366 matches
-
dinți. / El a întins spre mine o ramură ca un braț. / Eu am întins spre el brațul ca o ramură. / El și-a înclinat spre mine trunchiul / ca un măr. Eu mi-am înclinat spre el umărul / ca un trunchi noduros. Auzeam cum se- ntețește seva lui bătând / ca sângele. / Auzea cum se încetinește sângele meu suind ca seva. / Eu am trecut prin el. / El a trecut prin mine. / Eu am rămas un pom singur. / El / un om singur. («Necuvintele» - SOrd
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
de minute. * * * După cum ați luat la cunoștință, Andrei trecuse demult de anii tinereții, iar singurătatea și nevoile îi ruinaseră sănătatea. A mers la ogeac, a găsit pe corlată cutia de chibrituri, a prins-o cu mare greutate între degetele-i noduroase, fiindcă mâinile nu-l ascultau: îi tremurau așa de tare, că a scăpat multe bețe pe jos până când a reușit să aprindă lampa de pe polița din dreptul ferestrei. Pe vatră se mai vedeau câțiva tăciuni care se încăpâțânaseră să ardă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
Pe aleile cu trandafiri, gâzele își desfăceau zborurile într-un du-te-vino continuu, dincolo de gard câinii se întinseseră la umbră și își mai ciuleau, din când în când, urechile, privind spre stăpânul lor care își trecea, des, degetul mare, peste suprafața noduroasă a bățului nelipsit din peregrinările sale printr-o lume numai de el cunoscută. Cascada arunca acorduri miraculoase, creând un tablou de basm. Maria pregăti câteva sandvișuri pentru străinul de pe deal. - Lasă-mă, te rog, să i le duc eu, se
PROMISIUNEA DE JOI (IX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349090_a_350419]
-
băutură din beciurile comunei. Se mirau și bieții oameni cît pot consuma numai doi oameni, e drept că din vest, dar totuși... parcă... Eiii, dar și cu acest prilej, Timona se dovedi un adevărat conducător, deoarece, numai cu un baston noduros, moștenit de la un bunic și cu ajutorul a doi câini presupus domestici, puse pe fugă bandele înarmate ale nesimțiților care atentau la împărțeala prăzii. Cei învinși s-au retras la biserică unde au jurat pe toate icoanele că dacă or mai
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
Să pătrund în tempul frumuseții sale : cu toți munții, prăpăstiile și stelele lumii mele interioare ! Să-i vânez toate căprioarele plăcerii ! Să-i împușc toate gazelele voluptății cu viața și cu moartea mea ! Să-i sparg himenul tăcerii cu țeapa noduroasă a lui Dracula ! S-o aud urlând de dorință de la capătul lumii ! Să-i pătrund iar și iar paradisul pierdut ! Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (158) Referință Bibliografică: O FEMEIE LA SUPERLATIVUL ABSOLUT / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
O FEMEIE LA SUPERLATIVUL ABSOLUT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349878_a_351207]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > VOX CLAMANTIS Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1215 din 29 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Crepuscul - decor sepulcral. Nimicul cuprinde cu brațe noduroase spaima, revolta, declinul, nevroza și febra viscerală laolaltă. Din călimară, poeții pot coagula cu greu stări în silabe. Ca pe maidan, literele, schizofrenice, aleargă pe catalige, purtând pe umeri cuvintele - bufoni triști. Clovnii lumii părăsite au buzunarele pline de sensuri
VOX CLAMANTIS de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348016_a_349345]
-
fel de cater și o foarfecă specială, în genul celei de tăiat la vie dar mai delicată. M-a invitat în grădină de unde a tăiat câte o crenguță din fiecare copăcel. Din piersic a tăiat o crenguță mai lungă și noduroasă iar din „ume” o crenguță mijlocie plină de boboci. Am privit-o în tăcere ... A treia crenguță a tăiat-o din bonsaiul înflorit pe care i-l dăruisem la venire. După ce a așezat crenguțele pe masă, a turnat apă în
IKEBANA-CALEA FLORILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348063_a_349392]
-
și se răspândeau peste tot. Pe câmpii și dealuri se înălțau spre cer copaci înalți. Vârfurile lor ce păreau una cu cerul se unduiau mândre în adierea ușoară a vântului și erau falnici nevoie mare, atunci când crengile lor lungi și noduroase se alintau în balans. Erau în fiecare zi împodobiți cu păsărele, precum pomul nostru de Crăciun este împodobit cu globuri. Trilurile lor duioase și diferite erau minunate. Uneori doineau cu dor și jale, alteori cântau de mama focului. Oamenii jucau
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
primește firimiturile spovedaniei minții, printre aripile păsărilor ce vor duce departe, într-o clepsidră de aur, nisipul unui timp prea trăit pentru a mai fi viu. copacul din groapa cu ploi copacul din groapa cu ploi surâde timpului. are trunchi noduros și frunzele din ceara lumânărilor nearse. nu înflorește. strigă cerului, cu rădăcinile înfipte în el și coroana în pumnii pământului din care, cuvintele cresc prin filele albe, ale vieții. tălpile goale lipăie pe asfaltul de pe buza gropii cu ploi. pașii
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > COPACUL DIN GROAPA CU PLOI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului copacul din groapa cu ploi surâde timpului. are trunchi noduros și frunzele din ceara lumânărilor nearse. nu înflorește. strigă cerului, cu rădăcinile înfipte în el și coroana în pumnii pământului din care, cuvintele cresc prin filele albe, ale vieții. tălpile goale lipăie pe asfaltul de pe buza gropii cu ploi. pașii
COPACUL DIN GROAPA CU PLOI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361735_a_363064]
-
Eu nu garantez pentru conașu ca să plece la drum. Până ajunge la București... și s-a dus către Naie și i-a șoptit la ureche: „S-ar putea să moară pe drum”. L-a prins de haină cu mâna ei noduroasă și uscată ca a Sfintei Vinerea, l-a zgâlțâit de câteva ori și, ridicând tonul, a zis: Cine o să poarte vina, eu sau tu?... - Ai milă de mine, Dumnezeule!... Maică Bușica, zi-mi ce-i de făcut. Ce-i de
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
care făceau legătura între roțile din față și cele din spate. Zdruncinăturile pe glodul uliței desfundate, nu prea îmi conveneau, dar nu aveam ce face dacă doream să văd orașul. Din când în când din cauză că mă durea fundul de la lemnul noduros, mai mergeam pe jos când caii erau la pas. La un moment dat văd că se zărește o mogâldeață mișunând în urma noastră. Am bănuit că este un câine și cât pe aci să sar în căruță de frica câinelui și
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
n-au gloanțe!” strigară oltenii la Mărășești, când erau îmbrăcați doar în izmene: făceau gimnastică de înviorare, se spălau în apa râului, când îi luară în baionete pe nemți, și-i sprijiniră moldovenii de pe deal ... cărându-le friților numai ghioage noduroase, de le-au îmuiat de oase. Snoava este cam așa: „[...] Olteanul, bine aghesmuit cu țuică și zaibăr, alături de muiere, stătea țanțoș pe capra căruței și, din când în când, în timp ce șfichiuia cu biciul caii, mai dădea câte un chiot de
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
cuteza, La ce ocheade de golan în jur își arunca... Ori, cum toată averea lui era o teacă, Adună de oriunde cuvinte în desagă, Sperând că de acum școlit va fi și filofoos, Din școala lui proprie de nor'unde noduros! (parodie) Referință Bibliografică: Mușchetarul ... filfizon. / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1469, Anul V, 08 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
MUŞCHETARUL ... FILFIZON. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352298_a_353627]
-
pe aceste fericite meleaguri, desigur numai în folclorul de largă circulație, cel cu valențe formativ-educative, deoarece în practică... - Mmmdaaa, daaa, daaa, buuun, bun de tot, gândi un bătrân falnic, îmbrăcat cu o cămeșoaie albă și având în mână un toiag noduros, care urmărise cu multă atenție toată întâmplarea, însă de la o anumită distanță pentru a nu influența în vreun fel mersul lucrurilor.... A doua zi, era într-o miercuri, domnul Aristide se trezi cu noaptea-n cap, se dădu jos din
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
din poemul Cum se naște cântecul, aceste glosse la umbrele lui Platon: „Umbre înghețate-n dansul lunii, fantomele.../ păsări cu cerul smuls din aripi, / femeia departe cu miros de busuioc/ al părului pe umerii gândurilor mele./ Iluziile casei, dorințe rătăcite, noduroase însem- nări de cuvinte,/ distilerii de vise, ceasuri de întâmplări / de care ne separă un arbore ireal, / simbol al timpului respirând viitorul / și râul, malurile sale opulent încărcate/ prin care înoată femeia să ajungă la timp.// Cineva-mi toarnă-n
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
care făceau legătura între roțile din față și cele din spate. Zdruncinăturile pe glodul uliței desfundate, nu prea îmi conveneau, dar nu aveam ce face dacă doream să văd orașul. Din când în când din cauză că mă durea fundul de la lemnul noduros, mai mergeam pe jos când caii erau la pas. La un moment dat văd că se zărește o mogâldeață mișunând în urma noastră. Am bănuit că este un câine și cât pe aci să sar în căruță de frica câinelui și
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
Podișor Publicat în: Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Lui Petre, Azi nu-l mai văd ca ieri pe Sfântul Petre, Bătrân și chinuit prin glod și pietre, Obrazul - pergament uscat; bărbos, Cu trupul vlăguit și noduros, Purtând cu el miraculoasa cheie Cu care fericirea să ne deie... Îl văd așa, la vârsta ta de-acum, Cu pasul voinicesc întins la drum, În ambianța luminoasei oaze, În descifrarea unor vechi hrisoave, Subliniind întreaga lor savoare Ce-o
PASIUNE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356410_a_357739]
-
Psalmii de credință din altar Luminează fețele cu seara Jertfa lumânării, purpuriu Razele aruncă pe pereți Suferința din atâtea vieți Să facă roditor acest pustiu Doamne curățește-ne de vină Smerenia ne-așează în genunchi Lumânarea arde ca un trunchi Noduros, în valuri de lumină Doamne dă-mi puterea ca să ard Răutatea fiecărei zile Asemeni adierilor subtile Crusta de păcate ca un fard! Referință Bibliografică: Rugă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 266, Anul I, 23 septembrie 2011. Drepturi
RUGĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355765_a_357094]
-
buzunare doar ceva mărunțiș pentru luntrașul care mă poartă dincolo de ascuțișul daltei în care au pierit munți de piatră dacă ar fi după tine mi-ai cerne și ultima fărâmă din albul ochilor înainte să mă lași într-un colț noduros al arborelui de cristal cine știe poate învăț să citesc viitorul în frunze spune-mi tu îngere de ce îmi sângerează tăcerea la începutul frunții tale de ce nu pot să accept evidentul că nu mai am plămâni liberi să te respire
ÎN SPIRITUL GLASULUI ALB de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356829_a_358158]
-
buzunare doar ceva mărunțiș pentru luntrașul care mă poartă dincolo de ascuțișul daltei în care au pierit munți de piatră dacă ar fi după tine mi-ai cerne și ultima fărâmă din albul ochilor înainte să mă lași într-un colț noduros al arborelui de cristal cine știe poate învăț să citesc viitorul în frunze spune-mi tu îngere de ce îmi sângerează tăcerea la începutul frunții tale de ce nu pot să accept evidentul că nu mai am plămâni liberi să te respire
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
Citește mai mult nu port realități în buzunaredoar ceva mărunțiș pentru luntrașulcare mă poartă dincolo de ascuțișul dalteiîn care au pierit munți de piatrădacă ar fi după tinemi-ai cerne și ultima fărâmă din albul ochilorînainte să mă lași într-un colț noduros al arborelui de cristalcine știepoate învăț să citesc viitorul în frunzespune-mi tu îngerede ce îmi sângerează tăcerea la începutul frunții talede ce nu pot să accept evidentulcă nu mai am plămâni liberi să te respirepână în mijlocul sufletuluiam uitat că liniștea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
cu casele, pălant în pălant, pe ulița noastră. Când povestea despre Oedip, venele de la gât i se umflau de îndârjirea cu care ținea în echilibru imaginar cele două tasuri de aur ale balanței dreptății. Avea degete puternice, de țăran, dar noduroase, deformate de munca grea și de reumatisme. Ele, degetele sale, nu tremurau nici când spărgeau piatră în cariera din deal, nici când țineau cu măreție regească cântarul cu păcatul Iocastei! . O oarecare undă nostalgică de umor plin de duioșie însoțește
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
Psalmii de credință din altar Luminează fețele cu seara Jertfa lumânării, purpuriu Razele aruncă pe pereți Suferința din atâtea vieți Să facă roditor acest pustiu Doamne curățește-ne de vină Smerenia ne-așează în genunchi Lumânarea arde ca un trunchi Noduros, în valuri de lumină Doamne dă-mi puterea ca să ard Răutatea fiecărei zile Asemeni adierilor subtile Crusta de păcate ca un fard! Referință Bibliografică: Rugă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 322, Anul I, 18 noiembrie 2011. Drepturi
RUGĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356631_a_357960]
-
în mână se îndreptară spre căsuța lui Peter Pan. El văzu lacrimile din ochii fetei. Încercă, să o înveselească: - Uite, căsuța din copac e locul meu secret. Îl împart doar cu tine! Fata îi zâmbi recunoscătoare. Împreună urcară pe trunchiul noduros. Fata își pierdu echilibrul țipând după ajutor. Se prăbuși, pierzându-și cunoștința. Cineva îi dădea palme ușoare peste obraz. Se dezmetici cu greu. M. îi rostea îngrijorat numele: - Iubito, ce e cu tine? o strânse cu putere la piept. - De-
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]