701 matches
-
cartea te "prinde" ca un volum de beletristică sau, ca să măresc complimentul (din punctul meu de vedere), ca un film de acțiune, ca un meci de fotbal etc. Este un eseu care poate avea succes (rating) tocmai pentru că trece cu nonșalanță peste balastul retoric al "criticelor" românești. Cei care au citit deja Salvarea speciei vor spune că aberez, că asta nici măcar nu e critică adevărată: nu are o bibliografie la sfîrșit (deși autoarea citează numeroase surse), are citate neconvenționale din "discuțiile
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
dovedit cât de mare e deruta polițiștilor plătiți cu bani serioși pentru a ne asigura liniștea. Prins cu minciuna în sac, generalul Zaharia perseverează, exhibând un aer de somnambul rătăcit într-un saloon din Vestul sălbatic. Inducând în eroare cu nonșalanță opinia publică, el face un joc extrem de periculos. După ce, la prânz, într-o conferință de presă, a anunțat, fără să clipească - precum orice bun milițist din vremurile de odinioartă - că s-a făcut expertiza balistică a armei cu care s-
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
Cum am intrat în Loja PP2" sau "Cum să devii cavaler de Malta". În articolele care nu cuprind explicit subiecte beletristice recognoscibile, îl surprindem pe acel Eco avid de a transforma în poveste, în literatură pură, tot ce întîlnește. Firescul, nonșalanța cu care apropie literatura de viață sînt remarcabile. Sînt printre altele și cauza succesului enorm la public. Deviza "lăsați-mă să mă amuz" devine molipsitoare. Cititorul se va bucura fără rest de un umor inteligent, imprevizibil, de cea mai bună
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
minunat că poți asista - grație acestei "mașini de creat speculații" - la desfășurarea vieții altora și poți fi martor - fără nici un risc - la jocul vieții și al întâmplării." Ca și în "Lola...", Tykwer stăpânește la perfecție limbajul cinematografic, se mișcă cu nonșalanță prin hățișurile și meandrele poveștii, dând forță și suspans fiecărui cadru. Dar, dincolo de acestea, ceea ce face cu adevărat valoros și atașant acest film și-l deosebește de un exercițiu perfect, dar rece, de stil și virtualitate cinematografică - sunt personajele și
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
și un talisman. Tot la Dumas există un exemplu elocvent. în Impresiile de călătorie în Rusia, contele Bezborodko, secretarul Ecaterinei a II-a, fusese însărcinat de aceasta să redacteze, de urgență, un raport. în loc să o facă, el a petrecut, cu nonșalanță pînă la scadență. Iar cînd a sosit momentul, s-a făcut că își citește tema, improvizînd cursiv, cu ochii ațintiți pe o foaie albă de hîrtie. înscenarea a fost repede descoperită, însă autorul a fost avansat, nu sancționat. Probă că
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
greșit răspunsul: la Romanian Music Awards, Andreea Bălan nu purta lenjerie intimă. ”Vedeta a fost o prezență radioasă printre "stelele" adunate la RMA 2010 Craiova. Poate și datorită rochiei transparente pe care a purtat-o. Ea a lămurit cu multă nonșalanță: Ținuta realizată din fâșii de material transparent a făcut imposibilă purtarea chiloțeilor". Din păcate pentru cei prezenți în Piața Mihai Viteazu din Craiova, fâșiile de plastic au funcționat la fel ca ambalajul revistelor porno: nu vezi nimic până nu scoți
Ziare, la zi: Ce-i lipsea Andreei Bălan la Craiova () [Corola-journal/Journalistic/28011_a_29336]
-
Dumnezeu la ceasul creației. 1134. Onoarea este o ruină a unei amintiri ce trebuie să fie valoroasă. 1135. Bunătatea este imaginea pe care am vândut-o demult Lui Dumnezeu pentru fericirea de a ne fi creat atât de absurzi. 1136. Nonșalanța este o filă din uitarea de sine nerecunoscută de nimeni. 1137. Cumpătarea este un dar al absurdului. 1138. Evenimentul este un timp care-și uită acasă propriul său ceasornic. 1139. Societatea este o rămășiță din ceea ce suntem fiecare dintre noi
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
în stare să-și ia pe tată-său la bătaie, dacă o agresa fizic, și nu glumea niciodată cu prietenii pe seama ei. În zona satului oltenesc înjurătura reciprocă de mamă, pe un ton dulceag, hâtru, combinat cu o notă de nonșalanță sau de cinism ( uneori), este semnul suprem al prieteniei neghioabe dintre bărbați. În zonele de deal ale Olteniei, unde de-a lungul timpului s-au amestecat, de-a valma, slavii, cumanii și românii ( urmași ai dacilor, cu infime influențe romane
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
pus atele. Nu am dorit să mori inopinat și-am invocat toți zeii dimpreună, Să te mai cruțe și denominat, Să bântuim prin mituri, împreună. Ți-ai înecat în conștiință crima. Ai mâinile pătate cu indicii ce-mi dăruiesc cu nonșalanță rima la pleoapa mea cu fanteziste ... vicii. Referință Bibliografică: LEGENDĂ / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2084, Anul VI, 14 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
LEGENDĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384251_a_385580]
-
apropiate, așa că pot fi complet sincere una cu alta.” Momo, pe de altă parte, nu are nici o intenție măcar să se apropie vreodată de ideea de a face prăjituri pentru școală. Mereu eficientă și obsedată numai de carieră, Momo nu înțelege nonșalanța cu care Kate vine la birou pătată de cocă de la prăjituri: “Momo nu e o fată care a visat dintotdeauna la un soț, copii și o căsuță drăguță”, spune Munn. McGrath e de acord: “Momo reprezintă un punct de vedere
Oare cum o reuşi ? [Corola-blog/BlogPost/96906_a_98198]
-
Székely: „ascuțimea de bisturiu cu care crestează în problemele secuimii din Transilvania și umorul sănătos sub care camuflează arma «crimei». Problemele se radicalizează. Corupția și naționalismul contaminează tot, până la omul cel mai simplu. Personajele fură, mituiesc și sunt mituite cu nonșalanță. Alcoolul și naționalismul prost înțeles fac ravagii. Viața curge mai departe, nu grea și minunată cum zice Cehov, ci amorală, sterilă și nefericită. În piesele lui Székely Csaba nu e nici o urmă de speranță.” (Oana Stoica, critic) Dansul este o
Cimpoaie, circ, muzică ţigănească şi dans [Corola-blog/BlogPost/97726_a_99018]
-
pamflet intitulat ” Marș, jigodie”. În care, spre surpriza generală, odiosul coleg al lui Iuda, cum îl numeam toți din redacție, s-a regăsit punct cu punct, deși, ca și acum, nu-i aminteam numele. Interviul recent, în care recunoaște cu nonșalanță penală că organismul de coordonare a breslei pe care l-a condus (preluat și acesta de la generosul defunct) avea menirea de a îmbina presa cu afacerile (ceea ce eu am afirmat public de pe atunci, dându-mi demisia din funcția de cenzor
PRESA CA AFACERE VERSUS DEONTOLOGIE ȘI INVESTIGAȚII [Corola-blog/BlogPost/94194_a_95486]
-
Pompilian) care trece de la ipostaza de ,,femme fatale’’ (Magda), la cea de ,,fată bună din popor’’, cu suflet, care se construiește pe ea însăși, vrând să ajungă ,,guristă, dar nu din alea care behaie pe la operă’’, dar care surprinde prin nonșalanța cu care interpretează rolul Leanei și așa-zisul ,,je m’en fiche-ism’’ pentru că tot cânt pe la petrecerile ,,ștabilor de care mă doare-n...’’ Dar și mai plăcut și mai surprinzător este faptul că Ramona Olteanu alias Leana chiar cânta de-
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
trai decent. Cetățenii României care nu au trecut granițele țării vreodată spre alt stat, cred încă în iubirea de țară! Alții care au trecut de mai multe ori frontiera spre alte meleaguri și o duc bine acolo își spun cu nonșalanță; UBI BENE, UBI PATRIA! Ceilalți care nici pe acolo nu o duc prea bine spun; Fie viața cât de grea, e mai bine-n țara mea! Lupta pentru apărarea patriei? Se pare că în acest caz sunt mai multe aspecte
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PATRIOT? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377156_a_378485]
-
pălăria roșie a dragului de viață pășiți încrezătoare. Iar cine nu observă ceea ce sunteți, hai să fim foarte sincere, chiar merită să luați în seama? Dar va asigur că starea de bine va venii spre voi ca un magnet, priviți nonșalanța copiilor, să învățăm de la ei, să renunțăm să credem că le știm noi pe toate pentru ei, ne pot surprinde în fiece zi cu ceva nou. Doar să aibe liniștea să se desfășoare! Priviți în oglindă cu ochii interiori și
DAR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377252_a_378581]
-
proporțională între frecvența prezentării scuzelor și conștientizarea faptului că facem un lucru important. În majoritatea covârșitoare a cazurilor, nici măcar nu ne pasă c-am rostit un cuvânt important, că ne-am plasat pe tabloul confruntării etice. Spunem "Pardon!" cu aceeași nonșalanță cu care ne dezprăfuim pantofii sau urcăm treptele. Ni se pare că e un act firesc, un ritual banalizat. Și chiar așa e. Numai că e și un indicator al gradului de civilizație asumată. Formulele de acest gen nu sunt
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
în care poezia alternează cu proza fantastică. Liantul îl constituie credința, căutarea continuă a lui Dumnezeu și prezența obsesivă a tatălui (Dinu Pillat). Sunt remarcate eleganța și rafinamentul stilistic, lirismul necenzurat al poetei și capacitatea ei de a aborda "cu nonșalanță cele mai diverse modalități de comunicare artistică". De aceeași bună apreciere se bucură și volumul de poezii Dorul de rai al Monicăi Pillat, care, în a treia generație, continuă tradiția literară a familiei. Lui Liviu Grăsoiu îi reține atenția Jurnalul
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
săraci în evenimente - scăpîndu-le, astfel, pe cele însemnate, din devălmășie și anonimat (cine mai știe astăzi ce s-a întîmplat săptămîna trecută?), mai diferiți unul de celălalt, ieșind mai mult în relief. Ani făcuți nu doar pentru trăire, cu oarece nonșalanță, lejeră nebăgare de seamă că timpul care trece e al nostru, ci și pentru gînduri, pentru semne, cruguri și așezări. Un an de sfîrșit de secol, descusut din toate poveștile lui, face aproape cît o carte de literatură. E anul
Cronica anului 1882 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8434_a_9759]
-
neașteptat (după anterioarele aranjamente și improvizații în stil post-bop radical) prin expunerea temei în maniera stride a mult îndrăgitului pianist Thomas Fats Waller, comediant pur sânge al anilor nebuni interbelici. Improvizația lui Iancy Körössy lasă în urmă de la primele note nonșalanța surâzătoare a lui Fats, pentru a plonja direct în modernismul melodic sprințar de natură bop. Un modernism al anilor ’48-’50, pe care adaos-ul neo îl păstrează la fel de atractiv urechilor noastre din secolul următor. Asigurându-și „plasa” ritmului constant
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
din rîndul lor. Comparativ, căpeteniile, torționarii, propagandiștii totalitarismului comunist n-au primit nici 0,1 la sută din aceeași pedeapsă! Unii din exponenții sistemului comunist se mai află în Parlamentul României, suflînd în trîmbițele lor retardate, iar alții apar cu nonșalanță pe micul ecran, între ei și un faimos general stigmatizat de aportul său la terorism. Dacă, Doamne ferește, cineva ar cuteza să vorbească la un post de televiziune despre "părțile bune" ale Legiunii n-ar izbucni un scandal care ar trece
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
de dragul comparației, instantaneele lui Pillat, luate chiar la Balcic, au un alt fel de distilare. Nu iau calea simbolurilor totuși lejere, de la început de modernitate literară, ci mai degrabă pe-aceea a asocierilor grave, în care marile evenimente n-au nonșalanța primelor înfloriri. Iată rosa canina: "Dar un măceș în piatra despicată/ Cu rădăcina-n moarte a-nflorit,/ Și crește floarea primăverii, toată/ Împărăția morții biruind." Vorbe mult mai mari decît acelea prinse în desenul sprințar, chiar dacă orgolios și respirînd importanță
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
Nu în van, se pare, pentru că fata i-a plăcut enorm regelui și a luat-o de soție. Smirna, nardul, șofranul, tămâia, iasomia - și multe altele - au jucat un rol singular (dar decisiv) în istoria civilizațiilor străvechi. Dansul executat cu nonșalanță - de egiptenii de acum mai bine de 5000 de ani - între viață și moarte, încă ne surprinde. Pe de o parte, dădeau gust vieții per fumum, grație plantelor, unguentelor și parfumurilor, de cealaltă, se pregăteau pentru întâlnirea cu Osiris, urmând
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
după rețeta lui Montezuma), acești stâlpi ai micului-dejun englezesc complet ar putea să pară un fel de gustare lipsită de sare și piper. Iar dacă este să căutăm micul-dejun decadent, acesta nu se poate atinge stând în pat și afectând nonșalanța - ar însemna să interpretăm greșit înțelesul cuvântului căutare. Pentru cei hotărât decadenți, micul-dejun este un eveniment. Nu încununează o călătorie, așa cum este cazul croissant-ului pe care îl înfuleci în stația de metrou, ci este el însuși o destinație. Într-
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
începe, ca niciodată, să-ți pară rău că timpul trece, și cînd te temi de urmele trecerii pe care, odinioară, le numeai progres, e, probabil, de vină pentru înăsprirea poeziei, într-un modernism de-al doilea care nu mai are nonșalanța celui dintîi. Barbaria de care vorbește Adorno își găsește, poate, o față și în acest gest (liber?) de luare a puștii din cui. Nu mai știm cine, și cînd, a inventat praful de pușcă. Dar ne-amintim, de bună seamă
Cu pușca și cu praștia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8132_a_9457]
-
unul din prinții Bibescu, venit, în timpul ultimului război mondial, de la Paris și participînd la un spectacol de teatru din București, en pantouffle, subsemnatul l-a zărit pe Al. Paleologu pășind pe străzile Capitalei desculț. Cel în cauză preciza undeva cu nonșalanță că, nefiind nici "habotnic", nici "tombateră", își îngăduie "licențe estivale de tip hippy"! Un nonconformism al observației, o cutezanță a asociației trădează aceeași apucătură aristocratică de-a ieși pentru cîteva clipe din protocolul cercului său. Iată cum își continuă Al.
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]