577 matches
-
adus și un omagiu celei care a plecat în veșnicie, pe un tărâm al regăsirii de sine, al liniștii eterne, cea care a stat alături de Poet „aproape o viață”... „În Aula Magna, a avut loc o lansare de carte unică: Nirvana. Cea mai frumoasă poezie, o carte dedicată Doamnei unui Poet veritabil, capabil să trăiască, cu iubita-i soție, visul celtic, să înțeleagă că ‘s-au unit dinspre moarte’ și că ‘se vor uni din nou/ zburând/ și liberi/ și eterni
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1455223239.html [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
fă-o să apară, sclipirile Materiei pune-le pe-arătător, iar degetul cel mare irizează-l cu umbrele Adevărului. Așa. Acum cealaltă mână, dreapta. Pe degetul cel mare vreau culoarea Muzicii. Monocromia numărului Unu așterne-o peste arătător, în nuanțele Nirvanei vopsește-ți mijlociul, apoi cu toata tandrețea de care ești capabilă, pune culoarea Dragostei pe inelar, iar degetului mic oferă-i o ușoară tentă de Inefabil. Așa. Acum, iubito, așază-ți palmele pe tâmplele mele. Coboară încet de-a lungul
AŞA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 by http://confluente.ro/raul_baz_1406707442.html [Corola-blog/BlogPost/349544_a_350873]
-
cronologie și locuiește eternitatea odată cu umanitatea. Marile iubiri, transcrise de-a lungul vremurilor, s-au citit pe două planuri metafizice, etern-efemer, destin-suferință umană, poetul covârșindu-și existența prin conexiune cu infinitul, contemplate- prin sublimarea iubirii în divinitate- ca iubire universală. Nirvana, starea spirituală cea mai înaltă, starea de fericire nepământeană, acolo “unde nu e nici întristare, nici suspin”, o stare dată doar inițiaților în tainele evoluției spirituale, de fapt, apogeul iubirii ca sentiment conștientizat profund. Nirvana, dincolo de viață și moarte, este
NIRVANA- EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1427460766.html [Corola-blog/BlogPost/377116_a_378445]
-
în divinitate- ca iubire universală. Nirvana, starea spirituală cea mai înaltă, starea de fericire nepământeană, acolo “unde nu e nici întristare, nici suspin”, o stare dată doar inițiaților în tainele evoluției spirituale, de fapt, apogeul iubirii ca sentiment conștientizat profund. Nirvana, dincolo de viață și moarte, este și poetica lui Eugen Dorcescu în momentele de durere deznădăjduită a pierderii marii și unicei sale iubiri... “Un gând, ce mă purta vibrând. Te căutam, te căutam, Zbor lângă dor adăugând. Te căutam. Și-mi
NIRVANA- EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1427460766.html [Corola-blog/BlogPost/377116_a_378445]
-
este și poetica lui Eugen Dorcescu în momentele de durere deznădăjduită a pierderii marii și unicei sale iubiri... “Un gând, ce mă purta vibrând. Te căutam, te căutam, Zbor lângă dor adăugând. Te căutam. Și-mi petreceam Eternitatea căutând. “ (Prolog (Nirvana)) Sunt puțini poeți în lumea noastră literară care să scrie din har și din trăire autentic lirică a realității, puțini poeți în afara ratingului, reclamei, comerțului și târgurilor de carte, ca atare, citirea însoțește sfiala de a pătrunde sufletește mai intim
NIRVANA- EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1427460766.html [Corola-blog/BlogPost/377116_a_378445]
-
Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte: “Nu plânge, Maurice, eu nu sunt aici sub acest pin. Balsamul din aerul primăverii susură prin iarba dulce, Stelele scânteiază, privighetoarea cheamă, Doar tu jelești, în timp ce sufletul meu se bucură extatic În Nirvana binecuvântată a luminii eterne!” Ca „răspuns lângă răspuns”, cartea dedicată distinsei soții a profesorului Eugen Dorcescu, Olimpia Berca, Nirvana, aduce năzuința perenității, năzuința trecerii în dimensiuni propice artei sufletești a speciei noastre și, ca vârf al acestui urcuș dificil, stă
NIRVANA- EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1427460766.html [Corola-blog/BlogPost/377116_a_378445]
-
din aerul primăverii susură prin iarba dulce, Stelele scânteiază, privighetoarea cheamă, Doar tu jelești, în timp ce sufletul meu se bucură extatic În Nirvana binecuvântată a luminii eterne!” Ca „răspuns lângă răspuns”, cartea dedicată distinsei soții a profesorului Eugen Dorcescu, Olimpia Berca, Nirvana, aduce năzuința perenității, năzuința trecerii în dimensiuni propice artei sufletești a speciei noastre și, ca vârf al acestui urcuș dificil, stă iubirea atinsă de divin...stadiu pe care poetul îl reflectă cu prisosință în versuri. Nirvana, un volum citit de
NIRVANA- EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1427460766.html [Corola-blog/BlogPost/377116_a_378445]
-
Eugen Dorcescu, Olimpia Berca, Nirvana, aduce năzuința perenității, năzuința trecerii în dimensiuni propice artei sufletești a speciei noastre și, ca vârf al acestui urcuș dificil, stă iubirea atinsă de divin...stadiu pe care poetul îl reflectă cu prisosință în versuri. Nirvana, un volum citit de Crăciun 2014, trecând de la deznădejde la împăcare. Cuvintele mele sunt pulberi ușoare, la lectură, simțirea mea, însă, s-a înălțat. Cristina Ștefan, 27 dec 2014 Referință Bibliografică: Nirvana- Eugen Dorcescu / Cristina Ștefan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NIRVANA- EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1427460766.html [Corola-blog/BlogPost/377116_a_378445]
-
analizează poziția principalelor școli și curente față de durere. Bunăoară, budismul așează durerea chiar la baza existenței, afirmând prin aceasta caracterul ei de necesitate absolută. Din această stare, omul se smulge prin negarea existenței, adică prin transgresarea din realitate, saltul la Nirvana. Dar această ieșire este un salt în gol. Nirvana este nonexistentă. Recunoscând inteligența și frumusețea construcției filozofice a moralismului negativ budist, autorul se întreabă retoric "această subtilă și confuză dialectică, înfățișată sub forma unei exagerate cosmogonii, este cu adevărat mai
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1493272693.html [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
budismul așează durerea chiar la baza existenței, afirmând prin aceasta caracterul ei de necesitate absolută. Din această stare, omul se smulge prin negarea existenței, adică prin transgresarea din realitate, saltul la Nirvana. Dar această ieșire este un salt în gol. Nirvana este nonexistentă. Recunoscând inteligența și frumusețea construcției filozofice a moralismului negativ budist, autorul se întreabă retoric "această subtilă și confuză dialectică, înfățișată sub forma unei exagerate cosmogonii, este cu adevărat mai impunătoare decât recunoașterea simplă, dar tragică a durerii, așa cum
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1493272693.html [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
Publicat în: Ediția nr. 211 din 30 iulie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU INIMII Lui Emil Cioran Când inima-mi va înceta, (prea-sfânta), să bată, va muri, în aceeași clipă, si Dumnezeu - vom trece, braț la braț, pește Styx, în Nirvana, si se vor bucura, că au scăpat, în sfârșit, de noi toti zeii nebăgați, de milenii, în seamă și, înaintea lor, Belzebut. Referință Bibliografica: Elogiu inimii / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 211, Anul I, 30 iulie 2011
ELOGIU INIMII de ION MARZAC în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_inimii.html [Corola-blog/BlogPost/366896_a_368225]
-
sting de timpuriu din cauza unei tuse convulsive sau a difteriei (la 15 iunie, respectiv 24? martie 1891). La 3 iulie 1893 i se naște un fiu, Luca Ion. În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul În Nirvana. În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, iar în 1892 și-a exprimat intenția de a se expatria la Sibiu sau la Brașov. În 1903, la 24 februarie a avut o
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 by http://confluente.ro/None_ion_c_hiru_1329291263.html [Corola-blog/BlogPost/346561_a_347890]
-
cadru existențial și cultural, eul liric, care corespunde unui inițiat în cunoașterea spirituală, găsește nu doar soluții, ci și resurse fizice, intelectuale și sufletești, pentru a se detașa progresiv de Samsara și pentru a parcurge, cu neabătută determinare, drumul spre Nirvana. Capitularea este, principial, exclusă pentru cel ce „nu se distinge de propriul arheu/ De lup, de trubadur și de cetate/ De Râu, de cavaler...”, de cei și de cele spre care îl poartă „arhi-amintirea”, din momentul prezent spre „ne-timpul
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1452778962.html [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
poeme cu același titlu din antologie, această poezie aduce un suflu nou în poetica avatarurilor, adaugă o componentă foarte importantă - acțiunea, reconfigurând și consolidând poziția nucleică a problematicii avatarurilor între temele predilecte ale unei creații animate de „vocația vectorială a Nirvanei”. După introspecția ce străpungea „depunerile de uitare”, după „arhi-amintirea” revelatorie, devine bulversantă aici actualizarea avatarului în proximitate, la o „distanță fără distanță”. De data aceasta, avatarul nu numai că se întrupează, dar intră în universul eului liric în chiar momentul
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1452778962.html [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
dar și a contopirii spiritelor superioare, ce parvin dintr-un trecut îndepărtat, conștientizat, recunoscut, proiectat, fără discontinuități, în eternitate. „Însoțitorul umbrei” „s-a unit cu ea dinspre moarte” și, cu o credință nestrămutată, își continuă, tot împreună cu ea, „zborul” spre Nirvana. Finalitatea nobilă face ca actul justițiar prezent să se înscrie în statornicul cod al onoarei, care domină poetica avatarurilor. Se pare că acerba luptă împotriva impurității se poartă pe tărâmul literaturii, dar, de această dată, nu în alianță cu rafinatul
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1452778962.html [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
codru, Viața, ca florile-n crâng , se duse ca Orbul, Ce să-nțelegem și cum? Duminică a împăcării, Trecutul pare doar fum, ostateci suntem întrebării. Operă-bufă trăim, plângem zadarnic, În ghilimele vorbim, Domnul nu-i paznic, Mările, drogul,poem, visul Nirvanei, bem fără să bem, iubim sfârcul Ioanei. Se făcea că mările au secat, Umblam în gigantice cratere, Mă priveai cu alți ochi, Eu mă scufundam în nisipul marin, Un picior, un braț, un obraz, jumătate eram afară, tu străluceai nemiloasă
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1422192852.html [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
de conținut. La noi însă, ca să iau doar doi poeți contemporani, după ce am citit Recviemul pentru tăceri și nimiciri (Ed. Tipomoldova, 2013) al lui Aurel Pantea (vezi volumul nostru Lecturi reflexive, Ed. Tipomoldova, Iași, 2015), am prilejul să citesc volumul Nirvana. Cea mai frumoasă poezie, un florilegiu din poezia lui Eugen Dorcescu (selecție, schiță biobibliografică și eseu hermeneutic de Mirela-Ioana Borchin, Ed. Eurostampa, Timișoara, 2015), volum care prin interpretările celei care l-a realizat conduce prin „arhitemă” tocmai la o astfel
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1444926418.html [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
posibil, tot spațiul și timpul în care se manifestă ființa, precum și toate soluțiile propuse de filosofii, de religii etc., la această interogație” (p. 573-574). În acest sens este scris de fapt și eseul hermeneutic Eugen Dorcescu sau vocația vectorială a Nirvanei (p. 459-594), îndelung chibzuit, cu acribie și cu har erudit caligrafiat. Mirela-Ioana Borchin antologhează selectiv și cu atenție poezia lui Dorcescu de la volumul lui de debut, Pax magna (1972), și până la Nirvana (2014), acesta din urmă prilejuit de trecerea în
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1444926418.html [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
Că isprăvindu-și truda pune punct/ La scriitură și biografie/ Că, deși viu, de-acuma e defunct...” (p. 458). Înaintea acestuia însă poeziile din Omul de cenușă, Omul din oglindă, Cuvântul, Dorul, Heiligenblut, Vulturul nopții, Postbiografie, Samsara, Sufletul liniștii ori Nirvana fac argumentația ideii-generic a eseului hermeneutic din final. Mirela-Ioana Borchin se dovedește a fi un cititor atent și avizat al poeziei în general și are capacitatea decodării liricii dorcesciene după regulile cele mai subtile ale hermeneuticii și criticii literare, iar
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1444926418.html [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
nu există eschatologie pentru că nu există Moartea, ci numai Viață cu numeroasele ei ipostaze ale trecerii: „Cel ce cu credință dobândește Cunoașterea, năzuind spre ea cu simțurile stăpânite; dobândind Cunoașterea, ajunge repede la pacea supremă” (Bhagavad-gita, IV-39). Ținta supremă fiind Nirvana, finalul Samsarei. În înțelepciunea tradițională brahmanică viața omului cunoștea patru vârste distincte, în firească contiguitate: vârsta uceniciei, etapa casnică, semiretragerea și renunțarea cu conținuturi subordonate unor scopuri fundamentale ce vizau succesiv artha (materialitatea), kama (plăcerile), dharma (datoria socială) și moksha
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1444926418.html [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
de ce Mirela-Ioana Borchin ordonează ideatic poezia într-o Samsara stratificată pe nouă trepte (Poetica treptelor): I - Visele apelor, II - Visul celtic, III - Dulcea moarte, IV - Adâncul, Nimicirea, Abaddon, V - Thanatos, VI - Absența, VII - Bătrânul, VIII - Prima treaptă a cerului, IX - Nirvana - impresie și expresie. Cu argumentele poeziei lui Eugen Dorcescu, Mirela-Ioana Borchin sintetizează treapta întâi într-o zonă misterioasă dintre conștient și subconștient, în lăuntricitate, acolo unde (p. 464) poetul își înțelege ființa și o definește la hotarul de nepătruns dintre
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1444926418.html [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
Borchin (p. 485). Așa cum a declarat, a iubit o singură femeie: Doamna lui. În vieți succesive. Această iubire configurează o treaptă a fericirii. Adevărata fericire nu se poate trăi în Samsara. O arhi-amintire este însă o stare de întrezărire a Nirvanei: „Era o zi senină, ca și azi/ (Tu, chintesență-a zilelor senine!)/ Se destrămau păduri de sumbri brazi/ În urmă, pe cețoasele coline.// Călătoream, de mult, către apus,/ Când drumul m-a adus într-o câmpie/ Greu adâncită-n umbra
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1444926418.html [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
și-amare./ Pe străzi, năluci, incinerate-n soare,/ Îmi glăsuiesc, arzând, la unison,/ Topite-n trista lor halucinare:// Adâncul. Nimicirea. Abaddon” (p. 503). Habitatul, orașul devin apăsătoare, amenințate în adânc de nimicire în aceeași mlaștină a Samsarei, frecventă referire alături de Nirvana. Cea de a V-a treaptă, Thanatos, se deschide tot cu un motto și se adresează vulturului negru al morții: „Cât de crunt m-ai făcut/ să-nțeleg!/ Cât de crud m-ai trezit!” (p. 509). O trezire dinspre perisabilul
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1444926418.html [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
neîmpăcat conflict, această tensiune fiind permanent observată, consemnată și deplânsă de supra-eu, de conștiință. De aici, dorința de a ieși din existență, un fel de thanatofilie, de aici nevoia de uitare, de stingere a tuturor confruntărilor, de aici tânjirea spre Nirvana, explică și Eugen Dorcescu (p. 543). Poezia vine să confirme și ea cu argumentele ei: „Bătrânului/ i s-a făcut atât de lehamite/ de ziua/ ploioasă, de/ înfățișarea orașului,/ de piața duhnitoare,/ de semenii murdari, săraci,/ zbârliți, disperați,/ i s-
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1444926418.html [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
poezie care, din păcate, nu s-a mai scris. Noam Chomsky nu a avut în vedere poezia. Eugen Dorcescu însă, da. Noam Chomsky a părăsit și lingvistica. Eugen Dorescu însă, nu. Notând și noi câteva impresii la apariția elegiilor din Nirvana (vol. Lecturi reflexive, TipoMoldova, Iasi, 2015, p.19), observam cu aceleași argumente și pe aceeași frecvență emoțională cu autorul cum „Poetul (Călătoream, de mult, către apus...; p. 20) este trezit crunt și se găsește un strop de duh și-un
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1444926418.html [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]