1,279 matches
-
menține voința În armonie cu ea Însăși și În armonie cu voința generală: rezultatul este pacea socială și pacea cu mediul Înconjurător. Contraargumentul confirmă această considerare. Pierderea conștiinței ca organ al autoreglării, așa cum se Întâmplă În libertinismul frivol sau În nihilismul moral, ori lipsa originară a conștiinței, ca În cazul debilității sau imbecilității morale, are ca urmare cele mai grave tulburări ale vieții. Provoacă dominația instinctelor nestăpânite, conflicte cu ambientul, ajungându-se până la excluderea din comunitatea de viață umană și chiar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
-și dezaprobă fratele, dar se desolidarizează de el aproape total, singura lor colaborare fiind În domeniul colectei de Îmbrăcăminte. Rowe avu impresia că fetei Îi lipseau farmecul și dezinvoltura fratelui ei; aceeași experiență care dezvoltase În el un soi de nihilism amuzant, Îi lăsase fetei un fel de tristețe, de parcă ar fi coborît pe o treaptă mai joasă și mai nefericită a acestei experiențe. Rowe se Îndoia că rănile li se cicatrizaseră. I se părea că fata simte adînc ceea ce fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe i se păru că Hilfe avea trăsături frumoase, mai frumoase decît ale soră-si, a cărei față angelică era adesea adumbrită de tristețe sau de milă. Privindu-l pe adormit, Începu să Înțeleagă farmecul și puterea de atracție a nihilismului, care nu respectă nici o lege și nu se sinchisește de nimic, nici măcar de iubire. Cu asemenea principii, viața devenea foarte simplă... Înainte de a adormi, Hilfe citise: cu una dintre mîini ținea Încă deschisă o carte, pe pat. Rowe avea senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care a avut o atitudine oscilantă între liberalism și conservatorism” . Comunismul, la rândul său s-a bazat pe scrierile lui Marx și Engels „având credința în puterea revoluției politice, pentru schimbarea ordinii sociale, așa cum o afirmă în special blanquismul, anarhismul, nihilismul și bolșevismul contemporan”: Bolșevismul, ca doctrină social-economică nu este altceva decât afirmarea și justificarea comunismului. Conducătorii bolșevici susțin că ei sunt cei mai buni, cei mai ortodocși interpreți ai lui MARX, deoarece ei nu fac nici o concesie capitalismului. Tot așa
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a revoluției politice. Transformarea socială, distrugerea societății de azi e posibilă numai prin ajutorul unei revoluții violente [...] Ca mișcare politică bolșevismul a fost ajutat în Rusia în special de războiul mondial. În ceea ce privește marxismul, acesta „nu este revoluționar, așa cum e anarhismul, nihilismul și bolșevismul. În doctrina marxistă e o adevărată contradicție, căci uneori se afirmă necesitatea absolută a revoluției chiar violente, iar alteori se tăgăduiește rostul oricărei revoluții. Contradicția aceasta provine din faptul că marxismul se prezintă în două ipostaze : 1) ca
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Activistul nu-i corp străin în literatura nouă, e parte din ea". "Sigur, e organul". Cu Turcitu, o, era cu mult mai rău. Ce mai trecea de Pasăre, reteza definitiv Turcitu. "Nu scrii de pe pozițiile Partidului, tovarășa Marievici. Pînă la nihilism nu-i decît un pas". Să-l convingi pe Turcitu? Fusese bolșeviciat§ de la începuturi, cînd compunea scrisori în versuri pentru Zoia Kosmodemianskaia: "Eu știu, prietenă, că n-ai murit O, partizană dîrză și bălaie". Cînd s-a "abolit" Direcția Presei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fac comparație. Cu viața? Nu, cu alte morți. Da' ce, sunt mai multe? Păi... cum? Prin câteva am trecut și noi. Moartea altora, moartea mea, moartea de acolo, din față, din spate, moartea din limbă, moarte din sincretism, moartea de nihilism, de pluripartitism, de șovinism, de servilism, de naturalism... ho, ajunge! O-Pa! Ăsta-i strigătul gunoierilor, după ce omoară gunoaiele lumii. Voi n-aveți gunoaie pe acolo? Dacă avem gunoieri, e clar că nu stau degeaba. Păi are ce vorbi câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Amaterasu / 19 Prima parte: SABIA / 23 La prima vedere. Scurtă radiografie a unei națiuni asistate / 25 Apendice: Domnului Sugiyama nu-i place mâncarea olandeză / 27 Homo ethicus și contradicțiile sale / 29 Ipocrizii de sezon / 31 Universalitatea și farmecul nebuniei / 33 Nihilismul activ sau iluzia sinuciderii / 37 Avatarul atenianului Socrate / 43 Fuji-san ga mieru... / 45 Mita ca reflex al unui popor colonizat / 49 Milițian român și polițist nipon (piesă în două tablouri, cu un epilog) / 53 Etosul muncitorului constructor / 57 Licoarea magică
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
stat sau private fac totul pentru a veni în întâmpinarea nevoilor cetățeanului. Japonezul are, apoi, mania muncii, cu prețul sacrificării vieții personale. El obține ce dorește stăpânind impecabil talentul negocierilor. Ca un contrapunct al acestei imagini, un capitol tratează despre nihilism și despre sinucidere: "lumea japoneză a cultivat suicidul ca o metodă de evitare a oprobriului public sau de salvare in extremis a respectului personal". De aici, trecem pe nesimțite la registrul modestiei și la codurile de relaționare umană: japonezul nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
levantină, și ei, germanii sau niponii introvertiți, cu seriozitatea și cu politețea care te calcă pe nervi. Omul este mult prea profund pentru a se simți perfect satisfăcut de umilele posibilități reale pe care le deschide, plicticos si senil, cosmosul. Nihilismul activ sau iluzia sinuciderii Nu există decât o singură problemă filosofică în mod autentic serioasă: sinuciderea. Albert Camus La 25 noiembrie 1970, cel mai important scriitor japonez de la acea dată, Yukio Mishima, comitea harakiri, ajutat de fidelul său prieten (și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rămas-bun către soldați, pe care spera a-i convinge să inițieze o lovitură de stat (din fericire, militarii se mulțumeau să-l ironizeze pe orator). În scrierile sale, Mishima teoretizase și apărase o doctrină a extincției, pe care o numise "nihilism activ" și despre care declarase că exprimă scopul ultim al existenței: accederea la realitatea marelui vid. Inspirat, după propriile mărturisiri, de filosofia gânditorului chinez Wang-Yang-min, prozatorul nipon puncta cu emfază (repetând, inconștient probabil, un titlu nietzschean) că "marele vid este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
au lăsat în voia valurilor oceanului. Scopul ultim al acestei călătorii era atingerea patriei mitice despre care se credea că reprezintă tărâmul salvării. Scriitorii par cei mai vulnerabili în confruntarea cu moartea, cei mai pasibili de accese aproape incontrolabile de "nihilism activ". Fără îndoială, chiar și în Apus, numărul celor care au ales să-și pună capăt vieții este relativ ridicat: de la Seneca și Petronius la Chatterton și Nerval și de la Virginia Woolf și Cesare Pavese la Paul Celan și Sylvia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu Non-Ființă. Dar Ființa într-adevăr nu este Non-Ființă? Fiecare existență ca atare are în proprietate identitatea, adevărul și bunătatea. Dar existența nu este deseori contradictorie, neadevărată și lipsită de bunătate? Cum se judecă răul prezent în lume? În epoca nihilismului și a existențialismului, principiile clasice ale Ființei puteau fi contestate făcându-se referire la dualismul, caducitatea, decadența, abandonul și nimicnicia existenței umane. Jean-Paul Sartre, care înțelegea (propriul) existențialism ca pe un umanism, nu a descris oare omul ca pe un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și contradictoriu? Ce anume îmi devenise limpede pe neașteptate? Că prin această întrebare existențială mi se cerea să îmi asuma un risc elementar: riscul de a avea încredere. Ce provocare: a risca un "da"! În locul profundei lipse de încredere a nihilismului și cinismului, mi se cerea să risc o încredere de fond în această viață, în această realitate. Decât o profundă neîncredere în viață, riscă încrederea: o încredere de fond în raport cu tine însuți, cu ceilalți, cu lumea, cu realitatea în general
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a spune că și ateii sau agnosticii, pe baza încrederii lor de fond, pot să ducă o viață autentică umană, adică o viață demnă de un om și în acest sens morală. Cu alte cuvinte, ateismul nu duce neapărat la nihilism. În acest punct trebuie să-l contrazic pe Dostoievski, nu este adevărat că dacă Dumnezeu nu există, totul este permis. Încrederea ca bază pentru știință, politică și economie Să devenim tot mai conștienți de faptul că încrederea de fond nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ad litteram, în nimic (lat. nihil). Nu recunosc nici o valoare, normă, adevăr, ideal și sunt definiți ca "nihiliști" cu referință la romanul lui Turgheniev Părinți și copii (1862) și la Friederich Nietzsche. Eu însumi m-am ocupat mult de principiile nihilismului și de consecințele sale filozofice, cum se poate vedea în cartea mea Există Dumnezeu? Friederich Nietzsche a cunoscut afirmarea în zilele noastre și este cel ce a observat specificul omului nihilist cu mai multă precizie și clarviziune decât alții. Pentru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
viața umană să nu fie lipsită de sens, valoare inutilă și nefericită. Cu alte cuvinte, decizia aparține individului. În alegerile politice, foarte rar cineva și-ar pune propria încredere într-un politician sau persoană ce se declară public în favoarea unui nihilism fundamental cu îndârjirea lui Zarathustra lui Nietzsche. Astăzi, mai curând, este mult mai răspândit un nihilism banal, practic: trăirea realității acestei vieți ca și cum nimic nu ar conta, ca și cum anything goes astfel încât viața este o distracție. O știință veselă sau un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
aparține individului. În alegerile politice, foarte rar cineva și-ar pune propria încredere într-un politician sau persoană ce se declară public în favoarea unui nihilism fundamental cu îndârjirea lui Zarathustra lui Nietzsche. Astăzi, mai curând, este mult mai răspândit un nihilism banal, practic: trăirea realității acestei vieți ca și cum nimic nu ar conta, ca și cum anything goes astfel încât viața este o distracție. O știință veselă sau un stil de viață superficial. A discredita sau defăima persoana altora sunt gesturi foarte îndepărtate modului meu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la o critică disprețuitoare, jignitoare, chiar distructivă pe cine gândește diferit, pătând orice adevăr, valoare și normă a propriului scop. Mă indignează cine folosește sarcasmul (iar asta se întâmplă mai ales în presă) ca mijloc stilistic, discreditarea și defăimarea sistematice. Nihilismul, cinismul, discreditarea și defăimarea sunt atitudini distructive față de viață și ne pot ruina bucuria autentică de a trăi nouă înșine și altora. Sunt totuși exemplare neplăcute ale speciei umane mă gândesc la propriile experiențe de la întâlnirile profesorilor universitari a căror
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sanctuar mistic al religiei noastre", despre care vorbea Mozart, referindu-se la Dumnezeu însuși. Rezultatul: nici chiar muzica lui Mozart nu este o probă a existenței lui Dumnezeu, dar cu mult mai puțin ar reprezenta un impuls spre pesimism sau nihilism. Dimpotrivă, în unele momente, urmărind cu atenție o execuție, se poate ca persoanei sensibile și pregătite să asculte să îi fie dat să se deschidă acelei încrederi raționale care transcende rațiunea. Cu urechea sa fină atunci, în sunetul pur, total
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și atunci cînd vrea să pară implacabilă, nu are nimic comun cu demonia plebeiană a lui Caragiale, care-l atrage, îl incită, dar căreia nu i-ar putea fi cu adevărat părtaș. De unde o impresionantă turnură a interpretării. "Inteligenței dizolvante", "nihilismului" caragialesc, trecute rapid în revistă, li se preferă un aspect inopinat, cel al seninătății, al chietudinii: "pe mine unul rîsul lui Caragiale m-a reconfortat întotdeauna, liniștindu-mă, împăcîndu-mă dacă nu cu lumea, în tot cazul cu Creațiunea. Vreau să
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
poeme textualiste ce trimit cu gândul către generația '80. Spre deosebire de mai toți poeții din contingentul ei literar, Cătălina Cadinoiu nu pare deloc convinsă că poezia (cultura, în general) începe și se termină odată cu foarte zgomotoasa generație 2000. Mizeria fiziologică și nihilismul social nu sunt teritoriile ei poetice, strigătul de revoltă, cuvintele "interzise" și injuria apăsată o lasă (aproape) rece. Mult hulita (de generația 2000) cultură revine la masa de onoare a poeziei. Dialogul cultural, aluziile și trimiterile directe la artiști și
Arheologia Eu-lui by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7454_a_8779]
-
scurt și i-a spus: "Fii fără frică!" Apoi totul a devenit alb." Transpunerea personajelor reale în situații fictive, ori semi-fictive (vezi dialogul dintre Nephta și Settembrini, ori cel dintre Socrate și Platon, ca și monologurile atribuite lui Nietzsche, despre nihilism, cel al lui Platon în care descoperim un Socrate dornic să ofere o sinteză a credinței în "noblețea spiritului", ori călugărul devenit torționar nazist, ce încearcă să-i demonstreze lui Ginzburg, în închisoare, inutilitatea și inexistența valorilor promovate de o
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
criza însăși a omului și a valorilor sale într-o lume din care Dumnezeu lipsește. Judecata severă pe care o poartă el asupra raționalizării crescânde a poeziei și a lumii nu îl conduce însă la fragmentarism, la relativism sau la nihilism și nici la ideea că omul ar fi un concept depășit. Într-o epocă în care, ca și între cele două războaie, triumfă alienările de toate felurile, în care individul se regăsește tot mai izolat, supus unei omogenizări suportate sau
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
aceea sărim peste ea. Două capitole se disting prin conținutul lor aparte: cel al lui Sorin Tomuța despre ethosul cafenelei vieneze ("Fin-de-sičcle-café: modernismul vienez și intelectualul de cafenea") și cel al lui Ciprian Vălcan despre sinuciderea intelectualilor ("Sinucigașul sau vremea nihilismului"). Cafeneaua, așa cum este descrisă de Sorin Tomuța, era un soi de placă turnantă a vieții artistice vieneze, un atelier public în care se experimentau pe viu fermenții cei mai puternici ai culturii momentului, locul unde rivalitățile izbucneau, orgoliile se cizelau
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]