647 matches
-
ce credeți? E mai tare o mână de bezmetici sau obștea comunei? a reluat vorba Costăchel. Obștea îi mai mult o închipuire, Costăchele. Pe ea trebuie s-o aduni și s-o întrebi dacă te vrea, pe când adunătura asta de netrebnici acționează la comandă și este foarte periculoasă - a grăit plin de îngrijorare Petrache. Are dreptate, Petrache - a întărit temătoare Măriuca. Și ce gândiți voi? Să cad în genunchi în fața acestei strânsuri de netoți? Să le spun: „Poftiți, domnilor legionari, scaunul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cheile casei de bani. Perceptorul e de față cum se vede! Să nu vă așteptați că vă predau ceva până nu este de față reprezentantul prefecturii! În timp ce spunea acestea, mintea lui Costăchel lucra febril: „Situația nu-i roză deloc și netrebnicul ista are și un pistol la șold”. În clipa următoare, hotărârea era luată... Măi Târnaucă! Ia aruncă furca ceea încoace! a strigat cu voce de comandant Costăchel. În clipă următoare, îmbrâncindu-l pe Catârcă, a și trecut în spatele lui Vrăbioi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bine să plec” - a hotărât Costăchel. A făcut stânga-mprejur și a ieșit glonț, cu un „bună ziua” apăsat. Afară ningea cuminte. Fulgii pufoși îi mângâiau fruntea înfierbântată. „Dacă îngheață mâine mă duc să-mi fac buletinul. Să scap odată de netrebnicul ista!” - a hotărât Costăchel. Zilele se scurtau văzând cu ochii. Costăchel a reușit să pună în ordine treburile care nu sufereau amânare. Începea să se simtă din nou gospodar la casa lui... Costache băiete! De câte ori să-ți spun că inginerul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nu-i mai vezi. Ce gânduri ai acum? Doar nu te-i fi răzgândit. Da’ ce, eu îs babă, măi Petrache? Când am spus odată nu, nu rămâne! Ce? Să le dau munca mea pe daiboj? Anafura mamei lor de netrebnici! Nici să nu le treacă prin cap bolșevicilor! - l-a susținut Petrache... Până mai spre culesul viilor prin comună au umblat fel și fel de marțafoi... Din târg au venit și echipe artistice. Cu steaguri roșii și fanfare... Arătau - spre
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
afla într-un cearșaf ceva nedefinit, un colet pur și simplu, rosti cu un glas stins, gâjâit, parcă venit de pe alte tărâmuri: ,,Cumplit m-ai lovit Doamne, Dumnezeule!" își plângea Simona cuvintele, ,,sunt vinovată de toate păcatele lumii, sunt o netrebnică, dar pedeapsa ta, Doamne, e nemaipomenită, Doamne, Dumnezeule! Doamne, bunule Dumnezeu, n-ai destui îngeri în cer, de ce? De ce mi-ai răpit singura și ultima mea bucurie de pe acest pământ?" * S-au întocmit formele cerute de legislația în vigoare. Copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sale proprii. De fapt, ea vedea în el reprezentantul pe pământ al inumanității, „căci nu toți cei care posedă un trup, beneficiează întotdeauna și de un suflet adevărat”, se auzeau voci din rândurile ei. - Ar trebui ca toți clevetitorii aceștia netrebnici să o lase pe mama să se odihnească în conștiința acelora pentru care chiar contează!, îi spuse Osvald într-o zi, tulburat de enervare, surorii sale. Osvald era adânc afectat de moartea mamei sale - nimic de zis -, dar parcă tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
te miști în voie, ei bine, ce putea să facă această Adriana, o femeie singură și fără cine știe ce puteri? Oare forța exterioară a acestor împrejurări n-o împingea deloc să-și părăsească ghișeul ei, să meargă drept la acei scandalagii netrebnici, să-i ia de guler cu forțe herculeane și să-i târâie pe ușă afară, unde să-i prăvale cu putere pe scări în jos, scuipând după ei în scârbă și afurisindu-i? Ba sigur că da, căci astfel de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
golită de parcă mi s-a scurs tot sângele din corp, mi-e sufletul strâns ca un ghem în care nu mai pătrunde nici o licărire de lumină, nu știu pe unde calc, am impresia că îmi fuge pământul de sub picioare... - Extraordinar... netrebnica! Ți-am spus eu, ți-am spus eu că aceasta nu e o ființă omenească, ci o viperă, tot timpul ne-a dușmănit. Și tu care erai gata oricând să-ți dăruiești întreaga ființă pentru ea. Ai văzut!? Acuma îmi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și mântuitorii națiunii, pe placul unor babe isterice și al unor bulangii decrepiți, fiind păziți de o grădină zoologică de gorile. Avem o țară frumoasă și bogată, care a stârnit invidia vecinilor și a năvălitorilor, păcat că e locuită de netrebnici care influențează negativ echilibrele naturale fără să aibă în vedere că „totul se plătește” la final. Revin la strângerea curelei, care, pentru guvernele numerotate de la unu la cinci, nomina odiosa, reprezenta soluția anticriză a națiunii, dar, în fond, s-a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu care să împart ceea ce am mai de preț: viața, crezurile mele, nădejdile... Poate ar fi rătăcit multă vreme pe străzi, o dată cu neliniștile ei, dacă un vânt, ca un câine scăpat din lanț n-ar fi început s-o latre. Netrebnicul rupea copaci, desprindea tabla de pe acoperișurile caselor de parcă ar fi fost turbat. Rău câine poate fi un vânt când aleargă nestăpânit să anunțe un anotimp al stihiilor. Olga ajunse acasă într-un târziu. Mama ei, care o aștepta plină de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
vulcani mititei aruncători de lavă. Petrecea mult timp la fereastră, fumând și urmărind forfota necuvântătoarelor și, așa cum o vedeam, cu profilul suprapus imaginii orașului dat pierzaniei de miile de mașini, părea o Împărăteasă romană asistând neputincioasă, dar demnă, la faptele netrebnicilor săi supuși. Văzut de sus și de la depărtare, orașul semăna cu cel dinainte, cu străzi inundate de mașini, curgând Însă mai Încet, Întrucât carosatele, fără a avea treburi pe undeva, se dedau răsfățului plimbării. Evident, nu se vedea picior de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
izolare În care se găsea creierul? Nu, Înțelept era să aștept și să văd ce urma. A urmat „culoarea părului“, unde mâna a bifat „roșcat“. Șocat și indignat - atât varianta „căruntă“, cât și blondul artificial al Ingăi fuseseră ignorate de către netrebnicul membru -, de-abia m-am abținut să intervin. Când a sosit Însă vremea ca dreapta să configureze conturul trupesc, ea a făcut niște corecții interesante la fizicul regretatei, oricum demne de luat În discuție, iar conștiința n-a mai mormăit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lui Radu Aldulescu în "exprimarea de factură céliniană, adică tentativa de a conjuga sordidul cel mai sordid cu diafanul" (p. 7) și găsește ca singurele oaze de precursorat în prozele lui H. Bonciu și Ion Călugăru, îndeosebi romanul Copilăria unui netrebnic (1936). Prin "antologarea mizeriei", Radu Aldulescu întemeiază la noi - afirmă tot Mihai Zamfir - "o lume literară céliniană", cum nu mai avem, cu o asemenea pregnanță și amploare, nici înainte, nici după Radu Aldulescu, cel puțin deocamdată. Potrivit acestei tendințe de
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
Johansson, și care a fugit de la 15 ani În lumea largă, părăsindu-și mama și o pisică birmaneză, l-a Întâlnit pe Antoniu. Trecuseră zece ani de la fuga ei În lume, timp În care părăsise școala, fusese violată de trei netrebnici noaptea, Într-un depou dezafectat, se drogase scurt timp numai din curiozitate, locuise câteva luni Într-un adăpost pentru adolescenți, frecventase câteva canale Împrietenindu-se cu șobolanii, se Îndrăgostise, fusese pe moarte din cauza unui avort, Începuse să scrie un jurnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un târziu, Împart În porții egale o chiflă, o bucată de brânză și o roșie. Mănâncă În tăcere având grijă să nu se risipească nici o firmitură, apoi fiecare Își numără bănuții ce le-au mai rămas. -Să știi, sunt un netrebnic, o gorilă sinistră, rupe tăcerea Antoniu. Mi-ar trebui un fluviu cât Gangele ca să mă curățe de păcate. Interesant este că, deși am citit foarte mult nu m-au atras decât metaforele, stilul operei, ingeniozitatea ficțiunii și mult mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cruce de ,,Neidentificat,, care va avea un nume scris pe ea. ,,O să crape Uniunea Europeană, de necaz, când o să vadă ce cruce frumoasă ai. Cruce cu nume, nu un simplu lemn chior, căzut Într-o rână. Salută Îngerii, din partea mea, bătrân netrebnic! N-ai avut altceva mai bun de făcut, decât să mori ca un laș, lăsându-mă singur? Antoniu Începe să râdă, un râs pe care i-l trimite lui Kawabata, ca pe un mesaj al prieteniei, mai bine zis un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că o să fiu cuminte și bun pentru tot restul vieții - orice, numai să mă lase să intru acolo unde, întâmplător, se află patul meu și hainele mele și frigiderul. Când, însă, sunt cu adevărat rău până-n măduva oaselor, atât de netrebnic încât nu-i mai rămâne decât să-și înalțe brațele spre Dumnezeu Atotputernicul, întrebându-L cu ce I-a greșit de a pedepsit-o cu așa un copil, taică-meu e chemat să facă el ordine; mama se dovedește a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pomenit căzută în cușca cu lei a demonilor urii și ai violenței. Ce vrea să spună Biblia când numește pe diavol legiune? Că e singur și poate lua chipul tuturor indivizilor din lume. El e Nimeni, masa anonimă, bicisnicii și netrebnicii lui Nietzsche, lipsiți de persoană [...]. Putem înțelege de ce simulacrele artei postmoderniste seamănă cu Legiunea, fiind golite de sacru. Dincolo de strălucirea „estetică“ e Nimeni. Sofismul diavolului :să nu crezi în mine, căci astfel nu vei crede nici în Dumnezeu. Nici Dumnezeu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
În acea clipă, o ploaie de pumni se abate peste capul și spinarea mea, iar Dona Jazmina a apărut ca o furie: - Despărțiți-vă, pentru numele lui Dumnezeu! Nu, nu se poate! Despărțiți-vă! Nu știți ce faceți! Ești un netrebnic ca tatăl tău! Îmi revin cât pot mai bine. — De ce, Dona Jazmina? Ce vreți să spuneți? Cu cine s-a încurcat tatăl meu? Cu dumneavoastră? — Nenorocitule! Du-te cu slugile! Piei din ochii noștri! Cu slujnicele, ca tatăl tău! Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încolțise o sămînță necunoscută, care încet, dar sigur îl cuprindea cu totul, înfricoșîndu-l. Trecuse prin multe, prin pericole reale, prin clipe cu adevărat grele care, poate, pe altcineva l-ar fi băgat în pămînt ori l-ar fi trecut printre netrebnici, dar lui puțin i-a păsat, de fapt nu i-a fost frică. Aviatorul îi adusese o veste proastă, moartea unui inspector strica viața celorlalți pentru destul de multă vreme, dar nu era doar atît. Pangratty, fără să știe, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu-i mai fu frică să-l primească și să-l privească, detașată, direct în față. Te rog să mă ierți, Luana. Te-am jignit de două ori, atunci și acum și de tot atâtea ori am fost un mare netrebnic. N-am vrut să-ți fac rău. Am plecat, în acea zi îndepărtată, acasă, cu inima zăpăcită de un sentiment pe care n-am putut să-l ascund. Tatăl meu m-a citit imediat și am fost nevoit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
direct către colțul de bibliotecă, unde ținea dicționarul, trase cartea mare pe genunchi și căută la litera "L", foarte preocupată și concentrată, urmări cu degetul, cuvântul "lichea". Îl descoperi și citi de câteva ori: om de nimic, lipsit de demnitate, netrebnic, secătură... Nu știa de ce se trezise, încă de dimineață din nou cu gândul la profesorii Alexe, acum ar fi avut nevoie mai mult ca oricând să se ducă la ei, ca la un oracol și să-i întrebe ce gândeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
duce într-un palat subteran: "(...) mă aflu într-o sală uriașă în fața unui tron de malahit, pe care sta împărătița Furnică, îmbrăcată într-o rochie de dantelă neagră, cu o coroană de sârmă pe cap". Mânioasă că un om, făptură netrebnică, stăpânită de gânduri și dorințe urâte, a pătruns în sanctuarul ei, hymenoptera suverană vrea să-l pedepsească, dar aflând, de la furnicoiul vătaf, că intrusul nu călcase pe drum pe niciun supus al măriei sale, își schimbă hotărârea. În loc de a-l pedepsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
stoarse, desenat în stânga lui. La confluența între cer și peretele scenei, este trasă o linie strâmbă și tremurată ce pare să despartă la modul metafizic "cerul albastru deasupra noastră" de nevolnicia celor ce vor năvăli pe scenă cu poveștile lor netrebnice și stupide. Rezoneur-ul ar putea să stea foarte bine și pe scenă, în văzul tuturor, pe un scaun cu un microfon în mână, pentru că vocea lui trebuie să fie puternică și să se audă din toate părțile. Deci, vocea rezoneur-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
El nu se simte atras de nimic și de nimeni în mod natural, și toate căutările lui sunt menite să se scoată în evidență pe sine. El va trebui să fie adulat, admirat și în centrul atenției pentru faptele sale netrebnice și nesăbuite. Aceeași impostură o dovedește și actorul ce interpretează acest personaj, ce joacă în viața de dincolo de această scenă întocmai rolul personajului său. În acest sens, deși personajul său ar trebui să fie înalt, suplu cu părul negru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]