116 matches
-
de generoase spre a nu le anula caracterul de "mărturie". Astfel solitudinea e o "stare generală", repetabilă cu fiecare "caz" nou, topindu-se în inobservabil, în anonimat, în nonexistență, pentru a fi detașată, individualizată de poeții care se succed (evocarea nonexistenței e aci doar un mod satiric de-a sublinia durerea - simptom al vieții pulsînd cu putere în rana pe care o produce însingurarea): "Un om singur pe stradă nu este însinguratul din casa lui,/ masca soldatului disperat pe cîmpia de
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
înaintarea în vîrstă mă face să încerc două simțăminte socotite incompatibile: economia și risipa (de materie temporală). Sînt totodată limitat și "nemărginit" în timpul ce mă organizează. * Un fapt uimitor: printr-o anume "angajare" în procesul bolii, diferența între existență și nonexistență se reduce considerabil. Să fie acel instinct al stingerii vieții despre care vorbește Freud, adică marele eveniment ce încunună viața? Ori e un sărman miraj, o butaforie de umbre între cele două încă incomunicabile tărîmuri? * Ruptura - cea mai de temut
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
o comunitate „doar pentru cei ce nu cred sau se îndoiesc, nu este pentru discuții mixte”. Cu toate acestea, deși se prezintă ca un club exclusivist, al indivizilor cu viziuni și convingeri comune, dezbaterile sunt aprinse. Nu pe seama existenței sau nonexistenței divinității, la capitolul ăsta pare să existe unanimitate, chit că există și aici nuanțări de genul ”ateu”, “agnostic”, “deist” sau “ireligios”. Cert e că toți pun la îndoială moralitatea religiei instituționalizate și militează pentru aceleași cauze: scoaterea religiei și a
Necredincioșii de pe net by Filip Razvan () [Corola-journal/Journalistic/66334_a_67659]
-
schemă aproape abstractă, iar cea de-a doua, care constituie, de fapt, chiar miza actualei expoziții, privește resursele și energiile interne ale culorii, capacitatea ei neinfluențată din afară de a se organiza și de a se ridica, de la amorf și de la nonexistență, la structură și la semnificație. Preocupată vizibil de acest potențial ascuns al culorii și al limbajului, pictorița care a rezistat cu atîta fermitate în fața efectelor din pictura lui Vasile Grigore se lasă acum sedusă, dar nu prin vreo influență directă
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
vol. 80, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,1983, p. 253. footnote>. Mortalitatea este cea care îi este impregnată omului prin aceste veșminte, dar că nu este vorba de moarte ca de o cădere în nonexistență, ci de mortalitate biologică, de o nouă stare în care se găsește omul, de o viață în moarte. Schimbarea este mare, reprezintă o răsturnare deplină a lucrurilor. Omul nu mai are, ca înainte, viața ca caracteristică constitutivă a lui, nu
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
o eroare să se creadă că este "ilustrativă ori programatică. Dacă e vorba de culori, aceasta înseamnă mai mult o simbolică a lor, decât aparențe fizice. În fond ar vrea să fie o prospectare a orizontului uman integral, de la neantul nonexistenței, până la transcenderea și transfigurarea ei, făcând această ascensiune într-o spirală care să ne poarte prin toate realitățile posibile, prin regnuri, prin modalități și dimensiuni ale realului" (pag.98). Simfonia a 7-a "Volume", op.29 "apare ca o opoziție
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
îl scutură prin somn până și pe Creator. Ivănescu e câinele bătut, proscrisul, marginalul, exilatul care nu cere decât o clipă de consistență a existenței, călduțul domestic, consolarea contingentului și a banalului și eșuează, lamentabil, într-o "contabilizare a propriei nonexistențe". N.S. monopolizează propria generație literară, face victime și emuli chiar după patru decenii, are celebritate, glorie și trecere la "publicul larg". M.I. e, pentru liceeni și gospodine, un anonim, îl apreciază doar cunoscătorii (adică filologii "rasați", care-l citesc pe
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
în Internet e loc destul și pentru limbajul solemn, ceremonios, atent stilizat, ca și pentru judecățile asupra gradului de cultură a vorbitorilor. Volumul sintetizează o perspectivă lingvistică, încercînd să răspundă la întrebarea fundamentală - care e chiar cea asupra existenței sau nonexistenței unui limbaj caracteristic Internetului, a unui Netspeak (termen deja creat, după modelul orwellianului Newspeak). Răspunsul e afirmativ, în măsura în care se ține seama de specificul fără precedent al noilor mijloace, de raportul special pe care ele îl imprimă situației de comunicare (cel
Stilurile Internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15135_a_16460]
-
176-177). Revista se susține în acest program prin Mircea Streinul și V. Beneș, dar îi invocă drept exemplu și pe Victor Papilian și Pavel Dan. Altă dată, Vintilă Horia numește destul de impropriu și confuz această poetică antirealistă ca "estetică a nonexistenței" (p. 217), prin care trebuie să înțelegem "victoria fantasticului" și revelația blagiană a misterului (p. 217) sau construcția narativă "dincolo de orice experiență realistă" (p. 215), o literatură "fantastic-subiectivă" capabilă să realizeze conjuncția dintre Prometeu și Narcis (p. 218). În critică
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
țările Americii Latine. Un număr mic de personalități, nu cu mult peste ce s-ar putea număra pe degetele ambelor mîini, a acaparat cam toate teritoriile spiritului, în timp ce o masă amorfă, o foșgăială de nume și de chipuri la limita nonexistenței, abia dacă acoperă vreo cîteva pogoane. Clasa de mijloc a culturii, cea care asigură vigoarea, continuitatea și dinamica unui organism sănătos, dacă nu lipsește cu totul este suferindă, costelivă și somnambulă. Pus alături de Vlahuță, fără îndoială un profesionist al scrisului
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
patine diferite. Dar întregul discurs al materialelor și al formelor, al culorii și al traseelor, de la cerc la elipsă, de la arc la linia frîntă, nu face decît să sublinieze legătura subtilă și inseparabilă dintre substanță și absență, dintre existență și nonexistență, dintre voluptatea Vieții și expresivitatea blîndă și perversă a Morții. Sinteză extremă, la limita disoluției formei și a materiei, Arcul, Adam și Eva, Trecerea, Pasărea și Melcul plasează sculptura pe o treaptă a aspirației artistice în care singurul material este
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
confidențial; Cocktail, ediție 1942, epuizată prin confiscare; 2. Eu și victor valeriu martinescu, ediție dactilografiată 1945, epuizată prin subtilizare; 3. Cartea duioșiilor, ediție manuscris, epuizată prin subtilizare; 4. Psihochimie, ediție dactilografiată 1946, epuizată prin subtilizare; 5. Lupta pentru existență și nonexistență, ediție dactilografiată 1947, epuizată prin subtilizare. șNici una din aceste cărți nu există! - n. n.ț POEME: 1. Cele dintâi știri despre victor valeriu martinescu, ediție 1933, epuizată prin tiraj confidențial; Cele dintâi știri despre victor valeriu martinescu, ediție 1943, epuizată
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]
-
totuși, genuin, posibil, prin care spraviețuitorul - adică eu Însumi - ar prelungi și multiplica supraviețuirea sa În descendenți - tu”... Adresarea devine, de data asta, directă, la persoana a doua singular, către copilul nenăscut, nedorit, căruia i se Închină Kaddish-ul convulsivei confesii. Nonexistența descendenților, tatăl care refuză rolul de tată, o vede „În contextul lichidării necesare și fundamentale” a propriei existențe. Rugăciunea dedicată morților devine, de fapt, refuzul obstinat al „metamorfozării” supraviețuirii În orice altceva (semnificație, retorică manipulativă, descendenți). Este refuzul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
această întrebare de fiecare dată când ai în vedere felul de a fi al celor existente, sub diferite înțelesuri ale cuvântului „este“. Poți să constați atunci că ceea ce este unu apare el însuși multiplu, iar ceea ce există acceptă cu privire la sine nonexistența, face loc în el însuși acelui ceva ce nu este el însuși. În consecință, pentru a vorbi cu privire la sensul ființei trebuie să accepți ceea ce suspendă nu doar opinia comună, ci deopotrivă logica obiș nuită, noncontradictorie, regăsind o anume libertate față de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fără sens. Analistul spune, de pildă, că dacă ar fi permisă folosirea cuvântului „nimic“ drept nume al unui obiect, 102 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 93. 94. acestui obiect iar fi refuzată prin definiție existența (ca și cum nimicul ca atare și nonexistența unui obiect ar însemna unul și același lucru). Sa înțeles totuși de multă vreme (Pla ton, cu cele discutate în Sofistul, 237 a-e, fiind un reper în această chestiune) că nonexistența simplă, absolută, nu ar pu tea fi în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
prin definiție existența (ca și cum nimicul ca atare și nonexistența unui obiect ar însemna unul și același lucru). Sa înțeles totuși de multă vreme (Pla ton, cu cele discutate în Sofistul, 237 a-e, fiind un reper în această chestiune) că nonexistența simplă, absolută, nu ar pu tea fi în nici un fel exprimată. Las deoparte și faptul că exem plele date, dacă sunt scoase din context, nu ilustrează absolut nimic. Propoziția „afară există nimicul“, luată izolat, nu este nici cu sens și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
75, 104 nihil negativum 81, 81 (n. 69) nihil privativum 81 (n. 69) nimic ~ în sens nietzscheean 104- 105, 189 ~ în sens ontologic 9, 54, 81, 101-103, 105, 177 (n. 183), 189 ~ în sens teologic 40, 152, 158 (n. 155) nonexistență (în sens ontologic) 65, 103, 136 (n. 133) nonsens 11, 18-20, 21, 28-29, 34 (n. 19), 38, 45, 58-59, 96-97, 99-100, 135 apariții variate ale ~ 115-120, 135, 142-143, 182 frontiera dintre sens și ~ (vezi „sens“) ~ comun sau vulgar 29, 71
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de seamă doar într-un târziu că afară se înserase și „roiuri de țânțari cu trompele însetate de sânge”, cum bine spunea cineva, soseau din înflăcărarea asfințitului să-i necăjească. Deci, cum dormim? - glăsui spătarul Vulture, abandonând gâlceava existenței sau nonexistenței sufletului la pești și consacrându-se cu totul problemei care începea să plutească în aer. — Socot că nu mi-o veți lua în nume de rău - începu Barzovie-Vodă cu ochii în pământ - dacă voi spune că, deși mazilit, sunt totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sens. Analistul spune, de pildă, că dacă ar fi permisă folosirea cuvântului „nimic“ drept nume al unui obiect, 102 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 93. 94. acestui obiect i-ar fi refuzată prin definiție existența (ca și cum nimicul ca atare și nonexistența unui obiect ar însemna unul și același lucru). s-a înțeles totuși de multă vreme (Pla ton, cu cele discutate în Sofistul, 237 a-e, fiind un reper în această chestiune) că nonexistența simplă, absolută, nu ar pu tea fi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
definiție existența (ca și cum nimicul ca atare și nonexistența unui obiect ar însemna unul și același lucru). s-a înțeles totuși de multă vreme (Pla ton, cu cele discutate în Sofistul, 237 a-e, fiind un reper în această chestiune) că nonexistența simplă, absolută, nu ar pu tea fi în nici un fel exprimată. Las deoparte și faptul că exem plele date, dacă sunt scoase din context, nu ilustrează absolut nimic. Propoziția „afară există nimicul“, luată izolat, nu este nici cu sens și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
75, 104 nihil negativum 81, 81 (n. 69) nihil privativum 81 (n. 69) nimic ~ în sens nietzscheean 104- 105, 189 ~ în sens ontologic 9, 54, 81, 101-103, 105, 177 (n. 183), 189 ~ în sens teologic 40, 152, 158 (n. 155) nonexistență (în sens ontologic) 65, 103, 136 (n. 133) nonsens 11, 18-20, 21, 28-29, 34 (n. 19), 38, 45, 58-59, 96-97, 99-100, 135 apariții variate ale ~ 115-120, 135, 142-143, 182 frontiera dintre sens și ~ (vezi „sens“) ~ comun sau vulgar 29, 71
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
stratosferă, din câmpul gravitațional, din sistemul solar, din galaxie, din mulțimea de galaxii; aș vrea s-o pot arunca dincolo de punctul în care au ajuns galaxiile în expansiunea lor, acolo unde spațiul-timp nu a ajuns încă, unde o va întâmpina nonexistența, ba chiar nonexistența în trecut și în viitor, încât să se piardă în negativitatea cea mai absolută, garantată, de netăgăduit. Exact cum merită, nici mai mult, nici mai puțin. În schimb, ridici cartea, o ștergi de praf; trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
gravitațional, din sistemul solar, din galaxie, din mulțimea de galaxii; aș vrea s-o pot arunca dincolo de punctul în care au ajuns galaxiile în expansiunea lor, acolo unde spațiul-timp nu a ajuns încă, unde o va întâmpina nonexistența, ba chiar nonexistența în trecut și în viitor, încât să se piardă în negativitatea cea mai absolută, garantată, de netăgăduit. Exact cum merită, nici mai mult, nici mai puțin. În schimb, ridici cartea, o ștergi de praf; trebuie s-o duci înapoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și 4 conținând fiecare câte o mișcare cu sensuri opuse: "Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie; / Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem, și nu e". În primele două versuri mișcarea are loc de la nonexistență către existență, pe când în ultimele două stihuri mișcarea este inversă, dinspre ontic către extincție. Este surprinsă astfel în aceste patru versuri una din cele mai expresive și mai tulburătoare ritmicități cu balans cosmic. Strofa finală, reia alternanța între un vers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Povestea magului călător în stele). Gândirea lui Eminescu a trecut nu numai "deasupra existenței", cum cerea Nietzsche, ci deasupra diadei polare sclavizante fire-nefire, care funcționează într-o interacțiune eternă. Noțiunile de "ne-lume" și de anterioritate absolută în raport cu existența și nonexistența deschid un nou plan, dincolo de cel terestru și de cel astral, dincolo de spațiu și timp, dincolo de orice experiență a simțurilor și a intelectului, empirică sau transcendentală. Salvarea de o lume a amăgirii, a distrucției și a suferinței este întoarcerea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]