450 matches
-
pe lungul drum care Îl aștepta. Avusese tot mai limpede sentimentul că o nenorocire se apropia cu pași repezi. Ea era extrem de departe În timp și spațiu, dar se ivise deja la orizontul simțurilor lui. Părea inevitabilă, dar pentru un Ninja inevitabilul nu exista. Undeva, departe, Începuse o goană spre el. Și mai departe se simțea o imensă așteptare. Iar el trebuie să ajungă În ținuturile dușmane cât mai repede. Își spusese că o oră sau mai puțin nu contează În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Albeștilor și a uciderii unui copil de cinci ani, care nu era vinovat decât pentru că se născuse. Și pentru că apărea În viziunile bolnave ale unui Clarvăzător. În scurtul timp petrecut pe străzile Istanbulului și În dimineața aceea din fața palatului, fostul Ninja Înțelesese mai multe decât Într-o lună sau un an de cercetări. Privirile sale distinseseră trăsături și evaluase puteri. Mai avea nevoie doar de puțin timp pentru ca informațiile să fie depline. Unul dintre cei care intraseră avea alură de stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
săgeată și apoi să mă Întorc. Atât. O săgeată Într-o umbră care ar fi apărut pe fereastra unui palat. Palatul Frassetti. Privirea lui Ștefănel deveni aspră, trăsăturile i se Încordară ușor. Dar continuă să asculte, fără nici o mișcare. Un Ninja nu-și trăda emoțiile În fața nimănui. - Am tras acea săgeată. Dar Înăuntru se mai afla cineva. Cineva care a simțit că voi trage cu o clipă mai devreme. Acel cineva a sărit asupra umbrei și a salvat-o. Săgeata și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sânge. Ștefănel păși Încet pe culoarul deschis de Cuceritorii răzvrătiți. Privirile lui Înregistrau fiecare chip și fiecare mișcare. Văzu, la colțul din stânga pieței, cum un fals negustor dispare pe străduța ce duce la țărm și, cu simțurile dezvoltate În tabăra Ninja de pe muntele Iga, auzi vâjâitul unei săgeți care pornea spre cartierul grecesc. Iscoadele Apărătorilor transmiteau deja mesajul rebeliunii Cuceritorilor. Știa că, cu cinci zile Înainte, Midhat trimisese un mesager spre mongolii lui Amir Baian. Dar acestea erau doar informații periferice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar lovitura de iatagan se irosi În aerul cenușiu și rece, căci În fața lui nu se mai afla nimeni. În fracțiunea de secundă În care războinicul dusese mâna la mânerul armei, Ștefănel făcuse deja unul din salturile care scoteau luptătorii Ninja În afara amenințării, ucigând adversari care abia se pregăteau de luptă. Războinicul din stânga și cel din dreapta celui care vorbise trăseseră și ei iataganele, dar armele nici nu apucară să iasă din teacă. Amândoi căzură fulgerați de o lovitură simultană, aplicată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Oan-san Îi apăsase fulgerător, cu degetul mare, ceafa. Vertebra cervicală Îi pătrunsese În creier, provocându-i moartea instantanee. Totul se petrecuse În spațiul larg al unei secunde. O clipită pentru un om obișnuit, dar o infinitate de posibilități pentru un Ninja de cel mai Înalt nivel. Nimeni nu Înțelese cum de nici unul din cei patru conducători ai rebeliunii nu mai era În viață. Așa cum nimeni nu Înțelese ce se Întâmplă În clipele următoare. Căci Oan-san devenise o mașinărie a morții. Războinicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poruncă să oprească grupul masiv de spahii care se ivise În față. Pe culmea dealului, Ștefan privi uimit cerul. Era senin. Nu venea furtuna. Dar văzduhul parcă Înnebunise. Ștefănel se ridică. Forța magică pe care o deprinsese la nivelul de Ninja jonin Își făcea efectul. Mișcase straturile de aer, așa cum făcuse cu multă vreme Yamabushi. Deasupra pădurii era un cerc invizibil care se rotea ca un vârtej și apoi țâșnea din direcția nord-vest, Îndoind arborii, culcând iarba la pământ și blocând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre voievod Încetă. În schimb, moldovenii aveau soarele și vântul În față. Atacul lor trebuia să fie decisiv. Pentru scurtă vreme, cerul, pământul, apa și focul erau ale lor. Una din marile taine pe care le dețineau doar Cei Zece Ninja din munții Japoniei tocmai se arătase. Centrul energetic al acelei zone se mutase din sud-est spre nord-vest. Luptătorii Moldovei aveau o fereastră de timp În care erau de neînvins. Dar trebuiau să și simtă asta. Cei doi cai așteptau cuminți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
caii urmăritorilor. Și Naginata, lancea-halebardă care putea ține la distanță de doi metri orice luptător. Al doilea cal mai avea, de o parte și de alta a șeii, o armă europeană. Buzdugane. Asta fiindcă era calul pregătit pentru Alexandru. Tânărul Ninja sări În șa direct de pe pământ și scoase un șuierat abia auzit. Cei doi cai porniră direct la galop, trecând cu Îndemânare printre stejarii pădurii Ilișeștilor. Era ultima clipă de singurătate. Începea marea bătălie pentru care se pregătise timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să vezi pe cine trebuie să omori ca să mă Înveselești. Ștefănel nu răspunse. Într-un fel, fratele său avea dreptate. Arta citirii gândurilor nu trebuia folosită decât În situații de primejdie, și atunci În cazul dușmanilor. Încălcase una din regulile Ninja. - N-a să mai intru nepoftit În mintea ta... spuse, aproape sfios, Ștefănel. Iartă-mă. - N-ai intrat nepoftit. - Nu Înțeleg. - Voiai să recuperezi optsprezece ani din viață. Voiai să afli ce mă frământă. Și eu aș fi făcut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
profunde? Întrebă, naiv, Ștefănel. - Nu se poate... tocmai mi-ai promis... am să te trântesc de nu te vezi... - Gata, nu mai citesc nici un gând... promit... - Stai puțin! Ai mai promis o dată! Spune repede... ce Înseamnă o promisiune pentru un Ninja? - Nimic. Alexandru izbucni din nou În râs. Erau doi frați din două lumi diferite care Încercau să se Înțeleagă În limbaje care nu aveau nimic În comun unul cu altul. - Ce e de râs? Întrebă Ștefănel, nedumerit. - Cum... adică... . ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Și asta durează de când era o fetișcană... Credeam că astfel de lucruri se petrec doar În cărți... Dar tu? Cu calitățile tale... extrasenzoriale? Tu ce simți? - Simt bunătate. Căldură. Un fel de gingășie. - Măi, măi... asta vă Învață pe voi, Ninja? - Nu. Nu ne Învață asta. Asta m-a Învățat altcineva. Acolo am simțit toate astea. Dar nu știam că ele Înseamnă dragoste până nu mi-ai spus tu. Alexandru se Întoarse, surprins, spre fratele lui. Nu bănuise că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
arte plastice din epocă, iar operele amintite În conversația personajelor sunt realizate exact În anii În care este plasată acțiunea romanului. La fel de reale sunt și detaliile legate de Drumul Mătăsii, precum și cele referitoare la Japonia medievală și pregătirea unui războinic Ninja. Etapele și tehnicile acestei pregătiri, precum și diferitele niveluri ce pot fi atinse de un astfel de războinic sunt cele expuse de specialiștii japonezi În istoria artelor marțiale. Evenimentele parcurse de Ștefănel se leagă de izbucnirea războaielor Onin, În 1467, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de un astfel de războinic sunt cele expuse de specialiștii japonezi În istoria artelor marțiale. Evenimentele parcurse de Ștefănel se leagă de izbucnirea războaielor Onin, În 1467, de luptele date În Kyoto și de implicarea În conflict a unor clanuri Ninja de pe munții Iga și Koga. Războiul, petrecut În timpul domniei shogunului Ashinaga Yoshimasa (un estet rafinat, pasionat de poezie și de arhitectură) avea să dureze zece ani, depășind cadrul temporal pe care și l-a propus acest roman. Toate acestea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doi prieteni? În sfârșit, Kanbei îl rugă să se prezinte. Cred că nu e prima oară când ne întâlnim, domnule. Și eu sunt în serviciul Seniorului Hideyoshi și v-am văzut de la distanță, de multe ori. Sunt membru al corpului ninja, care nu se amestecă prea mult cu samuraii, așa că, s-ar putea să nu vă amintiți de mine. Sunt nepotul lui Hachisuka Hikoemon, Watanabe Tenzo. Mă bucur foarte mult să vă cunosc. Hanbei se bătu peste genunchi: — Ești Watanabe Tenzo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai călcat în bătrânul meu Cișmigiu. Parcă n-aș mai fi bucureștean, îmi zic în fiecare seară, când trec nervos cu RATB-ul pe bulevard între primărie și perdeaua de pomi cu secrete (un sepepist omorât de nu știu cine cu săbiile ninja, un nou-născut găsit de câini în tufiș, în extremitatea dinspre Schit clasicii bărboși ținând cenaclu - fiindcă pe lângă Cișmigiu trec numai seara). Vine încă o iarnă rusească, dependentă adică de gazele de la ruși; într-o iarnă trecută, un tovarăș ministru chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
compusă din desene În creioane colorate, ale căror subiecte păreau a fi mai cu seamă Casa mea, Mămica mea și Tăticul meu (cu varii permutări ale acestei formule - să nu uităm că suntem În Camden) și deja demodatele Țestoasa mea Ninja/Diavolul meu tasmanian/ Poneiul meu. Ca să recunosc cinstit, Linda nu era deloc lașă. Nu a Încercat s-o ia pe după leuștean În privința propunerii pe care o făcea În cadrul ședinței, mai puțin atunci când doar ne sugerase vag că toată lumea va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
numit egocentrism. Hai, Bărbate! Unde ești? Deși rațiunea îi spunea că nu e bine, îi spuse. Nu mai pomenise de recenzie de zile întregi. —Mă întreb dacă nu cumva au dreptate. Ea își azvârli brațele în aer ca o majoretă ninja. —O, termină! Nu au dreptate. Sunt pur și simplu oportuniști. Stăpânirea ei de sine îl înnebunea. Se pomeni că spune lucruri absurde, în fragmente din ce în ce mai incomprehensibile. Până la urmă se ridică și plecă. Idiot, stupid: rătăci la întâmplare prin labirintul roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
doilea și-au dat seanma și de primul, când s-a dus să dea telefon al doilea am pus mâna pe sabie și l-am ars. Sabie făcută la fabrica de armament de la Ștefănești. De 900 de lei, groasă, stil ninja, bună când mergeam la călcări, să sperii lumea, doar la speriat. Am umblat cu alba-neagra, furam din buzunare. Mă suiam pe tramvai, de pe Progresul la capăt. Furt simplu. Stătea ăla cu mâna la bara de sus, eu umblam la buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de obicei doar mijlocașii, păroși și urâți și cu neveste urâte: campionii nu-i găseai niciodată. — Câte-mi dai În schimb? Întrebă. Anzalone aruncă o privire cu subînțeles către scutierul său, rigid Într-un bust de ghips, ca o țestoasă ninja, căci avusese un accident de mașină. Gemenii Bettini, care Îl imitau Întotdeauna pe Anzalone, Începură să râdă. — Hai să ne jucăm cu ele Înăuntru, altfel ni le iau surorile, spuse Anzalone. Băile copiilor nu au uși. Cinci toalete mici stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi smulse figurina din mână. Luat prin surprindere, Kevin se aruncă Înainte pentru a o prinde, dar un picior Îi puse piedică și căzu. Ajunse În genunchi - ochelarii Îi alunecaseră de pe nas și se rostogoliră cât colo pe ciment. Scutierul ninja al lui Anzalone Îi lovi cu piciorul aruncându-i sub vasul toaletei. Kevin puse mâinile pe pământ și Începu să meargă de-a bușilea, căutându-și ochelarii. Îi păreau nespus de Îndepărtați. Pardoseala era umedă, căci e greu să nimerești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
strategia și tacticile de luptă. Când am ajuns, focul ardea într-o veche cască de asalt și aproape toți din bloc, înarmați, erau acolo, ai lui Jancsi confecționaseră la strung, în orele de atelier, adevărate steluțe ucigașe, shaken, de proveniență Ninja, și tomahawk-uri, aveam și eu la mine cuțitul meu de tinichea, cu toate că știam că nu fac mare brânză cu el în lupta corp la corp, l-am luat totuși, gândindu-mă că pică bine, e liniștitor să ții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și roditoare. Și, pentru ca vâlvătaia să nu se stingă, continua să țopăie, strângând pasărea de plastic, care chițăia din răsputeri. — Ce-ai, bă, dilimache, se auzi o voce peste celelalte, ce sari așa ? Te-a făcut mă-ta c-un ninja ? — Care ninja ? se auzi altă voce. ăsta-i făcut cu ce-a rămas pe faianță ! Se pare că asupra acestei chestiuni căzură cu toții, instantaneu, de acord. Căci corul se înteți pe mai multe voci, cărora li se alăturară, înțelegând tema
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și, pentru ca vâlvătaia să nu se stingă, continua să țopăie, strângând pasărea de plastic, care chițăia din răsputeri. — Ce-ai, bă, dilimache, se auzi o voce peste celelalte, ce sari așa ? Te-a făcut mă-ta c-un ninja ? — Care ninja ? se auzi altă voce. ăsta-i făcut cu ce-a rămas pe faianță ! Se pare că asupra acestei chestiuni căzură cu toții, instantaneu, de acord. Căci corul se înteți pe mai multe voci, cărora li se alăturară, înțelegând tema, dar nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
planuri de viitor aveți?", bineînțeles pusă în forma inteligibilă pentru ei, "Ce vrei să te faci tu când vei fi mare?". Răspunsurile au fost dezarmante. Cu excepția câtorva, care se visau gunoieri ca alde Prigoană, toți voiau să se facă polițiști, ninja sau alți profesioniști în ale smardoielii. încă de la vârsta ceea fragedă visau la capete sparte, gâturi rupte, fălci mutate din loc, dinți scoși, pistoale și sânge. Deci și ei, luând exemplul celor deja ajunși „mari", tot către smardoială și putere
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]