112 matches
-
două moduri, fie prin oprirea, fie prin pornirea bruscă a producției de energie prin fuziune nucleară. După ce centrul unei stele masive și bătrâne încetează să mai genereze energie prin fuziune nucleară, ea poate suferi un colaps gravitațional brusc devenind stea neutronică sau gaură neagră și eliminând energie potențială gravitațională ce încălzește și împinge în afară straturile exterioare ale stelei. Altfel, o pitică albă poate acumula suficient material de la o stea companion (de regulă prin acreție, rareori prin fuziune) pentru a-și
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
de neutroni nou format are o temperatură inițială de aproximativ 100 miliarde de kelvini (100 GK); de 6000 de ori mai mare ca temperatura centrului Soarelui. Mare parte din această energie termică trebuie eliberată pentru a se forma o stea neutronică stabilă, și aceasta se realizează printr-o nouă eliberare de neutrini. Acești neutrini „termici” se formează sub formă de perechi neutrino-antineutrino de toate aromele, și totalizează de câteva ori numărul de neutrini rezultați din capturarea electronilor. Aproximativ 10 jouli de
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
o combinație de reîncălzire de neutrini, efecte de rotație și efecte magnetice. Când steaua generatoare are sub aproximativ 20 mase solare (în funcție de tăria exploziei și cantitatea de material care cade înapoi), rămășița degenerată a miezului se transformă într-o stea neutronică. Peste această masă, rămășița formează o gaură neagră. (Acest tip de colaps este una din numeroasele explicații pentru exploziile de radiații gamma—ce ar produce, teoretic, o mare cantitate de radiații gamma printr-o explozie hipernova.) Masa-limită, conform teoriei, pentru
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
comparație cu -19,3 cât este pentru cele de tipul Ia. O problemă demult nerezolvată în ce privește supernovele o constă necesitatea unei explicații pentru viteza mare de îndepărtare de centru a obiectului compact rămas după explozie. (s-a observat că stelele neutronice, ca pulsari, au viteze mari; probabil că și găurile negre, dar ele sunt mult mai greu de observat când sunt izolate.) Impulsul inițial poate fi substanțial, propulsând un obiect de mai mult de o masă solară la o viteză de
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
s-ar datora unei asimetrii a expliziei, dar mecanismul prin care acest impuls este transferat obiectului compact rămâne un mister. Printre explicațiile posibile aduse acestui fenomen se numără convecția din steaua în colaps și producerea de jeturi în timpul formării stelei neutronice. Una dintre explicațiile asimetriei exploziei este convecția pe scară largă deasupra centrului. Convecția poate crea variații în distribuția locală a elementelor, ceea ce are ca rezultat o fuziune nucleară neregulată în timpul colapsului și a exploziei ce-i urmează. O altă explicație
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
scară largă deasupra centrului. Convecția poate crea variații în distribuția locală a elementelor, ceea ce are ca rezultat o fuziune nucleară neregulată în timpul colapsului și a exploziei ce-i urmează. O altă explicație posibilă o constituie acreția de gaz înspre steaua neutronică centrală ce poate crea un disc ce generează jeturi direcționate, propulsând materie la viteze mari, și generând șocuri. Aceste jeturi ar putea juca un rol crucial în supernova rezultată. Asimetrii în fazele incipiente ale exploziilor au fost confirmate și în
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
final în care poate ajunge o stea, știința postulează totuși, că ea ar mai trece în continuare, pentru o anumită perioadă de timp ca urmare a scăderii continue a temperaturii și creșterii valorii forțelor ei gravitaționale, în faza de stea neutronică și mai apoi, în urma colapsului gravitațional total al materiei acesteia, de fapt în faza ei finală aceea de singularitate gravitațională sau mai bine cunoscută sub numele de gaură neagră. Pentru a înțelege mai exact cum apare o pitică neagră, este
Pitică neagră () [Corola-website/Science/318630_a_319959]
-
08 din masa solară, pentru a menține reacția nucleară de fuziune a hidrogenului. Aceste obiecte mai sunt cunoscute și sub numele de pitice maro, termen stabilit în anul 1970. A nu se confunda piticele negre cu găurile negre sau stelele neutronice.
Pitică neagră () [Corola-website/Science/318630_a_319959]
-
fizicienii au descoperit că așa-numitul „atom indivizibil” este de fapt un conglomerat de diferite particule subatomice (în principal, electroni, protoni și neutroni), care poate exista separat unele de altele. În fapt, în anumite medii extreme, cum ar fi stelele neutronice, temperatura și presiunea extremă împiedică cu totul existența atomilor. Deoarece atomii s-au dovedit a fi divizibili, fizicienii au inventat ulterior termenul de „particule elementare” pentru a descrie părțile „indivizibile”, deși nu indestructibile, ale unui atom. Domeniul științific care studiază
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
lucrători. Dar cum a fost demonstrat mai târziu, “Prostia lui Cockcroft” a oprit dezastrzul din a deveni o catastrofă. Reactoarele erau construite din grafit solid, cu canale prin care intrau cartușe de uraniu și izotopi, pentru a le expune radiației neutronice și a produce plutoniu și radionucleid. Combustibilul și izotopii erau introduși prin fața reactorului (fața de încărcare), iar combustibilul consumat era împins spre cealaltă parte a reacorului (fața de descărcare), într-o conductă de apă, inițial pentru răcire, după care extracția
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
uraniul. Deoarece plutoniul era folosit pentru arme, adică se necesita plutoniu cât mai greu, se consuma cât mai puțin combustibil. Când reactoarele au fost construite englezii aveau, spre deosebire de americani și sovietici, puțină experință despre comportarea grafitului când este supus radiației neutronice. Fizicianul ungaro-american Eugene Winger a descoperit că grafitul, atunci când este lovit de radiația neutronică, suferă modificări în structura lui cristalină, producând energie potențială. Dacă se acumulează, energia potențială, poate produce spontan multă călură. După ce a fost construit și pus în
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
se consuma cât mai puțin combustibil. Când reactoarele au fost construite englezii aveau, spre deosebire de americani și sovietici, puțină experință despre comportarea grafitului când este supus radiației neutronice. Fizicianul ungaro-american Eugene Winger a descoperit că grafitul, atunci când este lovit de radiația neutronică, suferă modificări în structura lui cristalină, producând energie potențială. Dacă se acumulează, energia potențială, poate produce spontan multă călură. După ce a fost construit și pus în funcțiune, Pilonul Windsacale 2 a experimentat o creștere bruscă de căldură în nucleu care
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
După explozia reușită a bombei nucleare, SUA a proiectat și construit bomba termonucleară care cerea tritiu. Deoarece Marea Britanie nu avea nicio uzină de producere a tritiului, au hotărât să modifice uzina Windscale. Tritiul era creat în reactoarele nucleare prin activare neutronică a litiului-6. Fluxurile de neutroni trebuiau să fie mai mari așa că s-a hotărât reducerea dimensiunii sitemelor de răcire și reducerea neutonilor blocați de aluminiu. Din cauză că nu a fost proiectată pentru asta uzina era periculoasă. După producerea tritiului în pilonul
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
se rotește într-o rezonanță de 2:3). Pe lângă premiul Nebula din 1970 și premiile Hugo și Locus din 1971 primite pentru "Lumea inelară", Niven a mai primit în 1967 un Hugo la secțiunea "Cea mai bună povestire" pentru "Steaua neutronică". A primit același premiu în 1972, pentru "Inconstant Moon" și în 1975 pentru "The Hole Man". În 1976 a câștigat premiul Hugo la secțiunea "Cea mai bună nuveletă" pentru "The Borderland of Sol". Niven a scris scenarii pentru o serie
Larry Niven () [Corola-website/Science/321513_a_322842]
-
fi, Xe și Xe, care sunt produși prin activarea cu neutroni a materialului fisionabil din zona fierbinte al interiorului reactoarelor nucleare. Xe joacă un rol considerabil în procesul funcționării reactorilor de fisiune nucleară, Xe având valoarea secțiunii eficace de absorbție neutronică foarte mare, de circa 2.6×10 barni, se comportă ca un absorbant efectiv de neutroni care încetinește viteza reacției, până la oprirea ei (otrăvirea reacției) după o anumită perioadă de timp. Acest comportament al izotopului a fost descoperit la exploatarea
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
tip de explozii se presupune că ar fi sursa exploziilor de raze gama Există stele care sunt atât de mari încât colapsul miezului nu poate fi oprit. Presiunea de degenerare și interacțiunile de respingere neutron-neutron pot susține doar o stea neutronică a cărei masă nu depășește limita Tolman-Oppenheimer-Volkoff de aproximativ 4 mase solare. Peste această limită, colapsul miezului are ca efect formarea directă a unei găuri negre,probabil producând o (încă teoretică) hipernovă. În mecanismul teoretic al hipernovei, se emit două
Hipernovă () [Corola-website/Science/321907_a_323236]
-
de stele, ci pot fi inițial găuri negre de mărimi medii și să crească în urma acumulării materiei și a altor găuri negre. Dacă se acumulează materie la densitatea nucleară (densitatea nucleului unui atom fiind de aproximativ 10 kg/m; stelele neutronice pot ajunge de asemenea la această densitate), aceasta s-ar prăbuși în propria rază Schwarzschild la aproximativ 3 mase solare și ar deveni o gaură neagră stelară. O masă mică are o rază Schwarzschild foarte mică. O masă similară cu
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
Este creat pentru a detecta viața extraterestră. Radiotelescopul are antene speciale, metalice folosite la recepționarea undelor radio emise de corpuri cerești aflate la milioane de ani lumină depărtare. În plus, radiotelescopul va detecta semnale din alte galaxii, exoplanete și stele neutronice.
Telescopul FAST () [Corola-website/Science/335134_a_336463]
-
sunt utilizate în helioseismologie pentru determinarea cu exactitate a mișcărilor fotosferei Soarelui. Deplasările spre roșu au fost folosite și pentru a realiza prima măsurătoare a perioada de rotație al planetelor, vitezele norilor interstelari, rotația galaxiilor, și dinamica acreției pe stelele neutronice și găurile negre ce prezintă deplasări spre roșu Doppler și gravitaționale. În plus, se pot obține temperaturile diverselor obiecte care emit și absorb lumină măsurând lărgirea Doppler — deplasări spre roșu sau spre albastru pe o singură linie de emisie sau
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
s-o evalueze. Dar Maria dispăruse (sau poate mă aștepta acasă, în miros de portocale), și-acum urma Mihnea. Eram stăpânii finalului, lorzii deznodământului. Strânsesem toate amintirile într-un degetar de materie de 800 000 000 de tone: o stea neutronică pulsând în ritmul minții mele, moartă și vie, ca o fantomă gravitațională. Acolo mocneau zecile bucurii pierdute pe drum, drenate ca după o puncție rahidiană: extrase, consumate și-apoi lăsate în paragină. Îmi câștigasem dreptul să luminez galaxia cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
câteva zile au strălucit mai intens decât orice alt corp ceresc, apoi dispărând. Dar în urma supernovei, rămâne un strat de pulbere și gaze ce se extind rapid, având în mijloc o mică stea ce se rotește, aceasta fiind o STEA NEUTRONICĂ. Ea este foarte densă și grea - imaginați-vă o minge de ping-pong ce cântărește cât un zgârie-nori. Unele stele neutronice pot emite radiații, impulsuri în cerc. În timp ce steaua se rotește, aveam de a face cu STELE PULSANTE (PULSAR) Supernova SN
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
pulbere și gaze ce se extind rapid, având în mijloc o mică stea ce se rotește, aceasta fiind o STEA NEUTRONICĂ. Ea este foarte densă și grea - imaginați-vă o minge de ping-pong ce cântărește cât un zgârie-nori. Unele stele neutronice pot emite radiații, impulsuri în cerc. În timp ce steaua se rotește, aveam de a face cu STELE PULSANTE (PULSAR) Supernova SN - 1604 3.8 Nebuloasele Stelele noi încep să se formeze ca nori de praf și gaze, numite NEBULOASE. Acestea pot
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
vizualizarea tridimensională a unui craniu sau bazin. În diagnosticul medical, vederea înlocuiește auzul și palparea. Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) ne permite să intrăm în țesuturi, celule, neuroni. Reflectografia infraroșie, prin camera vidicon, pătrunde sub materialele cele mai groase. Imaginea neutronică detectează prin incite metalice, iar imaginea numerică permite comanda automată a roboților. Spot-Image, pe o orbită cu altitudine de opt sute de kilometri, prin procesarea pancromatică sau multispecrală a imaginilor de înaltă rezoluție, teledetectează tridimensional creșterile fluviilor, înaintarea dunelor sau a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cu energie înaltă, în timp ce al doilea observator a folosit radiația X cu energie joasă. Fotografia reprezintă un așa-numit plerion (sau PWN - pulsar wind nebula) - o nebuloasa a cărei dinamică se datoreaza vântului stelar emis de un pulsar (o stea neutronica, mica și foarte densă, care se rotește emițând fascicule de radiație electromagnetică.) Stelele neutronice reprezintă rămășițele foarte dense ale unor stele care au explodat (supernove). În cazul de față, radiația X emisă la interacțiunea vântului stelar cu câmpurile magnetice din
Imagine impresionantă cu "Mâna lui Dumnezeu", realizată de NASA by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62760_a_64085]
-
Fotografia reprezintă un așa-numit plerion (sau PWN - pulsar wind nebula) - o nebuloasa a cărei dinamică se datoreaza vântului stelar emis de un pulsar (o stea neutronica, mica și foarte densă, care se rotește emițând fascicule de radiație electromagnetică.) Stelele neutronice reprezintă rămășițele foarte dense ale unor stele care au explodat (supernove). În cazul de față, radiația X emisă la interacțiunea vântului stelar cu câmpurile magnetice din vecinătate a luat formă spectaculoasă a unei mâini. Deși „Mâna lui Dumnezeu” se poate
Imagine impresionantă cu "Mâna lui Dumnezeu", realizată de NASA by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62760_a_64085]