301 matches
-
Astfel, Biserica Apostolică Siriacă a Antiohiei și a întregului Răsărit („iacobită”, care mai târziu și-a schimbat numele în „siriacă”), a fost recuoscută ca o comunitate separată (millet). Tot în această perioadă au fost recunoscute milleturile caldeean-catolic, siriac-catolic și „meletul” nestorienilor. Meletul nestorienilor era comunitatea ce mai depărtată față de capitala imperiului. Evreii erau organizați sub sistemul milieturilor ca o comunitate pe baza religiei, alături de cele ale altor credințe (milietul ortodox, milietul armean, etc). Evreii se bucurau de o largă administrativă. Ei
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
Apostolică Siriacă a Antiohiei și a întregului Răsărit („iacobită”, care mai târziu și-a schimbat numele în „siriacă”), a fost recuoscută ca o comunitate separată (millet). Tot în această perioadă au fost recunoscute milleturile caldeean-catolic, siriac-catolic și „meletul” nestorienilor. Meletul nestorienilor era comunitatea ce mai depărtată față de capitala imperiului. Evreii erau organizați sub sistemul milieturilor ca o comunitate pe baza religiei, alături de cele ale altor credințe (milietul ortodox, milietul armean, etc). Evreii se bucurau de o largă administrativă. Ei erau reprezentați
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
greci, dominau practic comerțul din imperiu. Dovezile ale existenței milleturilor datează încă din secolul al IV-lea, în Imperiul Sasanid Persan, care era în principal zoroastrian. Primii creștini din regiune, care au format Biserica Orientului (cunoscută mai târziu, după schisma nestoriană, ca Biserica Nestoriană). Conducătorul Bisericii Orientului, Chatolicosul sau Patriarhul Orientului, era responsabil în fața monarhului Persiei pentru toți supușii creștini din imperiu. Acest sistem al menținerii creștinilor ca o comunitate religioasă protejată a continuat după cucerirea islamică a Imperiului Sasanid, iar
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
comerțul din imperiu. Dovezile ale existenței milleturilor datează încă din secolul al IV-lea, în Imperiul Sasanid Persan, care era în principal zoroastrian. Primii creștini din regiune, care au format Biserica Orientului (cunoscută mai târziu, după schisma nestoriană, ca Biserica Nestoriană). Conducătorul Bisericii Orientului, Chatolicosul sau Patriarhul Orientului, era responsabil în fața monarhului Persiei pentru toți supușii creștini din imperiu. Acest sistem al menținerii creștinilor ca o comunitate religioasă protejată a continuat după cucerirea islamică a Imperiului Sasanid, iar comunitatea creștinilor nestorieni
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
Nestoriană). Conducătorul Bisericii Orientului, Chatolicosul sau Patriarhul Orientului, era responsabil în fața monarhului Persiei pentru toți supușii creștini din imperiu. Acest sistem al menținerii creștinilor ca o comunitate religioasă protejată a continuat după cucerirea islamică a Imperiului Sasanid, iar comunitatea creștinilor nestorieni a continuat să se dezvolte, reușind să trimită misionari dincolo de frontierele imperiului, până în China sau India. Milieturile creștine au fost înființate în Imperiul Otoman de sultanul Mehmed al II-lea Fatih după cucerirea Constantinopolului în 1453. Sultanul a reorganizat statul
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
repede importanța, așa că turcii creștini ortodocși au preferat să se alăture vrchiului Patriarhat Ecumenic Ortodox de limbă greacă. Minoritățile religioase din prezent sunt foarte diverse, având uneori chiar individualism etnic: greco-ortodocși, romano-catolici, protestanți de diverse orientări, creștini ortodocși armeni, greco-catolici, nestorieni, maroniți, jacobiți, caldeeni, melkiți, nestorieni, mozaici diverși și sectanți. Turcia alături de Franța și Portugalia formează grupul de state cu adevărat laice. Laicitatea Turciei este garantată de armată prin comandamentul ei suprem încă de când a fost instituită de Atatürk. Din anii
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
ortodocși au preferat să se alăture vrchiului Patriarhat Ecumenic Ortodox de limbă greacă. Minoritățile religioase din prezent sunt foarte diverse, având uneori chiar individualism etnic: greco-ortodocși, romano-catolici, protestanți de diverse orientări, creștini ortodocși armeni, greco-catolici, nestorieni, maroniți, jacobiți, caldeeni, melkiți, nestorieni, mozaici diverși și sectanți. Turcia alături de Franța și Portugalia formează grupul de state cu adevărat laice. Laicitatea Turciei este garantată de armată prin comandamentul ei suprem încă de când a fost instituită de Atatürk. Din anii 30 ai sec. al 20
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
Efes din anul 431, Arhiepiscopia din Nisibis a adoptat nestorianismul, afiliindu-se Bisericii Răsăritului sau Bisericii Asiriene a Răsăritului cu sediul la Ctesiphon. De altfel, în secolul al V-lea, la Nisibis se afla a doua cea mai importantă comunitate nestoriană, după cea de la Seleucia-Ctesiphon. O dată cu venirea primilor creștini la Nisibis a fost fondată o renumită școală cu trei departamente: teologie, filozofie și medicină. După cucerirea orașului în anul 363, perșii au transferat școala la Edessa, dar după ce orașul a fost
Nusaybin () [Corola-website/Science/307753_a_309082]
-
l-a considerat pe Ḥunayn drept "un izvor nesecat de știință și virtute", iar L. Leclerc l-a apreciat că "cea mai mare personalitate a secolului al IX-lea". Ḥunayn s-a născut la al-Ḥīra într-o familie de creștini nestorieni, cum rezultă și din numele de "al-‘Ibădī" pe care il purta, iar ca orice nestorian, stăpânea bine limba siriacă. Tatăl său a fost farmacist. La Bagdad, Ḥunayn bin ’Isḥăq intra la scoala medicală a maestrului Yūḥannă bin Măsawayh (777
Hunayn ibn Ishaq () [Corola-website/Science/312448_a_313777]
-
l-a apreciat că "cea mai mare personalitate a secolului al IX-lea". Ḥunayn s-a născut la al-Ḥīra într-o familie de creștini nestorieni, cum rezultă și din numele de "al-‘Ibădī" pe care il purta, iar ca orice nestorian, stăpânea bine limba siriacă. Tatăl său a fost farmacist. La Bagdad, Ḥunayn bin ’Isḥăq intra la scoala medicală a maestrului Yūḥannă bin Măsawayh (777 - 857). Aici învăța grecește și începe să traducă texte medicale din această limbă în arabă, fiind
Hunayn ibn Ishaq () [Corola-website/Science/312448_a_313777]
-
eveniment de bucurie, înălțarea lui Mani în Împărăția Luminii. Astfel, Gundeshapur a devenit un loc sfânt pentru manihei, formând aici o comunitate numeroasă ce a dispărut în cele din urmă din cauza persecuțiilor. În anul 489, centrul teologic și științific creștin nestorian de la Edessa a fost închis de către împăratul bizantin Zenon. Membrii săi au fugit în Imperiul Persan unde s-au stabilit la Nisibis. O parte dintre ei au plecat și la Gundeshapur împreună cu filozofii păgâni ce au fost izgoniți de la Atena
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
împreună cu filozofii păgâni ce au fost izgoniți de la Atena de către Iustinian în anul 529. Împreună au pus bazele unei școli de cercetare în domenii importante precum matematică, astronomie sau medicină. De asemenea, în Gundeshapur exista o mănăstire creștină (viitor lăcaș nestorian) încă din anul 367 și o episcopie, primul episcop de Gundeshapur fiind Demetrius din Antiohia. Sub patronajul șahului Khosrau I (531-579), toți învățații nestorieni și păgâni plecați din Imperiul Bizantin din cauza persecuțiilor au fost chemați la Gundeshapur pentru a participa
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
importante precum matematică, astronomie sau medicină. De asemenea, în Gundeshapur exista o mănăstire creștină (viitor lăcaș nestorian) încă din anul 367 și o episcopie, primul episcop de Gundeshapur fiind Demetrius din Antiohia. Sub patronajul șahului Khosrau I (531-579), toți învățații nestorieni și păgâni plecați din Imperiul Bizantin din cauza persecuțiilor au fost chemați la Gundeshapur pentru a participa la crearea unei adevărate universități. Șahul le-a ordonat refugiaților să traducă texte siriace și grecești în dialectul pahlavi al limbii persane. Atunci au
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
fost traduse și texte din limba sanscrită sau din chineză, precum importantul tratat indian intitulat "Panchatantra". Cu toate acestea, limba în care se preda în universitate era siriaca. Pe parcursul secolului al VI-lea, orașul a devenit faimos datorită școlii teologice nestoriane condusă de călugărul Rabban Hormizd. În anul 638, Gundeshapur a fost cucerit de către armatele arabe care au menținut existența universității ca un institut de învățământ superior musulman. Aici au fost traduse multe opere grecești, siriace, persane, indiene și chineze în
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
partea de vest, era cunoscut în limba persană ca "Veh-Ardashir" ("Bunul Oraș al lui Ardashir"), Ardashir I (224-242) fiind fondatorul Imperiului Sasanid. În această zonă a orașului locuiau evreii bogați și tot aici avea să fie stabilită mai târziu Patriarhia Nestoriană. Partea de sud a zonei Veh-Ardashir se numea "Valashabad". În anii ce au urmat, orașul Ctesiphon a rămas câmpul de bătălie al celor două mari imperii: Imperiul Roman și Imperiul Sasanid. Alexandru Sever (222-235) a avansat spre Ctesiphon cu o
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
în anul 280. După Conciliul de la Efes din anul 431, creștinii din Imperiul Sasanid s-au separat definitiv de cei din Imperiul Roman, adoptând nestorianismul. Atunci, arhiepiscopia de la Ctesiphon a devenit Patriarhie a Bisericii Răsăritului (o altă denumire a Bisericii Nestoriene). De asemenea, pe lângă creștini și evrei, în Ctesiphon exista o puternică comunitate maniheistă, acest oraș fiind locul unde s-a născut fondatorul acestei religii, Profetul Mani (216-274). După cucerirea Antiohiei în anul 541, șahul Khosrau I (531-579) a construit un
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
prin care acest calif a schimbat, degrandându-l, statutul nadjaranienilor. Nadjaranienii erau o "republică creștină" (o oază importantă, întinsă pe o fâșie de 100 de km, azi corespunzând aproximativ provinciei cu același nume din Arabia saudită), unul dintre principalele focare ale creștinismului "nestorian" în peninsula Arabiei. În 632 e.n., Mahomed a încheiat cu ei un tratat de protecție ("ahd ad-dhimma"), însă odată ce statul islamic a devenit un puternic imperiu, arabii musulmani au simțit nevoia să reducă drepturile nadjaranienilor, care și așa erau umilitoare
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
în secolele V-VI s-a implicat în lupta dogmatică (lupta dintre monofiziți și diofiziți), care s-a desfășurat în tot răsăritul creștin. Dispariția influenței politice a Sasanizilor din Iran în Caucazul de Sud, a dus la dispariția influenței bisericii nestoriene, susținută de perși. La sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea, odată cu creșterea influenței politice bizantine în Caucaz, Biserica Albană și cea Georgiană au primit diofizitismul. După cucerirea Caucazului de Sud de către arabi, Califatul a urmat
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
susținea că "băștinașii au fost botezați și convertiți la creștinism, și au și un arhiepiscop" care, după cum spune el, "nu are nimic de-a face cu Papa de la Roma, dar are legături cu alți preoți de la Bagdad". Ei au fost nestorieni dar practicau și ritualuri magice tradiționale în ciuda avertizărilor făcute de arhiepiscop. În 1507, o flotă sub comanda lui Tristan da Cunha cu "Afonso de Albuquerque" au debarcat forțele ocupante și au ocupat astfel capitala Suq. Obiectivul lor principal a fost
Socotra () [Corola-website/Science/325789_a_327118]
-
și astfel, a început în a-și persecută adversarii, stârnind un mare scandal. Patriarhul Chiril al Alexandriei, și Papa Celestin I au protestat. Teodosiu a fost determinat să convoace un al treila sinod la Efes, în 431, în care doctrina nestoriană era condamnată. Nestorie a fost exilat în Egipt pentru întreagă viață. Dar numeroși adepți au rămas în Siria și Mesopotamia, fiind fondate școli la Edessa și Nisibis și răspândindu-se și în Persia, Asia Mică și India. Ulterior, adepții lui
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a scris imnuri religioase. A favorizat Biserica Romană și au reînnoit relațiile cu ea, ca apărător al sinodului de la Calcedon, ale cărui decizii erau respinse de provinciile orientale. A intrat în conflict cu evreii, păgânii și ereticii, printre care maniheiști, nestorieni, monofiziți și arieni. Pentru a eradica păgânismul, în 529, Iustinian a închis definitiv Școala Filosofică de la Atena, care era în declin de la deschiderea Universității de la Constantinopol sub Teodosiu al II-lea. Atena își pierduse statutul și importantă de oraș cultural
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
două tabere. Împăratul Zenon chiar emite edictul „Henotikon” în 482 prin care sunt interzise disputele religioase. În 553 , Iustinian a convocat cel de-al cincelea conciliu la Constantinopol, încercând să-i împace pe ortodocși și pe monofiziți prin condamnarea scrierilor nestoriene, dar a eșuat.În secolul VII, arabii cuceresc provinciile orientale ce opun o slabă rezistență împotriva acestora în urma tensiunilor religioase interne. Se arată inițial o toleranță față de monofiziți. Heraclius a încercat să impună două formule de compromis, emitând monoenergismul, adică
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
fi fost impresionat de vegile, rugăciunile și meditațiile anumitor călugări creștini pe care îi întâlnise sau de care auzise vorbindu-se în călătoriile sale. Un văr al Khadijei era creștin. În plus, anumite ecouri ale predicației creștine, ortodoxe ori sectare (nestoriene, gnostice), precum și ideile și obiceiurile ebraice, erau îndeajuns de cunoscute în orașele arabe. Cu toate că, în timpul lui Mahomed, este puțin probabil ca religia Arabiei Centrale să fi fost modificată de influențe iudeo-creștine, prin evreii (prezenți într-un mare număr la Iatrib
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
În același loc, în 787 s-a stabilit reintroducerea cultului icoanelor în creștinism. În anul 381 la Constantinopol s-a adoptat crezul complet atât de către catolici, cât și de ortodocși. Tot acolo, în 553 s-au anatemizat noile teze ariene, nestoriene și monofizite și în același mare oraș, între 660-681, s-a condamnat monotelismul, susținîndu-se că Hristos are atât voință umană, cât și dumnezeiască. La Efes, în 431, s-a condamnat nestorianismul și i-a conferit Mariei din Nazaret atributul "născătoare
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
moment, comunitățile creștine rar au mai găsit prilejurile necesare reconcilierii, strădaniile lor fiind îndreptate către păstrarea credinței într-o lume islamică în expansiune. Astfel, s-a ajuns la o divizare locală a Bisericii în comunități maronite, melkite, armene, monofizite și nestoriene. Dintre acestea, unele au supraviețuit până astăzi, altele au dispărut ori și-au modificat numele. Maroniții consideră că își datorează începuturile unui monah pe nume Maron, care ar fi renunțat la pustnicie pentru a deveni preotul unei comunități restrânse din preajma
Maroniți () [Corola-website/Science/331970_a_333299]