152 matches
-
cât mai curând că un folositor al banilor pentru cele mai nobile scopuri. Așa a dăruit un total de 40.000 de florini distribuite către diferite instituții publice din Pesta. Că legat regal grec a plătit, în 1858, extinderea bisericii neunite grecești (Viena 11, Fleischmarkt 13) de către arhitectul Theophil Hansen printr-un pridvor impresionant. Tot Hansen a înlocuit, în 1859-1860, vechiul „Palais Șină” cu o cladire nouă (coordonatele, vezi mai sus). În 1864 a finanțat după războiul germano-danez repatrierea trupelor austriece
Familia Sina () [Corola-website/Science/334985_a_336314]
-
preot îl preoporuncim ca întru cinste, dragoste și omenie să-l aibă și să-l cunoască a fi adevărat pravoslavnic preot. Datu-sa în rezidența noastră Episcopească în Arad, 2 zile luna lui ianuarie 1801..."". Documentul este adeverit de către Consistoriumul neunit de la Sibiu la data de 14 iulie 1802. Patrimoniul acestei bisericuțe s-a îmbogățit în timp prin cumpărarea sau donarea de către credincioși a diferitelor cărți trebuincioase desfășurării slujbelor religioase. Pentru importanța lor istorică și culturală menționăm câteva din exemplarele pe
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
săi. Cele două biserici românești din Moșna au fost construite concomitent, una lângă alta, în anul 1841. Acest fapt l-a determinat pe protopopul Ștefan Moldovan de la Mediaș să scrie: „Înse la an[ul] 1841 - de o dată și uniții și neuniții s-au apucat și și-au redicat biserici noue de pie[a]tră una lângă alta, și mulți din iei cu mintea liniștită și mai senato[a]să le-au zis - că o parte din doue în loc de biserică se edifice
Moșna, Sibiu () [Corola-website/Science/301721_a_303050]
-
conscripția vicarului episcopesc Petru Pavel Aron satul este menționat cu o biserică deservită de un preot unit. În statistica românilor ardeleni întocmită de către generalul Buccow între anii 1760-1762, localitatea Rus este înregistrată ca având o biserică ortodoxă și doi preoți neuniți. Harta localității Rus, întocmită în intervalul 1769-1773 cu ocazia primei ridicări topografice militare a Imperiului Habsburgic redă poziționarea bisericii în cadrul satului, aceasta fiind amplasată foarte aproape de limita estică a localității. Monografia lui Kádár mai spune că în anul 1777 o
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
din lemn, construită în 1778. Biserica avea hramul "Adormirea Precestii", și a fost zugravită (1795) de celebrul pictor de biserici Ioan Pop din Românași, ajutat de colaboratorul sau, Precup Pop (un elev de-al său). Biserica ținea de legea grecească neunită (greco-ortodoxă). Pe locul vechii biserici a fost ridicată, în prezent una nouă. În satul Stâna (în inventarul bisericii), s-au identificat două vechi cărți românești (Antologhion 1766 și Penticostarion 1808), mărturii ale existenței populației creștine greco-ortodoxe de aici. În august
Stâna, Sălaj () [Corola-website/Science/308612_a_309941]
-
comunitate închegată. Una din primele informații ne-o oferă conscripția episcopului Klein de la 1733 care spune că la momentul respectiv parohia avea aproximativ 385, în sat fiind trei preoți: popa Simion, popa Luca și popa George, acesta din urmă fiind neunit . Seria preoților continua, după dispariția celor trei preoți amintiți mai sus, cu popa Emanoil. Perioada în care a păstorit comunitatea de credincioși din Aiton nu se cunoaște cu exactitate. Șirul preoților continuă cu Șofron Ujvari și fratele său Gregoriu Ujvari
Biserica de lemn din Aiton () [Corola-website/Science/314952_a_316281]
-
acoperă dorsal și ventral baza rectricelor. Penele supracodale (învelitorile supracaudale) acoperă partea superioară a bazei rectricelor, iar penele subcodale (învelitorile subcaudale) acoperă partea inferioară a bazei rectricelor. Puful sunt niște pene mici cu axă moale și cu barbe fine și neunite între ele, care sunt răspândite printre penele de contur și sunt acoperite de acestea. Penele filiforme sunt pene foarte mici înfipte pe marginea foliculului unei pene de contur.
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
În satul Stâna a existat până în 1997 o frumoasă biserică din lemn, construită în 1778. Biserica avea hramul "Adormirea Precestii", și a fost zugrăvită în 1795 de celebrul pictor de biserici Ioan Pop din Românași. Biserica ținea de legea grecească neunită (greco-ortodoxă). Pe locul vechii biserici a fost ridicată una nouă. În inventarul bisericii s-au identificat două vechi cărți românești (Antologhion 1766 și Penticostarion 1808), mărturii ale existenței populației creștine greco-ortodoxe de aici. În anul 1997 biserica de lemn a
Biserica de lemn din Stâna () [Corola-website/Science/309818_a_311147]
-
1849, Austria voind ai opune principiul "mai înălțători si împăciuitor al statalității" interdependent de naționalitate. In această chestiune însă împăratul austriac Franz Joseph I a avut o cu totul altă părere. El a promovat idea că principatele aveau să rămână neunite, dar in nici un caz nu aveau să fie legate mai strâns de înalta poartă, ci din contră, independenta lor trebuie întărită, dând ordin reprezentantului său la Paris să se opună strict voințelor otoman de a-si întinde influenta in acea
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
i)ntei de D(umne)zeu Născătoarei și Fecioarei Mariei în Abrudfalva, în vremea stăpânirii preaputernicului Îm(părat) și craiului Domnului Iosifu al II-lea cu b(la)gos(lo)venia și lucrarea D. Preasf(i)nțitului E(pisco)pu neuniților în Marele Prințipat al Ardealului Gedeon Nichitici , în anul 1787-22 a lunei iunie...” Ea spune că această biserică s-a ridicat pe vremea împăratului Iosif au II- lea, cu participarea episcopului ”neuniților”, Ghedeon Nichitici. Tradiția susține ca și ctitor pe
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
lucrarea D. Preasf(i)nțitului E(pisco)pu neuniților în Marele Prințipat al Ardealului Gedeon Nichitici , în anul 1787-22 a lunei iunie...” Ea spune că această biserică s-a ridicat pe vremea împăratului Iosif au II- lea, cu participarea episcopului ”neuniților”, Ghedeon Nichitici. Tradiția susține ca și ctitor pe un localnic cu numele Teleguț, care a cedat un loc, pentru înălțarea bisericii, și a contribuit la finanțarea lucrărilor, drept mulțumire pentru o comoară găsită pe una din proprietățle sale. Piatra de
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
Micu Klein a scris că ieromonahul Visarion, „căruia îi ieșise vestea că e sfânt”, „tare au înfricoșat pe români de către unire... destul că oamenii din margine au rămas jumătățiți în credință și după paisprezece ani, cu totul s-au făcut neuniți”. Istoricul Silviu Dragomir afirmă că „revoluția declanșată de Visarion deschide seria revoluțiilor național-bisericești, ce vor mistui pacea și liniștea stăpânitorilor Ardealului românesc, de-a lungul întregului secol al XVIII-lea”. În ședința sa din 28 februarie 1950 Sfântul Sinod al
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
graeco uniți” și a asigura astfel egalitatea formală de denumire între catolicii de riț bizantin și cei de riț latin (romano-catolicii). În anul 1773 a avut loc la Viena un sinod al episcopilor uniți din Imperiul Austriac, care spre deosebire de episcopii neuniți (ortodocși), nu aveau dreptul de a-și alege propriul mitropolit. Cei cinci delegați români prezenți la sinod au înaintat un protest contra denumirii de „greco-uniți”, pe motiv că aceasta denumire nu-i delimitează suficient față de „greco-neuniți”, socotiți drept „schismatici”. Drept
Greco-catolici () [Corola-website/Science/302554_a_303883]
-
motiv că aceasta denumire nu-i delimitează suficient față de „greco-neuniți”, socotiți drept „schismatici”. Drept răspuns, împărăteasa Maria Terezia a ordonat folosirea denumirii de „graeco catholici” pentru episcopiile de riț grec unite cu Romă, în locul denumirii de „graeci uniți”. Pentru episcopiile neunite a rămas în continuare oficială denumirea de „graeci non uniți”, înlocuită în anul 1854 cu aceea de „griechisch-orientalische Kirche” (Biserică greco-orientală). Un an mai tarziu, în 1774, la solicitarea episcopului unit de Lemberg, prevederea a fost extinsă și asupra corespondentei
Greco-catolici () [Corola-website/Science/302554_a_303883]
-
au fost transmise de pisania de pe peretele vestic al navei: ”Cu ajutorul Tatălui și cu îndrumarea Fiului și cu purcederea Duhului Sfântu s-a zugrăvit aciastă sfântă biserică în zilele Înnălțatei Chezaro Crăiesii noastre Mariei Therezii și fiind episcop țărăi Ardealului, neunit, Priaosfințitul D.D.Dionisie Novacovici de la Buda și fiind protopop eparhii chir Iacovu den Dobra și fiind preot acești biserici popa Gheorghie ot Câmpuri și crăsnicu Olaru Ionu ot Gura Sadului și s-au zugrăvit de smeriții între zugravi iordiacon Ioan
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
Furcșoara. Oamenii locului și din satele învecinate pronunță "Bărășci", iar populației i se spune "bărășceni" În anul 1733 la prima conscripție erau 25 familii unite. În anii 1750 și 1760-1762 a fost construită biserica ce aparținea celor 30 de familii neunite, păstorite de un preot neunit (și unde se pare că veneau și cei din Luncșoara și Dumești deorece ei nu aveau biserici nici în anul 1773). -Vezi harta Iosefină. În anii 1769-1773 satul includea 26 case, 1 biserică, 1 moară
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
satele învecinate pronunță "Bărășci", iar populației i se spune "bărășceni" În anul 1733 la prima conscripție erau 25 familii unite. În anii 1750 și 1760-1762 a fost construită biserica ce aparținea celor 30 de familii neunite, păstorite de un preot neunit (și unde se pare că veneau și cei din Luncșoara și Dumești deorece ei nu aveau biserici nici în anul 1773). -Vezi harta Iosefină. În anii 1769-1773 satul includea 26 case, 1 biserică, 1 moară, suprafața satului era de cca.
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
circa 165 de români. Aceștia, însă, nu aveau nici preot și nici biserică. Protopopul Ștefan Moldovan a menționat în anul 1852 faptul că în perioada 1833-1844 biserica românească a fost folosită alternativ de ortodocși și de greco-catolici. În anul 1844 "„neuniții" [ortodocșii] "au lăpădat pe uniți" [greco-catolici] "din biserica comună, și așia" [sic] "uniții au fost fără de oratoriu până în an"[ul] "1850" (...) "și acum se gătesc a redica biserica demnă de acest nume.”" Odată cu prăbușirea comunismului, crește numărul sașilor care părăsesc
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]
-
mai veche, biserică care exista și în 1733, an în care, sub păstorirea episcopului Inocențiu Micu-Klein a fost întocmită o conscripție cu caracter religios printre românii ardeleni. La acea dată satul este amintit cu 23 de familii, biserică și preot neunit. Comunitatea de aici trece la uniație, parțial în anul 1781, iar în totalitate doar în anul 1852. Starea în care se afla biserica, în anul 1947 este considerată ca fiind una "slabă". Revenirea la ortodoxie, după 1948, nu a adus
Biserica de lemn din Podișu () [Corola-website/Science/309826_a_311155]
-
prin "Festivalul folcloric interjudețean "Cântec și joc de pe câmpie" ce se desfășoară în fiecare an în luna iunie." În anul 1765 la mănăstirea greco-catolică de aici se afla un călugăr, Lazăr și dascălul Banu. Pădurea mănăstirii a fost pustiită de neuniți (care nu erau greco-catolici, deci uniți cu Roma). În 1774 mănăstirea nu mai avea nici un călugăr. Averea mănăstirii la acea dată era: arător de 9 găleți, un fânaț de 16 care de fân, o pădure și 20 de stupi. "Monumentul
Silivașu de Câmpie, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300891_a_302220]
-
365 de credincioși greco-catolici care aveau preot și biserică, pentru ca, mai apoi, în 1839, localitatea să fie consemnată ca locuită de secui și români, aceștia din urmă având două biserici care deserveau 133 de greco-catolici și 30 de familii de neuniți (ortodocși). Șematismul greco-catolic de la 1900 precizează că, la acea dată, componența localității era: 49 români greco-catolici, 270 romano-catolici, 70 reformați și 13 unitarieni. Tot acest document menționează și biserica de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli construită în 1787. Conform recensământul
Biserica de lemn din Valea () [Corola-website/Science/313830_a_315159]
-
încă și astăzi, rodul prozelitismului catolic și a fost respins ca model de refacere a unității bisericești. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea unirea cu Biserica Romei a cunoscut un recul, după care raportul dintre uniți și neuniți s-a stabilizat până în anul 1948. Realizată după modelul unirii Bisericii Rutene din Polonia și a Episcopiei de la Muncaci, unirea bisericii ardelene s-a produs în preajma anului 1700, însă anul și data exactă sunt disputate, diversele opinii fiind prezentate mai
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
obstrucționări Maria Terezia dă în 13 iulie 1759 un edict de toleranță, prin care se recunoște dreptul credincioșilor ortodocși de a avea un episcop al lor. În anul 1750 au fost consemnați în Transilvania 543.657 uniți și 25.165 neuniți. În anii 1760, în contextul tuburărilor provocate de trimișii mitropolitului sârb de la Karlowitz, numărul uniților a cunoscut o scădere drastică, și s-a stabilizat până la sfârșitul secolului, în contextul înființării unei episcopii ortodoxe dependente de Karlowitz, cu sediul la Sibiu
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
au gătat la 1842 martie 2 zile. Și numai un maistor a lucrat pe ea, cu numele Peteleu Pătru de la Neagra [jud. Arad n.n.], În zilele prea înălțatului împărat Ferdinand întâiu și fiind episcope în Ardeal pre partea noastră a neuniților, D. Vasile Moga și prototop Iosif Bașa în comitatul Zarandului și preaot Niculae Toma [urmează lunga listă a cititorilor și sumele donate n.n.]“. În completare, pisania de pe peretele sudic al altarului. „episcop al Ardealului de lege răsăriteană Vasile Moga și
Biserica de lemn din Tomnatecu de Jos () [Corola-website/Science/321118_a_322447]
-
preot - Alexa, la 1750, în statistica românilor întocmită de vicarul episcopesc Petru Pavel Aron erau 130 de credincioși, preot și sfăt iar la conscripția din 1760-1762 satul este consemnat a fi format din 43 de familii, având preot și biserică neunită. Biserica se spune că dăinuit până în anul 1784, când a fost mistuită de un incendiu. În același an a fost construită biserica păstrată în fotografie și care a dăinuit până spre mijlocul secolului XX. Despre acesta se știe că a
Biserica de lemn din Escu () [Corola-website/Science/323270_a_324599]