515 matches
-
ceva mai mult de 300 de euro, dar aflu că poți supraviețui chiar și cu 100 de lats pe lună, poate de aceea mâncarea și este atât de ieftină... Dar și bogăția!! Sunt zone ale orașului unde opulența e etalată nonșalant la vedere: căsuțe superbe, cu alei frumos pietruite, cu ploaie de flori în ferestre, cu mici heleștee unde plutesc nestingheriți nuferii... E și aici o Europă în miniatură, cu bune și rele... Și cultura? Renumiți în lume rămân sculptorii și
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
fixat idealul de frumusețe feminină pe care sunt pregătit să-l apăr (strict conversațional, firește) și azi: un amestec între magnetismul privirii lui Julie Christie, agresivitatea filiformă, izbucnind violent în rotunjimi sălbatice, a lui Raquel Welch, și abandonul de sine, nonșalant și parcă ironic, al Ursulei Andress. Acestei combinații letale nu i s-a adăugat, cu vremea, decât un singur lucru, dar esențial: fragilitatea, camaraderească și sexuală totodată, a lui Audrey Hepburn. Dar asta e altă poveste - și anume, una complicată
De ce m-am abonat la „Vanity Fair“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4448_a_5773]
-
vei descoperi nu va fi pe placul tău?” Niciodată nu fusese mulțumită de ceea ce văzuse în oglindă. Da, de aceea evita să se privească goală, în totalitate. Corpul ei nu avea nimic din perfecțiunea siluetelor pe care le admirase etalate nonșalant în reviste sau chiar pe strada. Nimic din ceea ce vedea în acea oglindă nu corespundea cu standardele la care visa. Ea se retrăgea în spatele hainelor largi, închise la culoare, pentru a-și ascunde defectele. „- Știi ce-ți lipsește ție? Iubirea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în cap, și picioarele o duc în continuare spre Exit. Deja e prea târziu, fetițo. Deja ai luat taurul de coarne. Doar n-o să dezamăgești o arenă întreagă. Pescarul cu pretenții de actor e pe urmele ei. Din mers, așază nonșalant paharul cu gin to nic pe o masă și apoi se mișcă natural spre ieșire, în timp ce se gândește dacă semierecția lui a devenit evidentă pentru toți oamenii din jur. Sophia avansează printre oameni mai mult sau mai puțin mediatizați de
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
a dus să facă baie, imprudentă, cântând cu bolboace, neîncăpând în cadă, absurd de lungă și atletică, citind pe sărite nu știu ce revistă de parapsihologie, iar când a ieșit din baie, în halat, mi-a fredonat, legându-și cordonul cu nodul nonșalant al celei care anticipează că-l va dezlega curând: — Chéri, ți-am lăsat apa... M-am dus în baie ca un automat, neînțelegând Îvreo juma’ de minut mi-am zis că e o problemă de flamandă, că-i o expresie
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mai odios cuvânt din limba română, ceva atât de violent, încât pielea de găină mi-a venit natural: am auzit cuvântul „pișu“. L-a întrebat: „Te duci să faci pișu?“ Era o muiere ce părea normal constituită, adică avea cur nonșalant, țâțe la locul lor, dar vorbea cu „pișu“... I-am informat pe amândoi că eu sunt un cyborg de pe planeta Zorg care nu face niciodată pișu și că am harta planetei tatuată într-un loc inaccesibil lor, bă, m-ați
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și de satisfacția unei capturi nemeritate. Châm. Intră. Iulian îl ascultă, se așeză modest și-i povesti visul său din ajun, cu arătările care-l cojeau și-l îmbucătățeau mărunt-mărunt fără să se uite la el, cu un aer așa, nonșalant. Gaspadin dădu din cap, mustăcind: — Ăștia sunt arhonții, Julien, paznicii vămilor cerești care te ronțăie pentru că nu le-ai plătit ce li se cuvine. — Și ce li se cuvine? — Nu știu. Tu trebuie să știi. Tu te-ai înhăitat cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
el își închipui alarmat cum propria limbă devine instantaneu o bară mobilă ce lovește pereții unui clopot... cu dinți. Încercă să râdă în fața unei astfel de imagini, dar nu reuși... Din momentul în care simțise primele frisoane, panica se cățăra nonșalantă pe picioarele sale, pe șolduri, pe abdomenul mușcat de spasme, încetul cu încetul, frenetică, pofticioasă, prinzându-i inima cu degete metalice insensibile. Brusc, i se făcu poftă să fumeze, ca și cum ideea de trage fum în piept ar fi devenit soluția
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cuțitul deoparte, apucă furculița cu mâna dreaptă și străpunge, fericită, bucățică cu bucățică. Când mâncăm pui, noi ne dăm osteneala să luăm carnea de pe os fără să facem nici cel mai mic zgomot în farfurie, pe când mama, cu un aer nonșalant, ia osul cu vârful degetelor și mușcă de pe el carnea. Uneori mănâncă cu mâna chiar șunca sau cârnații cu legume de la gustarea de prânz, apucându-le cu o iuțeală uluitoare. Astfel de gesturi necivilizate mi se par nu numai încântătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ai ziarului "Ziua" de azi. A te delimita în felul mălăieț în care au făcut-o cei de mai sus e un lucru bun, dar total insuficient. A spune că te oripilează politica ziarului la care scrii, dar a palma nonșalant banii ce provin din aceeași sursă care finanțează și ticăloșia colegilor de pagină înseamnă, în cel mai bun caz, duplicitate. Aici nu mai e vorba de democrație și de pluralismul opiniilor. Cine-și imaginează că textele sale au vreo credibilitate
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
despre un asemenea poet se poate scrie ori identic cu tot ce s-a afirmat până acum, ori radical diferit. Din necesități de gen - e o cronică literară, nu o exegeză - și de igienă a lecturii și a expunerii, optez nonșalant pentru cea de-a doua cale. Prin urmare, alianța bizară și botezată în atâtea feluri deja dintre personalitate, poem și text poate fi, la rigoare, lăsată în plan secund. La fel notele de pe marginea paginilor, care ne vor indica doar
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
aproximativă. Dat afară din toate redacțiile, refuzat de toate teatrele, privit sceptic de prieteni și încurajat numai de Leni Caler, el scrie Steaua fără nume sperând într-o rapidă redresare financiară, cu dezinvoltura și cu pragmatismul unui agent publicitar. La fel de nonșalant, își oferă textul oricui ar fi dispus să-l semneze în locul său. Toate acestea, din pricina cumplitelor și inumanelor edicte antisemite ale regimului Antonescu. Să recunoaștem, transformarea e cel puțin zguduitoare. Ceea ce urmează nu se va abate de la traseu: manuscrisul și
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
albastră. Pantera mi-a sărit în față. Încotro mergi, Albastrule? Ce-ți pasă ție, am mârâit eu la ea. Iar ea s-a dat peste cap și s-a transformat într-o fată brunetă, cu ochelari de soare, care zâmbea nonșalant. Uite, ai văzut de ce te întreb? Pentru că aș merge și eu. Poate ne jucăm amândoi, pe drum. Degeaba mergi cu mine. Mai bine găsește-ți altă panteră cu care să te joci, i-am răspuns. Eu-s lup albastru. De ce
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
a revelației italiene ar fi fost compusă într-adevăr de Asachi în anul 1809, adică atunci cînd limba poeziei românești se prezenta sub forma unei corcituri pitorești între greacă, turcă, slavona bisericească și regionalisme dintre cele mai bizare, toate amestecate nonșalant între ele. în schimb, prima strofă a odei La Italia sună astfel: "Vă urez, frumoase țărmuri ale-Ausoniei antice, Cungiurate de mări gemeni, împărțite de-Apenin, Unde lîngă laurul verde crește-olivul cel ferice, Unde floarea nu se trece sub un ceriu ce
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
sale cu jargonul franțuzit, a trezit destule antipatii, reacții negative ("Mie să nu-mi spui mersi!"). E cert că se află, statistic, pe o treaptă mai jos decît mulțumesc, chiar dacă unii vorbitori nu au această percepție și îl folosesc curent, nonșalant, uneori pur și simplu alături de mulțumesc sau în alternanță cu acesta ("mersi, mersi, mulțumesc pt aplauze", pirateparty.ro). În plus, mersi intră în destule expresii în care sînt activate mai ales conotațiile sale negativ-ironice - cutare e bine mersi ("Fidel Castro
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
a încetat așadar să mai fie creștin în anul 325“ (La résistance au christianisme, 1993). * Când adevărul începe să ți se deschidă în viață, realizezi cât de fără poveste este acest adevăr; și că viața e o poveste a neadevărului, nonșalant, neglijent și fermecător cum numai efemerul, trecătorul, poate naște o poveste de iubire devoratoare. * ...de priveghi la căpătâiul numenului, copii ai lui Kant, șomeri ai sufletului, singuri știind ce înseamnă să fii mort. Ratații. * Scriind toate câte le scriu, nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
a se distanța printr-o tonalitate bizar ironică: "Iată-l, în sfîrșit, pe G.Călinescu, distribuit tot în rolul judecătorului. Însă nici lui nu-i convine partitura, care-l obligă mai ales să asculte și să cîntărească, așa că o schimbă nonșalant cu aceea a procurorului, trasînd, cu gesturi cabotine și glas de stentor, un violent portret în aqua forte al răposatului". Nu putem a nu ne întreba la rîndu-ne: oare Alexandru Dobrescu, el însuși, "ascultă și cîntărește"? Oare îi convine "rolul
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
pe copertă o maiestuoasă și sovietică stea în cinci colțuri. Ar fi, așadar, o naivitate să îi imputăm în vreun fel lui Dan Lungu erori de compoziție, repetiții, facilități tehnice sau neconcordanțe, de vreme ce el își permite luxul de a ceda nonșalant chiar din debutul cărții frâiele narațiunii. Prezența autorului de pe copertă se face simțită numai sporadic. Și admirabil. Avem, prin urmare, un destin etajat după un model cert. Dan Lungu îl îmblânzește prin candoare. Avem o femeie bătrână și nițel resentimentară
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
capul, am văzut o fetiță ivindu-se de după cortina de chiparoși, mergând în direcția castelului. Purta veșminte negre, dintr-o țesătură fină aducând a mătase. Își rodea unghiile de la mâna stângă. Se deplasa de parcă ar fi alunecat, cu un mers nonșalant și sfios. Aveam impresia că o mai văzusem și că o cunoșteam. Dar o distanță destul de mare mă despărțea de ea și de-abia o zăream. N-am apucat să-mi dau seama cum de, brusc, dispăruse. Am rămas acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
următoare apăru în restaurant Pârvuleasca și flirtul senzual al doamnei ministru secretar de stat se potoli. Nou-sosita se proțăpi lângă masă: "Bună, Nuțico! Vai, dragă, da' ce bine arăți! Ai fost la salon, nu?", o trânti amica cu un zâmbet nonșalant, nepărând să-l zărească și pe domnul Ciucurel. "Da, Mariano, d-acolo viu", recunoscu acru Țuți. Acu' un minut am intrat și io înăuntru, aici. M-am întâlnit cu domnu' Relu, că avea Sandu o chestie cu dumnealui și am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Remarcabile, de bună seamă, cărți cum ar fi Născut în URSS nu îi absolvă pe prozatorii noștri de misiunea lor, subînțeleasă în ultimii optsprezece ani. Misiune pe care, evident, o pot accepta, o pot refuza, dar nicidecum delega. Sau pasá, nonșalant, mai departe. Am făcut toată această buclă preliminară pentru a feri recentul roman al lui Iulian Ciocan - Înainte să moară Brejnev - de o eventuală lectură prea politic-empatică. De o ipotetică retroversiune grăbită - exagerez, desigur - care l-ar putea preschimba într-
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
aminte pe domnișoara Hunter, Bruce. De la școala primară din Penicuik. Sigur Îți amintești de cît de crud se purta cu tine. Era femeia uscată ca un băț și pipernicită care te victimiza cu o ardoare mult mai intensă decît sadismul nonșalant pe care Îl manifesta față de ceilalți elevi. Părea atît de personal. Uneori te lua deoparte, te zgîlțîia și Îți șuiera În ureche, — Știu cine ești Robertson. Știu totul despre tine, băiat malefic și rău ce ești. Cu cît munceai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
parter. Unul din ei cioplea un băț de lemn, Încordat și concentrat. Se pare că nu avea un cuțit prea ascuțit; așchii mici de lemn săreau dintr-o parte În alta. Neavând altceva mai bun de făcut, celălalt băiat arăta nonșalant spre un punct dincolo de curte. În colțul cel mai Îndepărtat, am deslușit o clădire joasă cu un acoperiș din tablă ondulată ieșind În afară. La un moment dat cred că adăpostise un atelier mecanic. În umbra alinătoare de lângă ușa strivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Nu! — Vrea să știe cu ce-ar dori signore să-nceapă, m-a anunțat Maimuța după ce Lina a vorbit a doua oară. — Signore, am răspuns eu, vrea să-nceapă cu începutul... Ah, iată o replică foarte isteață, de-a dreptul nonșalantă, ce mai, însă rămânem în continuare încremeniți, și eu și măciuca mea sculată, despuiați și fără cale de scăpare. În cele din urmă, cea care ne pune în mișcare e Maimuța. Se apropie de Lina, se înalță deasupra ei (of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
1 și Rauschenberg 2, salonul de primire al lui Lauren părea un budoar avangardist. De obicei este impecabil, dar, În noaptea aia, era presărat cu perechi strălucitoare Îmbrăcate cu ingenioase costume Închiriate, care respectau tema petrecerii. Doi adolescenți superbi, sprijiniți nonșalant de balconul din față care dădea În stradă, erau costumați ca Jean Harlow și Marilyn Monroe, cu rochii bătute cu cristale și peruci de un blond platinat. Mai Încolo, lângă șemineu, chiar sub un uriaș colaj Gilbert și George 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]