366 matches
-
Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Rîbnița, Slobozia și orașul Tiraspol, aflate pe malul stâng al râului Nistru și orașul Tighina, aflat pe malul drept al aceluiași râu. Conflictul politic a început în anul 1990, imediat după proclamarea independenței așa-zisei „Republicii Moldovenești Nistrene”, fază latentă a acestuia desfășurându-se până în prezent. În ultima parte a anilor 1980, peisajul politic al URSS era în plină schimbare datorită politicii de "perestroika" întreprinse de Mihail Gorbaciov, care permitea liberalizarea politică la nivel regional. Democratizarea incompletă a
Conflictul din Transnistria () [Corola-website/Science/299739_a_301068]
-
în zonele urbane. Protestele față de guvernul republican erau mai puternice aici. La recensământul din 1989, în Transnistria locuiau 40,0% moldoveni, 28,3% ucraineni, 25,4% ruși și 1,9% bulgari. Pe 2 septembrie 1990 a fost proclamată „Republica Moldovenească Nistreană”. La 25 august 1991 Sovietul suprem al RMN a adoptat declarația de independență a noii republici. Pe 27 august 1991 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Declarația de Independență a Republicii Moldova, al cărei teritoriu cuprindea și raioanele din stânga Nistrului. Parlamentul moldovenesc a
Conflictul din Transnistria () [Corola-website/Science/299739_a_301068]
-
4 luni de ostilități, cele mai grele lupte s-au dat pe pla-to-u-rile de la Coci-eri, Coșnița și la Tighina. La 21 iulie 1992 Republica Moldova și Federația Rusă au semnată o Convenție cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova. Aproximativ 11.200 din cei 79.000 de elevi transnistreni învață în limba romana folosind alfabetul chirilic. În vara anului 2004, autoritățile transnistrene au închis cu forța cele șase școli din stânga Nistrului în care se folosea limba română
Conflictul din Transnistria () [Corola-website/Science/299739_a_301068]
-
20 de ani. Publicat inițial în rusă, pe situl web al ministerului de Externe transnistrean, textul a fost intens promovat de Dmitri Kozak, o personalitate marcantă din echipa președintelui rus Vladimir Putin. Memorandumul Kozak a reprezentat o rupere de poziția nistreană care cerea statut egal pentru Transnistria și Moldova. În memorandum se propunea între altele crearea unui parlament bicameral format dintr-o cameră inferioară, aleasă prin reprezentare proporțională. Toate legile trebuiau însă consimțite de senat, a cărui repartizare era disproporționată în
Conflictul din Transnistria () [Corola-website/Science/299739_a_301068]
-
nejustificate și tortură. Alegerile legislative din 2005 nu au fost recunoscute de comunitatea internațională. Potrivit lui Claus Neukirch, șeful serviciului de presă al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, ""nu se poate vorbi de alegeri libere și corecte în regiunea nistreană, atâta timp cât în această regiune nu sunt create condiții adecvate pentru exprimarea opțiunii politice a alegătorilor"". Conducerea Republicii Moldova a acuzat de asemenea administrația RMN de incursiuni în satele din stânga Nistrului controlate de guvernul de la Chișinău, unde există relatări despre arestări nejustificate
Conflictul din Transnistria () [Corola-website/Science/299739_a_301068]
-
aceiași lună. În august etnicii găgăuzii au proclamat o republică separatistă în sud, în jurul orașului Comrat („Republica Găgăuză”, "Gagauz-Yeri" în limba găgăuză). În septembrie populația de pe malul estic a râului Nistru (în majoritate de etnie slavă), au proclamat "Republica Moldovenească Nistreană" (în limbajul colocvial „Republica Nistreană”) în Transnistria, având capitala la Tiraspol. Deși Sovietul Suprem a declarat imediat aceste proclamații nule, în ambele republici separatiste s-au desfășurat alegeri. Stepan Topal a fost ales președinte al Republicii Găgăuze în decembrie 1991
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
găgăuzii au proclamat o republică separatistă în sud, în jurul orașului Comrat („Republica Găgăuză”, "Gagauz-Yeri" în limba găgăuză). În septembrie populația de pe malul estic a râului Nistru (în majoritate de etnie slavă), au proclamat "Republica Moldovenească Nistreană" (în limbajul colocvial „Republica Nistreană”) în Transnistria, având capitala la Tiraspol. Deși Sovietul Suprem a declarat imediat aceste proclamații nule, în ambele republici separatiste s-au desfășurat alegeri. Stepan Topal a fost ales președinte al Republicii Găgăuze în decembrie 1991, iar Igor Smirnov a fost
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
la Tiraspol. Deși Sovietul Suprem a declarat imediat aceste proclamații nule, în ambele republici separatiste s-au desfășurat alegeri. Stepan Topal a fost ales președinte al Republicii Găgăuze în decembrie 1991, iar Igor Smirnov a fost ales președinte al Republicii Nistrene în aceeași lună. Aproximativ 50 000 de voluntari moldoveni înarmați au trecut în Transnistria, unde violența a fost restrânsă de intervenția Armatei a 14-a Rusă. Acest corp de armată își avea cartierul general la Chișinău sub comanda Înaltului Comandament
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
și-a declarat independența față de Uniunea Sovietică. În octombrie, Moldova a început să-și organizeze forțele armate. Uniunea Sovietică se destrăma rapid, iar Moldova nu se putea baza decât pe forțele sale, pentru a putea preveni escalarea violențelor din „Republica Nistreană” și în restul țării. Alegerile din decembrie ale lui Stepan Topal și ale lui Igor Smirnov ca președinți a republicilor separatiste și dizolvarea oficială a Uniunii Sovietice la sfârșitul anului, a condus la creșterea tensiunilor din Moldova. Flacăra violenței s-
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
declarat ca limbă oficială limba moldovenească. Într-o parte a Transnistriei, mai ales în orașul Tiraspol în care procentul populației moldovenești este mai scăzut, s-a dezvoltat o mișcare separatistă rusă, care la 2 septembrie 1990 a proclamat Republica Moldovenească Nistreană și, cu sprijinul trupelor rusești, a izbutit în urma confruntării armate din 1992 să preia controlul asupra celei mai mari părți a zonei transnistrene a Republicii Moldova, cât și a unei zone din Basarabia în jurul orașului Tighina. În războiul din 1992 au
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]
-
de comunitatea internațională. Transnistria din Republica Moldova este privită la nivel internațional și de guvernul Republicii Moldova ca o regiune autonomă a Moldovei (denumită „Unitățile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului” : UATSN), dar în fapt și-a declarat independența (sub numele de „Republica Moldovenească Nistreană”), cu capitala în Tiraspol. Acest lucru a provocat declanșarea conflictului din Transnistria. Regiunea are o populație majoritar slavă, vorbitoare de limbă rusă. Parlamentul de la Chișinău a adoptat pe 22 iulie 2005 "„Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic al
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]
-
de 555.347 locuitori (incluzând municipiul Tighina): Din punct de vedere administrativ, Transnistria este împărțită în 5 raioane: și un municipiu: De asemenea are 69 comune și 68 sate. Teritoriile Unității administrativ-teritoriale din stînga Nistrului "de jure" și „Republicii Moldovenești Nistrene” "de facto" nu corespund integral, deoarece șase comune la est de Nistru (Cocieri, Molovata Nouă, Corjova, Coșnița, Pîrîta și Doroțcaia) au preferat să fie controlate de guvernul legal de la Chișinău, în timp ce autoritățile separatiste de la Tiraspol controlează municipiul Tighina (Bender) (cu
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]
-
Datare: 1936-1939 Tabere: naționaliști vs republicani Rezultat: naționaliștii înving Pierderi: 850.000-900.000 morți Datare: 1991-1992 Tabere: separatiștii transnistreni(+ armata a 14-a rusă) vs autoritatea oficială Rezultat: semnarea unui acord prin care se recunoaște statutul autonom al autoproclamatei "Republici nistrene" Critici: deși oficial nu există o denumire contretă conflictului , lupta a fost dusă între separatiștii transnistreni împreună cu armata 14-a rusă împotriva la autoritatea oficială ,adică poliția cu voluntari.Ceea ce contravine la varianta dată de fosta guvernare comunistă despre un
Lista războaielor civile () [Corola-website/Science/297808_a_299137]
-
Mihail" din orașul Rîbnița fără a fi eliberat din postul de inspector și profesor la Seminarul Teologic din Chișinău. În anul 1992, arhimandritul Marchel Mihăescu i s-a adresat public lui Igor Smirnov cu formula de „Excelența Sa, Președintele Republicii Moldovenești Nistrene”, în telegramele și scrisorile lui către liderul transnistrean din timpul războiului din 1992, publicate în revista separatiștilor „Râbnițki Metallurg”. La data de 26 august 1992, arhiepiscopul Vladimir Cantarean al Chișinăului și întregii Moldove l-a numit pe arhimandritul Marchel Mihăescu
Marchel Mihăescu () [Corola-website/Science/308686_a_310015]
-
2009-2010, 2010-2014, 2014-2018) pe listele Partidului Comuniștilor. În noul parlament face parte din „Comisia agricultură și industrie alimentară”. Din 23 ianuarie 2015 este vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova. A studiat la Colegiul Național de Comerț din Chișinău. Este absolvent al Institutului Nistrean de Economie și Drept și al Academiei de Poliție din Republica Moldova. A făcut magistratura la Academia de Administrare Publică pe lângă Președintele Republicii Moldova. De profesie este economist, manager și magistru în drept. Înainte de intrare în politică a activat ca inginer marketing
Vladimir Vitiuc () [Corola-website/Science/306779_a_308108]
-
Editura Oradea 2002 • Teatru istoric, Editura Arca, 2004 • Turnul sinucigașilor, teatru, Editura Arca, 2003 • Dracula land. Dracula parc, proză, Editura Arca 2006 • A fi sau a nu fi antrenor, proză, Editura Arca 2006 • Singur printre actori, proză, Editura Arca, 2008 • Nistrenii, proză, Editura Arca, 2012 • Premii pentru scenarii TV: Noapte albă (1971), Cronica de la Plevna (1973), Satul blestemat ( 1979), Cișmeaua roșie ( 1982) • Premiul Uniunii Scriitorilor din România, volumul Hotărârea, teatru, 1983 „Un dramaturg remarcabil.”, acad. D.R. Popescu, revista Tribuna, Cluj, 1971
Mircea Bradu () [Corola-website/Science/307793_a_309122]
-
Valeri Anatolievici Lițkai, ortografiat și Valeri Litskai (în ) (n. 13 februarie 1949, orașul Tver, Rusia) este un om politic rus din Transnistria, care a îndeplinit funcția de ministru de externe al auto-proclamatei Republici Moldovenești Nistrene (1991-2008). s-a născut la data de 13 februarie 1949 în orașul Tver (Rusia), în familia unui muncitor de naționalitate rusă. În anul 1966, după absolvirea școlii secundare în orașul Tiraspol, a fost angajat ca muncitor. Apoi, între anii 1969-1971
Valeri Lițkai () [Corola-website/Science/307822_a_309151]
-
Evgheni Vasilievici Șevciuk sau Eugeniu Șevciuk (în , în ; n. 19 iunie 1968, Rîbnița) este un politician de etnie ucraineană din Transnistria, care din 2011 este președinte al auto-proclamatei Republici Moldovenești Nistrene. Din 2000 până în 2011 a fost deputat în Sovietul Suprem al RMN, iar din decembrie 2005 până în iulie 2009 fost președinte al Sovietului Suprem al RMN. Este unul dintre liderii Partidului „Reînnoirea” ("Obnovlenie"). s-a născut la data de 19
Evgheni Șevciuk () [Corola-website/Science/307837_a_309166]
-
Reînnoirii ("Obnovlenie") a obținut 31 de locuri din 43, în Sovietul Suprem. Ca urmare a acestei schimbări a raportului de forțe, la data de 28 decembrie 2005, Evgheni Shevciuk a fost ales în funcția de președinte al Parlamentului Republicii Moldovenești Nistrene. Profilul său biografic îl descrie ca un "tehnocrat social-democrat cu o orientare europeană și un om de credințe profund democratice". Ca reprezentant al opoziției parlamentare înainte de decembrie 2005, el a susținut o serie de reforme ale Codului electoral al Transnistriei
Evgheni Șevciuk () [Corola-website/Science/307837_a_309166]
-
de presă, susținută la Moscova, , a afirmat, citat de Rompres, următoarele: "Mai devreme sau mai târziu, Chișinăul va opta pentru unirea cu România. Terenul pentru acest fapt este deja pregătit. Și de aceea consider că în această situație Republica Moldovenească Nistreană are dreptul deplin de a-și hotărî singură soarta". El s-a pronunțat împotriva evacuării forțelor de menținere a păcii din Transnistria, solicitând totodată monitorizarea arsenalului militar al Republicii Moldova și a societăților din dreapta Nistrului, în baza exemplului inspecției propuse pentru
Evgheni Șevciuk () [Corola-website/Science/307837_a_309166]
-
din Rîbnița, Evgheni Șevciuk este văr de-al doilea cu Oleg Babenco, deputat în Parlamentul Republicii Moldova și rector al Universității Slavone din Chișinău. Pe 31 august 2015, în cadrul unei conferințe dedicată celei de-a 25-a aniversări de la formarea Republicii Nistrene, Evgheni Șevciuk a anunțat că se va căsători cu Nina Ștanski și a declarat că aceasta în scurt timp „își va încheia exercitarea mandatului de șef al departamentului de externe și va prelua atribuțiile de soție”. Pe 18 septembrie cei
Evgheni Șevciuk () [Corola-website/Science/307837_a_309166]
-
transnistrene din raionul Dubăsari se află sub controlul Chișinăului. Capitala republicii autoproclamate este Tiraspol. nu este subiect de drept internațional, fiind considerată parte componentă a Republicii Moldova. Numele Transnistria este folosit de multe ori pentru a face referire la Republica Moldovenească Nistreană. Etnografic și geografic acest lucru nu este corect; Transnistria, o regiune geografică aflată "de jure" sub controlul autorităților de la Chișinău, cuprinde și zone întinse populate majoritar de moldoveni, care nu doresc separatismul. Principala zonă populată majoritar de moldoveni (Dubăsari-Grigoriopol) separă
Republica Moldovenească Nistreană () [Corola-website/Science/302261_a_303590]
-
Socialistă Moldovenească Transnistreană"” (RSSMT), iar la 25 noiembrie 1990, a fost ales prin vot universal Sovietului Suprem al RSSMT. La 25 august 1991 sovietul suprem al RSSMT a adoptat declarația de independență a noii republici sub numele de „Republica Moldovenească Nistreană”. Pe 27 august 1991 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Declarația de Independență a Republicii Moldova, al cărei teritoriu cuprindea și raioanele din stânga Nistrului. Parlamentul moldovenesc a cerut guvernului URSS ""să înceapă negocierile cu guvernul moldovenesc cu privire la ocupația ilegală a Republicii Moldova și retragerea
Republica Moldovenească Nistreană () [Corola-website/Science/302261_a_303590]
-
piatră vor fi folosite, în combinație cu asfaltul, la reparația drumurilor din oraș.<br>319 militari români identificați, 14 neidentificați și 13 prizonieri sovietici erau înmormântați aici. Pe 3 martie 2006, Ucraina a impus un nou regim vamal pentru regiunea nistreană. Conform noului regulament, companiile transnistrene trebuie să fie înregistrate la Chișinău dacă vor să-și poată exporta produsele peste graniță. Transnistria și Rusia au calificat această acțiune drept o blocadă economică impusă Transnistriei. Moldova și Ucraina au respins acuzațiile de
Republica Moldovenească Nistreană () [Corola-website/Science/302261_a_303590]
-
să fie înregistrate la Chișinău dacă vor să-și poată exporta produsele peste graniță. Transnistria și Rusia au calificat această acțiune drept o blocadă economică impusă Transnistriei. Moldova și Ucraina au respins acuzațiile de blocadă, precizând că întreprinderile din regiunea nistreană vor putea să-și continue nestingherit activitatea după ce se vor înregistra la Chișinău, beneficiind de facilități fiscale, spre deosebire de întreprinderile din celelalte zone ale Moldovei. Dintre principalii mediatori ai conflictului din regiune, Statele Unite, Uniunea Europeană și OSCE s-au declarat pentru păstrarea
Republica Moldovenească Nistreană () [Corola-website/Science/302261_a_303590]