1,127 matches
-
altă formă a tributului impus de existența în regim de universuri paralele. Respectate erau și ritualurile sărbătorești, reduse însă la materialitatea lor grea, bahică și alimentară. Festivul se convertea într-un dezlănțuit festin nocturn la scară națională, răspuns brutal și nevrotic dat obsesiei procurării hranei, una dintre marile obsesii colective ale acelui timp. Era o trecere din coșmarul frustrărilor în coșmarul revanșelor, nu o eliberare. O revanșă prin desfrînarea elementarului. Fiindcă ieșirea dintr-un coșmar nu echivalează neapărat cu o eliberare
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
respirație a vîntului pe uriașele întinderi tropotite cîndva de bizoni. Camerele păreau mai fierbinți cînd era el prezent. Ploile cădeau mai drept. Ceasurile încetineau." Iată mostră de poezie care însoțește personajul în agonia sa. Jesse beneficiază de portretul unei sensibilități nevrotice, cu efecte de timp prinse în riduri ca în fotografiile necrozate ale lui Nadar, așa cum cadrele împlinesc deseori o năzuință de tablou. Aceste imagini nu sunt simple decoruri în care personajul intră și iese ca pe o scenă de teatru
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
mînă, cărora le taie capetele pentru a-i găti, la fel, îl vedem călăreț singuratic pe un drum ca o cărare pe spinarea calvițioasă a unui deal, o umbră, nimic mai mult. Adeseori un halou cețos învăluie imaginea unui pistolar nevrotic, impredictibil, curtenitor înainte de a ucide, într-o eroziune continuă cu un rîs nefiresc și plescăind din buze. Regizorul reușete să creeze acest climat de tensiune care vine și din așteptarea izbucnirii violenței amînate cu eufemisme aproape tandre pînă cînd și
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
rost, Să știi că risipa de clipe printre alții este un act prăfuit Mă determină să întreb retoric dacă nu cumva sunt anost... Învălmășit Și vântul e microb al uitării în neant, Bucurii nespuse, trăiri în instant. E o boală nevrotică și socio-culturală Iar inimile noastre s-au golit ca o veche hală. Cantități uriașe de risipă placidă. Încruntări nebănuite într-o lume morbidă. Către acest vizibil misteru-mi lugubru Se îndreaptă totul și încă mai umblu. Aștept încă o sinteză a
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
milenariști, cărora autorul de la Iași le este precursor. Aceeași banalizare a răului și fosforescență a urâtului, aceeași suferință, exprimată însă diferit: în tirade social-protestatare ori prin viziuni sumbre, post-expresioniste, la poeții generației 2000, respectiv, într-un lirism autosuficient, apatic ori nevrotic, la Constantin Acosmei. Dacă mortul este chiar personajul în care poetul se travestește și se recunoaște, atunci jucăria mortului e poezia pe care o scrie, descentrată, abulică, înclinată nicidecum spre temele majore, ci spre gesturile primare, cele mai la îndemână
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
aduc cimitirele, obiceiurile ciudate, teatralitatea gesturilor cu care îi deconcertează pe ceilalți, lipsa unor alte ființe umane de care să se simtă realmente apropiați, trăind neomenește de singuri, conștiința propriei valori, halucinațiile, înclinarea către visare, sentimentul înfrângerii, confuzia ori vlăguirea nevrotică. În ciuda acestor numeroase pattern-uri atitudinale care se suprapun și care îi plasează în zona marginalității și a eșecului, cei doi se situează la extremități diferite. Deși entuziast lăuntric și capabil să găsească frumusețea în lucruri aparent insignifiante, eroul lui
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
o lume maladivă, crepusculară, psihedelică, neliniștitoare. O simplă ieșire în stradă devine o aventură, cu urmăriți și urmăritori, plină de suspans, regizorul reușește să redea stările prin utilizarea cadrelor înclinate, luate din unghiuri insolite care destabilizează, într-un rimt alert, nevrotic în timp ce fiecare personaj care intră în cadru este supradimensionat amenințător. Este viziunea unui atac de panică, a unui acces de agorafobie, o viziune deformată și iarăși întrebarea revine, este Erica o excepție sau în ea se trezește accidental această a
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
unei drame psihologice și nu a unui film cu pac-pac. Erica este o femeie fragilă posedată de Nemesis, fiecare trăsătură a chipului ei pare o tăietură de bisturiu, un chip poliedric ca un cristal care exprimă o suferință atroce. Gesturile nevrotice, anxioase, febrile, imposibilitatea de a se fixa, coșmarurile care explodează în fragmente nebuloase nu creează nicidecum profilul clasic al justițiarului cu litera legii înscrisă în suflet. Jodie Foster reușește să dea naștere unui personaj spectral, bîntuit, fiecare crimă adăugînd un
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
Panic room (Camera de refugiu, 2002) al lui David Fincher, Flightplan (Jurnal de bord, 2005) al lui Robert Schwentke, The Silence of the Lambs (Tăcerea mieilor, 1991) în regia lui Jonathan Demme creează profilul unui personaj sensibil la nuanțe, ușor nevrotic chiar, dar intreprid, cu o inteligență vie și un acut simț moral. Într-un fel, rolul pe care i-l conferă Jordan o integrează perfect și mi se pare că Jodie Foster face unul dintre cele mai bune roluri ale
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
însușită în primele cinci ore de antrenament din copilărie. Ca suporter înflăcărat - și nu de azi, de ieri - al echipei AS Roma, recunosc că n-am avut regrete privind plecarea jucătorului căruia, în grupul de prieteni susținători ai aceastei echipe nevrotice, l-am botezat "bulevardul Chivu". Destule dintre înfrângerile echipei noastre favorite s-au datorat prestațiilor sale jalnice. Fragil ca aproape toți jucătorii români, Chivu a fost și probabil va rămâne un campion al accidentărilor. Poate nu e o întâmplare că
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
antologică, de virtuozitate a piruetelor ideologice ale scriitorului, practicate în anii 1956-1959. Ar merita analizată pe îndelete, ca un eșantion simptomatic al unui mod de a gândi esteticește în condițiile dogmatismului, prin oscilații derutante de la stânga la dreapta, adoptând sindromul nevrotic al animalului sălbatic în cușca de la grădina zoologică. Agitația e un simptom al dorinței de eliberare. Cronică de familie e rezultatul acestei concepții de realism socialist, triumfător că a scăpat de proletcultism. Se vede că prozatorul încearcă să iasă dintr-
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
realism socialist, triumfător că a scăpat de proletcultism. Se vede că prozatorul încearcă să iasă dintr-o cușcă din care nu are nici o șansă să iasă. Romanul e interesant și astăzi, cum a fost și în epocă, prin acest dinamism nevrotic al unei ființe demne, pentru că nu acceptă pasiv captivitatea: încearcă să găsească o ieșire dintr-o situație în mod clar și cert fără ieșire. Această zbatere, disperată și absurdă, era, desigur, mai interesantă în 1955 decât ne apare după 2000
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
forță de-a dreptul maniheică, duală, care se manifestă simultan, amfibiu. Ea semnalează alteritatea eului, ca la Rimbaud. "Versiunea moderată a ambivalenței?" Tocmai aceasta, ambivalența, este acel fel de a fi omenesc care nu poate fi moderat - ambivalenți sînt toți nevroticii, și toți antimodernii lui Compagnon ar fi avut nevoie de psihanaliză. Atîta doar că Antoine Compagnon e mai degrabă un comportamentalist și, mai mult încă (sau și mai puțin), un istoric. Desigur, Julien Gracq este, dintr-o anumită perspectivă, ideologică
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
Daniel Cristea-Enache Să pornim banda: "un soare ca un cerc/ de decor, descărcat,/ un acumulator defect// în lumina nevrotică/ se târăsc la suprafață, ies din pereți, se preling/ gemând/ Ťglycerineť// strălucirea cadaverică pătrunde/ prin piele se impregnează în corp/ ca mirosul/ ca bătrânețea// nici o umbră nici o urmă de milă.// (băiețelul întinde mâna Ťhi my name is stereo mikeť" (peisaj
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
runda finală. E greu de crezut că, după ce vor aduce PNL-ul la faliment, Crin Antonescu, Ludovic Orban sau Hașoti vor mai prinde vreun loc în conducerea partidului. Comportamentul bezmetic al lui Antonescu, de pildă, îmi amintește, izbitor, de volutele nevrotice ale lui Remus Opriș. Care Opriș? Unul, la fel de insolent și resentimentar, care se credea nemuritor pe vremea când PN} CD-ul făcea legea în România. Posesorul unei guri cât o șură, individul ocupase posturile de radio și televiziune, de unde emitea
Mistica parlamentară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9786_a_11111]
-
ori trăitoare-n căruciorul pentru hemiplegici. Răceala ei poate fi motivată prin n-șpe diagnostice medicale ; important e să nu lămurim misterul eroinei! Cașa, cu un Hamlet nebun și un Lear senil, chiar marele Will devine scriitorul azilelor de bătrîni & nevrotici!... Apropos de regele lui Shakespeare : la festivalul de neo-avangardă de la Iași, talentatul poet Horia Zilieru mă surprinde printr-o afirmație năucitoare : „Vreau să joc un fragment din Regele Lear, În regia lui Bogdan Ulmu ”. Ideea nu-i rea : merită reflectat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
simțea cum alunecă Într-o stare asemănătoare panicii, un tremur tot mai fierbinte Îi cuprindea Întreg corpul, Însoțit de o Îndîrjire la Început difuză, apoi tot mai ascuțită și care se alimenta singură, pînă cînd ajungea un fel de exaltare nevrotică, o beție autodistructivă. Atunci suferea cumplit și voia să sufere și mai mult. O dureau nu atît cuvintele lui nedrepte, cît mai ales tonul rece, neprietenos cu care le pronunța, judecățile lui lipsite de orice sentiment. În astfel de situații
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu o Înfățișare destul de agreabilă, Înzestrat de la natură cu un fel de naivitate generoasă, care Îl condusese În cele din urmă spre un sfîrșit lamentabil și, În fond, nemeritat. În schimb, doctorul Hemming părea el Însuși atins de un sindrom nevrotic, datorită căruia se agita În permanență, gesticula inutil și mai ales dezordonat, fiindcă avea mîinile prea lungi sau prea subțiri. Era un tip mai degrabă blond decît chipeș. Capul mic și țuguiat, cu o frizură scurtă, făcea ca fața Îngustă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că se supraveghează singur de undeva, dintr-un unghi confortabil, tăindu-și efuziunile și pornirile firești și Înlocuindu-le cu un confortabil pentru el, dialog interior. În acel an, i s-a sinucis mama, o femeie rasată, cu un temperament nevrotic și dificil, pe fondul unui abuz de medicamente. Femeie frumoasă și inteligentă, În bovarismul ei bine construit, Își dăduse brusc seama că inutilitatea ei socială, poate provoca În familie răni de nevindecat. Scrisoarea pe care a lăsat-o era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și un borcan de zacuscă, după care ne-am oprit la ușa unei prietene bovarice, care locuia prin preajmă, genul acela de femeie care știe tot și vrea să fie În centrul atenției În fiecare clipă. Era o ființă cam nevrotică, mică de statură și, cu o inteligență sfidătoare care nu-i folosise cine știe ce În viață. Avea un fel arogant de-a te face să crezi că adevărul absolut se află În posesia ei, și avea totodată o masculinitate pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
altora. Gânditor, Karp formă un fel de acoperiș cu vârful degetelor. Dacă frații manifestau interes unul față de altul, de fiecare dată acest lucru se Întâmpla din cauza lipsei de afectivitate din partea părinților. Cele mai grave aspecte ale acestui fenomen erau tendințele nevrotice pe care le provoca. La origine, iubirea dintre copii e un sentiment cât se poate de normal. Mulți sexologi pretind chiar că, În primii ani, e În Întregime de natură erotică. — Funcțiile sistemului endocrin și ale inimii nu sunt Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
recunoști că ți-ai băgat nasul prin computerul soțului tău. În al doilea rând, o soție nu trebuie niciodată să aibă o confruntare cu soțul ei decât dacă deține dovezi imbatabile ale minciunilor lui. Altfel, el o să creadă că ești nevrotică și ăsta va fi sfârșitul. Nu se poate să fie pentru Sophia, am spus, nesigură pe mine. ...sau poate fi? — Uite ce e, poate că sunt eu nevrotică, zise Lauren. Dar mai ții minte fotografia aia din articolul apărut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
deține dovezi imbatabile ale minciunilor lui. Altfel, el o să creadă că ești nevrotică și ăsta va fi sfârșitul. Nu se poate să fie pentru Sophia, am spus, nesigură pe mine. ...sau poate fi? — Uite ce e, poate că sunt eu nevrotică, zise Lauren. Dar mai ții minte fotografia aia din articolul apărut În revista New York, unde se zărea pantoful Sophiei? Mi-am adus aminte brusc de revista pe care o răsfoisem În avion când ne Întorceam de la Moscova. Am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Așa, vezi. Bine. Chiar dacă se va dovedi că te Înșală, adăugă Lauren cu un zâmbet menit să mă liniștească, măcar te vei putea consola cu gândul că tu te-ai comportat cu foarte multă demnitate și nu te-ai arătat nevrotică și speriată Înainte de a avea cu adevărat pentru ce. 16tc "16" Felicitări de Crăciun menite să te Înverzești de invidietc "Felicitări de Crăciun menite să te Înverzești de invidie" În acel decembrie, Crăciunul a fost ultimul lucru la care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
uiți de sus la gândacii care mișună în trafic. Șasiul e ranforsat cu drugi de oțel, bara de protecție din față arată mai degrabă ca un pinten de atac, ai superfrâne, airbaguri, poți să prinzi 140 km/h doar gâdilând nevrotic pedala de accelerație. Te simți ca un tanchist dând iama în infanteriști. Ți se pare de bun-simț ca toată lumea să fugă din calea ta. Claxonezi ca la incendiu, clipăi din faruri și bagi viteză. Gipul nu simte gropile și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]