161 matches
-
hepatitice B , în multe cazuri nu s- a stabilit o relație de cauzalitate cu vaccinul . 22 Tulburări hematologice și limfatice Foarte rare ( < 1/ 10000 ) Trombocitopenie , limfadenopatie Tulburări ale sistemului imunitar Foarte rare ( < 1/ 10000 ) Boala serului , anafilaxie , poliarterită nodoasă Tulburări ale sistemului nervos Foarte rare ( < 1/ 10000 ) Parestezii , paralizie ( paralizia Bell ) , neuropatie periferică ( poliradiculonevrită , paralizie facială ) , nevrită ( inclusiv sindrom Guillain Barré , nevrită optică , mielită inclusiv mielită transversă ) , encefalită , boală demielinizantă a sistemului nervos central , agravarea sclerozei multiple , scleroză
Ro_428 () [Corola-website/Science/291187_a_292516]
-
vaccinuri hepatitice B , în multe cazuri nu s- a stabilit o relație de cauzalitate cu vaccinul . Tulburări hematologice și limfatice Foarte rare ( < 1/ 10000 ) Trombocitopenie , limfadenopatie Tulburări ale sistemului imunitar Foarte rare ( < 1/ 10000 ) Boala serului , anafilaxie , poliarterită nodoasă Tulburări ale sistemului nervos Foarte rare ( < 1/ 10000 ) Parestezii , paralizie ( paralizia Bell ) , neuropatie periferică ( poliradiculonevrită , paralizie facială ) , nevrită ( inclusiv sindrom Guillain Barré , nevrită optică , mielită inclusiv mielită transversă ) , encefalită , boală demielinizantă a sistemului nervos central , agravarea sclerozei multiple , scleroză
Ro_428 () [Corola-website/Science/291187_a_292516]
-
4. 9 Supradozaj Nu se cunoaște antidotul pentru supradozajul cu VIRAMUNE . S- au raportat cazuri de supradozaj cu VIRAMUNE la doze cuprinse între 800 - 6000 mg pe zi , pentru o perioadă de până la 15 zile . Pacienții au prezentat edem , eritem nodos , oboseală , febră , cefalee , insomnie , greață , infiltrate pulmonare , erupții cutanate , vertij , vărsături , creșterea valorilor transaminazelor și scăderea greutății . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Mecanism de Acțiune Nevirapina este un INNRT al HIV- 1 . Nevirapina se leagă direct de revers transcriptază și
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
4. 9 Supradozaj Nu se cunoaște antidotul pentru supradozajul cu VIRAMUNE . S- au raportat cazuri de supradozaj cu VIRAMUNE la doze cuprinse între 800 - 6000 mg pe zi , pentru o perioadă de până la 15 zile . Pacienții au prezentat edem , eritem nodos , oboseală , febră , cefalee , insomnie , greață , infiltrate pulmonare , erupții cutanate , vertij , vărsături , creșterea valorilor transaminazelor și scăderea greutății . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Mecanism de Acțiune Nevirapina este un INNRT al HIV- 1 . Nevirapina se leagă direct de revers transcriptază și blochează
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
sânge dacă inflamația este severă), febră și pierdere în greutate. Alte complicații pot apărea în afara tractului gastrointestinal și includ: anemie, iritații ale pielii, artrită, inflamarea ochilor și oboseală. Iritațiile pielii pot apărea din cauza unor infecții, precum pyoderma gangrenosum sau eritemul nodos. Ocluzia intestinală apare des, iar aceia care suferă de această boală prezintă un risc mai mare de dezvoltare a cancerului intestinal. afectează 3,2 din 1000 de oameni din Europa și America de Nord. Este mai puțin comună în Asia și Africa
Boala Crohn () [Corola-website/Science/326837_a_328166]
-
este considerată, de asemenea, reacție normală postvaccinală. Au fost descrise diferite complicații cutanate nespecifice după vaccinarea BCG. Acestea pot apărea la locul vaccinării: eritem, ulcerare, formare de vezicule, cicatrice hipertrofice, cheloid, granuloame, leziuni eczematoase sau pot fi erupții generalizate: eritem nodos, herpes zoster, erupții acneiforme, urticarie, eritem polimorf, toxidermie etc.. Complicațiile specifice ale vaccinării BCG (BCG-ite) includ: limfadenita supurativă, abcese localizate și, foarte rar, BCG-ita diseminată, care este cea mai serioasă reacție adversă la vaccinarea BCG. Complicațiile cutanate specifice au caracteristicile
Revista Medicală Română by Adriana Dănilă () [Corola-journal/Journalistic/92299_a_92794]
-
senzație imperioasă de micțiune , nicturie , polakiurie . Frecvență necunoscută : insuficiență renală , hematurie , incontinență urinară . 9 Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat : Frecvente : transpirații nocturne , eczemă , urticarie , eritem , hiperhidroză , xerodermie . Mai puțin frecvente : erupție cutanată exfoliativă , echimoze , tumefiere facială . Frecvență necunoscută : eritem nodos , ulcerații cutanate , peteșii , fotosensibilitate . Tulburări musculo- scheletice și ale țesutului conjunctiv : Frecvente : durere musculo- scheletică toracică , durere musculo- scheletică . Mai puțin frecvente : diminuarea forței musculare . Frecvență necunoscută : artrită , tumefiere articulară . Tulburări endocrine : Mai puțin frecvente : hipertiroidie . Frecvență necunoscută : hipotiroidie , tiroidită
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
simptomele specifice în funcție de organul afectat. Cu toate ca evoluția sarcoidozei acute este severă, prognosticul rămâne unul favorabil. O formă specială a sarcoidozei acute o constituie sindromul Löfgren. Manifestările clinice tipice în acest sindrom, pe lângă febra care începe să crească brusc, sunt: eritemul nodos, artrita și adenopatiile. Adenopatia de la nivelul hilului pulmonar poate fi evidențiată doar cu ajutorul unui examen radiografic al cutiei toracice sau prin computer tomografie. Sarcoidoza cronică Sarcoidoza cronică debutează fie asimptomatic, fie treptat, cu fatigabilitate și scăderea capacității de efort. Simptomele
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
viață. Corticosteroizii inhalatorii au fost utilizați la pacienții cu sarcoidoză pentru ameliorarea simptomelor, fără a se dovedi că acest tratament întârzie progresul simptomelor. Corticosteroizii topici de uz oftalmic sunt utilizate în reducerea manifestărilor oculare ale sarcoidozei. Dacă simptomele de eritem nodos și artrită sunt prezente și în stadiul II de sarcoidoză, se pot folosi antiinflamatorii nesteroidiene de tipul Indometacinului (indocin) în doză de 25 mg de 3 ori pe zi. Numeroase studii au arătat că prin tratarea tuturor pacienților aflați în
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
II sau III folosind corticoterapia se poate întârzia instalarea stadiului fibrotic dar și faptul că acesta odată constituit este dificil de tratat farmacologic. Protocol terapeutic stadial Stadiul I: nu are indicații de tratament decât dacă este necesară ameliorarea simptomelor eritemului nodos și artritei. Se utilizează indometacin, 25 mgX 3/zi sau prednison 20mg/zi ( regim alternativ). Stadiile II, III: tratamentul este inițiat cu prednison 40-60 mg/zi ( 0,5 - 1,0 mg/kg/zi). Dacă se constată un răspuns favorabil, doza
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
ele însele cauze ale insuficienței renale cronice, putând persista/reapărea la pacientul dializat. Vasculita coronariană din granulomatoza Wegener, sindromul Churg-Strauss, purpura Henoch-Schoenlein și lupusul eritematos sistemic survine rar, dar este bine caracterizată. Anevrismele arterelor coronare au fost evidențiate în poliarterita nodoasă clasică, în boala Kawasaki la copii, sindromul Churg-Strauss, displazia fibromusculară și boala polichistică renală forma autosomal dominantă [Goldsmith și Covic, 2001]. Afectarea vaselor mici. Rezerva funcțională a miocardului uremic Incidența modificărilor patologice la nivelul vaselor mici/arteriolare ale miocardului pacienților
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
subnormal la supranormal. ARP crescută s-ar explica fie prin ischemia aparatului juxtaglomerular, fie prin existența leziunilor renale, care interferează mecanismul de feedback inhibitor. Astfel, ARP este net crescută la pacienții cu nefropatii vasculare (stenoză de arteră renală, nefroangioscleroză, poliarterită nodoasă) și glomerulare și scăzută la cei cu nefropatii interstițiale. în ciuda numeroaselor argumente în favoarea sa, rolul SRA în patogeneza HTA din IRC rămâne controversat. Unii autori au găsit corelații directe semnificative între ARP și nivelul TA [Wilkinson et al., 1970; Weidmann
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
6. Depozite de calciu 7. Depozite de colesterol. Chirurgia cardiacă este probabil cea mai importantă cauză a pericarditelor. ETIOLOGIA PERICARDITELOR 1. Infecțioase; - virale; - bacteriene; - fungice; - parazitare. 2. În cadrul bolilor sistemice autoimune; - lupusul eritematos sistemic; - poliartrita reumatoidă; - spondilita anchilopoetică; - dermatomiozită; - periarterita nodoasă. 3. Tip 2 (proces autoimun); - reumatismul articular acut; - sindromul postpericardectomie; - post infarct miocardic acut. 4. Pericarditele în bolile organelor vecine; - miocardite; - anevrism de aortă; - infarctul pulmonar; - pneumonia; - bolile esofagului. 5. Pericarditele din tulburările metabolice; - insuficiența renală (uremia); - mixedemul; - boala Addison
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
conține mai mult fibre simpatice postganglionare. În afara fibrelor eferente, în constituția plexului cardiac intră numeroase filete nervoase aferente. Acestea aparțin fie celulelor senzitive din ganglionii spinali ai primelor cinci rădăcini posterioare ale măduvei dorsale D1-D5, fie acelora din ganglionul plexiform (nodos) al vagilor. În primul caz, fibrele aferente ajung la nivelul coarnelor posterioare ale măduvei pe traiectul nervilor cardiaci simpatici, traversând ganglionii laterovertebrali corespunzători (cervical mijlociu, inferior și toracali D1-D5), iar în cel de al doilea caz, se termină în nucleul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cunoscute sub numele de teorie unicistă și pluralistă. Teoria unicistă, emisă de Koelliker și acceptată de majoritatea autorilor, susține că fibrele vegetative aferente aparțin celulei senzitive în T din ganglionii spinali și formațiunile ganglionare ale unor nervi cranieni (jugular, geniculat, nodos etc.). În cazul celulelor cu sediul ganglionar spinal, terminațiile dendritice străbat fără întrerupere sinaptică plexurile și ganglionii simpatici laterovertebrali, pentru a ajunge la rădăcinile posterioare și ganglionii spinali corespunzători pe calea ramurilor comunicante albe. Prelungirea axonală a acestui mic neuron
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
endocardoaortici sunt, de asemenea, formate din terminații dendritice ale celulelor senzitive situate în ganglionii de pe traiectul acestora și prelungiri axonale spre nucleii de origine centrală, în cazul aferentelor vagale, de exemplu, celula senzitivă își are sediul în ganglionul jugular sau nodos, iar prelungirea axonală se termină în nucleul dorsal al vagului. Teoria pluralistă, susținută de Dogiel, pretinde însă că în afara neuronului senzitiv spinal, calea aferentă viscerală ar folosi un al doilea neuron în ganglionii simpatici laterovertebrali. Aferentele vegetative ar ajunge într-
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu restul sistemului nervos autonom și intrinseci ale căror prelungiri nu părăsesc pereții intestinali. Neuroni aferenți extrinseci pot fi extra-parietointestinali și intra-parietointestinali. Din punct de vedere anatomic, neuronii extra-parietointestinali aparțin fie SNP parasimpatic și sunt situați în ganglionii jugular și nodos de pe traiectul nervului vag, fie SNP simpatic și au corpurile neuronale în ganglionii spinali toraco-lombo-sacrați. Neuronii extrinseci intra-parietointestinali sunt numiți și intestinofugali (IFAN), au corpurile neuronale atât în plexul mienteric, cât și în cel submucos, și reprezintă singura structură neuroenterică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în cazul reflexelor somatice și în afara măduvei, în ganglionii simpatici, în cazul reflexelor vegetative. La rândul său, arcul reflex parasimpatic prezintă de asemenea unele particularități, deși este format tot din trei neuroni. Filetele senzitive ale vagului, de exemplu, aparțin ganglionului nodos (echivalentul ganglionului spinal), ca principală punte de legătură aferentă între teritoriul receptor și centrii bulbari din jurul nucleului dorsal al vagului. De aici, emană fibrele eferente ale primului neuron parasimpatic spre inimă, plămân și tractusul digestiv. Ajunse la nivelul acestor organe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
viscere la stațiile organo-vegetative centrale. Căile sensibilității inconștiente viscerale nu pot fi diferențiate anatomic de acelea ale sensibilității somatice. Fibrele vegetative aferente aparțin fie celulei senzitive în „T” din ganglionii spinali, fie formațiunilor ganglionare ale unor nervi cranieni (ganglionii: jugular, nodos, geniculat etc.). În primul caz, terminațiile dendritice străbat fără întrerupere sinaptică plexurile și ganglionii simpatici latero-vertebrali, pentru a ajunge la rădăcinile posterioare, și ganglionii spinali corespunzători pe calea ramurilor comunicante albe. Prelungirea axonală a acestui prim neuron senzitiv intră prin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
senzitive (dendritice) plecate de la nivelul viscerelor merg pe traiectul nervilor simpatici și parasimpatici până la ganglionii spinali, unde are sediul corpul celular al protoneuronului căii aferente interoceptive. În cazul aferentelor vagale, corpul celular al primului neuron senzitiv se găsește în ganglionul nodos. Axonii protoneuronilor respectivi pătrund împreună cu rădăcinile dorsale ale nervilor spinali în coarnele posterioare ale măduvei, pentru a se articula atât cu deutoneuronul căii aferente interoceptive, cât și cu cel de-al doilea neuron al căii senzitive exteroceptive. Calea aferentă vegetativă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Landouzzi" (febra care evoluează lent, insidios și se menține în platou, la 38-39 C, iar apoi scade treptat); * dureri articulare difuze similare celor întîlnite în afecțiunile reumatice; * leziuni oculare: flictene pe conjunctiva globului ocular, lăcrimare și fotofobie; * aspect de eritem nodos: mici noduli situați în zonele în care tesutul cutanat se găsește exact deasupra suprafețelor osoase (fața anterioară a gambei: tibia, fața posterioară a antebrațului: cubitusul). Elementele apar succesiv, pe parcursul a 2-4 săptămîni, deci vor avea vîrste evolutive diferite, au diverse
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
evoluție malignă A) Tuberculoza primară cavitară Pe un fond general de afectare a statusului clinic al copilului, tabloul clinic este mai evident decît în formele obișnuite. Fără a lipsi febra, ascultația pulmonară sugestivă pentru un sindrom cavitar sau chiar eritemul nodos, se remarcă apariția adenopatiei mediastinale. Evacuarea caseumului format la nivelul șancrului de inoculare inițial al agentului microbian în plămîn duce la apariția unei caverne cu o astfel de localizare. Aceste caverne au pereți subțiri și sînt înconjurate de elemente nodulare
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
unele virusuri sau germeni gram negativi; histoplasmoza; patologia infecțioasă asociată cu infecția HIV. 3. BOLI IMUNE: alveolitele alergice extrinseci (cauzate de contactul cu alergene de origine animală sau vegetală); unele colagenoze (poliartrita reumatoidă, sclerodermia sau lupusul eritematos); unele vasculite (periarterita nodoasă); granulomatoza Wegener; sarcoidoza. 4. BOLI TUMORALE: metastazele miliare; boala Hodgkin în stadiile III-IV; carcinomul de tip bronhiolo-alveolar. 5. BOLI RARE: histiocitoza X; fibroze difuze pulmonare idiopatice sau secundare; microlitiaza alveolară; hemosideroza pulmonară. 6. BOLI PROFESIONALE: pneumoconioze (silicoza, antracoza etc.) Iată
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
logistic. 3.7.8. Angiografia renală selectivă (ARS) ARS reprezintă „standardul de aur” în diagnosticul stenozei de arteră renală, fiind utilă și în tromboza de venă renală, infarctul renal, masele renale vascularizate, fistulele arterio-venoase și vasculita vaselor relativ mari (panarterita nodoasă); are însă dezavantajul costului ridicat, invazivității și necesității administrării SCI (cu potențialul nefrotoxic binecunoscut). ARS se efectuează prin canularea arterei femurale, în unele cazuri adaugându-se tehnici de substracție digitalică, care măresc sensibilitatea procedurii. Incidentele care pot să apară în timpul ARS
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
artera temporală. Survine după vârsta de 50 de ani. Se asociază cu polimialgia reumatică. • Arterita Takayasu. Inflamație granulomatoasă a aortei și a ramurilor ei principale. Survine, de obicei, înainte de vârsta de 50 de ani. 2. Vasculite ale vaselor medii • Poliarterita nodoasă. Inflamație necrozantă a arterelor de calibru mediu și mic, fără afectare glomerulară, fără afectarea inflamatorie a arteriolelor, a capilarelor și a venulelor. • Boala Kawasaki. Arterită a arterelor de calibru mare, mediu și mic, asociată unui sindrom limfo-cutaneo-mucos. Atingerea coronarelor este
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]