146 matches
-
care l-ar plasa pe Wendt de partea realistă, împreună cu Searle, chiar dacă acesta nu este un analist al relațiilor internaționale iar pe Onuf de partea nominalistă. Dar, schimbând perspectiva, socio-constructivismul ca filosofie post-pozitivistă per ansamblu poate fi plasat în tabăra nominalistă, în timp ce filosofiile care dau viață intelectuală teoriilor relațiilor internaționale maturate înaintea "cotiturii lingvistice" sunt realiste. Deci, putem salva constructivismul radical al lui Onuf de regresie circulară? Ar trebui să ne angajăm într-un astfel de proces, în lumina criticilor pertinente
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
În acest context, există două abordări cu privire la stabilirea granițelor unei rețele sociale. Prima abordare, realistă, pornește de la asumpția că o anumită rețea socială există în realitate, iar sarcina cercetătorului este aceea de a încerca să o descopere. A doua abordare, nominalistă, pornește de la asumpția că o anumită rețea socială nu există în realitate, ci este un concept construit, un rezultat al întrebărilor teoretice de la care pornește un cercetător (Laumann et al., 1983; Laumann, 2006). Unele rețele sociale pot fi construite fără
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
Relativitatea oricărui demers presupune o abordare extensivă și comprehensivă, de pe poziția activării unor habitusuri concurențiale, cu consecințe solipsiste sau tautologice, a conceptului indecidabil, deschis și indeterminat de "artă". Orice încercare de a spune ceva despre artă sfârșește, teoretic, în precizarea nominalistă că "arta este un nume" pentru ceea ce am putea desemna epistemologic ori în virtutea unei judecăți de gust. Dincolo de acest verdict teoretic există însă și o percepție a influențelor asupra discursului și practicii artei contemporane. Astfel, în viziunea lui Julian Stallabrass
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
în schimb, asupra modalităților în care "simbolurile ajung în posesiunea puterii ce "fac" acestea în societate, iar nu ce "sunt""787. În ce privește cel de al patrulea principiu al retoricii critice, McKerrow propune: "Numirea reprezintă actul simbolic central al unei retorici nominaliste"788. Criticul explică: schimbarea contextului determină modificarea "înțelesurilor inerente practicilor sociale legitimate de reacția la un nume"789 și, astfel, subiectul va fi "fracturat" într-o multitudine de identități prin actul percepției sau al numirii. Prin urmare, deduce criticul, caracterul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
788. Criticul explică: schimbarea contextului determină modificarea "înțelesurilor inerente practicilor sociale legitimate de reacția la un nume"789 și, astfel, subiectul va fi "fracturat" într-o multitudine de identități prin actul percepției sau al numirii. Prin urmare, deduce criticul, caracterul nominalist al retoricii critice pare să constituie o consecință adecvată a identității sale doxastice (și nu epistemice), întrucât "se potrivește cu natura contingentă a realității sociale, în care oamenii sunt atât subiecți, cât și supuși (subjected, în limba engleză)"790. Retorica
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
adecvată a identității sale doxastice (și nu epistemice), întrucât "se potrivește cu natura contingentă a realității sociale, în care oamenii sunt atât subiecți, cât și supuși (subjected, în limba engleză)"790. Retorica critică, deci, împărtășește cu viziunea lui Foucault orientarea nominalistă: precum istoriile lui Foucault, retorica critică se concentrează nu asupra lucrurilor, ci asupra termenilor care numesc, în diferite momente, lucrurile, transformându-le în obiect de interes al dezbaterilor și raționamentelor. Principiul al cincilea expus de McKerrow anunță că "Influența nu
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
nu soluția de tip paradoxal a prevalat în modernitate, ci una mai confortabilă pentru rațiune. Nominalismul și Reforma au exaltat distanța dintre cele două sfere, neasemănarea lor, pe care spiritul omenesc era incapabil să o îmblînzească. Pentru gîndirea de tip nominalist, spectacolul cosmic și social nu mai reflectă atît logosul divin, cît mai degrabă o transcendență care poate transgresa orice ordine și lege, devenind astfel de neînțeles, refuzîndu-se oricărei abordări prin înaintarea continuă a raționamentelor. Omul, ca ființă gînditoare, și Dumnezeu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
S-a spus că influența crescîndă a acestui tip de gîndire a condus la nașterea mentalității moderne, ea fiind caracterizată printr-un raport față de real întemeiat pe postulatul unui Dumnezeu ascuns ori al unui Dumnezeu mort. Dar, în fond, modernitatea nominalistă postulează înainte de toate un Dumnezeu ininteligibil, de care cunoașterea umană se poate dispensa, pe care ea se decide să îl piardă din vedere. După cîteva secole, din transcendența preaseparată de lume a divinului a decurs principiul laicității tari (à la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mai important, a constat în distanțarea față obiectivările divinului așa cum predominau ele în scolastica tîrzie. Pentru aceasta din urmă, ordinea cunoașterii, ordinea universului și ordinea socială constituiau obiectivarea armonioasă pînă la încremenire a ordinii divine ca necesitate, ierarhie, putere. Linia nominalistă a reacționat față de o continuitate devenită opresivă, exacerbînd distanța dintre cele două sfere, respingînd obiectivările divinului în universalii. Exaltînd demnitatea particularului, ea a pregătit autonomia omului modern. Gînditor aparte, Cusanus a propus un model mai subtil care, păstrînd o relație
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
universaliile. Aceasta devine problema fundamentală a unei părți importante a epocii medievale. Ea nu putea fi neglijată din cel puțin trei motive majore. Primul dintre motive este cel teologic: Dumnezeu, așa cum am văzut este "generalul" suprem, iar o concepție pur nominalistă ar determina inexistența acestuia, El fiind privit doar ca o creație a minții omenești. Al doilea motiv privește existența intermediarilor, astfel încât tot ceea ce este între cele două zone ale existenței ar putea fi privit ca o creație a minții omenești
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Această separare este reprezentată readuce în prim plan faptul că această problemă a fost inițial una de logică, legată de cuvinte. Transformarea sa din problemă logică în problemă ontologică s-a realizat în contextul gândirii specifice Evului Mediu. Între concepțiile nominaliste radicale și cele natură realiste au existat o multitudine de încercări de aborda problema și de a oferi răspunsuri diferite. În lucrarea Metalogicus (1159) John of Salesbury 94 enumeră treisprezece concepții în problema universaliilor. Între acestea nominalismul lui Roscelin este
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
își are numai o existență în minte și această existență este un fel de plăsmuire, avându-și existența obiectivă după modelul existenței subiective a lucrului extramental"100. Această a două treaptă reprezintă o primă concepție prin care este susținută ideea nominalistă, dar care nu îl mulțumește pe filosof. De aceea realizează o nouă analiză și ajunge la o concluzie prin care este realizată identitatea dintre obiectul cunoașterii și cunoaștere: Ar mai putea fi și o altă opinie, potrivit căreia conceptul este
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
dintre știință și credință funcționează în sensul unei conaturalități esențiale în care privirea scrutătoare a savantului vine în completarea firească a exigențelor teologice. Modernitatea a accentuat procesul de diferențiere dintre cunoașterea științifică și cunoșterea metafizică realistă. Cunoașterea științifică de factură nominalistă pe care George Manu o respingea, procedează prin semne, rezolvând problema realității într-un sistem de semne ce sunt într-un raport univoc, dar total irelevant. Teza pozitivismului nominalist vizează faptul că nu există decât un singur fel de cunoaștere
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
dintre cunoașterea științifică și cunoșterea metafizică realistă. Cunoașterea științifică de factură nominalistă pe care George Manu o respingea, procedează prin semne, rezolvând problema realității într-un sistem de semne ce sunt într-un raport univoc, dar total irelevant. Teza pozitivismului nominalist vizează faptul că nu există decât un singur fel de cunoaștere a sensibilului, cea științifică. Această teză apare astfel pentru simplul motiv că tot ceea ce există în sfera cunoștinței umane aparține realității sensibile, actualului, dacă ne raportăm la terminologia naeionescienă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sunt oameni care consideră cruzimea ca fiind cel mai rău dintre lucrurile pe care putem să le facem. Folosesc cuvântul "ironist" pentru a numi acea persoană care recunoaște contingența principalelor sale opinii și dorințe - pe cineva suficient de istorist și nominalist pentru a fi abandonat ideea că aceste opinii și dorințe centrale trimit la ceva aflat dincolo de sfera de acțiune a timpului și întâmplării"15. Explicarea celor două trăsături (ironia și liberalismul) lămurește felul în care este asigurată atât libertatea individuală
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
dar aceste calități vor fi analizate mai atent când vom trata despre evaluarea operei literare. <Capitolul> 17. Genurile literare Este oare literatura o colecție de poezii, piese și romane complet diferite care, în afară de mume, nu au nimic comun ? Răspunsuri afirmative, nominaliste, s-au dat în secolul nostru, cea mai cunoscut fiind acela al lui Croce. *l Dar teoria lui, deși ușor de înțeles ca reacție împotriva exagerărilor autoritarismului clasic, nu s-a impus, deoarece nu ține seama de faptele vieții și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
unei perioade sau unei mișcări literare. Credem că din părerile expuse cu privire la evoluție a résultat că nu putem fi de acord cu două teorii extreme : teoria metafizică, potrivit căreia perioada este o entitate a cărei natură trebuie intuită, si teoria nominalistă extremă care susține că perioada este doar o etichetă lingvistică valabilă pentru orice porțiune de timp pe care o analizăm pentru a o descrie. Nominalismul extrem consideră că perioada este o noțiune aplicată arbitrar unui material care în realitate este
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
nu soluția de tip paradoxal a prevalat în modernitate, ci una mai confortabilă pentru rațiune. Nominalismul și Reforma au exaltat distanța dintre cele două sfere, neasemănarea lor, pe care spiritul omenesc era incapabil să o îmblînzească. Pentru gîndirea de tip nominalist, spectacolul cosmic și social nu mai reflectă atît logosul divin, cît mai degrabă o transcendență care poate transgresa orice ordine și lege, devenind astfel de neînțeles, refuzîndu-se oricărei abordări prin înaintarea continuă a raționamentelor. Omul, ca ființă gînditoare, și Dumnezeu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
S-a spus că influența crescîndă a acestui tip de gîndire a condus la nașterea mentalității moderne, ea fiind caracterizată printr-un raport față de real întemeiat pe postulatul unui Dumnezeu ascuns ori al unui Dumnezeu mort. Dar, în fond, modernitatea nominalistă postulează înainte de toate un Dumnezeu ininteligibil, de care cunoașterea umană se poate dispensa, pe care ea se decide să îl piardă din vedere. După cîteva secole, din transcendența preaseparată de lume a divinului a decurs principiul laicității tari (à la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
mai important, a constat în distanțarea față obiectivările divinului așa cum predominau ele în scolastica tîrzie. Pentru aceasta din urmă, ordinea cunoașterii, ordinea universului și ordinea socială constituiau obiectivarea armonioasă pînă la încremenire a ordinii divine ca necesitate, ierarhie, putere. Linia nominalistă a reacționat față de o continuitate devenită opresivă, exacerbînd distanța dintre cele două sfere, respingînd obiectivările divinului în universalii. Exaltînd demnitatea particularului, ea a pregătit autonomia omului modern. Gînditor aparte, Cusanus a propus un model mai subtil care, păstrînd o relație
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ontologic față de existența entităților matematice deoarece o privire atentă asupra științei relevă faptul că cuantificarea peste entitățile matematice îi este indispensabilă, iar confirmarea unei teorii științifice se răsfrânge asupra tuturor entităților care apar în ea. La polul opus se află nominaliștii, care au încercat să respingă acest argument arătând că una sau mai multe dintre premise sunt false." Cel mai cunoscut nominalist este H. Field, care a încercat o formulare nominalistă (fără nici un fel de referire la entitățile matematice) a teoriilor
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
iar confirmarea unei teorii științifice se răsfrânge asupra tuturor entităților care apar în ea. La polul opus se află nominaliștii, care au încercat să respingă acest argument arătând că una sau mai multe dintre premise sunt false." Cel mai cunoscut nominalist este H. Field, care a încercat o formulare nominalistă (fără nici un fel de referire la entitățile matematice) a teoriilor științifice, atacând premisa principală a argumentului indispensabilității: matematica este indispensabilă pentru știință. În continuare este expusă starea din filosofia științei, unde
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
entităților care apar în ea. La polul opus se află nominaliștii, care au încercat să respingă acest argument arătând că una sau mai multe dintre premise sunt false." Cel mai cunoscut nominalist este H. Field, care a încercat o formulare nominalistă (fără nici un fel de referire la entitățile matematice) a teoriilor științifice, atacând premisa principală a argumentului indispensabilității: matematica este indispensabilă pentru știință. În continuare este expusă starea din filosofia științei, unde realismul structural, după Worrall, ar fi soluția care păstrează
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Dar îl provocăm pe autorul prezentei cărți să reflecteze în legătură cu productivitatea unei atitudini pluri-perspectivale, complementare, în care, luate împreună, cele trei concepții curente ar da un răspuns satisfăcător. În continuare, autorul derulează un excurs în problema entităților teoretice (disputa platoniști nominaliști) invocând criterii și exemple în vederea fixării statutului entităților matematice și derulează acest demers invocând bibliografia recentă a problematicii. Cercetarea este analitică, cu distincții conceptuale, criterii, nuanțări, cu spargerea problemelor în sub-probleme și cu răspunsuri contextualizate. Stilul este parțial interogativ și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
aștepți că problema (problemele) a(u) fost rezolvată(te), autorul constată că nu este satisfăcut și deschide un alt punct de vedere. Autorul spune la un moment dat în legătură cu importanța problemei aplicabilității că la ea nu răspund nici platoniștii, nici nominaliștii și că, deși emerge din situația reală a matematicii și științei, nu înseamnă că nu poate constitui obiectul de studiu al unei bune filosofii a matematicii. Concluzia cercetării autorului acestei lucrări este sintetizată în speranța de a răspunde la problema
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]