119 matches
-
cei mai aleși dintre aleșii poporului român, de cei, în care de douăzeci de ani se pompează bani și avantaje cu carul, iar ei precum puiul de cuc, cer mereu, dând din aripi guițând (!?!) și aruncând în ghearele morții pe nevolnicii care sunt prin preajma lor. Sper că dumneavoastră îi cunoașteți pe acești aleși ai poporului? Nu e vorba de deputați sau senatori. Aceștia care sunt denumiți cu numele generic de parlamentari, nu sunt decât mici copilași pe lângă „aleșii, aleșilor” neamului. Parlamentarii
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
testamentul ei din 1681, nu este doar un termen, retoric obligatoriu, al discursului testamentar. „Neputința” tindea a exprima o realitate legată (și) de numărul anilor, cuvântul însemnând atunci 533, cu precădere, „lipsă de putere fizică, de forță, de energie, slăbiciune, nevolnicie, stare proastă, suferință provocată de boală sau de bătrânețe”; prin extensie, neputința putea avea înțelesurile de „bătrânețe”, „boală” sau chiar „infirmitate”534. Era, prin urmare, acest cuvânt o concretizare - cea mai cuprinzătoare -, o convocare a extensiilor de neocalit ale acumulării
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să o facă. Anticălinescian (deși "divinul" critic este invocat, analizat deferent și citat copios), dar și antimaiorescian (prin grilă lovinesciană), profesorul Negrici nu pregetă să acuze spiritul critic românesc (inclusiv pe sine), diacronic și sincronic vorbind, de slăbiciuni, orbiri și nevolnicii, de obediența retoricii magnificării unor tabuuri naționale, a idealizării și mitizării unor opere și scriitori care persistă și azi în climatul public. Vinovatul principal: prezența mereu și încă iradiantă a unor mituri ce se bazează pe o psihologie mai curând
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
metalică, într-o colivie și ea metalică, sub formă tot de ou - „un spațiu restrictiv concentrațional”, în care prizonierul devine deținutul propriului „eu”. Este filozofia „Premoniției”, a subjugării necondiționate, într-o interpretare proprie artistului, în confruntare cu o lume a nevolniciei și speranței fără sfârșit. I s-a alăturat și acel „Politikon”, un altfel de „cavaler al tristei figuri”, cu zaua de sârmă zdrențuită, mai degrabă o cocotă care se vrea frumoasă, dar ne întoarce fața hidoasă, ca de altfel politica
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]
-
informației versificate. Elogiile solemne revărsate asupra modernilor săi preferați - lui Du Bartas i se adaugă Sidney - sunt înviorate de pete de culoare, imagini servind o strategie a autopersiflării, caracteristică acestor poeme, scrise în aceeași perioadă cu Quaternion. Ca să-și recunoască „nevolnicia”, poeta nu recurge la o simplă comparație, ci o dezvoltă într-o povestioară, ca atunci, de pildă, când își reduce muza la statura unui băiețel care, uluit de minunățiile văzute la bâlci vrea, reîntors acasă, să i le descrie mamei
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
Emil Brumaru Crin înțărcat mi-e dragostea de-acuma? Chiar dacă-ți pipăi șoldul, sînul, ceafa, În gură nu-mi mai plescăie lin apa, Pe creieri mă apasă-n crețuri bruma. Sînt prea sătul sau e-o nevolnicie De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne? O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne, Mîna-mi vioaie-i. Sufletul meu știe O mie de palate și-altă mie De melci mirifici, de izvoare-ovale. Așează-te-n genunchi și-a tale șale Îndoaie
Sonetul vechiului cotoi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16354_a_17679]
-
ei să mai privească lumea în față, o lume frumoasă, poate, pentru unii, dar cumplit de hîdă și amenințătoare pentru alții, cei bogați în ani dar săraci la minte, la suflet și la pungă, cei bolnavi, cei neiubiți și singuri, nevolnicii care nu prea mai au de ce să se bucure... (Reflecțiile astea suplimentare le păstrasem, desigur, pentru mine.) - Sigur că da, cum să nu cred, e lucru sigur, fusese răspunsul interlocutoarei, chiar dacă neînsoțit, ca mai tot timpul în viață, de probele
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
Theodor Paleologu critică, într-o postare pe Facebook, opiniile senatorului Mircea Geoană privind afirmațiile de miercuri ale președintelui Lituaniei, Dalia Grybauskaite, de la Palatul Cotroceni, susținând că oficialii de la București nu înțeleg ”că exasperarea partenerilor noștri față de nevolnicia românească a atins cote maxime, dar fac pe cocoșii”. Tonul declarațiilor președintei Lituaniei nu este nici "tutorial", nici "superior" și nicidecum "deplasat" sau "inacceptabil", așa cum opinează un fost ministru de externe. Ce a spus Dalia Grybauskaite este 100% adevărat”, este
Paleologu: Oficialii de la București fac pe cocoșii () [Corola-journal/Journalistic/42352_a_43677]
-
Theodor Paleologu. În opinia sa, reproșurile care i se aduc președintelui lituanian nu sunt îndreptățite, mai ales că Dalia Grybauskaite ”a avut chiar grijă să ne menajeze sensibilitățile”. Potrivit PDL-istului, ”Oficialii noștri nu înțeleg că exasperarea partenerilor noștri față de nevolnicia românească a atins cote maxime. Nu înțeleg, dar fac pe cocoșii”, conchide Paleologu pe pagina sa de socializare. Comentariul lui Paleologu face referire la declarațiile președintelui Comisiei de politică externă din Senat, Mircea Geoană, care a declarat, pentru Mediafax, că
Paleologu: Oficialii de la București fac pe cocoșii () [Corola-journal/Journalistic/42352_a_43677]
-
de har. Viața este grație, spune Plotin, îndemnându-ne să surprindem șerpuirea frumuseții în toate lucrurile din jur. Contemplând sculpturile maestrului Jecza în timp ce am ascultat muzica și textul explicativ al lui Remus Georgescu, noi, timișorenii, am fost ajutați să transcendem nevolnicia unui ochi mai puțin rafinat și a unei urechi mai puțin versate. Intrând în spațiul dublu al muzicii și sculpturii pentru a înțelege în fapt virtuțile triadei, sufletele noastre și-au lua avânt spre înalt pentru ca, în ultimă instanță, să
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
depărtare frânturi de chibzuință, nici ele nu pot să ajute prea mult, decât dacă ar fi dublate de bucuria reîntregirii și de intensitatea a ceva despre care nici nu îndrăznesc să scriu aici, fiindcă deja o renunțare mă bântuie cu nevolnicia ei, un gol încropit din nesiguranță și sfială, ca și cum mi-ar fi hărăzit să nu pot isprăvi niciodată acest text (s.m.-T.U.), din pricină că riscă să fie prea puternic și covârșitor sau prea oblic și pieziș, sau, cum altfel să
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
din ce în ce mai dure primite de la frații de suferință, supuși și ei acelorași cazne, terfelirea cu vorbe dintre cele mai murdare a tot ce mai rămăsese sfînt și tăinuit în adîncurile sufletului scormonit de îngerii întunericului, căzuți nu din trufie, ci din nevolnicie omenească etc... etc... etc...". Nota bene. Se urmărea nu doar punițiunea, ci și alterarea fibrei morale, distrugerea conștiinței prin desacralizarea, prin pervertirea oricărei valori acceptate anterior de aceasta. O asemenea deturnare bestială a conștiinței, o asemenea nemaipomenită demolare a identității
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
funcționează". Cu toate sucelile lui, cu toate neroziile lui, cu toată cruzimea lui, cu toate dizabilitățile lui, omul "funcționează". Dumnezeu îl lasă să funcționeze așa neterminat. Poate cu oarecare amuzare ... căci eu simt că Dumnezeu se amuză un pic de nevolnicia și infantilismul omului; dar El știe că a pus Legea în toți atomii omului și că Legea îl va îndrepta pe om, în timp ... Așa zicem și noi, când publicăm o carte: ar mai fi de lucru, dar s-o
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
biografii de cititori) - împotriva moralei creștine, a altoirii ei corupătoare pe valorile antichității. Morală ipocrita, spune Nietzsche, de o profundă rea-credință, consecvent impulsionata de neparticiparea neputincioasa, denigrând bucuriile vieții într-un mod menit să le răstoarne pentru totdeauna la picioarele nevolniciei. Culpă pe care Nietzsche o aruncă asupra unei conduite prin excelență a culpabilizării va stârni mai tarziu, ca unic - dar ireductibil - punct de divergență, nemulțumirea lui Max Scheler. Desigur, acesta din urmă se va remarcă mai ales că un analist
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
Sîcîielile perfide, pretențiile nesăbuite, bănuielile intrigante, clevetirile fățarnice împovărează retoric viața compozitorilor, o viață din care au dispărut, misterios, noblețea, altruismul și culanța și în care s-au instaurat din ce în ce mai țanțoș lăcomia, intransigența și grandilocvența. Mulți compozitori "descurcăreți" își pun nevolnicia la adăpost grație obrăzniciei. Dacă îi iei din scurt ori îi repezi puțin vor păți ceva asemănător cu ceea ce se întîmplă balonului împuns cu acul. Iar dacă ar avea instinctul animalelor sălbatice, odată înțepați, nu s-ar mai reîntoarce la
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
moarte, dorință și părăsire. Sunt un martor sceptic al timpului meu și un observator milos și ironic al Comediei Umane. Văd în Franz Kafka cel mai mare profet al secolului XX, care a prevăzut dezumanizarea și tiraniile, neîndurarea puterii și nevolnicia ființei omenești. M-a învățat că pomii, sau orice altceva, nu sunt ceea ce par. Sunt recunoscător și onorat de decizia juriului care acordă Premiul Kafka pentru că i l-a dăruit operei mele. Mulțumesc, vă mulțumesc tuturor, și un foarte cald
Discursul lui Amos Oz la primirea Premiului Kafka 2013 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3101_a_4426]
-
dintele decrepitudinii. Artizanul lui, scînteie sărită din romantismul revoluționar, e-un "tânăr neîmblânzit, haotic, revoltat mai întâi/ de destinul biologic al lumii." Cele trei femei, în care se strîng viața și remușcările oamenilor, moartea, regretele, țipătul și neputincioasele lor furii, nevolnicia și pragurile, dorința de a sparge și slăbiciunea de-a clădi sînt, în Cântec..., o fecioară galbenă, de ceară, care le joacă pe rînd și, neapucînd s-o trăiască pe nici una, le anunță, totuși, pe toate. Corespondențe, a la Baudelaire
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
Emil Brumaru Crin înțărcat mi-e dragostea de-acuma? Chiar dacă-ți pipăi șoldul, sînul, ceafa, În gură nu-mi mai plescăie lin apa, Pe creieri mă apasă-n crețuri bruma. Sînt prea sătul sau e-o nevolnicie De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne? O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne, Mîna-mi vioaie-i. Sufletul meu știe O mie de palate și-altă mie De melci mirifici, de izvoare-ovale. Așează-te-n genunchi și-a tale șale Îndoaie
Sonetul vechiului cotoi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16144_a_17469]
-
își roagă iubita, că „de va fi înnourat, ceață, burniță ori vânt”, să nu mai vină la întâlnire pentru că el s-a culcat (nu a murit) sub o brazdă de pământ...” Gh. Târziu știe să picure amărăciune și lacrimi peste nevolniciile lumești, tot așa cum găsește un refugiu de mântuire în meditații religioase, relevarea preceptelor biblice, considerate scut împotriva răului. Stăpânit de o conformație spirituală profund umanistă, caritabilă, pacifistă și religioasă, iubitor de neam și dreptate, scrie o poezie situată ideatic în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
Mircea Mihăieș Prostia sau ticăloșia? Lipsa de gândire sau autodistrucția programată? Nebunia simulată sau atracția nevrotică a prăpastiei? Ce prevalează în societatea românească de azi? Mi-e greu să aleg vreunul din termeni, pentru că toți împreună ne-au transformat în nevolnicii care suntem. Un prieten stabilit de mai mulți ani în străinătate, navetist asiduu între Germania și Statele Unite, îmi spunea cu un amestec de uimire și derută: "Știi cum am ajuns să-i văd pe români? Ca pe niște șmecheri ciudați
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
nimic; nici una din prerogativele monarhice nu se exercită pentru a pune frâu viciilor și turpitudinelor unui partid ignorant și corupt; trădarea e recompensată și felonia decorată; academia Văcăreștilor a devenit pepinieră pentru recrutarea de prefecți și financiari, bugetul e falansteriul nevolniciei intelectuale și morale: indiferent ce titlu o mai fi când esența nu mai este. De aceea e și firesc ca schimbarea unui lucru atât de indiferent precum e titulatura să fie numai pretextul pentru înaintarea unui interes străin, pentru concesiuni
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Pentru a explica starea înapoiată în care se află țăranul, d. C. A. Rosetti nu recurge la cauzele patente și cari scot ochii orișicui; nu acuză bugetul cheltuielilor urcat cu 40 procente de câțiva ani, pentru a hrăni pe toți nevolnicii intelectuali și fizici ai partidului său; d-sa nu înțelege că, daca pensii reversibile se mănâncă, daca hârtii Stroussberg se cumpără cu preț îndoit, daca Costineștii se-nțolesc 282 {EminescuOpXIII 283} {EminescuOpXIII 284} și Caradale huzuresc de bine, daca Cernavodă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu trebuie neapărat să însemne o familie ori o mamă bătrână, paralizată la pat, ori un copil infirm... Păi, nici n-a pretins altceva Mărgărit, bineînțeles că-i nevăzută, dar Rafael altceva a vrut să spună, și anume că-n nevolnicia și, nemernicia, și-n păcătoșenia lui, omul vede o cruce grea, care-l strivește, în grijile și-n necazurile care se țin de el și se zbate să scape de ele, trăgând nădejde că, într-o bună zi, va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Părerea altuia va conta în decizia împăratului. Cea a lui Seius Strabo. Se scutură, înfricoșat. Strabo are întotdeauna un cuvânt greu de spus, de când s-a prăpădit Pollio. Îl joacă pe principe în hățuri, după voia inimii. Profită, nenorocitul, de nevolnicia bătrâneții. — Fecioru-tău Narcissus, câți ani are? rostește pe neașteptate Augustus. — Douăzeci și șapte, Luminăția Ta, bâiguie surprins secretarul. — Ar fi cazul să ne gândim să i facem un rost pe lume, nu crezi? Ianuarius se tulbură de tot. — Lucrează împreună cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce prag al ierarhiei de aici mă găsesc ?" gândește Dora, percepând din nou răspunsul celei căreia pretinde că îi este soră : "Tu ești un spirit care, deși a trecut pasarela între cele două lumi, nu s-a desprins încă de nevolnicia carcasei materiale. Masa și instrumentele folosite de medici te țin încă, prin locul în care se petrece operația, în lumea materială... Iar Alindora, de care mă leagă fire care nu pot fi rupte de diferența lumilor în care trăim, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]