312 matches
-
decât a luminii, γ poate fi aproximat folosind o dezvoltare în serie Taylor din care rezultă Eliminând primul termen din expresia energiei, aceste formule sunt exact definițiile standard ale energiei cinetice și impulsului. Așa și trebuie să fie, deoarece mecanica newtoniană este o aproximație a relativității restrânse pentru viteze mici. Privind formula de mai sus, a energiei, se vede că atunci când un obiect este în repaus (v = 0 și γ = 1) rămâne o energie diferită de zero: Această energie este denumită
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
a energiei, se vede că atunci când un obiect este în repaus (v = 0 și γ = 1) rămâne o energie diferită de zero: Această energie este denumită "energia stării de repaus". Energia stării de repaus nu cauzează niciun conflict cu teoria newtoniană deoarece este constantă și, din punctul de vedere al energiei cinetice, doar diferențele de energie au semnificație. Interpretând această formulă, se poate concluziona că în teoria relativității "masa este doar o altă formă a energiei". În 1927 Einstein a făcut
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
relativistă nu rezultă din creșterea numărului de atomi al obiectului. În schimb, masa relativistă a fiecărui atom și particulă subatomică crește ea însăși. Manualele de fizică folosesc uneori masa relativistă, deoarece ea permite studenților să utilizeze cunoștințele lor de fizică newtoniană pentru a face mai intuitive anumite concepte, restrângându-le la anumite sisteme de referință alese. "Masa relativistă" este consistentă și cu conceptele de "dilatare temporală" și "contracție a lungimii". Definiția clasică a forței f este dată de Legea a doua
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
restrânsă este consistentă cu ea însăși din punct de vedere matematic, și este parte organică din toate teoriile fizice moderne, în primul rând din teoria cuantică de câmp, teoria corzilor, și teoria relativității generalizate (pentru cazul câmpurilor gravitaționale neglijabile). Mecanica newtoniană derivă matematic din teoria relativității restrânse pentru viteze mici față de cea a luminii - astfel mecanica newtoniană poate fi considerată o relativitate restrânsă a corpurilor lente. Câteva experimente-cheie au condus la elaborarea teoriei relativității restrânse: O serie de experimente au fost
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
toate teoriile fizice moderne, în primul rând din teoria cuantică de câmp, teoria corzilor, și teoria relativității generalizate (pentru cazul câmpurilor gravitaționale neglijabile). Mecanica newtoniană derivă matematic din teoria relativității restrânse pentru viteze mici față de cea a luminii - astfel mecanica newtoniană poate fi considerată o relativitate restrânsă a corpurilor lente. Câteva experimente-cheie au condus la elaborarea teoriei relativității restrânse: O serie de experimente au fost efectuate cu scopul de a testa teoria relativității restrânse în raport cu alte teorii rivale. Printre acestea se
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
ipoteza că ar fi fost vorba de imaginile lor spectrale. Confuzia naratorului apare, potrivit lui Swami Shivananda, din neputința înțelegerii forțelor care guvernează un univers „de iluzii și aparențe”. Forțele dezlănțuite de practicile tantrice se aseamănă astfel cu forțele din fizica newtoniană, având un caracter obiectiv. Experimentul tantric nu a produs o călătorie reală în trecut, ci participarea involuntară într-o iluzie vizuală ce recrea acel trecut, o aparență a unei realități posibile. Maestrul spiritual consideră că realitatea din univers este de
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
x", iar "p" este impulsul "mv". Astfel că, obținem: De notat că "T" este funcție numai de "p", iar "V" este funcție numai de "x" (sau "q"). În ecuațiile de mai sus, derivata în funcție de timp a impulsului "p" egalează "forța Newtoniană", deci, din prima ecuație rezultă că forța particulei egalează rata cu care pierde energie potențială prin schimbarea coordonatei "x", adică, forța egalează gradientul negativ al potențialului energetic. Derivata în timp a lui "q" înseamnă viteză, deci: A doua ecuație a
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
cu coordonatele generalizate și Lagrangianul, trebuie să calculăm hamiltonianul exprimând fiecare viteză generalizată în termenii coordonatelor generalizate, pe care o vom înlocui în hamiltonian. În final, vom obține aceeași soluție ca în mecanica lui Lagrange sau folosind legile de mișcare Newtoniene. Principala atracție a hamiltonianului fiind aceea că, oferă o bază pentru rezultate mai profunde în teoria mecanicii clasice, precum și legătura ei cu mecanica cuantică. Sistemele Hamiltoniene pot fi înțelese ca spații fibrate " E" peste timpul "R", cu fibrajul " E", "t
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
Trinității, „Newton a bătut în retragere, de teamă ca nu cumva concepțiile sale antitrinitariene să fie cunoscute”, remarcă The New Encyclopædia Britannica. Iată ce spune în acest sens F. E. Manuel în lucrarea sa Isaac Newton, Historian (Isaac Newton, istoricul): „Newtonienii sau și-au ținut secret opiniile, sau și-au stăvilit entuziasmul . Ceea ce Newton ținea secret, Whiston striga în gura mare”. Așadar, cei doi oameni erau caractere opuse. Astfel William Whiston și-a exprimat dezacordul față de Biserica Anglicană în ce privește învățăturile Bibliei
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
materiei la scară macroscopică. Manifestarea sa, sub forma unor forțe care acționează, în oricare punct din spațiu și în oricare moment, asupra materiei încărcate electric, constituie "câmpul electromagnetic". Noțiunea de câmp electromagnetic (opusă celei de "acțiune la distanță" din mecanica newtoniană) este o abstractizare și o precizare a noțiunii de "linii de forță", pe care Faraday le vedea ca realitate fizică: Într-o serie de trei memorii, publicate între anii 1855-1864, Maxwell a analizat datele experimentale existente privitoare la electricitate și
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
, precum și a altor ramuri ale fizicii, este strâns legată de dezvoltarea culturii și civilizației a omenirii și constă din trei perioade principale: mecanica antică, mecanica medievală și mecanica (newtoniană) modernă, care include și mecanica analitică. Monumentele și construcțiile din antichitate constituie o dovadă a cunoștințelor și nivelului tehnologic din acea perioadă. Astfel, piramidele din Egiptul antic, Grădinile suspendate din Babilon, ansamblul Stonehenge, templele și porturile din Grecia antică, podurile
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
trei corpuri și a introdus conceptul numit ulterior punct Lagrange și a cărui existență fusese preconizată de Leonhard Euler în 1765. În 1788 Lagrange introduce ecuațiile care îi poartă numele, ceea ce ulterior avea să conducă la o reformulare a mecanicii newtoniene prin apariția mecanicii analitice (lagrangiene), care în 1833 va fi îmbunătățită de către William Rowan Hamilton obținându-se mecanica hamiltoniană. Studiul sistemelor macroscopice impune utilizarea metodelor statistice, care au fost introduse de Maxwell într-o serie de trei articole (1860-1879) și
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
pentru cazul clasic, ele se reduc la modelul gazului perfect clasic. Un gaz perfect clasic, numit și gaz Boltzmann-Maxwell este un model al gazului la care sunt îndeplinite postulatele gazului perfect și mișcarea moleculelor punctuale se supun exclusiv legilor mecanicii newtoniene. Pornind de la legile dinamicii care guvernează mișcarea moleculelor, prin folosirea unor metode matematice de mediere statistică a parametrilor cinematici și dinamici (viteză, impuls, forță, energie cinetică, etc) ai moleculelor, se deduc legile termodinamicii gazului ideal. Studiul gazului perfect clasic a
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
Novocerkassk și la Institutul energetic din Ivanovo. Participant la războiul al doilea mondial. Rănit la Balaton. Doctor în fizică și matematică (1964), profesor (1965). Decorat cu două ordine "Slava". Se referă la problema mișcării a doi elipsoizi sub acțiunea atracției Newtoniene, mișcarea de translație-rotație a sferoizilor și sateliților artificiali sub acțiunea atracției, acțiunea figurii Lunii asupra mișcării acesteia, problema limitată generalizată a celor trei corpuri. A fost îndrumat de academicianul Gheorghii Nicolaevici Duboșin, a creat o școală de specialiști în mecanica
Vladimir Conduraru () [Corola-website/Science/313304_a_314633]
-
intuitivă a forțelor este cuantificată folosind definiții operaționale precise, consistente cu observațiile directe și comparate cu o scară de măsurare standard. Prin experimentare, se determină că măsurătorile de laborator asupra forțelor sunt complet consistente cu definiția conceptuală oferită de mecanica newtoniană. Forțele acționează într-o anume direcție și sens și au un modul dependent de cât de puternică este împingerea sau tragerea. Din cauza acestor caracteristici, forțele se clasifică drept mărimi vectoriale. Aceasta înseamnă că forțele respectă un set diferit de reguli
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
terestre (de exemplu, radarul Doppler și radarele auto), deplasările Doppler spre roșu sunt utilizate în special în astrofizica spectroscopică pentru a determina mișcarea relativă față de Pământ a obiectelor astronomice îndepărtate. O formulă a deplasării spre roșu relativistă (și aproximarea sa newtoniană) se utilizează atunci când spațiul-timp este izotrop. Atunci când devin importante efectele gravitaționale, deplasarea spre roșu trebuie calculată folosind teoria relativității generale. Două formule importante pentru cazuri speciale sunt așa-numita formulă a deplasării spre roșu gravitaționale, care se aplică oricărui câmp
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
Un fluid nenewtonian este un fluid care nu respectă legea lui Newton asupra vîscozității. Pentru fluidele newtoniene, există o variație liniară între tensiunea tangențială și viteza de deformare. Pentru fluidele nenewtoniene, această variație este curbilinie. Anomaliile de la comportamentul newtonian se manifestă în diverse feluri: de exemplu, vîscozitatea nu este independentă de viteza de deformare sau relația între
Fluid nenewtonian () [Corola-website/Science/322217_a_323546]
-
Un fluid nenewtonian este un fluid care nu respectă legea lui Newton asupra vîscozității. Pentru fluidele newtoniene, există o variație liniară între tensiunea tangențială și viteza de deformare. Pentru fluidele nenewtoniene, această variație este curbilinie. Anomaliile de la comportamentul newtonian se manifestă în diverse feluri: de exemplu, vîscozitatea nu este independentă de viteza de deformare sau relația între tensiunea tangențială și viteza de deformare este dependentă de timp. La acestea, viteza de deformație depinde doar de tensiune. Fluidele nenewtoniene independente
Fluid nenewtonian () [Corola-website/Science/322217_a_323546]
-
scris o autobiografie pe care a numito "Starlight Nights", în care descrie nopțile de observații de la ferma părinților săi în absență completă a poluării luminoase. Se pare că a fost primul care a folosit o montura particularizata alt-azimutală a telescoapelor newtoniene folosite în astronomie - axa de elevație trece prin centrul ocularului pentru a nu fi nevoit să iți deplasezi capul pe verticală, de asemenea și mișcarea în azimut se face fără a fi nevoie de mișcarea capului, instrumentul aflându-se pe
Leslie Peltier () [Corola-website/Science/309333_a_310662]
-
etc. Principial, relația ecuației este expresia legăturii cauzale dintre forță (cauza modificării stării dinamice) și variația impulsului (efectul acțiunii, adică măsura schimbării stării dinamice). Cunoașterea expresiei explicite a ecuației fundamentale are o importanță centrală în studiul mișcării corpurilor din cadrul mecanicii newtoniene întrucât permite găsirea integralei generale a mișcării, adică a relațiilor care exprimă dependența de timp a vitezei și poziției corpului. Determinismul newtonian afirmă că dacă expresia ecuației fundamentale este explicit determinată, atunci starea dinamică inițială a unui sistem mecanic (ansamblul
Ecuația fundamentală a mecanicii newtoniene () [Corola-website/Science/319866_a_321195]
-
stării dinamice). Cunoașterea expresiei explicite a ecuației fundamentale are o importanță centrală în studiul mișcării corpurilor din cadrul mecanicii newtoniene întrucât permite găsirea integralei generale a mișcării, adică a relațiilor care exprimă dependența de timp a vitezei și poziției corpului. Determinismul newtonian afirmă că dacă expresia ecuației fundamentale este explicit determinată, atunci starea dinamică inițială a unui sistem mecanic (ansamblul pozițiilor și vitezelor punctelor sistemului la un moment de timp dat) determină în mod univoc întreaga mișcare. Din expresia ecuației fundamentale și
Ecuația fundamentală a mecanicii newtoniene () [Corola-website/Science/319866_a_321195]
-
material. Modelul punctului material se poate utiliza pentru studierea mișcării de translație; pentru mișcări compuse, în care corpul este supus, pe lâgă translație și unor mișcări de rotație sau de vibrație, se utilizează modelul sistemului de puncte materiale. În mecanica newtoniană, principiul forței se scrie sub forma: formula 10, unde formula 2 este forța, formula 12 masa și formula 8 vectorul vitezei corpului (a punctului material). În mecanica clasică, masa corpurilor este considerată ca fiind constantă, ea nu depinzând de mișcarea față de alte corpuri, deci
Ecuația fundamentală a mecanicii newtoniene () [Corola-website/Science/319866_a_321195]
-
Telescopul Dobson este un telescop newtonian așezat pe o montură azimutală simplificată. Este folosit de mulți astronomi amatori. Pentru a desemna un asemenea instrument, se aude uneori anglicismul telescop dobsonian (care vine din engleză: "Dobsonian telescope"), însă, în vorbirea curentă și mai simplu, se folosește termenul
Telescop Dobson () [Corola-website/Science/337562_a_338891]
-
mai neguros: cu o mișcare inteligentă, Wakefield a introdus În ecuație imaginația, un tărîm În care orice este posibil, chiar și non-existența Diavolului Însuși. E o treabă cu tîrgurile, oricare ar fi ele: trebuie să se deruleze În limitele fizicii newtoniene. Cu toate acestea, Diavolului nu-i vine a crede că Wakefield nu aleargă după ceva tangibil. E un farseur, la urma urmei, un predicator de bîlci. Diavolul a tras pe sfoară, cu mîna lui, sute de oameni, dacă e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
soare, ca să zic așa. Realități care fuseseră dintotdeauna clar separate au Început să se amestece; chiar și timpul a Început să curgă și Înainte și În urmă, fără pic de respect față de vechile legi ale fizicii. Eu, unul, sînt strict newtonian. Tot acest efect de mixer mă amețește. — Nu te cred, spune Wakefield brutal. Lucrurile au fost dintotdeauna oarecum amestecate, acum sînt doar mai... rapide. Îmbătrînești și nu mai poți ține pasul cu ele, asta-i tot. Ca și mine, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]