223 matches
-
senzuală, a elegantei luntrii; mîna vînjoasă și bronzată mîngîie cu o cîrpă, cencio, plinurile și golurile unicei sale amante, întru neîntrerupta ei strălucire.) Culorile gondolei: negrul, aurul, roșul. Negrul ciumei care a decimat cîndva cetatea. Aurul majestuos al bogăției și nobleței. Roșul fastului cavaleresc. E o eleganță care logodește spaimele morții cu triumfurile vieții. Serenissima cetate, văzută, întîi, din trenul ce străbate apa leneșă a lagunei, spre a intra în gară, îți retează brusc preconceputa grandoare, instalîndu-te într-un fel de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
congenerii săi renascentiști. 2. El Greco, pentru incredibila (în acea vreme) pensulație alegră, prefigurînd gestica... modernă; dar Velasquez, cu perfecțiunea compoziției? 3. Hals, din același motiv, al spontaneității fără cusur, determinînd captarea miraculoasă a solarității; dar din alt motiv, cel al nobleței cromatice și al confortului civilizat Vermeer?; dar cumintele Chardin? 4. Turner, impresionistul avant la lettre, magicianul aburului învăluitor al mării, al uscatului; dar sarcasticul Daumier?; dar impecabilul Manet?; dar primul insurgent Monet, titularul curentului? 5. Cézanne, rigurosul tandru; dar "diletantul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sunt întrețesute cu subtilitate în partitura într-un tot, în timp ce recitativele extinse - este pentru prima dată când Verdi compune pe un text în proza - înaltă și intensifica schimbările dramatice. Boccanegra, copleșit de sentimentul de vinovăție, atinge statutul eroic prin menținerea nobleței și compasiunii care caracterizează postura lui de Doge. Boccanegra nu are nevoie de nici un fel de piesă spectaculoasă pentru a domina muzical acțiunea. Revizuirea operei, care a intervenit un sfert de veac mai tarziu, s-a produs după ce Verdi compusese
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
deține inegalabila știință de a-și „compune” o figură. Dacă tot răul din lume are ca sursă pornirea naturală, dacă virtutea este eminamente artificială, rezultă, fără doar și poate - demonstrează Baudelaire În Elogiul machiajului-, că podoaba e „unul dintre semnele nobleței de Început a sufletului omenesc”1, iar moda, În general, „un simptom al gustului pentru ideal”. Chiar dacă toate exemplele care urmează sunt decupate din arsenalul cosmeticii feminine, chiar dacă nu se pomenește nici un singur nume de bărbat care s-ar machia
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Jan Sobieski. Poate fi citită astăzi în traducerea liberă, integrală, a lui P.P. Panaitescu. „Muza sarmată” e invocată retoric, spre a scuza imperfecțiunea formei în tratarea unui subiect înalt. Intenția era aceea de a-l convinge pe regele polon asupra nobleței de origine a românilor. Sub influență clasică, poema începe: „Cânt țara-mi înlăcrimată și pe bieții locuitori” care au îndurat „scene de tiranie neroniană, prădăciuni, cruzimi de nepovestit”. Pe aceeași idee a antinomiei între bogăția de rai și nefericirea țării
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
căror minte este mare! Tot ce-i străin e-al lor - e gladiator. Și num-acel popor plin de trufie, Leneș și orb și-nchipuit și rece, Acea adunătură de tâlhari Desprețuiesc o lume s-o domină. Ce le [e] lor nobleță și mărire, Ce l-i lor înțelepciune, suflet? La ei chiar însăș ele sânt prostii Și piedici sânt în drumul de mărire. De le găsesc în inamic [î]l scuipă. Acei ce domnesc lumea... sclavi ei înșii {EminescuOpVIII 40} A
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
motive personale (Antiteza lui Cat[ilina], care o face din ambiție personală și afirmă cu deosebire individualitatea sa. 3 2286 MORNY Cunoaște legile istor iei. A pătruns în teoria* dinamică* ce o urmează. Cinic, ambițios. Pozitiv. Un fond mare de nobleță personală - antiteza lui Babeuf. Amanta: Dezgustat de lupte politice, el își imaginează o viață fericită în amor. Cercarea. [MORNY] Vrei tu să mori cu mine? [AMANTA] Da. [MORNY] Înveninează-te - și, de-ți va părea rău în ultimul moment, își
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
el chiar pe mine. ARIOBARSANES Adevăr? PSAMIS Adevărat... da! ARIOBARSANES Prea te lauzi... n-ai rușine? PSAMIS (strigînd) Dar o jur! ARIOBARSANES Atuncea nu ești lăudăros ci-nșelător, Și voiam, față cu Lais, printr-un fapt doveditor Să descopăr și nobleța sufletului tău... PSAMIS Faci glume Nici ocara cea mai mare nu atinge al meu nume. ARIOBARSANES Sclavul te-a costat pe tine numai doi talenți. Răspunde. PSAMIS Cum ajungi să știi aceasta și de unde până unde? ARIOBARSANES Din izvorul cel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
corabie în Asia și să înceapă din nou cuceririle sale de mai nainte. Dar pe drum, într-un sat, nu departe de orașul împărătesc, îl văzu o grămadă de țărani, căreia i se trădase prin frumusețea calului, strălucirea îmbrăcămintei și nobleța formelor sale trupești; iar acești țărani, care-i coceau de mult răzbunare din cauza asupririlor guvernatorilor săi de provincie, se aruncară cu furie asupră-i, îl străpunseră cu săgeți și-i tăiară capul pe care-l duseră ca plocon binevenit învingătorului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ne-ngrijită la momentul creațiunei și la inspirațiunile intuițiunei poetice. Fiecare din aceste două direcțiuni își are așadar greutățile sale. Cea însemnată de noi ca cea întîi va cădea mult mai lesne în pericolul de-a esceda chiar și măsura nobleței și-a frumuseței, fiindcă se lasă apucată și dusă de poezia momentului. Numai mijloace gigantice, mai nesecabile, și un simț de frumusețe înrădăcinat adânc ar putea să învingă aicea orce pericol. Poate că Fleck a fost singurul care a putut
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de apucături stângace. Cu o observare (fină) detaliată va vedea orcine cumcă așa este și va găsi confirmate de adevăr real cele susținute de noi. Greșala slăbirei diftongului face un efect nu comic, pentru că deșteaptă intuițiunea ordinarităței în care rătăcește nobleța, greșala a doua însă, lărgirea vocalului în diftong, face efect comic, pentru că prezintă o opintire de putere cu totului nenorocită. Daca vocala e după natura ei sunetul plin și ne-mpiedecat, consonantul din contra e un sunet împiedecat (cu piedecă). Vocala
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
suntem îndreptățiți de-a vedea în Theramene toate semnele caracteristice a unei mișcări adânci și adevărat bărbătești, totuși el va trebui să eviteze cu stricteță orce espresiune care-ar atinge sentimentalitatea or plîngeroșia (văicărarea). Un moment nu trebuie să uităm nobleța de caracter a lui Theramene și deosebita lui relațiune față cu Hyppolit. Pentru că nici el nu-i un mesager or un raportător comun, ci el, ca crescătorul iubitului său Hyppolit, ia parte cu sufletul lui întreg la soarta lui cea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
simte familiarizat c-un asemenea costum. În mantua grecă și în togă, fantazia lui trebuie să-l transporte astfel la Atena și Roma încît el să nu mai simtă pe sine acest înveliș al său ca ceva străin. Măsura și nobleța în mișcare, aruncătura liberă deși totdeuna pitorescă a hainei trebuie să se combine amândouă la reprezentarea unei figuri antice. Deși e ne-ncunjurat de trebuință o esercitare varie în purtarea și punerea hainei, precum și o privire atentă a anticelor, totuși și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să oglindeze adevărul patosului lor. Din tonul fundamental al marchizului de Posa trebuie să răsară energia unui suflet ideal; lui nu-i trebuie pe-atâta tonul grăunțos (kornig) și plin al naturelor eroice, ci un accent (petrecut) pătruns oarecum de nobleța sufletului. Tot de categoria asta se țin: Fernando în Principele statornic și Hamlet, deși fiecare din ei mărginit firește prin diferința lor individuală și prin împregiurări. Ei toți sânt plini de întreaga nobleță a spiritului, care îl ridică pe om
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ci un accent (petrecut) pătruns oarecum de nobleța sufletului. Tot de categoria asta se țin: Fernando în Principele statornic și Hamlet, deși fiecare din ei mărginit firește prin diferința lor individuală și prin împregiurări. Ei toți sânt plini de întreaga nobleță a spiritului, care îl ridică pe om, în toate pozițiunile din viață, asupra ordinarității. Și Hamlet, cel înfrînt în sine, {EminescuOpXIV 352} ni arată întotdeuna acea speție de spirit pe care ne-o putem închipui orșicînd dusă de aripele celui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din societatea romană. Din societatea românilor "Romînului" de cari era încunjurat d. Chițu la banchet da; dar nu din societatea românilor adevărați și în sensul propriu al cuvântului. Aci, în orice mocan din Săcele ori din Rucăr e mai multă nobleță de rasă omenească, mai multă capacitate de adevăr, mai multă curăție de moravuri private și publice decât în întreagă pătura superpusă de plebe străină și semistrăină care stăpânește azi România. D. C. A. Rosetti va fi făcând parte din societatea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
celor din jur o recunoaștere obiectivă a valorii lor, pentru a se bucura de ele. * „Sufletele josnice nu nădăjduiesc decît În noblețea celorlalte.” (J. Renard) Însă astfel de suflete nu-și dau seama că josnicia lor crește pe măsura exploatării nobleței celorlalți. * „Cele două maxime ale oricărui om de curte sînt: să-și păstreze Întotdeauna ținuta și să nu-și țină niciodată cuvîntul.” (J. Swift) Credem că această reflecțiune este pe măsura realității celor mai mulți dintre politicienii români actuali!... * „Cred că firul
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pierdute se pot recupera (1987), unde se observă o trecere spre formulele moderne, spre cultivarea scriiturii tincturate ironic. SCRIERI: Bărbații la mijlocul verii, pref. Vladimir Beșleagă, Chișinău, 1982; Iubirile pierdute se pot recupera, Chișinău, 1987. Repere bibliografice: Nicolae Bătrânu, Elogiu vredniciei, nobleței..., LA, 1983, 28 iulie; Ion Ciocanu, Dreptul la critică, Chișinău, 1990, 217-218. Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 219. I.C.
MIHAIL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288122_a_289451]
-
Alexandru Zub este o figură distinctă în comunitatea intelectuală de azi. Nu-i cunosc bine biografia, dar felul lui de a fi mă face să bănuiesc, ca și în cazul lui Ștefan Aug. Doinaș, că s-a ridicat din rândurile nobleței rurale de altădată. Adică din adevărata aristocrație românească. EUGEN SIMION SCRIERI: Mihail Kogălniceanu. 1817-1891. Biobibliografie, București, 1971; A. D. Xenopol. 1847-1920. Biobibliografie, București, 1973; Vasile Pârvan. Efigia cărturarului, Iași, 1974; ed. 2, Iași, 2001; Mihail Kogălniceanu istoric, Iași, 1974; Vasile Pârvan
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
tinerețe până la moarte, S. nota: „Primele mele defecte la o lucrare neretușată, proaspătă, sunt de obicei: vulgaritatea stringentă, prozaismul vulgar ori facilitatea frivolă, în care eul intim își dă pe față ce are mai rău. După reflexie, retușarea aduce o nobleță a atitudinii și a expresiei”. Cum toate poemele antume sunt rezultatul unei prelucrări intelectuale, reflexive, a primelor impulsuri, morbidețea lor se comunică în forme perfect prelucrate muzical și într-o imagistică bine controlată, adesea obscură. O mare reprimare a sentimentului
STOLNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
și splendorile Italiei moderne sunt beatificate poetic în compoziții clasice: sonetul Cătră Tibru sau oda La Italia. Adorația peisajului sudic se răsfrânge în contemplarea măreției romane, a vestigiilor arheologice, transcrise într-o succesiune toponimică sonoră: Columna lui Traian - memento al nobleței originilor, Capitoliul ș.a. Lirica ocazională - ode, imnuri, unele sonete și meditații - înregistrează evenimentul istoric și cultural, reușitele constructive și civilizatorii. Îndemnul programatic și militant din Prolog. La Patrie (1836) propovăduiește funcția melioristă a artei și a cunoașterii în transformarea obștii
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Putea foarte bine să fie, mai ales la o manifestație publică, ținînd o prelegere despre Cosmopolis, un bătrân plicticos. Cel mai rău, din punctul de vedere al tinerilor În sine, era că se purtau fără demnitate. Nu aveau perspectivă asupra nobleței de a fi intelectuali și judecători ai ordinii sociale. Ce păcat! se gândi bătrânul Sammler. O ființă umană, care se prețuiește pe sine cu motive Întemeiate, are și readuce ordinea, autoritatea. Când părțile interne sunt În ordine. Ele trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu generozitatea unui prinț indian? Zugrăvit alb, iar la ferestrele de sus cu un brâu de cărămidă aparentă, vopsită în albastru ca cerul ― culoarea noastră, a lăzăriștilor, culoarea dragă a șepcilor noastre, culoare de care eram mândri, blazonul nostru de nobleță școlară, lăudat cu ifose de mușchetar; la fiecare prilej, culoare care a stârnit multe discuții între noi și elevii altor licee, pe care îi ironizam în primul rând pentru culoarea liceului lor: cei de la Sfântul Sava, albastru ca sineala de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de pământ de către doamna Calliope și până acum, când rămăsese un biet burghez nomad, care aducea cu el abia pânza unui cort, pe care să-1 întindă în marginea orașului. Un gentilom ruinat, încovoiat de greutatea răspunderii de a fi compromis nobleță unei generații: Cine mai e acum Doru Hallipa?" Mini simți problemele astea mari iscate acolo - a materialităței, a iubirei de pământ - ca pe niște blocuri grele, așezate de o parte și de alta a fotoliului ei. Apropierea lor o nemulțumea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-și ușor genunchii. Nu mă pot abține să nu-i admir frumusețea. Dacă aș fi bărbat, aș dori-o fără încetare. Îmbrăcată într-o robă din satin de culoarea caisei, e la fel de grațioasă precum o zeiță coborâtă dintre nori: Simțul nobleței pare a-i fi înnăscut. Păru-i negru, lucios ca lacul, e pieptănat pe spate în formă de gâscă. Foarte aproape de fruntea i se leagănă un șirag de perle prins de acul de păr. În prezența ei, îmi pierd încrederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]