1,526 matches
-
Constantin Hrehor I pe vechi alunecări de suflet lupii se-nmulțesc în trupul meu frumos în februarie prima ninsoare a umplut cosmosul cu surîs și Tu neverosimil dintr-o mănușă ieși trădîndu-i perfecțiunea: "urîtă sunt, vai ce urîtă" strigi și-oglinzile fug de pe pereții strîmbi în stradă. de mintea Ta-s îndrăgostit, sîngelui, trupului nu am ce-i da din sufletul ce sinele-și dizolvă-n sine
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
Roșie. Ceea ce puțini mai știu astăzi este că melodia compusă de A. V. Alexandrov fusese, pînă în 1944, imnul Partidului Comunist (bolșevic). Așadar, reconversia operată de Putin pune în vibrație amintiri foarte vechi, din vremea primelor cincinale staliniste. 2. Este neverosimilă aserțiunea că imnul Zdrobite cătușe (text: Aurel Baranga, muzica: Matei Socor) ar fi fost intonat (unde?) "chiar în seara zilei de 30 decembrie 1947", dovadă - crede autorul - a premeditării evenimentelor. O logică elementară ne spune că, oricît de premeditată a
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
când madona florală strivește cu tălpile goale florile din covor culoarea pe care o poartă hoinarii după o vreme am știut că timpul ce mi s-a dat îmi transformă retina într-o dermă a arșiței trecutul a devenit ceva neverosimil care mă simplifică fragmente din mine se vând în talciocul de la marginea orașului le recunosc după culoarea pe care o poartă de obicei hoinarii le răscumpăr iar și iar pe cioburi de micașist mai târziu se va ști ce risipitoare
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
amplificându-i eroului spaima, starea de angoasă. În Amiază de vară același aer halucinant și aceeași ciudățenie a întâmplării cu mașina de cusut care lucrează singură. Întâmplarea celor două cumetre care, cu un aer tenebros-complice își transmit vestea despre absurdul, neverosimilul eveniment ("mașina mea coase singură, o auzi"...?), patinează între real și ireal, între comic și inexplicabilul neliniștitor. Și în Strigoaica, de asemeni neinclusă în prima ediție a Întâlnirii din Pământuri, însă datând din aceeași perioadă, avem imaginea unei vieți țărănești
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
a fost repede adoptat de societatea românească, fiind astăzi una dintre vedetele incontestabile ale mass-media de la noi. Chipul său mereu surîzător ne-a devenit atît de familiar încît avem impresia că îl știm de cînd lumea și pare astăzi aproape neverosimil faptul că simpaticul nostru contemporan a stat departe de țară vreme de mai bine de jumătate de secol. Privit de la înălțime, destinul lui Neagu Djuvara este de-a dreptul fabulos. Descendent al unei vechi familii boierești, tînărul diplomat Neagu Djuvara
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
După ce, patru ani mai tarziu, soțul ei a ajuns Prim-ministru și, din vajnic oponent al cianurii, a început s-o dea la scăldat, acreditând ideea că cianură ar fi bună dacă „s-ar respectă condițiile de mediu”, În vreme ce triada neverosimila Ponta - Băsescu - Iliescu găsise în cianură soluția ieșirii din criză, iar social-democrații găseau trădarea electoratului firească (doar o cereau, vorba lui Trahanache, „enteresurile partidului”), Daciana nu s-a sfiit să declare încă o dată despre proiectul RMGC că e „absolut convinsă
Decența Dacianei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82369_a_83694]
-
află în desăvârșire, are o inteligență care înfioară și un ignorant, este cult atât cât să simți că ți-l dorești drept model știind însă că n-ai să reușești vreodată măcar să-l ajungi din urmă, poartă nume de rege (neverosimil), are mâini fermecate pentru că mângâie fără să-ți dai seama că te atinge și...a furat sărutul. Vă spun eu, cu adevarat l-a furat pentru că după ce cunoști sărutul lui îți dai seama bine, oricare alt sărut, de la oricine altcineva
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
în considerare și studiile parțiale, prefețele sau postfețele scrise de Doamna Zoe, admirăm defilarea întregii literaturi universale, de la Biblie și Imnurile orfice la Edgar Allan Poe. Vastitatea orizontului astfel deschis îl amețește pe cititorul obișnuit. Mai tîrziu, cîteva lucruri aparent neverosimile i s-au întîmplat profesoarei mele. într-un moment de relativă liberalizare, pentru a demonstra "deschidere politică", Ceaușescu a oferit unor intelectuali șterși și obedienți cîteva locuri în temutul Comitet Central. Din eroare, probabil, a pătruns acolo și un intelectual
Doamna Zoe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/10616_a_11941]
-
i-a comunicat că se termină rău, așa că ea n-a mai parcurs-o. Totuși, Emilia stabilește o relație cu Tolstoi jucînd rolul Maslovei în Învierea la sugestia lui Ladima. Ladima e un caz bizar de tip livresc care, cam neverosimil, sucombă pasiunii pentru o individă fără nici o veleitate culturală. Un personaj eminamente livresc e "jupînița" Ioana Boiu din Suflete tari. La biblioteca mare a familiei sale e nevoie și de un bibliotecar. Aici începe însă complicația pentru că acesta, Andrei Pietraru
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
cu ,moarte" sau ,învins". Este motivul pentru care oamenii de acolo refuză, de exemplu, pînă și taxiurile care au pe plăcuța de înmatriculare acest număr. Pentru cel care credea în ,semne", în orice fel de semne oricît de bizare sau neverosimile, un tardiv, inutil și imaginar Cine are urechi de auzit...
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
absolviseră înalta școală și se pregăteau să plece în sate și orașe, acolo unde îi chemau patria, partidul!...), gașca lor, adică Dora, Mona, Albert, Cornel, iubitul ei de atunci, și, desigur, Ana însăși, așadar gașca lor spărgea strident liniștea perfectă, neverosimilă; la ora aceea, pe străzile Bucureștiului, ei semănau cu o pată de culoare roșie ce se mișcă brambura pe o imensă foaie albă. Cornel desfăcuse o sticlă de vin spumos care ținea loc de șampanie, și-o treceau din mână
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
acelui colocviu vor fi moderate de Elena Ștefoi și Virgil Ierunca. Știam că doamna Monica Lovinescu o prețuia foarte mult pe această colegă a noastră, dar ideea că ar fi putut să-i cedeze locul său mi se părea totuși neverosimilă. Chiar dacă doamna Ștefoi lucra și la studioul "Europei libere", înființat la București după desființarea celui din Paris, și la emisiunile secției românești de la France Internationale. Dar, cum dl Virgil Ierunca a absentat, viitoarea diplomată n-a putut modera lucrările Festivalului
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
bună. Sinodul de la Saens din 1141 i-a condamnat cărțile ca fiind eretice, iar Papa Inocențiu al II-lea a întărit condamnarea dispunînd ca lucrările lui Abélard să fie arse. Privite cu ochii noștri de acum, toate aceste represalii par neverosimile. Faptul că puteai plăti cu cariera și cu prestigiul o simplă schimbare de nuanță doctrinară pare ceva de domeniul fabulației. Și totuși, o analogie la care putem face apel pentru a intui cît de cît atmosfera acelor vremi este cea
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
scrisul este confirmare a existenței. El devine conștient și de forța cuvântului "ca armă", forță pe care și-o însușește, exemplar, de unde și histrionismul său, "virtuozitatea interpretativă", inventarea unei biografii spectaculoase, legendare, a unei "mitologii personale", cu descendență ilustră și neverosimilă, ce explică numele: "C"est incroyable, tu es vraiment fou, mon cher Cesar!" "Fou, fou, Lefou, le fou, Leofu, Leofu." - concentrare simbolică a unei existențe simbolice. Plonjarea în ficțiune are aspirații demiurgice: "...ficționez, ficționez, recreez lumea. Lumea este un puzzle
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
sau muncitori la fabricile din apropiere, putane obosite cu termen de funcționare expirat, puștani jegoși și traficanți de droguri". Nici zona culturală nu face o figură mai favorabilă. în același an, 1996, scriitorul află că o bibliotecară a primit ordinul (neverosimil, proletcultist post festum!) de-a arde fără discernămînt toate cărțile apărute înainte de 1948: "Sînt siderat. Pierdut o zi în bibliotecă, răbduliu, cotrobăind prin rafturi colbuite, citind la întîmplare pagini, casete editoriale, mîngîind coperte și legături în pînză, socotind cam ce-
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
în altă formă, ceea ce comentatorii au spus-o mereu: că, prin cărțile lui, Heidegger a reușit să-i convertească pe locuitorii culți ai planetei la limba germană. Este misionarul a cărui operă a împins cultul acestei limbi pînă la pragul neverosimil al fascinației universale. Și tocmai de aceea nimeni, în secolul XX, nu a contribuit mai mult la răspîndirea ei în lume ca solitarul retras la cabana din Todtnauberg. Creîndu-și un jargon obscur, dificil și adesea intraductibil, un jargon în fața căruia
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
aproape șase decenii de la apariție, romanul Blocada impresionează, în primul rând, prin deplina maturitate a scriiturii. La cei nici 25 de ani ai săi, Pavel Chihaia are deja suflul epic al unui mare prozator. Nici un element al romanului nu trădează neverosimila tinerețe a autorului său. Fraza este sigură, stilul artist, personajele sunt bine conturate, iar judecățile morale și analizele psihologice au subtilitate și adâncime. Asiduu frecventator al artelor plastice, Pavel Chihaia vede lumea cu ochi de artist. Virtuțile estetice ale scrisului
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
de cele mai semnificative nume ale filosofiei Occidentului, cît și ambiția de mentor, de cenzor suprem, excomunicator, de ins care afurisește ceea ce nu-i place, aidoma unui profet așezat pe un postament de vid. Ambelor trăsături nu ni se pare neverosimil a li se decela sîmburele postideologic: refuzul visceral al Apusului și tonul ritos al monopolului de opinie, reziduul dogmatic. Perplexitatea noastră, observă pe bună dreptate S. Damian, e și un rezultat al neputinței de a alătura cele două imagini: cărturarul
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
inedită pe marginea unei opere ultracomentate e în sine o performanță. Cu Anti-Caragiale, Gelu Negrea o reușește. Pentru cei blazați, sastisiți de literatură și de critica ei, ca și pentru fanaticii unei metode ori robii ultimei mode, această carte surprinzătoare, neverosimilă în context, poate funcționa ca un medicament. Nu numai că autorul ei (despre care nu știu mai nimic și pe care editura nu-l prezintă, cum ar fi fost normal, măcar minimal) scrie excelent, dar lectura pe care o face
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
la situația în care din cei aproape 2 400 de timișeni cu handicap vizual, lucrează efectiv doar 60. În ceea ce privește Carașul, lucrurile stau și mai rău: doar 24 din peste 1 000“. Veți fi de acord că este o cifră aproape neverosimilă. Majoritatea dintre cei angajați păstrează tradiția maseurilor nevăzători, activând așadar în acest domeniu al fizioterapiei. La fel de greu de crezut, însă, este și situația copiilor și tinerilor cuprinși în sistemul de învățământ. Procentul copiilor din totalul nevăzătorilor este, ce-i drept
Agenda2004-7-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282060_a_283389]
-
doua de-a lungul unei vieți spinoase. Autoarea definește manipularea ca pe „orice schimbare impusă din afară“ (p. 114). Fals tratat de manipulare e șirul unor schimbări în cursul cărora, dacă nu admiți influența unei puteri spirituale, desfășurarea episoadelor pare neverosimilă. Alte apariții recente Dinu Pillat, Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediție îngrijită de Monica Pillat și George Ardeleanu, note asupra ediției de Monica Pillat, prefață și dosar de referințe critice de George Ardeleanu, București, Editura Humanitas, 2013, 312 pag. Ion Pop
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
noul texte de Mihail Sadoveanu, Mateiu Caragiale, Ion Marin Sadoveanu, Ion Vinea, Gib Mihăescu și Șerban Foartă. Epilogul volumului oferă un montaj parcă de inspirație dadaista, cu fraze decupate din Letopisețul cantacuzinesc și din Sorin Titel, într-un cocktail deloc neverosimil, ba chiar reconfortant pentru cititor, care în final va răsuflă ușurat: deci asta e - sub straiul studiului academic se ascund de fapt condeiul autorului de ficțiune și ochiul lectorului pasionat! Abia în final, retrospectiv, vei vedea în altă lumină imixtiunile
Critica si condeiul autorului de fictiune by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17678_a_19003]
-
obține/ foarte simplu/ un înger la eprubeta" (Mic tratat de angelologie) Însă, în marea majoritate a cazurilor, este vorba de un tragism care se transmite cititorului tocmai pentru că lipsește acea solemnitate tradițională care, din perspectiva sensibilității estetice de azi, face neverosimil sau chiar ridicol tragismul: "Lacrima dulce/ și sfântă/ lacrimă-turture/ lacrimă-strugure/ lacrimă-lacrimă/ plângând Maria/ născu pe Mesia." (Colind) La cei numai 3l de ani ai săi, Cristian Bădilită este, în literatura română, o prezență de care nu se poate face abstracție
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
fiice dar și a celei unei refugiate pe care o moșește. O asemenea făptura, pentru care privatul se retrage în fața publicului, dar publicul e privit cu afecțiunea și implicarea pe care le rezervam de regulă privatului, e de-a dreptul neverosimila astăzi. Totuși, nimic nu e neverosimil în politețea caldă a principesei, în grija pe care o are sistematic față de cei din jur, în felul ei de a-și face simțită prezența princiara și de a șovăi totodată, cu o modestie
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
refugiate pe care o moșește. O asemenea făptura, pentru care privatul se retrage în fața publicului, dar publicul e privit cu afecțiunea și implicarea pe care le rezervam de regulă privatului, e de-a dreptul neverosimila astăzi. Totuși, nimic nu e neverosimil în politețea caldă a principesei, în grija pe care o are sistematic față de cei din jur, în felul ei de a-și face simțită prezența princiara și de a șovăi totodată, cu o modestie enormă, să se folosească de platformă
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]