131 matches
-
mai ajunge să trăiască nici măcar la limita decenței, să-i readucă în satele pe care le-au părăsit în cadrul atât de celebrelor, prin tam-tamul propagandistic făcut în jurul lor, mutații geografico-sociale prilejuite de furia megalomanică a industrializării socialiste din anii 50-60. Nonagenarul are bucuria să vadă că măcar una din fetele lui, Angelica Răducanu și soțul ei, Ilie, s-a întors la vatra părintească. N-a recurs din convingere, ci din stringentă nevoie, de nu cumva din disperare, la acest gest salvator
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
căsătorită cu un maistru, Drăgan, și ajunsă, prin transferul acestuia, învățătoare în București, va muri de aceeași maladie neiertătoare chiar în vara cu pricina. Abia cu ocazia înmormântării ei, familia înțelege de ce bucureșteanca își tergiversase sine die stabilirea în provincie. Nonagenarul, fost șef de echipă în ceapeul cu pământ mănos al satului de câmpie, își pierduse în împrejurări tragice cei doi fii care ar fi putut să-i perpetueze numele și visele de truditor al gliei. Vlad căzuse cu tractorul într-
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
unde? Mai tare s-a aprins Filița”. În cele din urmă, „Sărăntocu’ lui Pălmașu” a fugit cu Floarea și tânăra pereche a locuit o vreme la Smeeni, satul ridicat mult din sărăcie pentru că aici se născuse nomenclaturistul Chivu Stoica. Regretul nonagenarului care-și relatează, cu suspansurile de rigoare și factură șeherezadică, traiectoria sa erotică, e că nu i-a spus niciodată soției, trecută de mult în lumea umbrelor, cât de mult a iubit-o, cum ar spune, într-un roman cu
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
în care rămăsese acum singur înfumuratul Ionuț Răducanu. Neamul Bărăganilor nu se va pierde în colbul istoriei galopante chiar dacă nu mai e niciun descendent care să poarte acest nume. Gospodăria va fi administrată de un băiat sărman, Codrin, asupra cărui nonagenarul și-a transferat prinosul de afecțiune de care moartea celor doi fii ai săi l-a frustrat. Bocetul metafizic cu care se încheie poematic romanul tulburător, prin realismul lui psihologic, al lui Dumitru Dănăilă capătă din mers inflexiuni și valențe
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
pe Luca, pe Floarea, pe Profira... Și rămân, risipiți peste tot, Bărăganii. Înainte de toate, oamenii rămân. Ei sunt bogăția cea mai mare. Ei valorează infinit mai mult decât medalia imensă, din aur, pe care nu știa cum s-o împartă nonagenarul în vis și să dea fiecărui urmaș o parte”. Lacrima pe care ne-o ștergem pe furiș la terminarea lecturii acestui roman captivant e pe deplin una întru totul motivată. Ion Roșioru Referință Bibliografică: Cronică Ion Roșioru la romanul „Întoarcerea
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
nedeslușit, se unesc într-un punct inefabil". În partea a doua a cărții, Milena Munteanu ne aduce înainte lumea mult mai apropiată sufletului său, cea din care își trage originile, lumea Săliștei, a Mărginimii Sibiului. Autoarea își așterne rândurile asemenea nonagenarului săliștean, Nicolae Stan Petruțiu, autorul unei o radiografii a sufletului românesc în care vorbește despre memoria colectivă a obștei: „Scriu cu reculegere, cu evlavie, cu respect pentru acest trecut pe care, dacă nu-l cinstim, nu vom avea nici viitor
LANSARE DE CARTE: „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” DE MILENA MUNTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374284_a_375613]
-
Cîți au curajul să-și facă un atare autoportret? Eugen Ionescu l-a avut. Era, de-acum, nemuritor. 6 decembrie Sub un titlu inspirat ("Un hiperborean: Corneliu Baba"), Pavel Șușară schițează, în "România literară", un portret în tentă nocturnă, tonic-nocturnă, nonagenarului unic. Iată o frază între celelalte: "Asemenea unui renascentist, Corneliu Baba are vocația antropomorfismului, el privește omul ca pe o paradigmă a creației și ca pe un model al Universului însuși, dar asemenea unui moralist însingurat, meditativ și revoltat în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în preajma nupreaînțeleptului CTP (pro-sîrb), voi fi, de ce nu? în preajma simpaticului echidistant Sileanu, care-mi concurează, joi, propriu-mi vernisaj, voi fi.. Dar în preajma cui nu voi fi! În orașul pierzaniei și-al strălucirii noastre. Sigur însă voi fi în preajma blînd-fabulosului nonagenar Barbu Brezianu, exegetul lui Brâncuși și prietenul lui Noica, Eliade, Ionescu, Cioran, care-mi va onora vernisajul cu nobila domniei sale prezență. Venind, jovială, dintr-o Românie antebelică, atît de tînjită de noi (mai) toți. Atît de neștiutoare de învrăjbirea noastră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
locuință în același timp o grea colecție de artă. Adunată cu japca, se-nțelege. Asta o fi, oare, societatea de mijloc a unei Româniii care vrea să-și revină, să se salveze? În turbionul vernisajului, se-apropie de mine jovial-fabulosul nonagenar Barbu Brezianu, care, cu ani în urmă, recomandat, atunci, de Petru Comarnescu, îmi trimitea, la Cronica, încîntătoare texte despre Brâncuși. Care, tot cu ani în urmă, la Cumpătul, îmi oferea una din acele companii, ce, pentru mine, însemnau România prosperă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din mînă, zburînd speriată pînă sub violoncelul șefului de partidă. Acesta, părăsindu-și fulgerător arcușul, o ridică și i-o redă dirijorului. Aplecat, galant, într-o reverență de mulțumire. Nu mai văzusem așa ceva. Dar mi-am adus aminte imediat de nonagenarul Elenescu, și el prezent de curînd pe podiumul ieșean. Revenind periodic la Iași, acolo unde începuse, cu șaptezeci de ani în urmă, zborul său în lumea largă. Revenind și aducînd cu el marea muzică, dar și gluma. Într-o precedentă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la unul din anii începutului său, nu uită să precizeze serios: după Hristos, se-nțelege... În pomenitul concert de la Iași i-am urmărit cu toții, fascinați, nealterata performanță dirijorală. Conducea orchestra mai mult din ochi, bagheta stînd calmă în mîna prudentului nonagenar: allegro ma non troppo. Două pilule: una de Orient Apropiat, alta de Occident... îndepărtat. Le avem și aici, la Iași. În coasta Medicinei, scăpată de buldozere, a rămas în picioare o bucată de străduță din acel tîrg ancestral al, să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
E cronica lor la filmul tocmai văzut. Iris. 28 octombrie Incredibil! Deschizînd (întîrziat) televizorul, pe la miezul nopții, cînd credibila filmografă Eugenia Vodă ne regalează cu aplombul ei, companionul de dialog al cinematoarei se arată a fi, de data asta, un nonagenar cu vag accent străin, cu restul de jovialitate ce i-a mai rămas dintr-o viață trăită, sigur, doar în opulente jovialități. Cine-o fi Matusalemul la patru ace? Vreun român din primele valuri ale emigrației? vreun înțelept evreu plecat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unor amare gânduri; soția lui nu-l iubește și nu l-a iubit niciodată, iar fiul său l-a trădat (Ella giammai m' amò!). Înainte de a decide dacă să-și condamne sau nu fiul, Filip cere sfatul Marelui Inchizitor - un nonagenar orb, căruia îi expune cazul său de conștiință: are el dreptul să-și sacrifice propriul fiu pentru interese superioare ? Marele Inchizitor este neîndurător. El răspunde că Dumnezeu însuși a făcut acest lucru și îi cere lui Filip să predea sufletul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
articolele lui de gazetă și seria superbă de Oameni cari au fost. Iată un singur exemplu (aș putea să dau sute) despre elenistul Maurice Croiset: „La catedra de la Collège de France, pe fotoliul său de la Academia de Inscripții, septuagenarul, octogenarul, nonagenarul (subl. n.) stătea ca un înțelept al vechimii pe marmura băncilor ateniene. Afară ceața se întindea și se strângea înapoi, picături cădeau din neguri, urlete de sirene și vâjâituri de motoare tăiau un aer gros și obscur, strigăte nervoase trimeteau
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
aveți mai multe personaje, mai multe mărturii, încercați să le restrângeți în jurul celui mai puternic și mai interesant personaj. Având prea multe voci narative, textul devine arborescent și obositor. Excepție face subiectul care vizează mai multe biografii (o familie de nonagenari, spre exemplu). Fiecare loc și fiecare colectivitate ascund secrete, un anume cod moral, întâmplări despre care nu se vorbește din diferite motive. Un bun reportaj trebuie să ajungă chiar la aceste ascunzișuri și secrete. Nu neglijați elementele de culoare: porecle
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în existența zilnică. Adic ă pentru cei care din colegi se cred profesori. „Jurnalul Iubirii, Durerii și Speranței” este intitulată cartea scrisă de Amalia‐Ioana Popescu, Editura Credo Mateo, București, 2009, cu un cuvânt de deschidere a nimănui altul decât nonagenarul Alexandru Mânăstireanu de la Bârlad, despre care am mai vorbit. „Ce ușor se distruge un suflet! Iată un titlu de roman pe care eu n‐am să‐l apuc să‐l scriu. Îl vei scrie tu, mamă, în amintirea mea, tu
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
în vârstă scriitor debutant din România. (Cezara Mironică) *** A debutat la 90 de ani Valoarea nu așteaptă anii s-o măsoare, spunea personajul dramei unui clasic francez. Căci, indiferent de vârstă, talentul iese până la urmă la iveală. O dovedește un nonagenar din Bârlad, profesorul Alexandru Mânăstireanu, care a avut curajul de a debuta ca scriitor la peste 90 de ani! Cartea sa, autobiografică, intitulată „Călător... prin vâltoarea vremii”, s-a bucurat de o caldă primire din partea bibliofililor, mai ales că ea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
De aceea a și dispărut fără război pustiitor și ne-am despărțit de ea fără regrete. Avem datoria de a nu uita atâta strâmbătate și a le înfiera aruncând totul la lada de gunoi a istoriei”. Cuvinte, nu numai de nonagenar, ci mai ales de părinte, de bunic și de străbunic, de prieten apropiat celor care îl știu și îl cunosc pe Alexandru Mânăstireanu din satul Priponești de Sus, astăzi debutant în literatură și de la care așteptăm și alte lucrări literare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Nr.4(33), trim.IV, 2008 *** O altă viață de om... așa cum a fost Prietenul meu, publicistul Ion N. Oprea, mi-a făcut surpriza cunoștinței cu un Călător... prin vâltoarea vieții, deci cu opera cu acest titlu a unui vrednic nonagenar de prin părțile Bârladului, consătean al său: Alexandru Mânăstireanu. Primul lucru pe care l-am făcut după citirea capitolului Copilăria. Școala din Priponești și Școala Normală din Bârlad, a fost să caut în Atlasul rutier unde este acel Priponești, identificându
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de Jos”, Editura PIM, Iași, 2007). Participanții, mult mai numeroși, au fost prezenți mai întâi la un Te Deum desfășurat la biserica „Sf. Ierarhi Mihail și Gavril”, primul locaș de cult ridicat în localitate la anul 1775. Mai întâi, prof. nonagenar Alexandru Mânăstireanu, fiu al comunei și al satului, autor al volumului „Călător prin vâltoarea vremii” (Editura „Sfera”, Bârlad), a înmânat celor prezenți, în mod gratuit, câte o carte, însoțită de un exemplar al revistei „Academia Bârlădeană”, editată de Societatea literar-culturală
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
prin aceea că îmi dăruiește un exemplar din revista „Elanul”, nr. 91, septembrie 2009, unde la pag. 18, consăteanul meu I. N. Oprea face o prezentare a scrisului meu cu titlul: „Călător... prin vâltoarea vremii” (vol.II) de Alexandru Mânăstireanu: Nonagenar, în 2007 profesorul Alexandru Mânăstireanu publica la Editura „Sfera” din Bârlad volumul de memorialistică intitulat cum nu se poate mai adecvat, „Călător... prin vâltoarea vremii”. Impresionat de cutezanță, dar și de succesul autorului și a cărții, în revista „Elanul” nr.
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Eu, ca cel care anterior primisem un număr de 15 exemplare, prin prietenul nostru comun, profesorul Vasile Fetescu, le-am înmânat deja la colegi, prieteni, cunoscuți și rude, un fel de îndemn ca și noi, ceilalți, să-l imităm pe nonagenar. Adică să scriem și la peste 90 de ani, vârsta maturității depline a viețuitorului, când bagajul de cunoștințe tinde spre saturație și se revarsă benefic. Dintre primitorii de carte, în loc de cronică a ei, iată ce îi scria doamna profesoară Ana
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Oprea în stilu-i binecunoscut. După prânz urmăresc serialul „Furtună la palat”, apoi telefonez la Iași, mulțumind pentru articolul surpriză de la el, după cum urmează: „Călător... prin vâltoarea vremii” (vol. II) de Alexandru Mânăstireanu: „Cel mai prețios dar al omului este viața...” Nonagenar, în 2006 profesorul Alexandru Mânăstireanu publica la Editura „Sfera” din Bârlad volumul de memorialistică intitulat cum nu se poate mai adecvat, „Călător... prin vâltoarea vremii”. Impresionat de cutezanță, dar și de succesul autorului și a cărții, în revista „Elanul” nr.
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Eu, ca cel care anterior primisem un număr de 15 exemplare, prin prietenul nostru comun, profesorul Vasile Fetescu, le-am înmânat deja la colegi, prieteni, cunoscuți și rude, un fel de îndemn ca și noi, ceilalți, să-l imităm pe nonagenar. Adică să scriem și la peste 90 de ani, vârsta maturității depline a viețuitorului, când bagajul de cunoștințe tinde spre saturație și se revarsă benefic. Dintre primitorii de carte, în loc de cronică a ei, iată ce îi scria doamna profesoară Ana
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
într-un stil greoi, dimpotrivă) am recitit-o pentru retrăirea unor sentimente de maximă intensitate, o carte - un tezaur de învățăminte. Cu o nestăpânită emoție am închis cartea și mi-am îndreptat privirea cu admirație spre coperta cărții, spre portretul nonagenarului Alexandru Mânăstireanu. Parcă văd aievea un monument viu, cu fața brăzdată de adânci riduri - mărturie a existenței de aproape un veac - riduri, mărturie a unor suferințe, tristeți, dezamăgiri, împotrivire, luptă... În același timp, apare triumfător chipul iluminat de o aureolă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]