93 matches
-
cu muerile dache, dintru această mestecare, feliu nou de oameni se urzi, adecă nu romani adevărați, ci corcituri din bărbați romani și mueri dache" (Maior, 1990, p. 21). Această acuzație, care atentează la puritatea sângelui roman și, ipso facto, la nobilitatea genetică a poporului român, este respinsă de Maior ca total neîntemeiată. Fără nicio acoperire istorică, ea nu este decât o altă "vomitare cu condeiul asupra romînilor, strănepoților romanilor celor vechi" (Maior, 1990, p. 5) venite din ura scriitorilor străini. Nici
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ridicolă", echivalarea românilor cu romanii exprimă, pentru Kogălniceanu, simptomatica falimentului politic actual: "numai națiile bancrute vorbesc necontenit de strămoșii lor" (Kogălniceanu, 1946, p. 647) [1843]. În locul acestei atitudini contemplativo-istorice a cărei finalitate rezidă în confortul psihologic și resemnarea cu gândul nobilității originale, Kogălniceanu militează la afirmarea romanității prin acțiune în prezent. Cu discursul inaugurativ rostit de Kogălniceanu în 1843, principiul naționalității române, ideologia naționalistă și revendicarea unionistă devin explicite, acestea formând coloanele de susținere ale noii istoriografii romantice. Elaborând ideea enunțată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Originea. Piesa de rezistență a întregii armături istoriografice a Școlii Ardelene, mai puțin accentuată de către romantici, originea pur latină a românilor este axioma primară a literaturii didactice din prima generație de manuale școlare de istorie, care fundamentează întreaga demonstrație a nobilității și priorității istorice a poporului român în teritoriul dacic. Fără excepție, toate lucrările insistă la unison asupra romanității absolute a poporului român. Originea romană, cu întreaga suită de implicații simbolice pe care le include, este un fapt istoric plasat în afara
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
putea să urmeze din "Frecàrile Romaniloru cu Dacii" (Moldovan, 1866, pp. 8, 5). Măsurându-se cu "invingatorii lumii", "numele fiiloru ei se sterge dein cartea popóraloru" (Moldovan, 1866, p. 11). O altă continuitate a paradigmei Școlii Ardelene o reprezintă ideea nobilității socio-ocupaționale a coloniștilor cu care s-a realizat "plantarea Romaniloru în Daci'a": "Traianu, dupa-ce a sfermatu poporulu dacu si-a nemicitu imperatî'a lui, aduse nenumerata multîme de ómeni dein Rom'a sî din Italí'a sî-i asiedià in
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
odată cu epoca marilor migrații creștinismul formează un factor de civilizare, românii, prin creștinarea lor timpurie, dețin încă un avantaj civilizațional asupra vecinilor săi. Avantajul civilizațional al creștinismului se sedimentează peste originea romană pentru a conferi românilor o dublă sursă de nobilitate. Nu doar etnogeneza poporului român este intim legată de creștinism. Chiar și "statogeneza" principatului Țării Românești are la bază un motiv religios. Radu Negru a descălecat din Transilvania, întemeind statalitatea Țării Românești în 1290, datorită persecuțiilor religioase la care erau
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
luat măsura, ca din Italia să nu se mai trimeată colonii" (p. 16). Același lucru este menționat, invariabil, în toate volumele consultate: "Colonii nu erau din Italia, afară de prea puține cazuri" (Tafrali, 1935, p. 53). Desprinzând încă o foiță a nobilității poporului român, Floru menționează că "mulți coloniști veniau din țările vecine cu Dacia, din Iliria, din Panonia, din Tracia, apoi din țări mai îndepărtate ca Galia, Egipt, mai ales din Asia" (Floru, 1923, p. 17). Alte locații exotice sunt menționate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vieață politică fără întrerupere, dela întemeierea statului până astăzi (Giurescu, 1942, p. 4). În acest succint paragraf este concentrată chintesența identitară românească. Cele câteva rânduri degajă elementele structurale ale conștiinței naționale românești într-o serie de superlative istorice: vechimea, prioritatea, nobilitatea originară, creștinismul genetic, continuitatea politică singulară etc. În baza acestor caracteristici istorice, "sentimentul de mândrie națională și de absolută încredere în viitorul poporului și statului nostru e cu totul natural" (Giurescu, 1942, p. 4). Aceeași pedagogie a superlativului românesc este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ROSETTI, Radu (14.IX.1853, Iași - 12.II.1926, București), prozator și memorialist. Este fiul domniței Aglae, fiica cea mare a domnitorului Grigore Alexandru Ghica, și al lui Răducanu Ruset „cel tânăr”. Nobilității i se adaugă vocația culturală a familiei. Răducanu Ruset stăpânea o bună greacă veche clasică și urmase filosofia la München, Aglae, la rândul ei, era instruită, animată de idei liberale și de idealul Unirii. R. își petrece copilăria la moșia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
Ovidiu mai mult decât orice altă doamnă, inclusiv Livia, nu numai în scrisorile din exil, ci și în Fasti, VI, 801-810: ".............clari monimenta Philippi aspicis, unde trahit Marcia casta genus, Marcia, sacrifico deductum nomen ab Anco, in qua par facies nobilitate sua. par animo quoque forma suo respondet; in illa et genus et facies ingeniumque simul. nec, quod laudamus formam, tu turpe putaris: laudamus magnas hac quoque parte deas. nupta fuit quondam matertera Caesaris illi: o decus, o sacra femina digna
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nicio exagerare se poate afirma "obsesia originară" a cărturarilor ardeleni, această preocupare pentru demonstrarea latinității românilor consumându-le aproape întreaga energie intelectuală. Preluând subiectul pe filiera Ureche-Costin-Cantemir-Klein, membrii Școlii au exhaustat subiectul în confruntarea istoriografică dată cu istoricii imperiali în numele nobilității originare a românilor. Prin importantele lor opere istoriografice, cărturarii ardeleni au articulat și consolidat o proeminentă conștiință de sine a românilor, configurată în jurul axului central al latinității poporului român. Totuși, această identitate etnică atât de ferm conturată în conștiința colectivă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
121). Românitatea devine astfel produsul alchimiei istorice dintre romanitatea genetică și bizantinitatea spirituală. Elementul latinist rămâne totuși dominant, așa cum arată restructurarea cronologică a istoriei. Pe lângă reliefarea romanității, efectul simbolic al cronologiei romane este acela de a evidenția vechimea, continuitatea și nobilitatea originară a poporului român, caracteristici care pot fi contrastate în raport cu popoarele migratoare care au ajuns să încercuiască "insula de latinitate" românească. Sistemul triptic de periodizare dezvoltat de Laurian în jurul acestor evenimente cardinale stabilește balamalele romano-bizantine ale istoriei poporului român. Opțiunea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu muerile dache, dintru această mestecare, feliu nou de oameni se urzi, adecă nu romani adevărați, ci corcituri din bărbați romani și mueri dache" (Maior, 1990, p. 21). Această acuzație, care atentează la puritatea sângelui roman și, ipso facto, la nobilitatea genetică a poporului român, este respinsă de Maior ca total neîntemeiată. Fără nicio acoperire istorică, ea nu este decât o altă "vomitare cu condeiul asupra romînilor, strănepoților romanilor celor vechi" (Maior, 1990, p. 5) venite din ura scriitorilor străini. Nici
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ridicolă", echivalarea românilor cu romanii exprimă, pentru Kogălniceanu, simptomatica falimentului politic actual: "numai națiile bancrute vorbesc necontenit de strămoșii lor" (Kogălniceanu, 1946, p. 647) [1843]. În locul acestei atitudini contemplativo-istorice a cărei finalitate rezidă în confortul psihologic și resemnarea cu gândul nobilității originale, Kogălniceanu militează la afirmarea romanității prin acțiune în prezent. Cu discursul inaugurativ rostit de Kogălniceanu în 1843, principiul naționalității române, ideologia naționalistă și revendicarea unionistă devin explicite, acestea formând coloanele de susținere ale noii istoriografii romantice. Elaborând ideea enunțată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Originea. Piesa de rezistență a întregii armături istoriografice a Școlii Ardelene, mai puțin accentuată de către romantici, originea pur latină a românilor este axioma primară a literaturii didactice din prima generație de manuale școlare de istorie, care fundamentează întreaga demonstrație a nobilității și priorității istorice a poporului român în teritoriul dacic. Fără excepție, toate lucrările insistă la unison asupra romanității absolute a poporului român. Originea romană, cu întreaga suită de implicații simbolice pe care le include, este un fapt istoric plasat în afara
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
putea să urmeze din "Frecàrile Romaniloru cu Dacii" (Moldovan, 1866, pp. 8, 5). Măsurându-se cu "invingatorii lumii", "numele fiiloru ei se sterge dein cartea popóraloru" (Moldovan, 1866, p. 11). O altă continuitate a paradigmei Școlii Ardelene o reprezintă ideea nobilității socio-ocupaționale a coloniștilor cu care s-a realizat "plantarea Romaniloru în Daci'a": "Traianu, dupa-ce a sfermatu poporulu dacu si-a nemicitu imperatî'a lui, aduse nenumerata multîme de ómeni dein Rom'a sî din Italí'a sî-i asiedià in
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
odată cu epoca marilor migrații creștinismul formează un factor de civilizare, românii, prin creștinarea lor timpurie, dețin încă un avantaj civilizațional asupra vecinilor săi. Avantajul civilizațional al creștinismului se sedimentează peste originea romană pentru a conferi românilor o dublă sursă de nobilitate. Nu doar etnogeneza poporului român este intim legată de creștinism. Chiar și "statogeneza" principatului Țării Românești are la bază un motiv religios. Radu Negru a descălecat din Transilvania, întemeind statalitatea Țării Românești în 1290, datorită persecuțiilor religioase la care erau
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
luat măsura, ca din Italia să nu se mai trimeată colonii" (p. 16). Același lucru este menționat, invariabil, în toate volumele consultate: "Colonii nu erau din Italia, afară de prea puține cazuri" (Tafrali, 1935, p. 53). Desprinzând încă o foiță a nobilității poporului român, Floru menționează că "mulți coloniști veniau din țările vecine cu Dacia, din Iliria, din Panonia, din Tracia, apoi din țări mai îndepărtate ca Galia, Egipt, mai ales din Asia" (Floru, 1923, p. 17). Alte locații exotice sunt menționate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vieață politică fără întrerupere, dela întemeierea statului până astăzi (Giurescu, 1942, p. 4). În acest succint paragraf este concentrată chintesența identitară românească. Cele câteva rânduri degajă elementele structurale ale conștiinței naționale românești într-o serie de superlative istorice: vechimea, prioritatea, nobilitatea originară, creștinismul genetic, continuitatea politică singulară etc. În baza acestor caracteristici istorice, "sentimentul de mândrie națională și de absolută încredere în viitorul poporului și statului nostru e cu totul natural" (Giurescu, 1942, p. 4). Aceeași pedagogie a superlativului românesc este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]