529 matches
-
Germaniei va fi relativ fixată, cunoscând o mare stabilitate. În schimb, limita orientală rămâne mobilă timp de secole. În jurul anului 900 traseul său urma îndeaproape cursul Elbei și Saarului. Continuarea acțiunii de stabilire a frontierelor s-a datorat parțial incursiunilor normanzilor și ungurilor, care, prin raidurile lor, au crescut la început importanța bastionului austriac. Apoi, centrul de gravitate politică al Germaniei a fost deplasat spre est și spre marginile Imperiului, în special după ce ungurii au fost zdrobiți de Otto I cel
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Spania n-a existat niciodată un simbol ca acela al sfîntului de la Reims. De asemenea, monarhii spanioli nu au făcut nicio-dată caz de talente miraculoase vindecarea scrofulozei, de exemplu, cum se credeau obligați s-o demonstreze regii Franței sau suveranii normanzi ai Angliei. Între spanioli și instituția monarhică nu există o astfel de distanță. Regii nu aveau nici o nevoie de "escrocheriile de dincolo de Pirinei"105 pentru că du-pă secolul al XV-lea identitatea lor politică era suficient de puternică. Națiunile medievale Nu
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
integrează lumii romane și o continuă, iar când arabii mauri încearcă o pătrundere în forță din Spania spre Francia, statul franc a fost suficient de puternic pentru a stopa expansiunea islamică, care rămâne șapte secole în Spania catolică . Cât despre normanzi, aceștia, într-un secol devin francezi și cuceresc Anglia la 1066 și putem spune că o cuceresc în limba franceză și pentru această limbă până în secolul al XIV-lea . Relația apusenilor cu asiaticii este atât de subțire, de superficială, atât
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
-lea și Grigorie al VI-lea, fiecare cu propria susținere, deși canoanele bisericești prevedeau exercitarea pontificatului pe viață. Înclinația războinică a unor papi a culminat în anul 1053 când Leon al IX-lea la comanda unei armate, a pornit împotriva normanzilor care-i amenințau teritoriile. Rezultatul a fost un dezastru total, cu distrugerea completă a armatei sale, ceea ce l-a făcut pe Sf. Petre Damian să considere că a fost o pedeapsă divină, datorită violării legii care interzice preoților să poarte
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Saint-Willibrord de Echternach; școala din Renania Mijlocie (Alsacia, Palatinat) a cărei operă celebră, Hortus deliciarum, a fost distrusă în 1870; școala souabă. Se cunosc și două școli danubiene, cele din Regensburg și Salzburg. În Franța, abațiile își revin după invaziile normanzilor. Scriptoria au o producție variată, marcată de diverse influențe exterioare. Se distinge o contribuție engleză în abațiile din nord (Saint-Bertin de Saint-Omer, Saint-Vaast de Arras, Anchin, Marchiennes), pe care le domină Saint-Amand prin originalitatea și fecunditatea artiștilor săi, și în
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
pascale; principalul scriptorium era cel din Monte Cassino. În Anglia romană, principalele centre de miniatură sînt scriptoria din Winchester, Saint-Albanm, aproape de Londra, Cantesburry, Bary Saint Edmunds și Peterborought, unde au fost executate biblii frumoase, psaltiri, apocalipse. De la cucerirea Angliei de către normanzi, legăturile cu continentul au devenit mai strînse; influența engleză este foarte puternică în scriptoria din Burgundia, mai ales la Cîteaux, cu Etienne Harding, în timp ce francezul Mathieu Paris, cel mai celebrul miniaturist englez al secolului al XIII-lea, va conduce scriptorium-ul
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
chiar se instalează în cîteva puncte fortificate din care terorizează populațiile: de exemplu Fraxinetum (La Garde-Freinet?), în Provence, pe care o ocupă pînă la sfîrșitul secolului al X-lea. Veniți din țările scandinave, Vikingii în Franța sînt numiți "oamenii Nordului": normanzii nu procedează altfel. Cu corăbiile lor lungi, numite drakkar, urcă cursul fluviilor, începînd cu Sena și Loara; odată debarcați, ei fură cai și pleacă să prade cetăți și mănăstiri. La început sporadică, în prima jumătate a secolului al IX-lea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sporadică, în prima jumătate a secolului al IX-lea, acțiunea lor capătă amploare începînd din 840. Abia după vreo zece ani de jafuri suportate și de tributuri plătite, de bătălii și cîștigate și pierdute, se organizează o rezistență eficace. Eșecul normanzilor dinaintea Parisului, pe care îl asediază în van în anii 885-886, are valoare de simbol: ei vor trece de atunci înainte de la stadiul de jafuri la cel de sedentarizare. Atunci apare, dinspre est, ultimul val de invazii, de data aceasta
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
titlul efemer dar semnificativ de "rege al bretonilor" și mai ales contra normanzilor. Se afirmă atunci două mari principate: la nord, cel al comiților de Flandra; la vest cel al roberțienilor, descinzînd din Robert cel Puternic, care îi învinsese pe normanzi la Brissarthe, în apropiere de Angers, în 866. Între acestea două se creează în 911 un principat original: prin tratatul de la Saint-Clair-sur-Epte, regele carolingian Carol cel Simplu le abandonează normanzilor instalați pe Sena inferioară și șefului acestora, Rollon, în schimbul promisiunii
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
roberțienilor, descinzînd din Robert cel Puternic, care îi învinsese pe normanzi la Brissarthe, în apropiere de Angers, în 866. Între acestea două se creează în 911 un principat original: prin tratatul de la Saint-Clair-sur-Epte, regele carolingian Carol cel Simplu le abandonează normanzilor instalați pe Sena inferioară și șefului acestora, Rollon, în schimbul promisiunii de a deveni creștini și de a apăra țara împotriva oricărui nou invadator, comitatul de Rouen, pe care aceștia îl vor lărgi încetul cu încetul, făcîndu-l ducat de Normandia. Uzurparea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din 893 pînă în 923, Ludovic al IV-lea, Lothar și Ludovic al V-lea din 936 pînă în 987) și necarolingieni. Aceștia din urmă, cu excepția lui Raoul de Burgundia din 923 pînă în 936, aparțin familiei robertienilor. Învingători ai normanzilor, marchizi de Neustria, apoi duci ai francilor, ei stăpînesc cea mai mare parte a comitatelor dintre Sena și Loara și controlează ca abați laici cele mai mari abații începînd cu Saint-Martin de la Tours și Saint-Denis. Cei doi fii ai lui
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
jurămîntul, îi aruncă lui Filip al VI-lea provocarea, în 1338, și își ia titlul de rege al Franței. Eduard avea numeroase atuuri: marele cap de pod din Guyenne și un altul în Ponthieu, susținerea flamanzilor și a numeroși baroni, normanzi și bretoni, în special. El avea de asemenea inițiativa operațiunilor. Începînd cu 1340, el distruge flota franceză din portul flamand Ecluse. El poate de acum să debarce în fruntea unor trupe puțin numeroase, dar foarte motivate de atracția bogățiilor franceze
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
iar sub Maria a fost rândul protestanților de a fi persecutați. Au apărut numeroși martiri de ambele părți. După cinci ani de teroare catolică urcă pe tron Elisabeta I, regina cu cel mai curat sânge englez de la cucerirea Angliei de către Normanzi. Ea reintroduce actul de supunere a bisericii față de rege, act prin care biserica iese de sub autoritatea papei și care marchează reîntoarcerea la protestantism. Reîntoarcerea aceasta s-a făcut fără prea mare vărsare de sânge, deoarece populația și clerul englez erau
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
l apropie numeroase tr?s?turi, �ntre care apartenen?a social? ?i formarea. El are �n comun cu primul parcursul ?tiin?ific � am�ndoi au f?cut ?coală politehnic? � ?i grijă pentru ordine, care r?zbate din operele am�ndurora. Normand că ?i Tocqueville, Le Play într? �n politic? atunci c�nd acesta se retrage, dar face o carier? public? care �i marcheaz? traiectoria personal? ?i primele lucr?ri sociologice. F?cut senator de c?tre Napoleon al�III-lea, el
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
care m-au citit deja îi rog să mă ierte. Legenda zice că, în secolul al IX-lea, împăratul franc Ludovic cel Pios oferă Cerdania lui Guifred cel Păros, din casa de Barcelona, cerîndu-i să-l ajute în lupta cu Normanzii. În bătălia care a dus la victoria francilor, Guifred este rănit de o săgeată normandă. Împăratul se duce lîngă targa pe care zăcea rănitul, lîngă care se afla și scutul acestuia, scut în întregime de aur. Monarhul își moaie patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
era urmată legea locului, stabilită de înțelepți, dar care a asimilat treptat și ideile de bază din dreptul roman. După secolul al VII-lea, s-au remarcat în mod deosebit germanicii nordici (suedezii, norvegienii, danezii), cunoscuți sub denumirile vikingi și normanzi, care au invadat în mod repetat coastele europene și zona continentală nordică de la vest de Marea Baltică. În acest mod, influența scandinavă asupra Europei a fost imensă, manifestîndu-se în Anglia și în Normandia (Franța), precum și în bazinul mediteranean, în Spania și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fără femei și, din căsătoriile cu localnice, s-a ajuns ca generațiile următoare să vorbească limba franceză, încît în timp germanica nordică n-a mai fost în uz, iar cînd Wilhelm Normandul (supranumit Cuceritorul) a ocupat Anglia, în anul 1066, normanzii erau vorbitori de franceză, limbă pe care au dus-o în insule și au impus-o ca mijloc de comunicare la nivelul culturii de erudiție. Scandinavii erau bine organizați și respectau o disciplină severă, avînd legi precise și un exercițiu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
De altfel, multe dintre trăsăturile culturale și lingvistice ale anglo-saxonilor actuali (englezilor) sînt de origine nordică, preluate fie în forma lor autentică, în vremea ocupației vikingilor a unor zone din Anglia, fie într-o formă modificată, în vremea ocupației normande, normanzii francezi fiind la origine scandinavi. Epoca medie Un fenomen cu ample implicații în comunicarea culturală și lingvistică în arealul european l-a reprezentat Creștinismul, una dintre principalele religii universale, cu o vechime de două milenii. Comunități de credincioși creștini s-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vorbite de aceștia și pe baza unui substrat celt și latin a luat naștere o limbă germanică cu pronunțate trăsături particulare. Invazia vikingilor, din secolul al IX-lea, și îndelungata ocupație normandă de peste 200 de ani (după anul 1066, cînd normanzii vorbeau un dialect al limbii franceze) au adus elemente de adstrat numeroase și importante. Limba engleză veche avea o structură gramaticală preponderent sintetică, cu un sistem flexionar foarte bogat, care însă, începînd cu epoca medie, a fost treptat înlocuit de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
traversat Gibraltarul, în anul 429, ajungînd în nordul Africii, unde și-au pierdut identitatea. Un alt grup de triburi germanice, gepizii, a migrat din loc în loc, ajungînd, în secolul al V-lea, în Dacia și stabilindu-se aici. În sfîrșit, normanzii au venit, pe la începutul secolului al X-lea, în Franța de nord (Normandia), de unde, peste un veac, au început să atace sudul Italiei și Sicilia, pe care au ajuns să le stăpînească timp de aproape 200 de ani (pînă spre
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de o literatură orală adusă de angli și de saxoni, în cadrul căreia se distinge poemul Beowolf, din secolul al VII-lea, în care se înfățișează viața și moartea regelui legendar din Iutlanda. În anul 1066, Anglia a fost cucerită de către normanzi, vorbitori ai unui dialect francez, care au favorizat o intensă influență a limbii și culturii franceze, timp de două secole franceza devenind limba oficială a curții și limba administrației, învățămîntului și bisericii, multe opere literare fiind scrise în această limbă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
invariabil it. = italiană, italian î.Hr. = înainte de Hristos înv. = învechit lat. = latină, latin log. = (dialectul) logudorez long. = (dialectul) longobard m. = (substantiv) masculin magh. = maghiară, maghiar med. = medieval mod. = modern n. = (substantiv) neutru neer. = neerlandeză (olandeză + flamandă), neerlandez nom. = nominativ norm. = (dialectul) normand norv. = nornegiană, norvegian num. = numeral part. = participiu pers. = persoană pg. = portugheză, portughez pl. = plural pol. = poloneză, polonez pop. = popular prep. = prepoziție prez. = prezent pron. = pronume pron. dem. = pronume demonstrativ prov. = provensală; provensal refl. = reflexiv rom. = română, român rus. = rusă, rus
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vasal al ducelui Bertold, care se bucura de cinstea de a fi prietenul și omul său de Încredere, plecase cu stăpânul la vânătoare. Tocmai apăruse moda vânătorii cu șoimi, pe care o aduseseră din Răsărit cavalerii cruciați ai lui Bohemund Normandul. Ca de obicei, doamna Rishawa, stăpâna castelului, se pregătise cu grijă pentru sosirea oaspeților. Pe talgere de argint așteptau păstrăvi prăjiți În unt, spinare de căprioară cu foi de dafin și boabe de ienupăr, potârnichi Învelite În slănină și fripte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de istorici precum Petre P. Panaitescu <endnote id="2"/> și C.C. Giurescu) se inspiră evident din situații și interpretări similare privind istoria Franței și a Angliei: aristocrația franceză formată prin cucerire de franci, iar cea engleză, tot prin cucerire, de normanzii francezi (interpretare care a cunoscut o anume vogă În secolul al XIX-lea, mai ales datorită istoricului francez Augustin Thierry). Odată cu instalarea ungurilor În Câmpia Panonică (896) Începe și expansiunea lor spre Transilvania. Gesta Hungarorum, cronica lui Anonymus (contestată În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și acțiuni de piraterie: argonauții lui Iason și furtul "lânii de aur", expedițiile lui Ulise la întoarcerea din Troia, capturarea tânărului Iulius Cesar în anul 75 î.d.H, de către pirații din Cilicia... Pirați faimoși au fost și fenicienii, și normanzii și vikingii... Și de ce nu, pirați au fost și conquistadorii spanioli, porniți să prade teritoriile din Lumea Nouă! Aceștia, cum vom vedea în continuare, conform zicalei că "orice naș își are nașul", aveau să-și găsească "nașii" în pirații francezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]