219 matches
-
dintâi, regalitatea ungară s-a străduit să integreze în structurile bisericii catolice populația de rit răsăritean din cuprinsul regatului și din aria sa de hegemonie. Din nord ca și din sud, cruciata își reverbera consecințele și asupra romanității răsăritene, sudși nord-dunărene. Când, după marea invazie mongolă din 1241, regalitatea ungară a făcut apel la un alt detașament al cruciatei - călugării-cavaleri ioaniți -, instalați la sud de Carpați, legătura acestei inițiative cu Imperiul Latin e evidențiată de regele Bela IV, care afirma că
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Creștinii din provincia Capadocia, din centrul Asiei Mici, se aflau, după cum ne informează Sfanțul Vasile cel Mare, în legături directe cu creștinii din Scythia Minor sau Dacia Pontica (Dobrogea), precum și cu creștinii mai depărtați de nordul Dunării, din răsăritul Daciei Nord-Dunărene. Cunoaștem această din scrisoarea 155 a Sfanțului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii Capadociei, din care reiese că Sfanțul Vasile se află în relații de prietenie cu Junius Soranus, guvernatorul sau comandantul militar al provinciei române Scythia Minor (Dobrogea), numit în
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Gotul era, după cum spune actul sau martiric, got de neam și trăia în Gotia{\cîte 102}, probabil de origine capadociană, cum afirma unii cercetători{\cîte 103}. Moaștele au fost trimise, după toată probabilitatea, în anul 373 sau 374 din Dacia nord-dunăreană, fie prin Scythia Minor, pe la Tomis, cum cred unii cercetători și istorici, fie mai de grabă prin Moesia Inferioară până la Tesalonic, cum ne lasă să înțelegem scrisorile 164 și 165 ale Sfanțului Vasile cel Mare, prin care mulțumește arhiepiscopului Ascholius
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
și din provinciile sud-dunărene, eveniment produs în a doua parte a secolului al III-lea. Pentru intervalul de timp care ne interesează (secolele V-VII), religia creștină a influențat în mod semnificativ viața materială și spirituală a comunităților din teritoriul nord-dunărean. Pentru spațiul respectiv se înregistrează o evoluție remarcabilă a creștinismului, în intervalul secolelor V-VI. Totuși, unul dintre principalele obstacole împotriva prosperității comunităților locale, al cărui efect s-a revărsat și asupra vieții spirituale, a fost reprezentat de triburile migratoare
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
la viticultură și grădinărit. Puținele descoperiri izolate reflectă lipsa emisiunilor monetare sau a mai multor obiecte agricole și meșteșugărești, datorită crizei economice a Imperiului Bizantin, marcată de pătrunderea slavilor în Balcani, al cărei efect s-a răsfrânt și în teritoriile nord-dunărene. Pentru intervalul secolelor VIII-IX, importurile provenite pe cale comercială, dinspre Bizanț spre provincii, inclusiv monedele din bronz sunt foarte rare sau lipsesc. 4. AUTOHTONI ȘI ALOGENI. CONTACTE ȘI INFLUENȚE În inventarul așezărilor, de la finalul secolului VIII, se găsesc obiecte puține de
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
din 38 de monede din bronz și una de argint, toate bizantine, emise în secolele IX-X). În altă ordine de idei, moneda măruntă din bronz, care circula în mod curent în Imperiul Bizantin, a fost întrebuințată și de locuitorii provinciilor nord-dunărene, pentru operații de schimb, ea neavând valoare intrinsecă. Spre deosebire de aceste regiuni, în spațiul pruto-nistrean, moneda de aramă bizantină a cunoscut cea mai largă circulație (reprezintă 69% din totalul emisiunilor izolate), pentru secolele V-XII, iar tezaurele monetare (în număr de
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
lor în Balcani. Instalarea noilor veniți în teritoriul sud-dunărean a provocat întreruperea legăturilor comerciale dintre bizantini și populația veche românească. Revenirea stăpânirii bizantine, prin acțiunile întreprinse de unii împărați asupra slavilor, pecenegilor și cumanilor, readuce influența acestei civilizații asupra spațiului nord-dunărean. Potrivit unor opinii, invaziile migratorilor slavi și ale triburilor pecenege au determinat prezența unor tezaure monetare, ca urmare a nevoii de tezaurizare a monedei bizantine (tezaurele de la Obârșeni - Vaslui și Dolhești - Iași). Consecințele acutizării crizei monetare din Imperiul Bizantin (secolele
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
unele bunuri materiale. Nu sunt excluse eventualele schimburi dintre triburile migratoare și localnici (câteva obiecte, caracteristice nomazilor, fiind găsite în așezări și necropole autohtone), cum este cazul zăbalei fără curbă de la Simila-Zorleni sau a pintenului de la Dodești - Vaslui. Penetrarea ținuturilor nord-dunărene de către pecenegi (în prima jumătate a secolului al XI-lea) a impus grăbirea și definitivarea elementelor evolutive ale culturii Dridu. Ca argument al acestei teorii este situația de la Curcani - Ilfov, unde groapa mormântului unui călăreț nomad (posibil peceneg), din secolele
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
romane, era influențat de formele de organizare romană, implicit de cultura materială superioară a acestei civilizații, și, în perioada medievală timpurie, această orientare spre lumea greco-romană se păstrează, Imperiul Bizantin fiind un factor de echilibru și de comparație pentru regiunile nord-dunărene. Membrii comunităților autohtone au preluat unele elemente bizantine, pe care încercau să le adapteze spațiului românesc, de la modul de construcție și unelte, moneda bizantină din bronz (cunoscută datorită intensei circulații), până la utilizarea unor accesorii vestimentare, care reprezentau „moda timpului”. Din
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
mai extinsă, dar în comunități discontinue și insuficient concentrate pentru a putea rezista presiunii asimilatoare a altor populații devenite majoritare. Toponimele atestate în aceste spații marchează prezența lor acolo, din ce în ce mai restrînsă și mai diluată de trecerea timpului. Conviețuirea, în teritoriul nord-dunărean, a romînilor cu alte popoare a „imprimat“ dovezi grăitoare în numele de locuri. Astfel, slavii sunt reprezentați în toponimia romînească printr-o mulțime de nume diverse onomasiologic și lingvistic: Bîrza (< sl. brǔzǔ „repede“), Cerna (< sl. črǔnǔ, „negru“), Crasna (< sl. Krasînǔ, „frumos
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Desemnarea, oarecum metaforică, a unor populații și etnii cu o existență reală și care au avut mai mult decât o existență biologică, s-a generalizat la scriitorii și cronicarii bizantini, mergând până acolo, încât orientarea în hătișul etnic nord-pontic și nord-dunărean cu greu se poate realiza. Arhaizarea numelor unor populații seminomade, nomade sau sedentare, a creat confuzii la unii istorici care au fost tentați să vadă în denumirile date diferitelor etnii ceea ce corespundea imaginii care si-o formaseră despre anumite populații
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
cei din răsărit, îi numește totdeauna romani și nu ausoni. Dacă ținem seama că “cei care au de a face cu romanii, se stră duiesc să învețe limba ausonilor”, trebuie să admitem existența, la mijlocul secololui al V- lea, a romanitații nord-dunărene, a ausonilor care vorbeau limba ausonică, care nu poate fi altceva decât latina vulgară în evoluție spre limba română . Rămâne de stabilit dacă bă știnașii, locuitorii satelor amintiți de Priscus, vorbeau limba ausonică, deoarece nu ni se spune în ce
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
loc pentru valorile bizantine, imperiul restrângându-și treptat teritoriul la orașul-stat Constantinopol. Spre deosebire de Italia ostrogotă, Spania vizigotă, Galia francă unde au continuat să funcționeze o parte din instituțiile romane, cărora li s-au suprapus instituțiile germanice ale cuceritorilor , în spațiul nord-dunărean aceiași germanici nu s-au putut fixa în absența fie și a rudimentelor de putere romană și nici bizantinii nu au reușit să-și extindă stăpânirea efectivă peste viitorul spațiu etnic românesc. După ce construiseră o Goție teoretică, reflectată în scrierile
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
secolul al XIII-lea . Să reținem că în acest proces îndelungat a avut loc distrugerea Romaniei Orientale, existentă ca realitate politică până la anul 602, odată cu trecerea masivă a slavilor la sudul Dunării, a cărei urmare directă a fost izolarea romanității nord-dunărene, intrată într-o evoluție lentă, când barbarizarea societății locale se generalizează, dar, în același timp, se generalizează cultura materială de factură romano-bizantină care poate fi urmărită arheologic, prin cultura Bratei din Transilvania , Costișa - Mănoaia - Botoșana - Hansca pentru Moldova . Evoluția lentă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
a geto-dacilor, de care au fost deposedați de goți , și cel mai de preț dar al cuceritorilor romani - Sigiliul Romei - ținut cu sfințenie în lada lor de zestre, constituindu-se în două motive suficiente pentru dăinuire și devenire. Pentru populația nord-dunăreană, năvălirile, pustiirile, jafurile, silniciile, dislocările de populație, deposedările, au avut menirea de a-i întări convingerea în steaua ei norocoasă. Fără a exagera, putem afirma că cea mai mare realizare a dacoromanilor și protoromânilor a fost capacitatea de rezistență în fața
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
organizației de stat, caz în care acest proces poate fi dirijat, conștientizat și impus . Dăinuirea daco-romanilor poate fi explicată și prin coborârea cifrei migratorilor barbari la dimensiuni rezonabile, îndeosebi a celor veniți după plecarea vizigoților și dispariția „imperiului hun”. Spațiul nord-dunărean a fost folosit ca sursă de aprovizionare prin jaf sau prin înțelegere cu autohtonii, ca bază de atac împotriva Imperiului roman de apus și asupra celui de răsărit. Măcinați de războaie interne, de presiunea altor barbari, aceștia au dispărut din
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
daco-romane după retragerea strategică dintre anii 271 și 275, vorbește despre un proces de ruralizare, de abandonare a vieții urbane și retragerea în locuri mai ferite din calea barbarilor. În ce măsură ruralizarea nu este echivalentă cu barbarizarea populației și a spațiului nord-dunărean? Dacă admitem barbarizarea viitorului spațiu etno-politic românesc, trebuie să spunem că această barbarizare nu se datorează daco-romanilor, numai că sub incidența elementelor temporar dominatoare, de stepă, care nu erau decât populații virtuale, fără chemare istorică, acest spațiu și locuitorii săi
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
a petrecut și în alte zone ale Europei, foste provincii romane, cum ar fi Panonia, Noricum, Raetia, fiind o realitate cunoscută, cel puțin pentru Raeția, din scrierile Sfântului Severin . Situații similare se întâlnesc și pentru zonele de interferență dintre spațiul nord-dunărean și stepele nordcaucaziene și caspice. Pentru a percepe mai convingător procesul de ruralizarebarbarizare, vom apela la situații asemă nătoare petrecute în spațiul nord-caucazian, dominat, începând cu secolul al VII-lea, de turcii kazari. Kazarii, după ce au adoptat religia mozaică pe la
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
la români sunt inseparabile, elemente esențiale pentru mintea și sufletul românilor vechi. Dogmatizarea conceptelor: latinitate, creștinism, continuitate, supraevaluarea a ceea ce am fost și suntem nu a putut decât să dăuneze unei aprecieri corecte a situației reale în care populația locală nord-dunăreană a putut să se afirme spiritual și politic. Mult mai profitabil pentru istoria noastră veche și de la începutul evului mediu ar fi să privim continuitatea în dinamica etnică și politică a întregii Romanii Orientale, fără să punem o graniță de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
embrionar românesc în Carpați, unde s-a păstrat și limba și creștinismul și romanitatea, nu explică convingător devenirea noastră ca popor, nici structura psihică, nici viața socialeconomică și politică. Viziunea triumfalistă privind progresele fă cute de noua credință printre locuitorii nord-dunăreni, poate fi temperată dacă aruncăm o privire asupra Imperiului roman de răsărit, considerat creștin, sau, oricum, spațiu al creștinismului, chiar de la sfârșitul secolului al IV-lea: la începutul secolului al V-lea, mai precis la anul 421, la Athena, fiica
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Romanii populare autohtone, mentalitățile sunt legate de aceste activități. Nu pot fi neglijate nici activitățile de schimb, cu orașele de la Dunăre, cu migratorii întâmplă tor dominatori, în căutarea unui loc de așezare. Prin intermediul biroului pentru barbari, existent la Constantinopol, locuitorii nord-dunăreni își rezolvă problemele lor, cel puțin pe cele confesionale, de cult care, oricât de simplificat ar fi fost, avea nevoie de cărți și de preoți. Barbarii pentru Imperiu , romani pentru ei înșiși, românii vechi își continuă existența modestă în comunități
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
împărtășii soarta, o soartă de oameni liberi, într-o comunitate neviciată de stridențe sociale. După cum este îndeobește admis, slavii, ca element de adstrat, asemenea germanilor pentru galo-romani, sunt cei care, printr-o îndelungată conviețuire în care sunt asimilați, individualizează romanitatea nord-dunăreană . Dacă, așa cum se spune în Cronica lui Nestor , vlahii iau determinat prin luptă pe o parte din slavi să plece spre nord, spre teritoriul de astăzi al Poloniei, dacă cea mai mare parte au trecut la sudul Dunării la anul
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
după cum ne informează Geografia lui Anania, atribuită lui Moise din Chorene . După ce a fost lămurită identitatea balac-valah , se cuvine să ne întrebăm cine erau cei care „îi zic Balac” acestei țări necunoscute. Cei care ar fi putut denumi teritoriul nord-dunărean drept Balac-Valah erau bizantinii, dar la cronicarii lor numele de blacus-vlah și Vlahia apare mai târziu, slavii de răsărit nu erau încă organizați în ceea ce se va numi Rusia Kieveană, și nici creștinați, ungurii rătăceau în stepele dintre Don și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
geostrategică și factorul economic au jucat un rol important și în grade diferite de-a lungul secolelor, devenind în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o chestiune de prestigiu și de orgoliu. O scurtă incursiune în istoria teritoriilor nord-dunărene ar putea arunca o altfel de privire, dintr-un alt unghi, asupra raporturilor româno-otomane, pornind tocmai de la politica romano-bizantină față de o Dacie abandonată de armata și administrația romană. Stategia romană impunea, în timpul lui Galienus și Aurelian, o retragere strategică la
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Ultimul mare împă rat roman, sub raportul viziunii asupra lumii romane, a fost, fără îndoială, Justinian (527- 565). Cult, rafinat, impregnat de doctrina creștină, mare constructor și restaurator al lumii romane, continuă, în alte condiții, politica de recuperare a teritoriului nord-dunărean Justinian atașează imperiului Banatul și Oltenia, lucru atestat de novela a IX-a, dată în 535, teritorii care depindeau canonic de arhiepiscopia Justiniana Prima. Imperiul roman și apoi Imperiul bizantin considerau pierderea provinciilor nord-dunărene ca pe o situație provizorie. Deși
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]