312 matches
-
amintite unele reflecții ale lui Jean Le Rond d’Alembert. În scrierea sa Essai sur les éléments de la philosophie ou sur les principes des conaissances humaines; avec les eclaircissments, d’Alembert a subliniat că legile unei științei cum este mecanica newtoniană nu se referă la fapte direct accesibile observației, ci enunță relații abstracte deosebit de simple, singurele care pot fi exprimate în limbajul matematicii. Pe ce temei putem numi asemenea relații „legi ale naturii”? Răspunsul este că deși nu sunt abstrase din
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Vezi R.S. Butts, „The Methodological Structure of Kant’s Metaphysics of Science”, în R. S. Butts (ed.), Op. cit., pp. 182-186. 47. Ibidem, p. 187. 48. Ibidem. 49. Vezi M. Friedman, „Kant on the Laws of Nature and the Foundations of Newtonian Science”, în G. Funke, Th. M. Seebohm (eds.), Proceedings of the Sixth International Kant Congress, vol. II/2, 1989, îndeosebi pp. 98-99. Într-un alt text, Friedman caracterizează această scară prin metafora unei ierarhii a lumilor. „Cea mai abstractă lume
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
este tocmai cea descrisă de conceptul transcendental al naturii în genere; lumea următoare este cea descrisă de principiile metafizice ale științei pure ale naturii, o lume de substanțe nevii, pur materiale, acționând prin două forțe fundamentale, în acord cu legile newtoniene ale mișcării; lumea următoare este cea descrisă de teoria newtoniană a gravitației, o lume de corpuri cu mase care acționează potrivit legii gravitației ș.a.m.d.” (Causal Laws ..., în Op. cit., p. 186.) 50. Vezi M. Friedman, Causal Laws ... , pp. 170-175
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
genere; lumea următoare este cea descrisă de principiile metafizice ale științei pure ale naturii, o lume de substanțe nevii, pur materiale, acționând prin două forțe fundamentale, în acord cu legile newtoniene ale mișcării; lumea următoare este cea descrisă de teoria newtoniană a gravitației, o lume de corpuri cu mase care acționează potrivit legii gravitației ș.a.m.d.” (Causal Laws ..., în Op. cit., p. 186.) 50. Vezi M. Friedman, Causal Laws ... , pp. 170-175. 51. Vezi M. Friedman, Kant and the Exact Sciences, îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de faptul că deși analizele din CRP au drept obiect condițiile de posibilitate ale cunoașterii în genere, ele au fost formulate prin examinarea a ceea ce Kant a considerat drept prototip al cunoașterii cu valoare obiectivă, adică cu referire la fizica newtoniană. Unele implicații ale conceptului cunoașterii orientat spre formă au fost puse în evidență foarte clar prin considerațiile lui Schlick asupra opoziției dintre experiența sau trăirea subiectivă (Erlebnis) și cunoaștere (Erkennen). Experiența subiectivă, ca prezență în conștiință, ca trăire a unui
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a unei mari varietăți de probleme științifice. Este ceea ce se poate spune despre conceptele de spațiu-timp-mișcare ale lui Newton în raport cu conceptul de mișcare al fizicii aristotelice și medievale, despre conceptul de spațiu-timp curbat al teoriei generale a relativității în raport cu conceptele newtoniene sau despre conceptul de undă de probabilitate al mecanicii cuantice în raport cu conceptul de traiectorie a mișcării unei particule din fizica clasică. Opțiunea unei comunități științifice de a adopta un nou sistem de concepte drept cadru constitutiv și orientativ al cercetării
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
datora tocmai conflictului dintre spiritul ce animă idealismul absolut și gândirea de tip științific. Iar critica lui Kant a cunoașterii părea să se armonizeze cu noul spirit științific al vremii. Să ne amintim că Hegel este un critic al științei newtoniene, în timp ce filosofia teoretică a lui Kant își avea punctul de plecare în știința epocii și își propunea să explice cum este posibilă știința matematică a naturii. De aici marea rezonanță a îndemnului adversarilor idealismului absolut: „Înapoi la Kant”. Modelul filosofic
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fost știința matematică a naturii, așa cum a fost ea elaborată în opera epocală a lui Newton. Întreaga construcție a lui Kant se sprijină pe presupoziția că aparțin științei numai enunțuri care au atributele universalității și necesității, ca și legile fizicii newtoniene. Kant se va întreba cum sunt posibile, în genere, asemenea enunțuri. Un răspuns la această întrebare va indica, mai întâi, cum este posibilă știința newtoniană 41, iar în al doilea rând care sunt condițiile în care metafizica însăși va putea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
că aparțin științei numai enunțuri care au atributele universalității și necesității, ca și legile fizicii newtoniene. Kant se va întreba cum sunt posibile, în genere, asemenea enunțuri. Un răspuns la această întrebare va indica, mai întâi, cum este posibilă știința newtoniană 41, iar în al doilea rând care sunt condițiile în care metafizica însăși va putea deveni o știință. Nici raționalismul modern și nici empirismul modern, constată Florian, nu au fost în măsură să ofere un răspuns acceptabil la prima întrebare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Prezentarea filosofiei lui Kant, în confruntarea cu cele mai importante tradiții interpretative, se situează aici la nivelul literaturii internaționale. Iată doar câteva sumare indicații în acest sens. Pentru Florian resortul esențial al gândirii lui Kant îl rprezintă conflictul dintre fizica newtoniană și metafizica precritică. Ceea ce și-a propus Kant a fost reabilitarea metafizicii, întemeierea ei ca știință în acord cu ceea ce el aprecia drept lecția esențială a științei moderne. Unei formule ca „fără Hume nici Kant”, ar trebui, prin urmare, să
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dimensiuni ale acesteia. 7.2. Strategia Între artă și științătc "7.2. Strategia Între artă și știință" Limbajul strategiei În epoca modernă rămâne Îndatorat ambiției de a dezvolta arta războiului pe baze științifice, reminescență a gândirii iluministe și a mecanicii newtoniene. Cu riscul unei supra simplificări, se poate spune că aspectul științific al strategiei este legat de tentativa de a identifica reguli, legi și principii universale În conducerea războiului. În același timp, strategia presupune integrarea și Înțelegerea unor factori imateriali, inclusiv
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
mai neguros: cu o mișcare inteligentă, Wakefield a introdus În ecuație imaginația, un tărîm În care orice este posibil, chiar și non-existența Diavolului Însuși. E o treabă cu tîrgurile, oricare ar fi ele: trebuie să se deruleze În limitele fizicii newtoniene. Cu toate acestea, Diavolului nu-i vine a crede că Wakefield nu aleargă după ceva tangibil. E un farseur, la urma urmei, un predicator de bîlci. Diavolul a tras pe sfoară, cu mîna lui, sute de oameni, dacă e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
soare, ca să zic așa. Realități care fuseseră dintotdeauna clar separate au Început să se amestece; chiar și timpul a Început să curgă și Înainte și În urmă, fără pic de respect față de vechile legi ale fizicii. Eu, unul, sînt strict newtonian. Tot acest efect de mixer mă amețește. — Nu te cred, spune Wakefield brutal. Lucrurile au fost dintotdeauna oarecum amestecate, acum sînt doar mai... rapide. Îmbătrînești și nu mai poți ține pasul cu ele, asta-i tot. Ca și mine, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lumea grea și cea rarefiată e Scopul. Poezia nu mi-a mai fost de atunci regină, ci amant. Un amant bun, care te poartă peste lume, Îți dezleagă sufletul amorf, ținut În frâu de prea multe griji, supus legilor mecanicii newtoniene, unde domnesc principiile grosolane, neîndurătoare, ale acțiunii și reacțiunii. Însă această călĂtorie pe verticală, mult mai mare și mai misterioasă, pe lângă care scrisul nu e altceva decât o excursie la mare cu clasa, asta e marea provocare. Cam În acea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lumea grea și cea rarefiată e Scopul. Poezia nu mi-a mai fost de atunci regină, ci amant. Un amant bun, care te poartă peste lume, îți dezleagă sufletul amorf, ținut în frâu de prea multe griji, supus legilor mecanicii newtoniene, unde domnesc principiile grosolane, neîndurătoare, ale acțiunii și reacțiunii. Însă această călătorie pe verticală, mult mai mare și mai misterioasă, pe lângă care scrisul nu e altceva decât o excursie la mare cu clasa, asta e marea provocare. Cam în acea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
noneuclidian, în patru dimensiuni (i.e. spațiul-timp al lui Minkowski). Evidența egalității între masa inerțială și masa gravitațională a unui corp l-a obligat pe Einstein să elaboreze teoria relativității generale (1915). Din acel moment, întreg cadrul conceptual general al mecanicii newtoniene era pus în discuție. Nici moțiunea, nici noțiunea de neutralitate n-au mai putut fi acceptate în raport cu statutul ontologic al particulelor elementare, datorită interacțiunii gravitaționale. Sistemele referențiale „nonaccelerate” devin imposibil de construit. Din punctul de vedere al teoriei relativității generalizate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de descriere a realităților fizice. La începutul secolului XX, fizicienii trec printr-o adevărată criză iconoclastă, care le interzice vehicularea lipsită de nuanțe a unor concepte mecanice precum determinismul, separabilitatea între observator și sistemul observat etc. Izbutind să zdruncine modelul newtonian de raționalitate, fizica cuantică delegitima, în fapt, proiectul epistemologic general al Iluminismului. Succesul empiric (în sensul testabilității și al puterii de predicție) al mecanicii cuantice i-a obligat pe fizicieni, pe lângă contestarea principiului cartezian al evidenței intuitive a adevărului, la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
religiosul prin recursul la câteva procedee subversive. Unul dintre acestea este impoziția linearității aritmice în experiența timpului 1 și a omogenității asimbolice în experiența spațiului. Acestea sunt două trăsături pe care polis-ul machiavelic le-a amenajat înaintea postulatelor fizicii newtoniene. Ele au stabilit garanțiile autonomiei la care omul definit ca voință arbitrară și putere (virtual) nelimitată visase deja. Odată decretată ca fapt natural, această lume seculară va putea deveni obiectul unor diverse cercetări științifice: de la geometrie, fizică, astronomie până la istoriografia
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a acumula cunoștințe. Ca atare, pare să contrazică postulatul failibilității radicale, și anume acela că suntem sortiți greșelii. Datorită succesului științelor naturale, cele sociale au început să le imite în mare măsură. Să luăm teoria economică clasică, ce imită fizica newtoniană în felul în care folosește conceptul de echilibru. Pe piața financiară, unde așteptările joacă un rol important, afirmația că piața tinde spre echilibru nu corespunde însă realității. Teoria așteptărilor raționale s-a străduit enorm să creeze o lume artificială în
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
mers suficient de departe, deoarece nu a realizat că un principiu de bază al științelor economice clasice - acela că piețele financiare tind spre echilibru - nu face nici el parte din categoria amintită. Echilibru este un concept abstract modelat după fizica newtoniană și bazat pe prezumpții care nu sunt predominante în realitate. Prin urmare, datele empirice care arată că piețele financiare nu tind constant spre echilibru nu invalidează teoria. Dificultățile impuse de reflexivitate nu sunt cunoscute suficient. Științele sociale s-au străduit
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
îndelungată este că ele dau rezultate care considerate dezirabile într-un fel sau altul. în primul rând, au pus bazele economiei ca știință cu un statut comparabil cu cel al fizicii. Asemănarea dintre echilibrul static al concurenței perfecte și termondinamica newtoniană nu este o pură coincidență. în al doilea rând, au arătat că așa-numita concurență perfectă maximizează bunăstarea. în realitate, condițiile le aproximează pe cele ale concurenței perfecte doar dacă anumite idei, produse, metode și preferințe noi pun oamenii și
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
social științific și a disciplinelor particulare. În absența unei paradigme, cercetarea profundă este imposibilă și nici nu poate exista un criteriu pentru selectarea problemelor de cercetat (Kuhn 1970: 37). Dacă paradigma există, știința funcționează normal - cum se întîmplă în fizica newtoniană, de exemplu. Prin urmare, ceea ce Kuhn numește "știință normală" este în mod esențial o activitate de dezlegare a enigmelor, de completare a golurilor cunoașterii, așa cum apar ele prin prisma paradigmei. Dar, în același timp, enigmele apar și ca anomalii. Din moment ce
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
reprezintă ceva diferit de sistemele fizice, Umpleby, principalul promotor al unei astfel de concepții, spunea: „Când teoriile despre fenomenele fizice se schimbă, presupunem că fenomenele însele nu se schimbă. De exemplu, când fizicienii si-au schimbat concepția trecând de la mecanica newtoniană clasică la mecanica cuantică, comportamentul atomilor nu s-a schimbat. Dar, când teoriile despre sistemele sociale se schimbă, sistemele sociale funcționează diferit. De exemplu, teoriile lui Adam Smith, Karl Marx, John Maynard Keynes și Milton Friedman au schimbat modul în
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
avem încredere nici măcar în propriile „cunoștințe”. Citiți-i pe cei mai luminați gânditori ai perioadei iluministe, care au scris cu doar puțin mai mult de două secole în urmă, și veți fi uimiți de încrederea lor. Ei vedeau o lume newtoniană care funcționa precum o mașinărie. Dacă înțelegi cum se mișcă părțile, poți prevedea orice. Omenirea era pe punctul de a controla lumea. În prezent, lumea noastră nu pare nici controlabilă, nici predictibilă; arată haotic. Teoria haosului umple rafturile librăriilor și
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
să permită formularea de legi care să caracterizeze fundamentul științelor respective și constatările să fie cuprinse În formularea unor expresii matematice. Prima paradigmă fizică luată În considerare la formularea modelelor de abordare științifică a medicinii și psihologiei a fost paradigma newtoniană. În cercetările medicale și psihologice, În baza paradigmei newtoniene, ființa umană este considerată, pentru analiză, ca o mașină, iar Julien Offray de La Mettrie 1 (1709 - 1751) scrie cartea Omul mașină. În cea de a doua paradigmă, paradigma cuantică, omul a
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]