305 matches
-
tainele jocului erotic, iar Angela se dovedi că este și în această privință o elevă silitoare, nu numai la matematică. Învăța tainele jocului cu mare plăcere si sârguință. Era fericită și împlinită. Când se termină și această plimbare pe cărările neumblate ale dragostei trupești, Angela se gândi la prietenele sale rămase în apartamentul Simonei, să vizioneze și să comenteze niște casete erotice luate de la Valentin, un coleg dintr-o clasă paralelă, mângâindu-se sau chiar masturbându-se fără nicio jenă unele față de
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
noastră, pretutindeni și oricând. El este stăpânul nostru! Întoarce-te drace la talpa iadului tău! Urlete sinistre sfâșiară liniștea pădurii. Necuratul se înfurie de îndrăzneala omului și se ridică amenințător deasupra lor. - Dispari, Satana, în unghierele tale întunecate, în locuri neumblate sau blestemate. Du-te la vrăjitoarele tale care te slugăresc, ia-le sufletul și pârjolește-l în focul iadului tău, hrănește-le cu smoală, dar lasă omenirea cu necazurile, bucuriile și păcatele sale să fie judecată de Domnul, nu de
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
când te doare. Ai stat prea mult în mutele-i tăceri Din viața asta, care-i doar o clipă, Dezbracă dar... tăcerea care țipă, Te-mbracă-n azi și uită ce-a fost ieri. Eu am să-ți fiu cărarea neumblată... Și-ai să respiri din umbra mea, mereu. E timpul să te-mpaci cu Dumnezeu Și n-o să mai fi singur nicidată. Referință Bibliografică: Tu, suflet singur... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2265, Anul VII, 14 martie
TU, SUFLET SINGUR... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360911_a_362240]
-
să doară Cînd va cădea întîia oară Din ochii mei, în ochii tăi.'' --- CAMELIA RADULIAN- FA-MA IUBIRE Mi-a mai rămas un cântec necântat și sângele, pe care încă suie, a răstignire, dragostea prin cuie, ca iedera, pe locul neumblat. Chiar dacă nu-i al meu, si nu va fi, ți-am legănat prin vise, totuși, trupul și ți-am iubit, fără să știi, tot lutul, cu pătimirea oamenilor vii. Că un abis cu fumegări de tei te-am învelit în
CAMELIA RADULIAN,´´FEMEIA -POEM´´, VA INVITA LA LANSAREA VOLUMULUI DE VERSURI ´´ OGLINZI´´ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363233_a_364562]
-
Și, dacă râul, Văzând golul de sub pod, S-a speriat Și, pur și simplu, a plecat undeva? De fapt, podul atârna Precum un monument ciudat Al unor idei uitate și de neînțeles. Precum o cale către incertitudine, În vremuri de neumblat, Neunind nimic, Nedespărțind pe nimeni, Podul stătea spânzurat peste abis Doar pentru el însuși. Pe el nu se perindă trecători, Pe el nu se plimbă îndrăgostiți, Pentru că el este doar al meu. Și, totuși, la alte dimensiuni Acest pod, schiță
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
mie, fără nicio urmă. Atunci, observ agitat ... nu este prezent nici personalul obișnuit al gării! Un rondou, încărcat cu flori roșii, de toamnă, permite vehiculelor să întoarcă. În depărtare, zăresc șirul de blocuri, casele aliniate și un singur drum larg, neumblat, care pleacă din gară spre oraș. Câmpul verde, cu iarba proaspăt cosită, întregește priveliștea, ivită ireal parcă pe-un ecran de pânză uriaș. Simt apăsarea miilor de ochi electronici supraveghind atmosfera, să n-o ia cineva aiurea ... nici țipenie de
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
la poalele unor ruine ale „Babilonului” supraetajat, dar fără măreția din tabloul unuia din Breugelii fără vârstă și atinși de aripa geniului în Renașterea plastică europeană. Eram leoarcă și cu năduful luat în pieptu-mi pipernicit, de atâta zorit pe coclauri neumblate vreodată. Cu șnepi presărați și șnapani călcând apăsat pe peluza din fața palatului administrativ al unei prefecturi și al unui fief al conducerii ce-și spoia odată „luciul sărăciei” cu lozinci „parastelare” : A., ținut al cinstei, onoarei și demnității socialiste!”. Finalul
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
uneori, atent, ecoul pașilor gândind că n-au obosit încă. În ei simt trecerea timpului și-mi regăsesc voința de stâncă. Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice. Îmi urmează pașii cadențat. Prin anotimpuri mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor. Și merg, merg mai departe sângerând. Lacrimile mi le înghit și râd-plângând, hohotind. Ce frumos, Doamne, am trăit! Azi sunt
ÎNGERUL PĂZITOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367377_a_368706]
-
se scurge din raiul dorului apare ca o irizație de culoare peste bolta colorată ca o mare, iluzia ce se zbate ca un semn adus de un frumos etern- și doar el curcubeul știe să ne apropie de împărăție. Timp neumblat de nălucă pe cerul închis într-o nucă, un val nemăsurat privit de un orb vindecat apropiat de o clipă. Am uitat să privesc prin ispită. Referință Bibliografică: Curcubeul / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2234, Anul VII
CURCUBEUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368795_a_370124]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DEPARTE EȘTI DE MINE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1285 din 08 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Departe ești de mine în vremuri fără vremi Și-n locuri neumblate de unde-n vis mă chemi, Unde vechi lumi se sfarmă și alte lumi încep, Dar nu fără de tine, altminteri nu concep... Departe ești de mine și, totuși, ești aici, Himerică, suavă, cu pași ușori și mici, Pe cât ești de prezentă
DEPARTE EŞTI DE MINE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349177_a_350506]
-
în lumina stilurilor din cultură (1964) Frederic Mistral și spiritul Mediteranei (1964) Dante și universul spiritual medieval (1964) Sociologie și etnografie românească. Ordinea spirituală (1966) Civilizația română sătească. I - Forme și funcțiuni, II - Forme și valori (1969) Popas în grădina neumblată (poeme în proză, 1971) Lumini în necunoscut (poeme în proză, 1971) Destinul civilizației. I - Dialectica spiritului modern (1974) Sociologia - știință concretă și experimentală (1974) Legenda trandafirului alb (sau Un om caută pe celălalt, roman, 1975) Meditații. Note pentru o filosofie
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
amurgul ca și cum ar fi o sălbăticiune ce-și poartă-n piept gustul temniței să descopăr un minut de singurătate pe un călcâi adormit sub un mănunchi de palme ai vrea să-mi cerni o mie de fluturi în singurul colț neumblat din inimă? Referință Bibliografică: o mie de fluturi / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
O MIE DE FLUTURI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348079_a_349408]
-
ai vrea să vii...Te chem, a câta oară? Te-am căutat iubire... Te-am căutat iubire...te-am căutat Când alergam pe drumurile vieții... Neobosit, cu ochii arzători Te-am căutat în zorii tinereții... Te-am căutat în locuri neumblate Ascunse pentru sufletele reci, În locuri explodând de frumusețe, Pe munți înalți...pe tainice poteci... Te-am căutat iubire...te-am căutat În nopți târzii de umbră și mister Cu ochii către stele ațintiți Am învățat să te-nțeleg...să
POEMELE IUBIRII 7 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350135_a_351464]
-
ecoul ce a declanșat atenția asupra poetei în câteva reviste ale vremii fiind încredințat că poezia Angelei Nache Mamier nu se va pierde. Se observă astfel continuat, creat și la noi un curent emoțional sensibil, intim, deschizător de drumuri nebănuite neumblate care reflecta realitatea fără exagerările deghizate ale epocii. Se analizează poetic și desigur nostalgic starea de fapt a femeii, obligată să procreeze, să aibă grijă de copii, să muncească și să învețe cot la cot cu bărbatul menținând concurența la
UN CAZ SPECIAL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361854_a_363183]
-
de stele, pajura // am iubit iarba, fecioarele // cum se jucau de-a v-ați ascunselea // cu asfințitul,”...( Autoportret). „Lăcrimând noaptea” poeta își amintește cu nostalgie de timpul când iubirea înmugurea în fiecare zâmbet, în fiecare ticăit al inimii.. când „cărările neumblate” o ademeneau să-și încerce pasul prin hățișul necunoscut al vieții. Ce vremuri minunate! Nici fulgerul care își făcea apariția pe cerul speranței nu putea tulbura încrederea în ziua de mâine. Asfințitul se „tăvălea” în așternuturi neasemuit de frumoase, iar
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > CĂRAREA SALVATOARE Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1656 din 14 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Cărarea salvatoare Întins și sălbatic este districtul Kostroma din nordul Rusiei. Dar mai sălbatice și mai neumblate sunt unele sate de la marginea acestui ținut, cu cât ne apropiem de câmpiile fără de sfârșit din nord. Aici iernile sunt lungi, friguroase, iar vânturile bat năprasnic dinspre Oceanul Înghețat către satele rare împrăștiate prin Câmpia Rusă. În lunile de iarnă
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
adesea după un dor nebun, încerc în brațe să te cuprind și să îți spun: că tu ești minunea mea mult dorită, pajiștea sufletului meu plină de flori, aurită. Te caut de mult timp printre vise, pe la umbră ,pe poteci neumblate, prin versuri stângace , încă nescrise, la răscolită noastră margine de mare . Acum plajă-i pustie, nu mai e soare, doar scoici au rămas pline de sare, vântul ce bate, îți trimite chemare , numele îți rostesc spre înalta zare. Pescăruși mă
UNDE EŞTI TU ? de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365220_a_366549]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > MAGNOLIA ÎNFLORITĂ Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017 Toate Articolele Autorului MAGNOLIA ÎNFLORITĂ Pe pajiști înflorite stau mii de doruri tolănite Pe poteci neumblate aleargă șoaptele rănite Magnolia-înflorită surâde soarelui blând iară Explozie de culoare ...emoții-n plină vară! Femeie suavă poeții te-au cântat în vremi Surâsul tău nu-i născocire cu el tu chemi... Candida iubire ce vine la braț c-o
MAGNOLIA ÎNFLORITĂ de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366483_a_367812]
-
atent, ecoul pașilor gândind că n-au obosit încă. În ei simt trecerea timpului și-mi regăsesc voința de stâncă. Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice. și-mi urmează pașii cadențat. Prin anotimpuri mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor. Și merg, merg mai departe sângerând. Lacrimile mi le înghit și râd-plângând, hohotind. Ce frumos, Doamne, am trăit... Wie schön
WIE SCHÖN HABE ICH GELEBT... de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366486_a_367815]
-
cu teamă, așteptai ora de lumină Să intri în cetate ca într-o catedrală. Un greier își încerca arcușu-n grădină, Dorind, parcă, să intre-n sala de gală. Era pustiu în cetate și întuneric. Umbra-ți lumina un colț ascuns, neumblat, În care, ei, dibacii păianjeni, vremelnic Ucid iubiri printr-un sărut însângerat. În nopți de taină ne dau târcoale lilieci. Spațiul vibrează-n trup de iubire și cântec; Genunchii-i strivești după nescrisele legi Și simți durerea mai fierbinte în
CUM SPUNEA POETUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350595_a_351924]
-
uneori, atent, ecoul pașilor gândind că n-au obosit încă. În ei simt trecerea timpului și-mi regăsesc voința de stâncă. Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice. Îmi urmează pașii cadențat. Prin anotimpuri mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor. Și merg, merg mai departe sângerând, lacrimile mi le înghit și râd-plângând, hohotind. Ce frumos, Doamne, am trăit! REGINA DE
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
de „coșmar”... dorința de a se elibera din cătușele timpului devenind acerbă.Și cum „am fost dat jertfă clipei”... afirmă acesta, nu poate decât să: „ retrăim fericiri // care n-au fost niciodată // poate doar în visul nostru // adunând atâtea anotimpuri neumblate // sub aripa clipei // născută fără zbor”.... ( infirmă, aripa clipei). În timp ce „fluturi albi” roiesc la ferestrele terne... gândul poetului se îndreaptă spre fericitele zile trăite în casa părintească... casă care și-a tras demult zăvoarele. „ străin îi sunt satului // din care
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
nu doar de consistența artificială a cimentului. Iar ochii lui vor să respire albastrul cerului, nu acest pustiu de alb, îngrămădit de el însuși într-un strâmt îngenuncheat la colțul nopții. Își sprijini ambele palme de marginea vestală a așternuturilor neumblate de niciun univers rotund. Rămase așa câteva clipe. Nemișcat în marginea lui ștearsă de alb. Însă, insistența glasului de nicăieri, devenise o constantă în mintea lui. O constantă a faptului că trebuia să o asculte. Trebuia să se ridice. Se
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
dacă nu vei striga după ajutor, dacă nu vei alunga întunericul interior. Oricât de incert pare viitorul câteodată, ai datoria de a nu renunța, de a lupta și de a învinge, de a aduce aproape neatinsul, celălalt capăt de drum neumblat, de a-ți redescoperi identitatea... fiindcă ești o ființă unică, plămădită după chipul și asemănarea lui Dumnezeu... Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Fețele nevăzute ale omului... / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 434, Anul II, 09 martie 2012. Drepturi
FEŢELE NEVĂZUTE ALE OMULUI... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354778_a_356107]
-
2012 Toate Articolele Autorului Freamăt în noapte De tremur și șoapte, Suspine de amor Cu zâmbet de dor. Cântec de viață Furtună și ceață Durere și foc Un pic de noroc. Tu, suflet de crin Din univers divin Din ținut neumblat Cu lacrimi udat. Tu, vis și fantezie Ești clipa de magie Minutul de visare Din șoapte amare. Departe în zare Glas ce nu moare Speranță și dor Ești nemuritor! Călăuză-n noapte Ai plecat departe Spre îngeri și stele Lăsând
CLIPA DE LUMINĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354965_a_356294]