6,179 matches
-
mai rămîne aproape nimic pe cadranul de pe care și-a luat zborul cucul demultului doar timpul ticsit de sine însuși monoton ca o locantă plină de fum de țigară de mirosuri stătute doar amprenta mișcării căci mișcarea s-a făcut nevăzută cum un borfaș de la locul faptei doar imaginea care geme icnește ca un motor paradit și nu se-ndură a se preface-n grai. Country Utilă-i povața sîngelui cum a unui bătrîn hirsut cu pălărie care uită că e
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
la Cernăuți, s-a dus în lăptăria lui Herman Picker să facă o consumație. Aici a pus ochiul pe o blană a lui Picker ce se afla în cui. Când a părăsit localul s-a îmbrăcat în blană, făcându-se nevăzut. După scurt timp, proprietarul lăptăriei Picker, voind să îmbrace blana, a constatat cu groază că blana nu mai este la locul ei. Atunci o servitoare din lăptărie a alergat după hoț spre strada ce duce spre Grădina Publică. Pe șosea
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
înspăimântați din podul ospătăriei, apoi pe fereastra camerei lui Nane și chiar pe geamul vitrinei, cum oameni cunoscuți sau necunoscuți intrau la peruchier cu fețe lor adevărate și ieșeau de-acolo alții, ca și cum ar fi trecut prin mâinile unui modelator nevăzut. Era un mic antreu dincolo de ușa prăvăliei, pe care nu-l puteau supraveghea uitându-se pe geamul mare. Așa că se hotărâră să se așeze în cealaltă parte, lângă felinar. Dar nici de-acolo nu se vedea nimic. Era doar o
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
ale ei, pe unde-și aveau săpate vizuinile. Băiețelul i-a surâs cu înțeles lui Anghel Furcilă, scotocindu-l până în adâncul sufletului cu ochii lui curați și fosforescenți și, fără zăbavă, cum îi era apucătura, s-a făcut, și el, nevăzut... Peste o vreme, dezmeticindu-se, Anghel Furcilă s-a adunat cu chiu, cu vai din țărână și, sprijinindu-se în ciomag, s-a sculat în capul mădularelor. Acestea îl dureau toate, de parcă i-ar fi fost zdrobite cu maiul. Șiroiau
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
foc fără nume și'n urmă-i rămân rănile fumegânde dintre cuvânt și rostire Între cărți cărțile de apă poartă frunza sortită pînă dincolo de granița vremii cărțile de foc din tăciunele nestins zbucnesc flăcări mistuind misterii adîncul pămîntului din rădăcini nevăzute alcătuite cărțile afînate de taine îngemănînd lumina și norii cărțile de văzduh freamătă marea trecere Luntrea așteaptî răstimpii umbrelnici abat căile pustiului către malul rîului negru tălpile pășiseră odinioară roua bucuriilor repezi iarba amarnică din răscruci nisipul deșertului stîrnește sub
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
a uitat visele urîte, ea a fost o pisică adevărată frumoasă care a trăit mulți ani fericiți. Ai mai văzut-o o singură dată: era în coșmarul tău, trăgea să moară și îți șoptea: "Eu sînt Gertrude, m-am strecurat nevăzută aici în casa ta, în care n-am fost niciodată, în patul tău în care nu m-am încălzit niciodată. Miau, spun, torcînd la picioarele tale. Sînt eu, Gertrude, m-ai strivit întorcîndu-te în somn de pe o parte pe cealaltă
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
știți că sunteți vii cârpaci ai nimicului chiar așa chiar dar oamenii au creat moartea de când tare trudit Doamne te-ai așezat pe zări să te odihnești să te visezi îți voi injecta poezie în sânge (fragment) crește pe tăcute nevăzut în mine și nu știu pentru ce și nu știu ce chip o să aibă ce nume îmi surpă cămările în care am ascuns șoapta de dragoste dintr-o dimineață cu nervi durerea tristă din minte mica vicioasă "sunteți mai norocoși decât mine
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
pentru elefant mi s-au dat, amestecate cu grefe, pentru a mă păcăli, înainte ca lama cuțitului să-mi strălucească în față și să treacă prin lăuntrul meu. Doar lapte cu vitamine beau și le simt ca și cum aș mânca hârtie. Nevăzute degete divid celulă după celulă într-o progresie geometrică, până acestea pierd armonia întregului: uită izvorul din care curg și-n care trebuie să se reîntoarcă. Două lanțuri A.D.N., răsucite elicoidal, unul în jurul altuia, ca un alfabet cu milioane
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
-ți căldura pe o mână străină. Epilog Să pot să răscumpăr, ca pe-un drum spre Emaus, toate acele schimbări ce nu mai pot fi printre rânduri citite. Iată ispitele neduse până la capăt. Moartea, bucuria de-a vedea totul, mereu nevăzut. într-un târziu, putința de-a te ivi în calea femeii ce demult te-a iubit, în acea dimineață când rufele se deschid proaspete-n vânt ca niște aripi nehotărâte între firea de aici și cea de acolo.
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
însingurați și-atît de rari încît ar fi putut să-și dea binețe a fost doar o seară de vară și-o înscriere de vînt în lanul încă fraged * pesemne, aidoma fetei aspirînd mireasma unei grădini, înfiorată de așteptarea unuia, încă nevăzut și neștiut existînd însă pentru ea în astă lume... tot astfel așteptarea fiecăruia răsfrîntă într-o tandrețe pulsînd sub stern pentru cel existînd pentru noi toți nu-i așa frate Roger? nu asta ai voit de fapt să-mi spui
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
execuție pregătit să-și facă datoria. M-am scuturat ca să îndepărtez asemenea gânduri culese, parcă, din filmele horror și am agitat brațele spre ei ca și cum aș fi vrut să-i lovesc. Brusc și-au luat zborul și s-au făcut nevăzuți. Am răsuflat ușurată și m-am pregătit de plecare. în stradă am simțit cum reîncepe coșmarul. în fața mea, trotuarul era presărat cu pene negre. Parcă lipiți de asfalt, fulgii fremătau, încercau să se ridice, să-și ia zborul, dar trecătorii
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
din stânga, nu aveam viteză, mă pregăteam să intru în curte și totuși am atins-o, iar o mulțime de pene s-au risipit pe jos. Corbul avea pe creștetul capului o pată albă. Atât am observat în timp ce s-a făcut nevăzut. Priveam pe geam. Grădina și curtea mi se păreau teritorii îndepărtate, la care ajungi doar atunci când te hotărăști să deschizi larg ușa casei, să cobori scările și să pășești în iarba moale sau pe dalele late de beton. Gardul viu
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
creanga nucului continuau să mă urmărească în tăcere. Am aruncat pana în aer. Se ridică ușor, apoi curentul de aer o purtă peste gardurile vii. Corbul rănit se desprinse de lângă ceilalți, o prinse din zbor cu ciocul și se făcu nevăzut. Noaptea am visat că din umărul stâng mi-a crescut o aripă neagră, strălucitoare.
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
la plimbare de câine. Ce labe puternice și ce grumaz, ce urechi ascuțite, Memoria mai ascunde de Dumnezeu cuie și limbi de cuțite. Picioarele se afundă în cleiul de frunze căzute, o broscuță de apă aruncă spre mal un trapez nevăzut, Baraca s-a golit de deținuți și de paznici și de alți deținuți s-a umplut. Tropare Azi surcelele pe care le aprinzi nu mai sunt ude, nici înghețate, Îți sufleci mânecile și surâzi de atâta noroc, Dumnezeu ți-a
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
respirație își poate alege trupul Când tot ce se vede printr-o gaură în cer Sunt trepte albe egale Coastele zeului trăgându-și resemnarea prin deșert Pelerini sorbind din copita sfântă Apa unui imperiu străin VI Ne vom întoarce aici nevăzuți Pe aripa unei gâze Sau în piele de șarpe Ne vom desfășura cearșafurile tăcuți Și din încheieturi ne vor țâșni lotuși Cu gât subțire Mișcându-ne lumea de sus Cât să ajungem cu tălpile în apus Nici cer nici pământ
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
vorbesc, și spusele mele sunt numele mele întrucât eu sunt Cuvântul însuși despre Sine Cuvântul, Vorbește lui Unu Oierul Cerului cum ai purces către El Și dintr-odată ai să fii dus la El, Cere-i Dota celor Trei Ciute Nevăzute, Senaturile Etherice din cele Trei Teritorii, Sfătuiește-te cu Ciută Nevăzută De sub Colții Simeriei, zestrea ta de nume; Vin din Tărâmul Cimer^ Râmu, din Viu Edenul Pomilor, sunt Al lui Ciută Nevăzută Cavalerul Tânăr Salmolsis al Nouăzeci și Doilea, Cel
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
însuși despre Sine Cuvântul, Vorbește lui Unu Oierul Cerului cum ai purces către El Și dintr-odată ai să fii dus la El, Cere-i Dota celor Trei Ciute Nevăzute, Senaturile Etherice din cele Trei Teritorii, Sfătuiește-te cu Ciută Nevăzută De sub Colții Simeriei, zestrea ta de nume; Vin din Tărâmul Cimer^ Râmu, din Viu Edenul Pomilor, sunt Al lui Ciută Nevăzută Cavalerul Tânăr Salmolsis al Nouăzeci și Doilea, Cel călare pe noatenul de ren, Și cu al Treilea Salmoesis Zerna
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
la El, Cere-i Dota celor Trei Ciute Nevăzute, Senaturile Etherice din cele Trei Teritorii, Sfătuiește-te cu Ciută Nevăzută De sub Colții Simeriei, zestrea ta de nume; Vin din Tărâmul Cimer^ Râmu, din Viu Edenul Pomilor, sunt Al lui Ciută Nevăzută Cavalerul Tânăr Salmolsis al Nouăzeci și Doilea, Cel călare pe noatenul de ren, Și cu al Treilea Salmoesis Zerna Hațeg, Eroul Rună din Tărâmul Celor Zece Kogaioane. Să mergi cu Treimea Cavalerului Kabyr La Preoteasa Lunii, Lune Cernacotis Râmșei, La
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
cu orbitele reci în visul luminii Pe cîmp șerpuind splendorile ierbii - Ascunși ochii lor - diamante în natură - Pot vedea mult mai multe decît în orbite - Dar orbirea e numai un cod: Pielea feței acoperită cu aripi de fluturi Palpita văzînd nevăzutele. Ne frîngem viețile chiar de propriul văz înecați în priviri Risipiți în confuzia ochiului care înspre lume deschis nu poate alege Decît hăituiri de imagini Ce-acoperă cerul Și mai orbi decît orbii rămînem Cu înghețul, cu gerul. În aprins
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
confuzia ochiului care înspre lume deschis nu poate alege Decît hăituiri de imagini Ce-acoperă cerul Și mai orbi decît orbii rămînem Cu înghețul, cu gerul. În aprins O scară luminiscentă în iederă Ca orbii mă urcam pe ea Pasărea nevăzută neagră îmi fluiera: " Nu e o scară e numai lumina" Nu cădeam încă pe pietrele calde Mai păstram în aer o urmă de pod pe care Am trecut apa cu mii de lumini Ce mi-au aprins văzul Nu știu
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
din tot ce-nteleg. Dar privirile lui Daniel erau atât de insistențe, încât n-am putut să dau înapoi. La ora aceea, orașul era pustiu. Cei care nu se aflau în Piață Victoriei, de-o parte sau de alta a nevăzutelor baricade, stăteau probabil în fața televizoarelor. Așa cum făcusem și noi până-n urmă cu câteva minute. Nu era din cale-afara de frig, dar bătea un vânt subfire și tăios. Dăduse un pospai de zăpadă și locurile neumblate păreau presărate cu sare. Fără
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
O "enciclopedie" a casei! O revăd în minte ca într-un Larousse ilustrat în care cuvântul "casă" e însoțit de schița spre care se îndreaptă săgeți lămuritoare: subsol, parter, poartă, etaje, ferestre, pod, acoperiș, horn... Dar mai erau și părțile nevăzute: gangul, garajul, scara principală, scara de serviciu, caloriferul... Dar, mai ales, Ascensorul! Ascensorul era ceva nemaipomenit, era înconjurat de o aureolă în care misterul se împletea cu frica și cu jocul, ca într-o poveste. Mai întâi, ușa: masivă, din
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
Emil Brumaru Învăluirea caldă de aripă A unui înger nevăzut să nu o uiți. Tu-mi socotești pe degete ani scurți, Ci tot mai lungi i-aș vrea și cu risipă De-arome străvezii ce-ți ies în cale Cînd nici te-aștepți, iubita mea din turn, Și-ți mîngîie
învăluirea caldă de aripă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8442_a_9767]
-
tot ce o mai putea reține, o mai putea întoarce din drum și, întocmai ca o mireasă care, dezbrăcîndu-se de toate podoabele, sfîșie voalul ale cărui zdrențe cad ca niște coji pe pardoseaua rece a bisericii și aleargă spre fericirea nevăzută ce luminează în spatele preotului și a altarului pentru a nu se supune viitorului care așteaptă s-o absoarbă, așa și ea zdrobise capul propriului copil-șarpe, înțelegînd că din burta ei violată în copilărie nu se putuse naște decît o asemenea
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
o poartă care se deschide brusc spre înălțimi și prin care filosoful, poetul, misticul, circulă fără a fi condamnat să rămână doar într-un loc. Marea șansă a poetului e tocmai aceea de a trăi în lumi paralele, dând chip nevăzutelor (după expresia plotiniană, to en swmati aswmaton, necorporalul întrupat), ținând în echilibru „cele de sus ca și de jos”. Două mi se par temele principale ale poeziei lui Vassilis Vitsaxis: exprimarea inexprimabilului și translatarea între lumi, ambele, de sorginte antic
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]