și constructivă, socotind-o ca un mijloc pus de Dumnezeu, pentru câștigarea celeilalte patrii eterne și de-a pururi statornică. "SUS SĂ AVEM INIMILE!" Aceasta
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Ea este de obicei alcătuită din elemente ale iubirii ce ține de afecte și bunăvoință; dar implică mult mai multe. Bunăvoința din ea nu izvorăște din recunoașterea datoriei, iar afectivitatea ei este de obicei departe de a fi „simpla înclinație” nestatornică pe care o sugerează acești termeni. Este un fel de iubire care se dezvoltă în timp și își are originile într-un atașament atât de strâns, încât, pentru copil, ea constituie o identificare psihologică totală. Ea este hrănită de atașament
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
din urmă sosește, mănâncă repede și neglijent, fără acea atenție smerită pe care o merită de fapt mâncarea făcută de Eva, apoi pleacă iute să scrie la calculatorul din odaie. Adeseori simt o mare îngrijorare pentru Manfred și existența lui nestatornică. El trăiește ca și cum timpul ar fi prea scurt, lumea prea mică și propria lui existență prea îngrădită. Și totul trebuie descris, chiar și cele ce nu pot fi descrise. Dimpotrivă, echilibrul și simțurile mele nu au fost niciodată zdruncinate. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cineva cînd, prin pustiile Bărăganului, căruța în care stă culcat abia înaintează pe căi fără de urme? Dinainte-i e spațiul nemărginit; dar valurile de iarbă, cînd înviate de o spornică verdeață, cînd ofilite sub pîrlitura soarelui nu-i insuflă îngrijorarea nestatornicului ocean. în depărtare, pe linia netedă a orizontului se profilează, ca moșoroaie de cîrtițe uriașe, movilele, a căror urzeală e taina trecutului și podoaba pustietății." Ceea ce evoci în cadențe iscusite e o înlănțuire de voluptăți leneșe, o vînătoare contemplativă; "căci
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
călător), Renée Amy (Nevasta lui). Regia era a lui Sică Alexandrescu, iar decorurile le semna Siegfried. Miza acestui text care poate fi citit à la legère, deși tristețea lui filtrată prin mici întîmplări bizare sare în ochi, nu e iubirea nestatornică, de vacanță, dintre Ștefan Valeriu și Corina, cît fuga fiecăruia de pielea lui obișnuită, și întîlnirea, cu temporară conciliere, a două lumi. Una îi moștenește, la vreo trei decenii distanță, pe funcționarii lui Caragiale de la începutul secolului. Oamenii-statut, pentru care
Jocul de-a speranța by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6793_a_8118]
-
enervantă, uneori), la ani buni după ce ți-ai format un gust, decît a primei iubiri de modă veche, la vîrsta spiritului critic în floare, cînd nimeni nu recunoaște că i-ar fi trecut așa ceva prin mînă. Totuși, să deschidem Hotarul nestatornic, apărut în 1925, la Cartea Românească. E, pus între coperți neatrăgătoare, de-un maro comun, la legătoria F. Knoll & Fiu din Iași, un exemplar din biblioteca familiei Ionel Teodoreanu. A cărui poveste începe, știm bine, cu titlul, atrăgător (dacă n-
Copilării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7442_a_8767]
-
dar bătălia nu e deloc sigur c-ar fi avut loc. Sfărâmături, rămășițe, chestii vag morbide...”, abia tulburate de „o umbră de împurpurare agresivă”. Omul ca țintă în mișcare e convocat pe „scândura scenei” în Fuga cu Henri. Indeterminat, cameleonic, nestatornic („ceva ori cineva între un călugăr și un spadasin. Purta o robă, sau o rochie, sau un anteriu, iar chipul îi era acoperit de o mască argintie”), i se acordă soluția autoreflexivității: „un vânt rece îmi cutreieră oasele și mă
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
de mobilitate, dar evaluarea acestora este clar negativă. În Dicționarul limbii române (DLR, Litera V, 2002), versatil este definit ca o trăsătură de caracter a celui „care este lipsit de consecvență, de fermitate în opinii, în atitudini etc.; inconstant, nehotărât, nestatornic, schimbător"; adjectivul se poate aplica și atitudinilor, comportamentelor: „care este specific unei persoane inconsecvente etc." a este, în consecință, „lipsă de consecvență, de fermitate în opinii, în atitudini etc.; inconstanță" (ibidem.). Termenii sunt atestați în a doua jumătate a secolului
Versatilitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5988_a_7313]
-
XIX-lea, în dicționare și în scrieri literare. Un citat elocvent, din Iacob Negruzzi, confirmă interpretarea negativă a lui versatil, epitet depreciativ prins într-o serie de acuzații: „atacă cu violență pe foștii săi prieteni, învinovățindu-i că ar fi nestatornici, versatili, interesați, ba chiar și trădători". În dicționarul său român-francez (din 1893), Frédéric Damé înregistra adjectivul versatil, considerându-l echivalent cu schimbăcios; câteva decenii mai târziu, și I.-A. Candrea, în Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească" (1931), îl definea ca
Versatilitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5988_a_7313]
-
interesați, ba chiar și trădători". În dicționarul său român-francez (din 1893), Frédéric Damé înregistra adjectivul versatil, considerându-l echivalent cu schimbăcios; câteva decenii mai târziu, și I.-A. Candrea, în Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească" (1931), îl definea ca „schimbăcios; nestatornic". Sensul din română se explică fără dificultate prin etimoanele din franceză, limbă în care versatile și versatilité au sensul de bază negativ, rezultat dintr-o lungă evoluție semantică. În Trésor de la langue française informatisé (TLFi), sinonimele lui versatile sunt capricieux
Versatilitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5988_a_7313]
-
Simona Vasilache Pe firul poveștii despre librăriile de altădată și meșterii lor, mai puțin cărturari, la început, și mai curând negustori de geniu, ajung la una din cronicile orașului, scrisă de un entuziast cam nestatornic: Frédéric Damé. Cartea lui, Bucarest en 1906, apare la Socec, postum, în anul morții sale. Scrierea îi seamănă risipitorului ei părinte, nefiind tocmai... adunată. Mai mult un almanah decât o istorie, un anuar, cum publica Socec, o plimbare pe puncte
Bucureștiul începutului de veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5150_a_6475]
-
românului este o veșnică dare de seamă. Fizica existențială a românului e cumva aparte. Curioasă. Plăcut opozitorie, ca un oximoron simpatic. Românul, în general, nu are stare. Când stă pe loc, se bâțâie. Și dacă stă, stă pe ghimpi. E nestatornic. Și anxios. Tare sucit. În toate. Dar, deși urăște etic somnolența, el respectă cu religiozitate tânjala. Nu are grețuri filosofice, dar iubește dezinteresat lâncezeala încruntată. Este dinamic, se agită și se frichinește bine, dar, în același timp, e statornic cu
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
dă Occidentului: spațiul ocupat de catolici și protestanți. Reacția lui Poukamisas: "Occidentul ca termen care îi include pe catolicii Europei, precum și pe protestanții din întreaga lume reprezintă o interesantă noțiune de orientare. Este însă o idee procustiană, idee înșelătoare și nestatornică." Se subînțelege că lăsarea în afară a spațiului ortodox nu poate fi acceptată de Poukamisas. Al doilea loc se referă la afirmația istoricului german Golo Mann, din ziarul Die Zeit din 30 august 1985, potrivit căreia Grecia nu este un
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
vărsate, nepăsător, necunoscutului. Vin din pustie, se întorc în pustie, neînțeleși și neînțelegători, ținând de altă rânduială, a nomazilor condamnați prin sânge și învăț: „Abecedarul/ Începe cu zarul./ Și toți,/ Și caii - sunt hoți." (Generații). Învârtiți prin lume de zodia nestatornică a norocului. Și totuși, pentru ei, suflete moarte de patimi vii, versul oprește ora: „În cer,/ Bate ora de bronz și de fier./ Într-o stea/ Bătu ora de catifea./ Ora de pâslă bate/ În turla din cetate./ În ora
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
de pregătire. O să fie bine. Slavă cerului că noi nu trebuia să ne batem capul cu asemenea nenorociri. Noi eram cetățeni cu statut corporatist, sprijiniți pe diplome postuniversitare și căptușiți cu stratul de grăsime al corporațiilor. Eram mai presus de nestatornicele forțe de piață ale supraproducției și inventarului prost administrat. Ce nu puneam la socoteală era că, într-o perioadă de declin, noi reprezentam inventarul prost administrat și tot noi aveam să fim dați la o parte, ca o cantitate excedentară
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
din asfințire,/ În vatra cerului, la cină, s-atârn ceaunul meu lunar/ Pe când păianjenul sub grindă își toarce firul lui subțire/ Din ce în ce mai fără noimă precât din ce în ce mai rar” (Rugăciune). Adesea, gândul efemerității propriei condiții se desenează în volute retractile, amăgitor și nestatornic ca însăși existența: „ca un bolid/ prin spații goale/ un gând perfid/ îmi dă târcoale// plutind prin vid/ în rotocoale/ eu îl desfid/ că-mi dă târcoale// să-mi pună-n blid/ să umple oale/ un gând timid/ îmi dă
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
iresponsabilă arătată față de publicație: „Nu cred că ești un editor potrivit pentru revistă. În anumite chestiuni ai o judecată bună. Am crezut în gustul tău și credeam că ești un editor de nădejde, dar ești prea confuz, obsedat de tine, nestatornic, dezorganizat, haotic, nepăsător și nesimțit pentru a mai tolera lucrurile. Și, probabil, că te afli într-o confuzie grotescă, că ți-ai pierdut până și ultima fărâmă de simț al realității. De altfel, nu cred că ai avut prea mult
O dramă amoroasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3108_a_4433]
-
să vă mărturisesc sincer părerea mea de rău pentru admirabila Italie și grandioasa Romă. Anul petrecut la Școala Română mi-a rămas în inimă adânc și-l socotesc mai de preț pentru viața mea viitoare decât toți anii tinereții mele nestatornice. De acum înainte mă dedic, fără grabă, unei munci care va trebui cumva să valorifice experiența ce am făcut-o la Paris și Roma. Am văzut lume și oameni și am învățat multe lucruri. Totuși țin să vă aduc, mai
Traian Chelariu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3375_a_4700]
-
experiență a europenizării. Acasă nu mai are stare. Rostul lui e în altă parte. Dar, după îndelungi peregrinări cu Ion și alți români prin Europa și America, autorul îi va aduce pe europeni în Maramureș. Ion Valea e un turist nestatornic în iubirile lui (orice turist de vocație e nestatornic). E un individ apatrid sau în curs de a deveni. Ar vrea ca Europa să fie patria lui. Toți cei trei Ioni sunt tineri, primii doi sunt țărani, al treilea e
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
lui e în altă parte. Dar, după îndelungi peregrinări cu Ion și alți români prin Europa și America, autorul îi va aduce pe europeni în Maramureș. Ion Valea e un turist nestatornic în iubirile lui (orice turist de vocație e nestatornic). E un individ apatrid sau în curs de a deveni. Ar vrea ca Europa să fie patria lui. Toți cei trei Ioni sunt tineri, primii doi sunt țărani, al treilea e student, toți trei sunt transilvăneni (familia lui Ion Valea
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
după trei sute de ani. Pe numele ei, Emilie de Châtelet (1706-1749), era în corespondență cu savanți celebri ai vremii. Pe Voltaire l-a găzduit timp de 14 ani, cât i-a fost amantă fidelă, sub ochii unui soț îngăduitor, până când nestatornicul filosof s-a îndrăgostit de o nepoată a ei. Căzând ea însăși în brațele unui marchiz, a născut un copil, asistată tandru de soț și de amant. La moarte, tânără încă fiind, cei trei și-au unit lacrimile într-o
Doamna lui Voltaire () [Corola-journal/Journalistic/4129_a_5454]