146 matches
-
de referire la entități matematice) a teoriilor științifice. Ce se observă de aici este că, în ultimul timp, matematica aplicată a ajuns să ocupe un loc central în filosofia matematicii. Platoniștii pleacă de la ea pentru a-și justifica poziția, iar nominaliștii încearcă să explice rolul acesteia în cadrul științei astfel încât să respingă argumentele platoniștilor. Aplicabilitatea matematicii este luată totuși, în acest context, ca un fapt dat și care nu pare a ridica nici o problemă importantă pentru a fi nevoie să fie explicat
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de către matematicianul ideal. După logicist, matematica este logică. Platonistul ne va spune că există o lume independentă a obiectelor matematice, iar rolul matematicianului este cel de a descoperi adevăruri despre aceste obiecte și despre relațiile dintre ele. La polul opus, nominaliștii vor spune că nu există obiecte matematice. Pe care dintre aceste concepții ar trebui să o adoptăm? Preferabil pe nici una81. O alternativă ar fi aceea de a ne uita la ce spun matematicienii. Aceștia definesc matematica, în mare parte
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
una care le include? Am văzut în secțiunea 4.5.3.1. care sunt motivele invocate de platoniști în favoarea poziției lor. Am mai văzut acolo și că această doctrină întâmpină dificultăți mari la nivel epistemologic. Aceste dificultăți sunt folosite de nominaliști ca parte a justificării poziției lor. Alte motive invocate de aceștia sunt faptul că poziția lor este mai economică din punct de vedere teoretic și că ne permite să evităm să privim alegerea între două teorii matematice (e.g. ZF + V
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
și că ne permite să evităm să privim alegerea între două teorii matematice (e.g. ZF + V = L sau ZF + LC) ca pe o chestiune de bine sau de greșit. Dacă platoniștii se confruntau cu problema explicării posibilității cunoașterii obiectelor matematice, nominaliștii se confruntă cu o multitudine de probleme care apar în legătura cu fiecare program nominalist în parte. Nici una dintre cele două doctrine sau familii de doctrine nu poate fi considerată ca prezentând un avantaj covârșitor în fața celeilalte astfel încât balanța să
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
V = L sau ZF + LC) ca pe o chestiune de bine sau de greșit. Dacă platoniștii se confruntau cu problema explicării posibilității cunoașterii obiectelor matematice, nominaliștii se confruntă cu o multitudine de probleme care apar în legătura cu fiecare program nominalist în parte. Nici una dintre cele două doctrine sau familii de doctrine nu poate fi considerată ca prezentând un avantaj covârșitor în fața celeilalte astfel încât balanța să încline în această dispută, în favoarea ei. 4.5.4. Ce sunt teoriile științifice? Aceasta întrebare
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
sunt puternic legate de cele pure și se bazează pe tehnici și rezultate din ramurile pure (Shapiro 1983; 1997: 245-246). De altfel, această distincție este abandonată în filosofia contemporană unde "matematica aplicată" se află în centrul disputei dintre platoniști și nominaliști. (i.b) O altă situație care ar face ca problema noastră să dispară ar fi aceea în care matematica și fizica nu ar fi de fapt atât de diferite pe cât vrem noi să lăsăm impresia. După N. Goodman (1990), "matematica
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
nu mai putem da vina pentru această uimire doar pe unul dintre cei doi termeni ai relației. 4.7.1 Platonismul și problema aplicabilității În disputa actuală din filosofia matematicii lucrurile stau astfel: această dispută se da între platoniști și nominaliști, iar punctul central îl ocupă așa numitul argument al indispensabilității. Am văzut în 4.5.4. că găsim în filosofia științei două răspunsuri la întrebarea "ce sunt teoriile științifice?": viziunea sintactica și viziunea semantică. Ce ne interesează în continuare este
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
suficient doar să facă parte din T, ci trebuie să fie indispensabilă pentru T. Pentru a vedea dacă într-adevăr matematica este indispensabilă pentru știință, putem încerca să găsim formulări ale teoriilor noastre științifice folosindu-ne doar de un limbaj nominalist (i.e. limbaj în care este exclusă orice referire la entitățile matematice). Dacă facem asta, consideră Putnam, trebuie să renunțăm la toată matematica, iar acest lucru este devastator pentru știință pentru că "nu trebuie să renunțăm doar la matematică ci și la
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
științifice și doar față de acestea. (4) Concluzia: trebuie să fim angajați ontologic față de entitățile matematice 97. Acest argument este cunoscut în literatură ca argumentul Quine/Putnam al indispensabilității. În această formă el s-a aflat sub un atac constant din partea nominaliștilor, atac care a avut ca țintă în special premisa (2) (vezi Sober 1993 și Vineberg 1996). Există, însă, o variantă a acestui argument, propusă de Resnik (1997), în care nu se apelează la holismul confirmațional. Argumentul indispensabilității propus de Resnik
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
cam cum ar trebui să arate o soluție la aceasta problemă din perspectiva concepției lor. Singura variantă ar fi un fel de teorie a participării ca la Platon care, însă, este inacceptabilă în contextul filosofiei contemporane. Ce putem spune despre nominaliști? Se pot întrezări speranțe mai mari în găsirea unei soluții la problema aplicabilității dacă ne situăm pe pozițiile unei vizuini nominaliste? Lucrurile sunt mai greu de evaluat în cazul nominaliștilor, deoarece există mai multe variante ale acestei viziuni, iar singurul
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de teorie a participării ca la Platon care, însă, este inacceptabilă în contextul filosofiei contemporane. Ce putem spune despre nominaliști? Se pot întrezări speranțe mai mari în găsirea unei soluții la problema aplicabilității dacă ne situăm pe pozițiile unei vizuini nominaliste? Lucrurile sunt mai greu de evaluat în cazul nominaliștilor, deoarece există mai multe variante ale acestei viziuni, iar singurul lucru pe care îl au acestea în comun este o intoleranță față de acceptarea entităților matematice. Cum o discutare a fiecăreia dintre
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
este inacceptabilă în contextul filosofiei contemporane. Ce putem spune despre nominaliști? Se pot întrezări speranțe mai mari în găsirea unei soluții la problema aplicabilității dacă ne situăm pe pozițiile unei vizuini nominaliste? Lucrurile sunt mai greu de evaluat în cazul nominaliștilor, deoarece există mai multe variante ale acestei viziuni, iar singurul lucru pe care îl au acestea în comun este o intoleranță față de acceptarea entităților matematice. Cum o discutare a fiecăreia dintre acestea ar depăși cu mult scopul acestei secțiuni, vom
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
și am argumentat împotriva celor care consideră, ca și Azzouni, că nu avem de-a face cu probleme filosofice adevărate în legătură cu succesul matematicii aplicate. Unul dintre cele mai importante puncte ale capitolului 4. este reprezentat de argumentele împotriva platoniștilor și nominaliștilor de pe poziția problemei aplicabilității. În acest moment avem două alternative. Putem să continuăm în aceeași direcție, urmându-i pe Wigner, Hamming și Steiner și să argumentăm că nu se poate da un răspuns la această problemă, încercând apoi să vedem
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
mult. Eliminam prea puțin în sensul că variabilele de ordin superior care înlocuiesc termenii teoretici au ca domeniu proprietăți de ordin superior și trecem astfel de la folosirea unor predicate îndoielnice la existența unor proprietăți problematice și ajungem astfel pe mana nominaliștilor și intrăm și sub briciul lui Occam prin aceea că preferăm să folosim mulțimi de mulțimi de lucruri în loc de mulțimi de lucruri (English 1973: 458). În alt sens, eliminăm prea mult, deoarece propoziția Ramsey spune doar ca ceva are un
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
O soluție empiristă Am încercat, în capitolul 4 al acestei lucrări, să atrag atenția asupra unei probleme pe nedrept ignorată, în filosofia matematicii și am argumentat că aceasta este deosebit de relevantă pentru disputa actuală, din filosofia matematicii, dintre platoniști și nominaliști. Am atras, de asemenea, atenția că problema aplicabilității ar trebuie să le stârnească mai mult interesul realiștilor structurali. Am ajuns acum la cea mai dificilă sarcină pe care mi-am asumat-o în această lucrare: aceea de a propune o
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
aceasta diferă foarte mult, în funcție de tipul de concepție cu privire la obiectul de studiu al matematicii pe care o adoptăm. Am încercat să argumentăm în secțiunile 4.7.1. și 4.7.2. de mai sus că, în cazul platoniștilor și al nominaliștilor, este foarte greu de găsit o astfel de explicație. Asta nu înseamnă, desigur, că toate concepțiile propuse cu privire la natura entităților matematice întâmpină aceleași dificultăți ca și cele amintite. Capitolul 4 are ca scop doar atragerea atenției asupra problemei aplicabilității și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ontologică de realism structural. Am văzut în secțiunea 5.2.1. că realiștii structurali au nevoie, pentru a-și susține poziția, de un răspuns la problema aplicabilității. Problema e că nu pot accepta orice răspuns. Dacă, de exemplu, ar ajunge nominaliștii sau platoniștii la un astfel de răspuns, nu l-ar ajuta cu nimic pe realistul structural. Acesta are nevoie de o soluție care să funcționeze și ca explicație a faptului că matematica ajută la reprezentarea structurii lumii, la nivel teoretic
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
nevoie de o soluție care să funcționeze și ca explicație a faptului că matematica ajută la reprezentarea structurii lumii, la nivel teoretic. Este greu de văzut cum l-ar putea ajuta în acest sens un eventual răspuns, de exemplu al nominaliștilor. De fapt, este greu de văzut cum l-ar putea ajuta orice alt răspuns care nu leagă, într-un fel sau altul, matematica de structura lumii. Adoptarea unei viziuni empiriste în filosofia matematicii l-ar ajuta pe realistul structural să
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
se trag din istoria greco-latină a gândirii științifice și filosofice, mai precis din operele presocratice, de la sofism la scepticism sau pyrronism, cum ar fi Topicele și Retorica lui Aristotel sau textele lui Cicero, și mai ales tradiția platoniciană. Scrierile marilor nominaliști medievali, de la Abelard la Guillaume d'Ockam, pun bazele unei epistemologii teologice, ca apoi Montaigne, Bacon, Giambatista Vico, Locke, Condillac să fie martorii dezvoltării epistemologiei constructiviste în secolele următore. Se pot evoca momentele "moderne" ale epistemologiei constructiviste, cu principalul protagonist
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
Relativitatea oricărui demers presupune o abordare extensivă și comprehensivă, de pe poziția activării unor habitusuri concurențiale, cu consecințe solipsiste sau tautologice, a conceptului indecidabil, deschis și indeterminat de "artă". Orice încercare de a spune ceva despre artă sfârșește, teoretic, în precizarea nominalistă că "arta este un nume" pentru ceea ce am putea desemna epistemologic ori în virtutea unei judecăți de gust. Dincolo de acest verdict teoretic există însă și o percepție a influențelor asupra discursului și practicii artei contemporane. Astfel, în viziunea lui Julian Stallabrass
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
se dezvoltă "regulile tradiției culturale" care li se vor substitui, păstrând totuși modelele, și care, schematizându-se, în asociere cu factori psihologici și sociali, nasc riturile, cele care conferă forma tradițională miturilor și societății.220 Mai există și o abordare nominalistă care, sub influența istorismului lui Foucault, consideră că obiectele culturale sunt pur istorice, că nu au esențe imuabile, ci doar forme singulare și efemere. Astfel, Detoienne sau Veyne nu consideră mitul un gen literar, sau un tip specific de povestire
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ca repere ale unei „formări umaniste”, se schimbă oare ceva în destinația tristei noastre derive? Analfabeți la capitolul liturghie, ideologii știu să debiteze sloganuri, și nu stări de spirit. Seducția ambiguitățiitc "Seducția ambiguității" Poate că totul a început cu relativismul nominalist al modernității. Filozofii au renunțat la căutarea înțelepciunii, pariind faustic pe cunoașterea orizontală. De aceea suntem astăzi entuziasmați de aporiile intersubiectivității în opera lui Husserl fără a înțelege o boabă din fenomenologia donației, recapitulată duminical în fiecare Euharistie. Compătimesc aici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ispita formalizării logico-matematice a întregii experiențe umane. Atunci, voința de sistem a început să împietrească sapiența filozofilor. „Centrul” nu mai este un miez, pentru că lumea devine o suprafață. Cerul a dispărut în numele unei noi cosmologii. Cuvântul a sărăcit, în urma revoluției nominaliste. Patosul fierbinte al vieții trebuia „obiectivat” în limitele reprezentării logicii deductive. Drept urmare, și istoria trebuia să-și piardă coerența narativă, devenind pură cronologie. Era nevoie deci de o intervenție. Eseul și generozitatea diletantătc "Eseul și generozitatea diletantă" Emanciparea subiectivității auctoriale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a permis nașterea științei moderne și, în cele din urmă, reacția ateismului ideologic împotriva tradiției creștine 1. La fel de puțin discutată este genealogia „teologiei seculare” care a condus la fetișizarea științei naturale în secolul al XVII-lea. Putem vedea în voluntarismul nominalist premisele spirituale ale „morții lui Dumnezeu”? Firește, Gott ist todt! Gott bleibt todt! rămâne, de la Nietzsche încoace, un model greu de ignorat în interpretarea modernității 2, dar această proclamație trebuie corect înțeleasă în termeni istorici. Cititorul rămâne cu impresia că
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
au loc, elemente față de care subiectul aduce un raport în a le determina existența. Acest raport poate fi înțeles prin angajarea imaginației în elementele și simbolurile descriptive ale reprezentării filmului. Din acest punct de vedere, putem vorbi de o ontologie nominalistă. Nu există nicio lume reală primară pe care ulterior am supus-o la diferite tipuri de reprezentare. Mai degrabă, are mai mult sens să vorbim de mai multe lumi pe care individualii le construiesc"14. Ca obiect real, filmul nu
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]