133 matches
-
fi, Xe și Xe, care sunt produși prin activarea cu neutroni a materialului fisionabil din zona fierbinte al interiorului reactoarelor nucleare. Xe joacă un rol considerabil în procesul funcționării reactorilor de fisiune nucleară, Xe având valoarea secțiunii eficace de absorbție neutronică foarte mare, de circa 2.6×10 barni, se comportă ca un absorbant efectiv de neutroni care încetinește viteza reacției, până la oprirea ei (otrăvirea reacției) după o anumită perioadă de timp. Acest comportament al izotopului a fost descoperit la exploatarea
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
două moduri, fie prin oprirea, fie prin pornirea bruscă a producției de energie prin fuziune nucleară. După ce centrul unei stele masive și bătrâne încetează să mai genereze energie prin fuziune nucleară, ea poate suferi un colaps gravitațional brusc devenind stea neutronică sau gaură neagră și eliminând energie potențială gravitațională ce încălzește și împinge în afară straturile exterioare ale stelei. Altfel, o pitică albă poate acumula suficient material de la o stea companion (de regulă prin acreție, rareori prin fuziune) pentru a-și
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
de neutroni nou format are o temperatură inițială de aproximativ 100 miliarde de kelvini (100 GK); de 6000 de ori mai mare ca temperatura centrului Soarelui. Mare parte din această energie termică trebuie eliberată pentru a se forma o stea neutronică stabilă, și aceasta se realizează printr-o nouă eliberare de neutrini. Acești neutrini „termici” se formează sub formă de perechi neutrino-antineutrino de toate aromele, și totalizează de câteva ori numărul de neutrini rezultați din capturarea electronilor. Aproximativ 10 jouli de
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
o combinație de reîncălzire de neutrini, efecte de rotație și efecte magnetice. Când steaua generatoare are sub aproximativ 20 mase solare (în funcție de tăria exploziei și cantitatea de material care cade înapoi), rămășița degenerată a miezului se transformă într-o stea neutronică. Peste această masă, rămășița formează o gaură neagră. (Acest tip de colaps este una din numeroasele explicații pentru exploziile de radiații gamma—ce ar produce, teoretic, o mare cantitate de radiații gamma printr-o explozie hipernova.) Masa-limită, conform teoriei, pentru
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
comparație cu -19,3 cât este pentru cele de tipul Ia. O problemă demult nerezolvată în ce privește supernovele o constă necesitatea unei explicații pentru viteza mare de îndepărtare de centru a obiectului compact rămas după explozie. (s-a observat că stelele neutronice, ca pulsari, au viteze mari; probabil că și găurile negre, dar ele sunt mult mai greu de observat când sunt izolate.) Impulsul inițial poate fi substanțial, propulsând un obiect de mai mult de o masă solară la o viteză de
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
s-ar datora unei asimetrii a expliziei, dar mecanismul prin care acest impuls este transferat obiectului compact rămâne un mister. Printre explicațiile posibile aduse acestui fenomen se numără convecția din steaua în colaps și producerea de jeturi în timpul formării stelei neutronice. Una dintre explicațiile asimetriei exploziei este convecția pe scară largă deasupra centrului. Convecția poate crea variații în distribuția locală a elementelor, ceea ce are ca rezultat o fuziune nucleară neregulată în timpul colapsului și a exploziei ce-i urmează. O altă explicație
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
scară largă deasupra centrului. Convecția poate crea variații în distribuția locală a elementelor, ceea ce are ca rezultat o fuziune nucleară neregulată în timpul colapsului și a exploziei ce-i urmează. O altă explicație posibilă o constituie acreția de gaz înspre steaua neutronică centrală ce poate crea un disc ce generează jeturi direcționate, propulsând materie la viteze mari, și generând șocuri. Aceste jeturi ar putea juca un rol crucial în supernova rezultată. Asimetrii în fazele incipiente ale exploziilor au fost confirmate și în
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
rotație nu este orientată spre Pământ, supernova nu va provoca o explozie de raze gamma suficient de mare în direcția Pământului pentru a afecta ecosistemul. Masa lui Betelgeuse este suficient de mare pentru a lăsa in urma sa o stea neutronică sau, eventual, o gaură neagră.
Betelgeuse () [Corola-website/Science/311500_a_312829]
-
cele mai performante este orizontul universal sau cosmologic. Universul vizibil ar fi constituit din cca 10 de stele cuprinse în cca 10 de galaxii de mărimea Căii Lactee. Universul este format din: Uneori reziduurile stelare devin mai dense decât o stea neutronică, caz în care forța de gravitație foarte mare împiedică să emane lumină; astfel de obiecte poartă numele de „găuri negre”.
Structura și arhitectura universului () [Corola-website/Science/310523_a_311852]
-
acestei pierderi, distanța dintre cele două corpuri scade, ca și perioada de orbitație. În sistemul solar, sau pentru stelele duble, efectul este prea mic pentru a putea fi observat. Nu și pentru un pulsar binar, un sistem de două stele neutronice, din care una este pulsar: de la pulsar, observatorii de pe Pământ primesc o serie regulată de impulsuri radio ce pot servi ca ceas de precizie, ceea ce permite măsurători ale perioadei orbitale. Deoarece stelele neutronice sunt foarte masive, ele emit cantități semnificative
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
pulsar binar, un sistem de două stele neutronice, din care una este pulsar: de la pulsar, observatorii de pe Pământ primesc o serie regulată de impulsuri radio ce pot servi ca ceas de precizie, ceea ce permite măsurători ale perioadei orbitale. Deoarece stelele neutronice sunt foarte masive, ele emit cantități semnificative de energie sub formă de radiație gravitațională. Primele observații asupra scăderii perioadei orbitale cauzate de emisia de unde gravitaționale a fost realizată de Hulse și Taylor, folosind pulsarul binar PSR1913+16 pe care îl
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
fiind misiunea (LISA Pathfinder), aceasta urma a fie lansată la sfârșitul lui 2009. Observarea undelor gravitaționale promite să completeze observațiile din spectrul electromagnetic. Se așteaptă obținerea de informații despre găurile negre și despre alte obiecte dense, cum ar fi stelele neutronice și piticele albe, despre unele feluri de implozii supernova, și despre procesele ce se desfășurau la începutul genezei universului, inclusiv urmele unor ipotetice corzi cosmice. Când un obiect devine suficient de dens, relativitatea generală prezice formarea unei găuri negre, o
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
urmele unor ipotetice corzi cosmice. Când un obiect devine suficient de dens, relativitatea generală prezice formarea unei găuri negre, o regiune din spațiu din care nimic, nici măcar lumina, nu mai poate emerge (ieși). În modelele acceptate ale evoluției stelare, stelele neutronice cu aproximativ mase solare și așa-numitele găuri negre stelare, cu o masă de câteva până la câteva zeci de mase solare, sunt considerate etapa finală de evoluție a stelelor masive. Găuri negre supermasive, cu o masă de ordinul milioanelor până la
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
de stele, ci pot fi inițial găuri negre de mărimi medii și să crească în urma acumulării materiei și a altor găuri negre. Dacă se acumulează materie la densitatea nucleară (densitatea nucleului unui atom fiind de aproximativ 10 kg/m; stelele neutronice pot ajunge de asemenea la această densitate), aceasta s-ar prăbuși în propria rază Schwarzschild la aproximativ 3 mase solare și ar deveni o gaură neagră stelară. O masă mică are o rază Schwarzschild foarte mică. O masă similară cu
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
fizicii mediului intergalactic. A cercetat interacția radiației cu plazma în condiții extreme, în Universul fierbinte, în vecinătatea pulsarilor și a găurilor negre, nucleelor galaxiilor și a cuazarilor. A sugerat metode de căutare și detectare a găurilor negre și a stelelor neutronice, care radiază din contul discurilor de acreție. În colaborare cu N.I. Shakura a elaborat teoria acreției de disc în stele relativiste. În colaborare cu Iu. N. Gnedin a anticipat existența liniilor ciclotronice în spectrele de radiație a pulsarilor Roentgen stele
Rașid Siuneaev () [Corola-website/Science/313762_a_315091]
-
care radiază din contul discurilor de acreție. În colaborare cu N.I. Shakura a elaborat teoria acreției de disc în stele relativiste. În colaborare cu Iu. N. Gnedin a anticipat existența liniilor ciclotronice în spectrele de radiație a pulsarilor Roentgen stele neutronice cu câmpuri magnetice foarte intense. În lucrările, consacrate cercetării interacției radiației cu substanța în câmpuri magnetice supraintense a examinat formarea diagramei de direcție a radiației petei fierbinți în vecinătatea polilor magnetici ai stelei neutronice, a calculat polarizarea radiației emergente și
Rașid Siuneaev () [Corola-website/Science/313762_a_315091]
-
de radiație a pulsarilor Roentgen stele neutronice cu câmpuri magnetice foarte intense. În lucrările, consacrate cercetării interacției radiației cu substanța în câmpuri magnetice supraintense a examinat formarea diagramei de direcție a radiației petei fierbinți în vecinătatea polilor magnetici ai stelei neutronice, a calculat polarizarea radiației emergente și spectrul acesteia. A sugerat modele de formare a impulsurilor pulsarilor Roentgen, a studiat propagarea frontului arderii termonucleare la suprafața stelelor neutronice, în legătură cu teoria surselor "zvâcnirilor" Roentgen. În colaborare cu V.M. Lyutyi și A.M. Cerepașciuk
Rașid Siuneaev () [Corola-website/Science/313762_a_315091]
-
diagramei de direcție a radiației petei fierbinți în vecinătatea polilor magnetici ai stelei neutronice, a calculat polarizarea radiației emergente și spectrul acesteia. A sugerat modele de formare a impulsurilor pulsarilor Roentgen, a studiat propagarea frontului arderii termonucleare la suprafața stelelor neutronice, în legătură cu teoria surselor "zvâcnirilor" Roentgen. În colaborare cu V.M. Lyutyi și A.M. Cerepașciuk (Cerepashchuk) a sugerat metode optice de detectare a surselor de radiație Roentgen duble și a interpretat variația regulată a componentei optice a acestei radiații. A examinat interacția
Rașid Siuneaev () [Corola-website/Science/313762_a_315091]
-
unei mici sfere cu diametrul de aproximativ numai 20 de kilometri, cântărind până la 500 de milioane de tone pe centimetru cub. În ceea ce a mai rămas din stea, materia devine atât de comprimată, încât atomii sunt striviți, formând o stea neutronică. Stelele neutronice sunt atât de mici și atât de puțin luminoase, încât pot trece neobservate. Cu toate acestea, astronomii au putut identifica câteva stele neutronice, fiindcă acestea emit radiații sub forma unor scurte impulsuri periodice. Astronomii le-au numit pulsari
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
sfere cu diametrul de aproximativ numai 20 de kilometri, cântărind până la 500 de milioane de tone pe centimetru cub. În ceea ce a mai rămas din stea, materia devine atât de comprimată, încât atomii sunt striviți, formând o stea neutronică. Stelele neutronice sunt atât de mici și atât de puțin luminoase, încât pot trece neobservate. Cu toate acestea, astronomii au putut identifica câteva stele neutronice, fiindcă acestea emit radiații sub forma unor scurte impulsuri periodice. Astronomii le-au numit pulsari. Pulsarii sunt
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
rămas din stea, materia devine atât de comprimată, încât atomii sunt striviți, formând o stea neutronică. Stelele neutronice sunt atât de mici și atât de puțin luminoase, încât pot trece neobservate. Cu toate acestea, astronomii au putut identifica câteva stele neutronice, fiindcă acestea emit radiații sub forma unor scurte impulsuri periodice. Astronomii le-au numit pulsari. Pulsarii sunt stele neutronice care se învârtesc foarte repede în jurul propriilor lor axe, emițând un fascicul de unde radio sau alte radiații. Dacă miezul unei stele
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
atât de mici și atât de puțin luminoase, încât pot trece neobservate. Cu toate acestea, astronomii au putut identifica câteva stele neutronice, fiindcă acestea emit radiații sub forma unor scurte impulsuri periodice. Astronomii le-au numit pulsari. Pulsarii sunt stele neutronice care se învârtesc foarte repede în jurul propriilor lor axe, emițând un fascicul de unde radio sau alte radiații. Dacă miezul unei stele care a explodat este suficient de greu, el se transformă într-un obiect chiar și mai ciudat decât o
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
final în care poate ajunge o stea, știința postulează totuși, că ea ar mai trece în continuare, pentru o anumită perioadă de timp ca urmare a scăderii continue a temperaturii și creșterii valorii forțelor ei gravitaționale, în faza de stea neutronică și mai apoi, în urma colapsului gravitațional total al materiei acesteia, de fapt în faza ei finală aceea de singularitate gravitațională sau mai bine cunoscută sub numele de gaură neagră. Pentru a înțelege mai exact cum apare o pitică neagră, este
Pitică neagră () [Corola-website/Science/318630_a_319959]
-
08 din masa solară, pentru a menține reacția nucleară de fuziune a hidrogenului. Aceste obiecte mai sunt cunoscute și sub numele de pitice maro, termen stabilit în anul 1970. A nu se confunda piticele negre cu găurile negre sau stelele neutronice.
Pitică neagră () [Corola-website/Science/318630_a_319959]
-
(1996) (titlu original "The Reality Dysfunction") este un roman science fiction scrise de Peter F. Hamilton, fiind prima carte a trilogiei Zorii nopții. A fost urmată de "Alchimistul neutronic" și "Zeul adormit". A apărut mai întâi în Marea Britanie la Macmillan Publishers pe 26 ianuarie 1996, prima ediție americană (împărțită în două volume, "Emergence" și "Expansion") fiind lansată în iulie și august 1997 la Time Warner Books. A doua ediție
Disfuncția realității () [Corola-website/Science/320717_a_322046]