KorAP: Find »[drukola/base=nominativ & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...18 >

450 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

gramatica tradițională). Pentru acordul cu N2, care este tolerat în GALR, sunt propuse explicații semantice și sintactice: "acceptarea construcțiilor cu predicatul la plural - a acordului cu adjunctul grupului nominal subiect - presupune reorganizarea semantică și sintactică a grupului nominal: substantivul în nominativ, sărăcit semantic, se reinterpretează ca un determinant cantitativ, iar poziția dominantă în grup revine substantivului / pronumelui (atribut) la plural" (II, 378). Așadar, acordul cu N2 se face pentru că (i) N2 este centrul grupului, prin reorganizarea sintactică a acestuia și (ii

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
din (155) nu sunt foarte frecvente, nefiind un tip productiv. Sunt interesante pentru acord situațiile în care N1 și N2 au trăsături de gen conflictuale. Este interesant de urmărit dacă acordul verbului predicat se face cu N1, care este în nominativ și este, cel puțin aparent, centrul grupului, sau cu N2, care e în genitiv, într-o poziție de unde nu ar trebui să controleze acordul, dar care servește la identificarea referentului: (157) a. "Fruncea" hotelurilor din România e bănățean. ("Formula As

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
pictures of the wall. (cf. Heycock, 2009) În (23), al doilea nominal este în acuzativ, ceea ce se corelează cu faptul că acordul nu se face cu acest nominal. Dacă s-ar face acordul cu acesta, ar trebui să fie în nominativ. Faptul că este imposibil nominativul (*...is I) derivă probabil dintr-o constrângere care limitează prezența nominativului în structurile copulative la contextele în care nominalul în nominativ se acordă cu verbul. Cum verbul se acordă cu primul nominal (din motive pe

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Heycock, 2009) În (23), al doilea nominal este în acuzativ, ceea ce se corelează cu faptul că acordul nu se face cu acest nominal. Dacă s-ar face acordul cu acesta, ar trebui să fie în nominativ. Faptul că este imposibil nominativul (*...is I) derivă probabil dintr-o constrângere care limitează prezența nominativului în structurile copulative la contextele în care nominalul în nominativ se acordă cu verbul. Cum verbul se acordă cu primul nominal (din motive pe care le vom detalia mai

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
se corelează cu faptul că acordul nu se face cu acest nominal. Dacă s-ar face acordul cu acesta, ar trebui să fie în nominativ. Faptul că este imposibil nominativul (*...is I) derivă probabil dintr-o constrângere care limitează prezența nominativului în structurile copulative la contextele în care nominalul în nominativ se acordă cu verbul. Cum verbul se acordă cu primul nominal (din motive pe care le vom detalia mai jos), pronumele postverbal nu poate fi în nominativ. Dacă N2 ar

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
acest nominal. Dacă s-ar face acordul cu acesta, ar trebui să fie în nominativ. Faptul că este imposibil nominativul (*...is I) derivă probabil dintr-o constrângere care limitează prezența nominativului în structurile copulative la contextele în care nominalul în nominativ se acordă cu verbul. Cum verbul se acordă cu primul nominal (din motive pe care le vom detalia mai jos), pronumele postverbal nu poate fi în nominativ. Dacă N2 ar fi în nominativ, ar cere ca acordul să se facă

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
care limitează prezența nominativului în structurile copulative la contextele în care nominalul în nominativ se acordă cu verbul. Cum verbul se acordă cu primul nominal (din motive pe care le vom detalia mai jos), pronumele postverbal nu poate fi în nominativ. Dacă N2 ar fi în nominativ, ar cere ca acordul să se facă cu el, ceea ce ar contraveni regulii ca acordul să se facă cu N1. Ca să nu intervină această "competiție" ireconciliabilă pentru acord între N1 (favorizat structural pentru acord

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
copulative la contextele în care nominalul în nominativ se acordă cu verbul. Cum verbul se acordă cu primul nominal (din motive pe care le vom detalia mai jos), pronumele postverbal nu poate fi în nominativ. Dacă N2 ar fi în nominativ, ar cere ca acordul să se facă cu el, ceea ce ar contraveni regulii ca acordul să se facă cu N1. Ca să nu intervină această "competiție" ireconciliabilă pentru acord între N1 (favorizat structural pentru acord) și N2 (favorizat de faptul că

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
favorizat structural pentru acord) și N2 (favorizat de faptul că acordul este legat de atribuirea cazului nominativ), se utilizează forma de acuzativ a lui N2. Acordul se corelează astfel cu atribuirea cazului - al doilea nominal nu poate avea formă de nominativ pentru că nu intră într-o relație de acord cu verbul-predicat, iar într-o propoziție nu pot fi două nominale în nominativ. În consecință, al doilea nominal primește cazul acuzativ nu pentru că acesta este cerut structural, ci pentru că nominativul nu este

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
acuzativ a lui N2. Acordul se corelează astfel cu atribuirea cazului - al doilea nominal nu poate avea formă de nominativ pentru că nu intră într-o relație de acord cu verbul-predicat, iar într-o propoziție nu pot fi două nominale în nominativ. În consecință, al doilea nominal primește cazul acuzativ nu pentru că acesta este cerut structural, ci pentru că nominativul nu este disponibil. În italiană, portugheza europeană și, în anumite condiții, în cea braziliană acordul se face cu N2, la fel ca în

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
formă de nominativ pentru că nu intră într-o relație de acord cu verbul-predicat, iar într-o propoziție nu pot fi două nominale în nominativ. În consecință, al doilea nominal primește cazul acuzativ nu pentru că acesta este cerut structural, ci pentru că nominativul nu este disponibil. În italiană, portugheza europeană și, în anumite condiții, în cea braziliană acordul se face cu N2, la fel ca în română: (25) a. La causa della rivolta sono / *è alcune foto del muro. - italiană (Moro, 2000) b

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Aspecte teoretice). În concluzie, acordul este un fenomen oarecum superficial, întrucât nu reflectă întotdeauna relația verb - subiect. În limba română, limbă cu marcare morfologică bogată, scopul acordului este să fie cât mai marcat. În limba română, ambele nominale sunt în nominativ, prin urmare, ambele sunt la fel de accesibile pentru acord. Verbul-predicat îl alege pentru acord pe cel mai puternic marcat. Putem propune pentru acordul cu cel mai marcat termen un principiu al maximizării informației oferite de acord: (33) Acordul trebuie să ofere

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
existența unei proiecții Acord în grupul verbal (vezi cap. 1. Aspecte teoretice). Ulterior, ipoteza proiecției Acord în grupul verbal a fost extinsă la dublarea clitică. Conform lui Chomsky (1995), Cazul este verificat într-o configurație implicând un centru Acord. Dacă nominativul este verificat astfel, conform ipotezei că propoziția este o proiecție a Acordului, iar subiectul este specificatorul său, era firesc să se extindă și să se uniformizeze teoria despre verificarea cazului și să se propună verificarea cazului acuzativ într-o configurație

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
genului, ci și semantică. Conform GALR (I, 269), nimeni este nonseparativ, iar niciunul este separativ. Considerăm că această trăsătură semantică poate justifica prezența sau absența cliticului de dublare în (29) și (30). (ii) pronumele nimeni nu marchează morfologic genul (la nominativ și acuzativ, cel puțin), dar se folosește în contexte de masculin (se poate considera că forma de masculin singular este forma nemarcată, engl. default). El impune acordul la masculin singular adjectivului sau participiului: (32) Nimeni nu a fost văzut / *văzută

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
language use (or linguistic performance), while the (competence) grammar of agreement is nothing more than a system of constraints requiring certain token identities, and hence inducing compatibility of certain lexically specified information." (1994: 61). 18 Din cauza omonimiei f.sg. = n.pl. la nominativ, ambele glose sunt acceptabile, deci acordul participiului este ambiguu între formal și semantic. 19 Pentru exemplele de acest tip există și analiza alternativă cu elipsa unui nominal plural, subînțeles din enunțul anterior. Dacă adoptăm analiza că acordul verbului-predicat se face

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
poloneză este starul campaniei publicitare a label-ului Reserved. Manechinul a fost fotografiată de catre artiștii... (http://fashjour.com/2011/03/23/reserved-campania-publicitara-pentru-primavara-vara-2011/) 42 Faptul că prepoziția la atribuie acuzativ este evident în contextele cu pronume personal, acesta având forme diferite de nominativ și acuzativ: la mine, la tine, nu *la eu, *la tu. 43 Cu sens metaforic, verbele a tuna și a fulgera acceptă subiect: (i) Ion tună și fulgeră, e foarte supărat. 44 De la engl. pronoun-dropping, "căderea pronumelui". 45 Semnul % indică

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
informații referitoare la contextele în care se dublează un complement direct, vezi cap. 9. Acordul în limba vorbită. 169 Aceste combinații nu sunt posibile la toate persoanele și numerele. 170 Cuiva este forma de dativ a pronumelui cineva, care la nominativ și acuzativ nu marchează genul, însă la genitiv și dativ are o morfologie de tip masculin (comp. cu nimănui, acestuia, vreunuia, altuia etc.). 171 Prepoziția pe nu mai are sensul locativ inițial, ci a devenit un element (semi)funcțional. Pentru

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

domeniul nominal lat. = latină lit. = literal (traducere literală) LF = Logical Form (engl.), Forma Logică [+m] = trăsătură semantică primitivă care denotă starea mentală (engl. mental state), în accepția lui Reinhart MD = Morfologia Distribuită N = categoria lexicală nume neerl. = neerlandeză Nom./nom. = Nominativ nom. = nominalizare NP = Nominal Phrase (engl.), grupul nominal O = obiectul verbelor tranzitive OCP = Obligatory Case Parameter (engl.), Parametrul Cazului obligatoriu OR = Originator (engl.), originea evenimentului, în accepția lui Arad (1996) P = obiectul verbelor tranzitive, în accepția lui Comrie, Creissels, Croft

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
unui verb tranzitiv (A) (Dixon, 1979: 60, 1994: 1). Din punct de vedere morfologic, "comportament identic" înseamnă același caz morfologic, de obicei absolutiv pentru S și O și ergativ pentru A. O limbă este de tip acuzativ dacă același caz, nominativul, marchează subiectul verbelor tranzitive și subiectul verbelor intranzitive, iar un alt caz, acuzativul, marchează obiectul direct al verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Marcarea acestor constituenți poate fi schematizată astfel: A Ergativ Nominativ S Absolutiv Acuzativ O Dixon (1994: 9) Din

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
3.1. Ergativitatea morfologică (intrapropozițională) Reluând definiția ergativității, o limbă este ergativă morfologic dacă S este marcat la fel ca O (absolutiv), dar diferit de A (ergativ). O limbă este acuzativă morfologic dacă S este marcat la fel ca A (nominativ), dar diferit de O (acuzativ). Sistemele tripartite, în care A, S și O sunt marcate diferit, sunt foarte rare. Cele mai numeroase sunt sistemele acuzative. Deși, în studiul din 1979, Dixon folosește numai termenul de ergativitate morfologică pentru primul tip

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
activității, cel care poate iniția și controla activitatea, de unde decurge obligativitatea trăsăturii [+ Uman] (Dixon 1994: 8). Nominalul aflat în poziția S reprezintă subiectul (unicul argument al) intranzitivelor agentive și al celor nonagentive. Acest nominal primește cazul nemarcat − absolutivul în dyirbal, nominativul în latină − și este, de obicei, primul din stânga. Rolul argumentului S nu se poate defini în termeni semantici, deși, din acest punct de vedere, Dixon (1994: 53) identifică un Sa (subiect al unor verbe intranzitive ca jump 'a sări', speak

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
A), sau ca fiind rolul cel mai afectat de activitate. (c) De obicei, nominativul și absolutivul sunt termenii nemarcați, iar acuzativul și ergativul, termenii marcați, însă paralelismul nu e complet, pentru că este atestată situația în care acuzativul e nemarcat, iar nominativul, marcat, nu însă și situația în care absolutivul e marcat, iar ergativul, nemarcat (Dixon 1994: 11). Dixon (1994: 57) formulează două generalizări cu privire la realizarea cazuală: ● Generalizare formală: Dacă un caz are realizare Ø sau un alomorf Ø, atunci acest caz

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și situația în care absolutivul e marcat, iar ergativul, nemarcat (Dixon 1994: 11). Dixon (1994: 57) formulează două generalizări cu privire la realizarea cazuală: ● Generalizare formală: Dacă un caz are realizare Ø sau un alomorf Ø, atunci acest caz este absolutivul sau nominativul. ● Generalizare funcțională: Dacă un nominal este obligatoriu în propoziție, atunci acesta este în cazul nominativ sau absolutiv; nominalul în ergativ sau în acuzativ este omisibil în anumite condiții. Generalizarea formală reflectă și una dintre regulile universale formulate de Greenberg (1966

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
regula 38 − (Comrie 1989: 126): într-un sistem cazual, singurul caz care are numai marcare Ø este cel care include și subiectul unui verb intranzitiv (adică, în terminologia lui Dixon, S, care este în cazul absolutiv, nemarcat). Cazul nemarcat (absolutivul, nominativul)18 − arată Dixon (1994: 58) − este aproape întotdeauna folosit pentru a reda relațiile sintactice de bază, pe când formele marcate (ergativul și acuzativul) au, de cele mai multe ori, și alte utilizări. Este cunoscută, în acest sens, utilizarea pe scară largă a acuzativului

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ergativul poate fi folosit cu valoare instrumentală (dyirbal, avar), locativă (kuikúro), cu valoare de genitiv (eschimosă, lak) sau de caz oblic (burushaski). Între absolutiv și nominativ − notează Dixon (1994: 58) − există o asimetrie: absolutivul este întotdeauna nemarcat în raport cu ergativul, pe când nominativul este de obicei 19 nemarcat în raport cu acuzativul. 3.1.3. Partiția morfologică ergativ−acuzativ. Factorii care influențează alegerea sistemului Deși o limbă are la dispoziție cele trei posibilități de marcare intrapropozițională, de cele mai multe ori nu alege niciuna dintre ele, ci

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]