137 matches
-
celui care se minunează Celor vechi nu lea fost totuși străină ideea de lume alternativă, nici cea de antinomie reală, in re, mai ales cu privire la unele fapte omenești. Când discută despre fapte viitoare, Aristotel acceptă el însuși excepții de la regula noncontradicției („în acele stări de lucruri care nu sunt actuale, există posibilitatea [ca ceva] să fie și să nu fie“). La fel și atunci când e vorba de fapte contingente. Oferă câteva exemple în acest sens. „Este posibil ca această haină să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
discuția liberă și dorința de argu mentare. În locul unor cunoștințe considerate sigure, inter vin acum cele probabile, deschise către lumea posibilului. Să fie acestea singurele stări de lucruri în care sar putea vorbi despre un raport mai liber cu logica noncontradicției? Altfel spus, se poate înainta doar până în zona celor posibile și probabile? Firește că nu, lucru sesizat de multă vreme. O situație aparte o vor recunoaște cei atenți la tot felul de prefaceri în substanța lucrurilor. Văd atunci cum acestea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
atribuie o caracte ristică temporală celor atemporale. Astfel de nonsensuri urmează a fi supuse discuției și respinse pe cale logică. Pe de altă parte, logica obișnuită, acceptabilă în cazul celor temporale, își descoperă limitele când în atenție sunt cele veșnice. Principiul noncontradicției își modifică vizibil spațiul său de va labilitate. Propoziția referitoare la cele divine va lua mai ales o formă negativă (apóphasis). Se va spune, de pildă, că ființa supremă nu începe și nu încetează, nu este în mișcare și nici
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vezi că Immanuel Kant vorbește senin și calm despre posibilitatea de a întâlni oameni absurzi. O face chiar în paginile Logicii sale, întro secțiune dedi cată „perfecțiunii logice a cunoașterii după relație“. Înainte de toate, reamintește principiile formale ale gândirii - al noncontradicției și al identității, al rațiunii suficiente și al terțului exclus. Discută în același timp despre eroare, pe care o înțelege atât ca falsitate, cât și ca aparență a adevărului. O specie a erorii o constituie absurditatea însăși, destul de perfidă întrucât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
kantian avea să fie văzut mai târziu ca un fenomen profund paradoxal, saturat (JeanLuc Marion). Doar că atunci când caută să determine ceva sigur și evident în ordinea cunoașterii, ceva care se supune experienței comune, Kant urmează fără nici o abatere logica noncontradicției. 84 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 11. Conștiința teoretică: „absurd de rațională“ (Nietzsche) Este de luat în seamă un anume fapt, că omul se contrazice și altfel decât așa cum ne învață logica celor patru principii. Se contrazice pe sine mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
care stă, fie lumea vieții de care ține. Nu voi intra în detalii, ar fi inutil aici. De pildă, antinomiile formulate de Zenon din Elea diferă de cele pe care le acceptă însuși Aristotel. Deși apără ca puțini alții principiul noncontradicției, PARADOX ȘI NONSENS 161 Aristotel acceptă că nu este în același fel valabil când în discuție se află evenimente viitoare sau contingente, fapte asupra cărora deliberăm și, mai ales, ceea ce este propriu ființei divine (cf. Metafizica, XII). Sub alte motivații
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
este absurdă. La fel și atunci când spui că „existența, care a fost, devine acum“<ref id="182">Ibidem, p. 45.</ref>. Ceea ce deja a fost ia naștere în această clipă: dacă în aceste propoziții își face loc vreun sens, logica noncontradicției nu lar putea recunoaște în nici un fel. Atunci când survine cu adevărat, repetarea modifică întregul flux al temporalității. Reface trecutul în lumina celor vii toare și nicidecum ca simplu trecut. Omul descoperă astfel valoarea imensă a clipei. Amintirea - ca și repetarea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
19, 32, 46-47, 69, 97, 150, 157, 159-160, 163, 167, 191 ~ a gândirii obișnuite 20-21, 33, 46, 47, 59, 62- 63, 65- 66, 84, 89, 93, 106, 130, 134-143, 151-152, INDEX RERUM 205 155, 158, 168-172, 177, 193-196 ~ a logicii noncontradicției 62-63, 65-66, 146 (n. 145), 161-162, 177 ~ a sferei sensului 11 (n. 1), 15, 23, 34 (n. 18), 51-54, 66, 96-97, 129, 136, 145, 150, 163, 190, 194-196 existență (în sens ontologic) 33, 58, 65, 103, 136 (n. 133), 174
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
36-39, 42-46, 51-54 tipuri de ~ 47-54 libertate 28, 30, 47, 67, 89 (n. 81), 106 (n. 98), 140, 163, 176, 180, 181 ~ de limită 47, 81, 105 ~ în privința modului de ex presie 14, 133-134, 137, 142, 191, 195 ~ față de logica noncontradicției 81, 47, 105 ~ față de sfera comună a sensului 19, 145, 174, 192, 196 ~ proprie actului contemplativ 67, 127 ~ proprie cunoașterii 67, 106 libertas indifferentiae 123 (n. 115) limbaj 17, 27, 87, 101-102, 109, 111, 132, 136- 137, 166 (n. 165
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
166 (n. 165), 194 ~e ale sensului 20, 34-35, 61, 106, 111, 129- 130, 163 ~ a unui lucru 15 (n. 5), 43, 45, 50-52, 65-66, 75, 84, 105, 111, 114 ~ în genere 23, 61, 65, 106, 124, 167 logică ~a noncontradicției 55, 57-62, 65-66, 76-84, 85, 152, 177 ~ bivalentă 59, 61-63, 193 ~ comună 20, 33, 46, 47, 65- 66, 89, 155, 163 ~ paraconsistentă 56 (n. 43) excedere a ~ noncontradicției (vezi „excedere“) logos 23, 55, 123 lógos apophantikós 136 (n. 133) lógos
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
111, 114 ~ în genere 23, 61, 65, 106, 124, 167 logică ~a noncontradicției 55, 57-62, 65-66, 76-84, 85, 152, 177 ~ bivalentă 59, 61-63, 193 ~ comună 20, 33, 46, 47, 65- 66, 89, 155, 163 ~ paraconsistentă 56 (n. 43) excedere a ~ noncontradicției (vezi „excedere“) logos 23, 55, 123 lógos apophantikós 136 (n. 133) lógos semantikós 136 (n. 133) lucru în sine 16 (n. 5), 79, 80, 82, 100, 102, 132 M metafizică 15, 56 (n. 44), 65-67, 82 (n. 71), 91 (n.
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
175, 179- 180 ~ logic sau formal 169-170 ~ și antinomie 158- 164 ~ și nonsens (vezi „nonsens pa radoxal“) ~ și pasiune 164-176 pathos 23, 165, 168, 169 (n. 169) principiu ~ al bivalenței 61 (n. 48) ~ al identității 76, 152, 169, 178 ~ al noncontradicției 55-62, 76, 161-162 ~ al rațiunii suficiente 76, 153-156 ~ al semiozei nelimitate 49 ~ al terțului exclus 47, 76 ființa ca ~ 65-67, 130 privire ~ contemplativă 67, 114 ~ de secundă instanță 9- 10, 16, 20, 28-30, 65, 69, 103, 116, 126-128, 149, 195-196
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sânt patru, ci o infinitate, și că ele nu sânt neajunsul rațiunii, ci însăși forța ei. În secolul nostru, știința a pus în discuție principiul logic al terțului, dar nu a avut curajul să îl atace și pe cel al noncontradicției. Filozofia, în schimb, a făcut-o: a făcut-o fie integrând iraționalul, inconștientul, intuiția, fie, ca Lupașcu, făcând din identitatea însăși un moment al polarității. Eu însumi mă simt în spiritul veacului cu contradicția mea unilaterală. Și îți propun să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a realului nici o culoare nici un tu de conivență trăirea nonsensul voluptatea luxului la antipod ci miezul ni se contractă o să explodeze anonim nici unei vânzări implozie simetrică licitației arătarea plitei scrise...“ (George Anca) „Cufundându-ne-n plenitudine / reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției / dintre Eu și Ego-ul dictator subtil, / agonia nous-ului în Logosul inospitalier când / întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică, / dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea: / contopirea Eului cu Absolutul Moale, / identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii / pentru explorarea Abisului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
performanță. Textele din acest volum sunt pline de neologisme răsunătoare, dar nu transmit nici o emoție. Zdrăngănesc strident, ca niște tinichele lovite de copii cu piciorul pe o stradă pavată cu piatră cubică: „Cufundându-ne-n plenitudine / reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției / dintre Eu și Ego-ul dictator subtil, / agonia nous-ului în Logosul inospitalier când / întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică, / dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea: / contopirea Eului cu Absolutul Moale, / identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii / pentru explorarea Abisului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Uneori, gândirea se contrazice fără să știe, alteori, deși presimte ceva suspect în propria judecată, nu-și face nici timp și nici griji în această privință. Să revedem însă consecințele absurde despre care vorbește Aristotel atunci când apără cu fervoare principiul noncontradicției. Ce ne spune în acest sens? Dacă mintea omului ar ignora acest principiu, s-ar vedea ea însăși blocată, neînstare de o bună funcțiune. Iar oamenii nu ar mai reuși să enunțe ceva cu sens, încât ajung să tacă așa cum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fost mai inspirat în această privință. (Diogenes Laertios, II, 22). Nu s-a grăbit, așadar, să-l declare în întregime cu sens, nici lipsit de sens, ci s-a minunat cu simplitate în fața propozițiilor sale. Vedem încă o dată că logica noncontradicției ne aduce în față un caz de limită, singular. Ea presupune o anumită imagine a lumii și a celor omenești: este vorba de o lume finită, actuală și perfect bivalentă. Stările de lucruri care o compun ascultă în ultimă instanță
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Witt genstein în Cercetări filozofice, § 122). Este firesc, de pildă, să poți vedea unele dificultăți ale gândirii, contradicțiile pe care nu le poate rezolva și nici nu trebuie săși propună să le rezolve logic. În consecință, relația gândirii cu principiul noncontradicției LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 61 48. 49. poate fi văzută altfel, ca un loc simptomatic, o probă aptă să ne spună ceva cu privire la noi înșine. Dacă prin încălcarea acestui principiu gândirea ajunge la „consecințe absurde“, atunci putem vedea care sunt acele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
care se minunează Celor vechi nu le-a fost totuși străină ideea de lume alternativă, nici cea de antinomie reală, in re, mai ales cu privire la unele fapte omenești. Când discută despre fapte viitoare, Aristotel acceptă el însuși excepții de la regula noncontradicției („în acele stări de lucruri care nu sunt actuale, există posibilitatea [ca ceva] să fie și să nu fie“). La fel și atunci când e vorba de fapte contingente. Oferă câteva exemple în acest sens. „Este posibil ca această haină să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
liberă și dorința de argu mentare. În locul unor cunoștințe considerate sigure, inter vin acum cele probabile, deschise către lumea posibilului. Să fie acestea singurele stări de lucruri în care s-ar putea vorbi despre un raport mai liber cu logica noncontradicției? Altfel spus, se poate înainta doar până în zona celor posibile și probabile? Firește că nu, lucru sesizat de multă vreme. O situație aparte o vor recunoaște cei atenți la tot felul de prefaceri în substanța lucrurilor. Văd atunci cum acestea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
atribuie o caracte ristică temporală celor atemporale. Astfel de nonsensuri urmează a fi supuse discuției și respinse pe cale logică. Pe de altă parte, logica obișnuită, acceptabilă în cazul celor temporale, își descoperă limitele când în atenție sunt cele veșnice. Principiul noncontradicției își modifică vizibil spațiul său de va labilitate. Propoziția referitoare la cele divine va lua mai ales o formă negativă (apóphasis). Se va spune, de pildă, că ființa supremă nu începe și nu încetează, nu este în mișcare și nici
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
că Immanuel Kant vorbește senin și calm despre posibilitatea de a întâlni oameni absurzi. O face chiar în paginile Logicii sale, într-o secțiune dedi cată „perfecțiunii logice a cunoașterii după relație“. Înainte de toate, reamintește principiile formale ale gândirii - al noncontradicției și al identității, al rațiunii suficiente și al terțului exclus. Discută în același timp despre eroare, pe care o înțelege atât ca falsitate, cât și ca aparență a adevărului. O specie a erorii o constituie absurditatea însăși, destul de perfidă întrucât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
kantian avea să fie văzut mai târziu ca un fenomen profund paradoxal, saturat (JeanLuc Marion). Doar că atunci când caută să determine ceva sigur și evident în ordinea cunoașterii, ceva care se supune experienței comune, Kant urmează fără nici o abatere logica noncontradicției. 84 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 11. Conștiința teoretică: „absurd de rațională“ (Nietzsche) Este de luat în seamă un anume fapt, că omul se contrazice și altfel decât așa cum ne învață logica celor patru principii. Se contrazice pe sine mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
care stă, fie lumea vieții de care ține. Nu voi intra în detalii, ar fi inutil aici. De pildă, antinomiile formulate de Zenon din Elea diferă de cele pe care le acceptă însuși Aristotel. Deși apără ca puțini alții principiul noncontradicției, PARADOX ȘI NONSENS 161 Aristotel acceptă că nu este în același fel valabil când în discuție se află evenimente viitoare sau contingente, fapte asupra cărora deliberăm și, mai ales, ceea ce este propriu ființei divine (cf. Metafizica, XII). Sub alte motivații
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
este absurdă. La fel și atunci când spui că „existența, care a fost, devine acum“<ref id="182">Ibidem, p. 45.</ref>. Ceea ce deja a fost ia naștere în această clipă: dacă în aceste propoziții își face loc vreun sens, logica noncontradicției nu l-ar putea recunoaște în nici un fel. Atunci când survine cu adevărat, repetarea modifică întregul flux al temporalității. Reface trecutul în lumina celor vii toare și nicidecum ca simplu trecut. Omul descoperă astfel valoarea imensă a clipei. Amintirea - ca și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]