491,562 matches
-
se spună și să scrie fax, pe care l-a înlocuit cu télé-copie. Pe de altă parte, aplicarea legii va ridica dificultăți insurmontabile. Iată: chiar titlul ei creează una dintre aceste dificultăți: legea ar fi putut, cel mult, să prevadă norme de folosire a limbii române de către persoane și în cadrul unor activități sau instituții publice; e greșit să se vorbească de locuri publice, fiindcă și strada, de exemplu, e un asemenea loc și nu e o bună idee să încercăm să
Legea Pruteanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14640_a_15965]
-
încercăm să reglementăm vorbirea străzii și e complet nerealist să stipulezi printr-un prim articol general că, fie și numai cei care vorbesc și scriu în interes public, trebuie să fie corecți și clari, și să aibă proprietatea termenilor, "conform normelor academice în vigoare". Obiecția principală care poate fi adusă inițiativei d-lui Pruteanu este că ignoră faptul că, exceptînd ortografia și punctuația, în celelalte domenii ale limbii tot ce putem încerca este să recomandăm, nicidecum să legiferăm. Corectitudinea ține în
Legea Pruteanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14640_a_15965]
-
vigoare". Obiecția principală care poate fi adusă inițiativei d-lui Pruteanu este că ignoră faptul că, exceptînd ortografia și punctuația, în celelalte domenii ale limbii tot ce putem încerca este să recomandăm, nicidecum să legiferăm. Corectitudinea ține în limbă de normă, nu de legalitate. Al. Graur a publicat pe vremuri un succint Îndreptar în care atrăgea atenția asupra rostirii greșite a unor cuvinte: se spune municipiu, nu muncipíu. Dincolo de aluzia la felul cum rostea cuvîntul Ceaușescu însuși, Graur nu-și făcea
Legea Pruteanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14640_a_15965]
-
a fost folosit prima oară un cuvînt străin, dar n-avem nici un criteriu pentru intrarea lui în circulație curentă. O atare prevedere are hazul ei: art. 2, par. 3, se referă la Decizia Consiliului Național al Audiovizualului privind, între altele, normele pentru teleshoping. Tot numai haz, de asemenea involuntar, are art. 3 par. 1, care obligă traducerile să aibă caractere de aceleași dimensiuni cu ale originalului străin. Ca să nu mai citez art. 4 care pretinde textelor vorbite în limbi străine să
Legea Pruteanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14640_a_15965]
-
mult de învățat în ultimul deceniu. Spectator uluit în aceeași ordine de idei, ați atins, în treacăt, în conferință, problema criticilor corecți politic. Mă tem că deși sintagma "corectitudine politică" e vehiculată intens și la noi, puțini știu istoria acestei "norme". îmi cereți să descriu rapid un fenomen complicat. Simplific, deci. Corectitudinea politică moștenește și dezvoltă ideea marxistului american Herbert Marcuse, conform căreia forța revoluționară a viitorului nu va mai veni de la clasa muncitoare, ci de la femei și de la grupurile marginale
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
Orice text scris sau vorbit în limba română, având caracter de interes public, în sensul prevăzut la art. 2, trebuie să fie corect din punctul de vedere al proprietății termenilor, precum și sub aspect gramatical, ortografic, ortoepic și de punctuație, conform normelor academice în vigoare". Fraza e absolut acceptabilă în sine, dar cu totul aberantă ca articol de lege. Va fi de altfel urmată de referiri la contravenții ("Potrivit prevederilor prezentei legi constituie contravenție și se sancționează cu amendă următoarele fapte:..."; "Contravențiile
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, despre suplimentări de trenuri, și una a Ministerului Educației și Cercetării, despre o vizită a ministrului la Iași: ambele cam la fel de scurte. Experimentatorul știe de la început că e imposibil să nu găsească ceva: norma lingvistică e plină de dificultăți și variabile; știe însă și că nu toate abaterile sînt la fel de grave, că unele sînt inevitabile, că în altele norma e depășită; că, în anumite puncte nici nu poate exista o normă. Încearcă totuși să
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
ambele cam la fel de scurte. Experimentatorul știe de la început că e imposibil să nu găsească ceva: norma lingvistică e plină de dificultăți și variabile; știe însă și că nu toate abaterile sînt la fel de grave, că unele sînt inevitabile, că în altele norma e depășită; că, în anumite puncte nici nu poate exista o normă. Încearcă totuși să înțeleagă cum va arăta un PROCES-VERBAL DE CONTRAVENȚIE (data: 14 octombrie, ora: 15, locul: lnternet): Subsemnatul, având calitatea de agent constatator, atestatul nr. (...) și legitimația
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
nu găsească ceva: norma lingvistică e plină de dificultăți și variabile; știe însă și că nu toate abaterile sînt la fel de grave, că unele sînt inevitabile, că în altele norma e depășită; că, în anumite puncte nici nu poate exista o normă. Încearcă totuși să înțeleagă cum va arăta un PROCES-VERBAL DE CONTRAVENȚIE (data: 14 octombrie, ora: 15, locul: lnternet): Subsemnatul, având calitatea de agent constatator, atestatul nr. (...) și legitimația de serviciu nr. (...), am constatat că: numitul guv.ro a săvârșit în
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
Rodica Zafiu Dincolo de ceea ce ține de normele stricte ale gramaticii, folosirea numelor proprii de persoană e supusă unor constrîngeri sociale și culturale, din sfera codului lingvistic al politeții. De obicei acestea nici nu sînt înregistrate ca atare, nu sînt explicitate sau exersate în școală. De aceea nici
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
interni. Nu m-am putut ține de cuvânt și când, la vârsta de 12 ani, fiică-mea s-a îmbolnăvit de tuberculoză, a trebuit s-o duc într-un sanatoriu, în străinătate. Așa-i viața! Deci, am fost crescuți după norme vechi, foarte severe, dar în același timp cu multă dragoste și fără belșug, adică n-am fost copii de bani gata, deloc, deloc. - Da, dar ați fost crescuți ca niște aristocrați ai spiritului, ai culturii. - Se transmitea ceea ce se adunase
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
copii de bani gata, deloc, deloc. - Da, dar ați fost crescuți ca niște aristocrați ai spiritului, ai culturii. - Se transmitea ceea ce se adunase în câteva generații, asta-i clar. - Dar cum s-au pierdut? - Adică ce să se piardă? - Aceste norme vechi. - A, în țară! Cred că de vină este totuși comunismul. Cei 50 de ani de comunism pe care i-am avut în țară au reprezentat o ruptură brutală cu tot trecutul și nu numai atât, ci și o acuzare
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
Despre greșelile intelectualilor Nu doar vorbitorilor cu puțină știință de carte li se întâmplă să facă greșeli de limbă, deși s-ar putea crede că doar lipsa unei educații temeinice duce la rostirea și scrierea unor cuvinte altfel decât cer normele limbii literare. Se mai nimerește câteodată ca asemenea greșeli să fie săvârșite chiar de intelectuali, de inși ce au avut parte de o educație neîndoielnică și care dispun de o competență lingvistică sporită în comparație cu vorbitorul obișnuit. Subiectul rândurilor de față
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
O tratare în scris a acestei situații are partea ei de paradox și chiar de ipocrizie: discursul scris ne permite să înșirăm doct argumente, fără riscul de a supune verificării și contestării pronunțarea însăși a exemplelor noastre! Reamintesc, oricum, că norma românească recomandă în mod expres, la serii întregi de cuvinte moderne, pronunțarea cu hiat, în vreme ce observațiile lingviștilor atestă de mai multă vreme transformări frecvente ale hiatului în diftong. Descriind acest fenomen, Th. Hristea aduce exemple ca hieroglifă și poliomielită, în
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
în hiat în cazul cuvintelor care provin în mod clar din franceză sau din italiană - fără posibilă sursă sau model latin. E vorba mai ales de situația - despre care de altfel lingviștii români au mai scris - în care impunerea prin normă a hiatului este etimologic abuzivă, pentru că se aplică unor cuvinte de origine cert romanică, fără model lexical latin și fără posibilitatea de a identifica în structura lor un sufix deja existent: revelion (-li-on), marșarier (-ri-er). Desigur, transformarea pronunției din limba
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
umilul, banalul mileu - în forma simplificată de adevăratele tendințe populare ale limbii - , căruia i se acordă astfel dreptul la o existență cultă, înnobilată prin hiat. Stilul nostru cult pare marcat de o tendință spre sacadarea pedantă: e vorba de o normă coerentă în sine, dar depărtată de realitate. Într-o serie de cazuri (examene-grilă, legi de protecție a limbii), o asemenea normă devine totuși periculoasă. Cred că soluția mai generală ar fi toleranța în punctele de inevitabilă variație, tocmai pentru a
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
cultă, înnobilată prin hiat. Stilul nostru cult pare marcat de o tendință spre sacadarea pedantă: e vorba de o normă coerentă în sine, dar depărtată de realitate. Într-o serie de cazuri (examene-grilă, legi de protecție a limbii), o asemenea normă devine totuși periculoasă. Cred că soluția mai generală ar fi toleranța în punctele de inevitabilă variație, tocmai pentru a putea cere respectarea normei acolo unde ea este cu adevărat semnificativă.
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
dar depărtată de realitate. Într-o serie de cazuri (examene-grilă, legi de protecție a limbii), o asemenea normă devine totuși periculoasă. Cred că soluția mai generală ar fi toleranța în punctele de inevitabilă variație, tocmai pentru a putea cere respectarea normei acolo unde ea este cu adevărat semnificativă.
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
foarte adevărat. Conștiința națională română și cultura română nu mai au de mult a face dovada existenței lor. Rămân însă problemele supraviețuirii, iar aceste probleme nu pot fi soluționate fără intervenția determinată a statului. În regimul democratic al separației puterilor, normele legale relative la problemele fundamentale ale societății emană de la puterea legiuitoare și, cel mai adesea, au suport constituțional. Ca atare, având în vedere marea mobilitate a normelor dreptului administrativ, nu este potrivit ca reglementarea problemelor culturii să fie făcută doar
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]
-
fi soluționate fără intervenția determinată a statului. În regimul democratic al separației puterilor, normele legale relative la problemele fundamentale ale societății emană de la puterea legiuitoare și, cel mai adesea, au suport constituțional. Ca atare, având în vedere marea mobilitate a normelor dreptului administrativ, nu este potrivit ca reglementarea problemelor culturii să fie făcută doar pe calea unor acte normative emanate de la executiv, cum se întâmplă în prezent. Probleme ca acelea legate de accesul liber la cultură, de păstrarea identității culturale, de
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]
-
sau redactorii caselor "de presă și editură", cuprinși generic în aceeași denumire, și ei mai numeroși astăzi la noi ca oricând, ci la alcătuitorii edițiilor pe care ei le publică. Aceștia sunt profesioniștii "punerii în pagină" a textelor, cu respectul normelor filologice, după criterii de organizare, sisteme de repere, și contextualizări temeinice. Putem noi spune astăzi că sunt aceștia pe cale de dispariție? Atunci cui datorăm atât de feluritele serii de clasici români (avem acum chiar luxoase "Pléiade"-uri academice), dar și
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
diftong nu e chiar atît de clară în înlănțuirea spontană a pronunțării; pe baze acustice, vorbitorii unei limbi vor decide uneori greu, în fața aceleiași secvențe, pronunțate de altcineva, natura ei silabică. În afara unei situații experimentale, substituirea unui hiat (recomandat de norme) cu un diftong trece neobservată. Sentimentul încălcării unei reguli apare doar cînd aspectul fonic al cuvîntului se modifică mai profund (nu în trecerea de la ca-si-e-ri-e, în cinci silabe, la ca-sie-ri-e, în patru, ci la o eventuală transformare în caserie). Apoi
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
accentuată; cu rezultate dezastruoase în perceperea ritmului unei poezii citite fără voce). Așadar, nu ne-ar fi de mare folos să întrebăm diverse persoane în ce măsură pronunță hiat ori diftong (sau am obține doar informații despre gradul de cunoaștere teoretică al normei și despre prestigiul acesteia). Observațiile de mai sus își găsesc un sprijin în volumul lui Sextil Pușcariu, Limba română, II, Rostirea (scris în 1946, apărut în 1959, retipărit în 1994): Pe lîngă rostirea cu diftongi și cea cu vocalele în
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
Virginia în Serifii, Legea - inclusiv atunci cînd o încălca, în spiritul epocii, la Cezar în Dincolo de plăcere, progresul tehnologic al României la inginerul Dan Muraru, în Casa soarelui răsare). Invers, o poziție socială dezavantajată, presupune interese intelectuale și artistice, sfidarea normelor (de multe ori în numele unei morale superioare), revolta, declasarea. Personajele lui Constantin Munteanu au trecut printr-o experiență tragică provocată de sistemul comunist (fie că e vorba de nerecunoașterea meritelor profesionale și apoi marginalizarea unor oameni, evident, de valoare; furtul
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
cu vai drept temă să fac monografia unui prieten al lui Sahia (pe care-l cunoscusem și care murise) și care ...am uitat cum îl chema! Mintea mea are și intermitențe, eclipse. - Toți avem! - Mă consolați! Repartizat cu jumătate de normă la sectorul Artelor Plastice (condus de iscusitul și talentatul poet, critic și istoric al artei Ion Frunzetti) m-am ocupat de acest desenator...Cristea, Nicolae Cristea îl chema!! Era talentat, de bună calitate și credință. Primul eseu a fost așadar
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]