529 matches
-
ca Stamford sădevină singurul oraș al ocupației vikinge a Angliei care nu a devenit reședință de comitat. Frontiera cu Țara Galilor nu a fost delimitată până în 1535 — aceasta fiind frontiera actuală. Mare parte din Northumbria a fost divizată în comitate, dar Normanzii nu au utilizat aceste diviziuni. Yorkshire a fost succesorul Regatului Yorkiar în 1086 conținea și teritoriile ce aveau să devină comitatele Lancashire, Cumberland și Westmorland. Cumberland, Westmorland, Lancashire, County Durham și Northumberland au fost înființate în secolul XII. O parte
Comitatele istorice ale Angliei () [Corola-website/Science/312086_a_313415]
-
puternic până în secolul XIII, atunci pierzând teritorii. Acesta va rezista până în secolul XV, când va fi cucerit de turci. Religia oficială este religia ortodoxă, fiind condusă de către patriarh. Cele două religii, catolică și ortodoxă vor fi despărțite în anul 1054. Normanzi coborâți în secolul IX din peninsula Scandinavică au întreprins incursiuni devastatoare pe teritoriul Angliei, Germaniei, Franței și Italiei. O parte din ei, (varegi) au ajuns în secolul X în zona Novgorodului, fiind potrivit legendei, întemeietorii primei dinastii din istoria cnezatelor
Evul Mediu feudal () [Corola-website/Science/311877_a_313206]
-
inventat praful de pușcă, în Arabia, busola, tiparul și hârtia în China. Religia arabilor, predicată de Mahomed se numea islam, fiind răspândită în nordul Africii și în toată Arabia, cât și în Orientul Mijlociu. Ei vor fi alungați din Italia de către normanzi, iar în Spania de către regatele creștine. Mongoli, veniți din Asia au cucerit o mare întindere din Oceanul Pacific până în Munții Carpați. După dispariția Imperiului Bizantin și cucerirea Constantinopolului, turcii vor stăpâni atât nordul Africii, Orientul cât și peninsula Balcanică. Mobilierul locuințelor
Evul Mediu feudal () [Corola-website/Science/311877_a_313206]
-
de Salerno l-a sprijinit pe Umfredo în a-și menține succesiunea, însă a fost asasinat curând. Papa Leon al IX-lea a organizat o coaliție împotriva normanzilor și a pornit în marș către sud. Forțele papale și cele ale normanzilor s-au confruntat în bătălia de la Civitate (lângă Civitate sul Fortore) în 18 iunie 1053. Umfredo s-a aflat în fruntea armatelor familiei Hauteville (fiind asistat de mai tânărul său frate vitreg Robert Guiscard) și ale familiei Drengot (bucurându-se
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
Umfredo s-a aflat în fruntea armatelor familiei Hauteville (fiind asistat de mai tânărul său frate vitreg Robert Guiscard) și ale familiei Drengot (bucurându-se de sprijinul lui Richard Drengot), luptând împotriva forțelor combinate ale Papalității și ale Imperiului romano-german. Normanzii au distrus practic armata papală, capturându-l pe suveranul pontif, pe care l-au închis în Benevento, oraș pe care îl capturaseră cu autorizația împăratului încă din 1047. În cele din urmă, papa Leon a fost eliberat la 12 martie
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
în Benevento, oraș pe care îl capturaseră cu autorizația împăratului încă din 1047. În cele din urmă, papa Leon a fost eliberat la 12 martie 1054, însă a murit la scurtă vreme după aceea. Ca urmare a bătăliei de la Civitate, normanzii de sub conducerea lui Umfredo au profitat de drastica slăbire a papalității pentru a-și continua cuceririle. Ei au capturat Oria, Nardò și Lecce până la sfârșitul anului 1055. Robert Guiscard, adevăratul erou de la Civitate, a cucerit în acest timp Minervino Murge
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
î.Hr.). Asediat și cucerit de Genseric, Odoacru și Teodoric, s-a aflat sub suzeranitatea Bizanțului din 535 până la cucerirea sa de către arabi în 831. Capitală de emirat (948), comparabilă cu cele mai mari orașe ale lumii musulmane, a trecut la normanzi în 1072, apoi sub suabi (1194). În timpul domniei lui Frederic al II-lea (1194-1250) a devenit un centru cultural de primă importanță și punct de întâlnire al culturilor arabă, iudaică și creștină. Decadența, survenită în timpul dominației Casei de Anjou (cu
Palermo () [Corola-website/Science/297314_a_298643]
-
în 870 el și episcopul Franco de Liège, au condus o armată împotriva vikingilor în Walacria (în Zeelanda). Puțin mai târziu, în calitate de duce de Hesbaye și conte de Hainaut, a condus alături de Radbold o armată de frizoni împotriva forțelor de normanzi ale lui Rollo, însă a fost nevoit să bată în retragere în fortărețele sale. În capitulariul de la Quierzy din 877, Reginar apare alături de tatăl său ca fiind unul dintre regenții regali în timup, absenței lui Carol cel Pleșuv, plecat în
Reginar de Lorena () [Corola-website/Science/328523_a_329852]
-
mercenarii săi și s-a retras într-o mănăstire. Fiul său, Ioan al V-lea, a recunoscut supremația principelui Guaimar al IV-lea de Salerno, ajungând să presteze omagiu acestuia. Neapole a constituit ultimul stat din sudul Italiei pe care normanzii l-au subjugat. Ducatul a supraviețuit căderii principatelor longobarde (Principatul de Capua, Principatul de Salerno, Ducatul de Benevento), precum și ducatelor de sorginte greacă (Ducatul de Amalfi, Ducatul de Gaeta, Ducatul de Sorrento). În 1137, ducele Sergiu al VII-lea a
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
istoricilor consideră valabilă "teoria normanda", unii savanți (în special școală sovietică de istoriografie) au emis teorii ale unor origini alternative. Astfel, ei consideră că este vorba mai degrabă de denumirea unei ocupații specifice (negustor/pirat/mercenar) anumitor popoare scandinave (vikingi, normanzi, varegi) la început, iar mai apoi ale slavilor. Până la urmă, miza acestei controverse este culturală și de moștenire istorică. Problema este dacă civilizația slavilor de răsărit are la origine elemente scandinave ale războinicilor nordici din secolele al IX-lea și
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
fost invitați să guverneze peste triburile învrăjbite slave și finice din zona Novgorodului: Mai tarziu, cronică afirmă că varegii au cucerit Kievul și au fondat Rusia Kieveana. Teritoriul pe care l-au ocupat a primit numele lor, așa cum rudele lor, normanzii au dat numele Normandiei. ("Vezi și: "Etimologia cuvântului rus și a derivatelor sale). Teoria normanda se bazează și pe scrierile lui Ibn Fadlan, care folosește numele "rusiyyah" pentru un grup de popoare care sunt considerați a fi vikingii de lângă Astrahan
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
i sau "normanzii" au fost comercianți, exploratori și războinici scandinavi care, în perioada 700-1050, au dominat jumătatea nordică a Europei. După unele izvoare istorice, vikingii ar fi atins chiar coasta Americii de Nord. i erau cunoscuți sub numele de varegi, de către slavii de răsărit, de
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
principal se luptau între ei. Între timp, armatele muslumane ocupaseră Africa de Nord, Egiptul, Palestina, Siria și cea mai mare parte a Spaniei, regiuni predominant creștine înainte. Reconquista din Spania a fost primul efort important al creștinilor de a reocupa teritoriile pierdute. Normanzii luptau pentru controlul asupra Siciliei, iar Pisa, Genova și Aragonul luptau intensiv împotriva fortărețelor islamice din Mallorca și Sardinia, pentru a elimina raidurile musulmanilor asupra coastelor Italiei și Spaniei. Din cauza acestor războaie continue, ideea unui Război Sfânt împotriva musulmanilor nu
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
către sud-est era Imperiul Bizantin, locuit tot de creștini, însă de rit ortodox. Sub împăratul Alexios I Comnen, Imperiul era în principal limitat la Europa și coasta de vest a Anatoliei, și se confrunta cu numeroși dușmani, cum ar fi normanzii în apus și selgiucizii în răsărit. Mai spre est, Anatolia, Siria, Palestina și Egiptul erau toate sub control musulman, însă ele, în perioada Primei Cruciade, erau fragmentate din punct de vedere politic, și, într-o oarecare măsură, cultural, lucru care
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
cete de cavaleri vasali din diferite regiuni ale Europei. Cei mai importanți erau Raimond al IV-lea de Toulouse, care îi reprezenta pe cavalerii din Provența, însoțit de legatul papal Ademar de Le Puy; Bohemund de Taranto, reprezentându-i pe normanzii din Italia de sud, împreună cu nepotul său Tancred; Lorenii sub frații Godfrey de Bouillon, Eustațiu și Balduin de Boulogne și Francezii din nord, conduși de contele Robert al Flandrei, Robert al Normandiei (fratele mai mare al regelui William al II
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
Boemund a luat în stăpânire Antiohia. Cruciada a fost întârziată pentru tot restul anului, vreme în care nobilii s-au certat pe tema statutului Antiohiei. Istoriografia modernă presupune de obicei că francii din nordul Franței, provensalii din sudul Franței și normanzii din Italia se considerau "națiuni" distincte și luptau între ele pentru o poziție dominantă. Deși astfel de rivalități au putut să aibă un rol în disputele dintre cruciați, mult mai dăunătoare pentru unitatea lor au fost ambițiile personale ale unora
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
perioadă, vor fi recucerite părți din estul Anatoliei, Siria, Armenia, toată peninsula Balcanica, sudul Italiei, și insule din Mediterana (Creta, Cipru). În secolul al XI-lea, va începe iar un declin, ce va duce la pierderea Italiei de sud în favoarea normanzilor și a Anatoliei care a fost cucerită de turcii selgiucizi (cu excepția unor părți din vest și nord), dar împăratul Alexius I Comnen (1081-1118) a reușit să salveze imperiul. De asemenea, în această perioadă au început cruciadele contra musulmanilor, deși imperiul
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
barbare”. Primii migratori proveneau din triburi germanice că goții, vandalii, anglii, saxonii, longobarzii, suevii, frizii și francii. Între timp, au venit și populațiile asiatice că hunii, avarii, slavii, bulgarii și alanii. În ultima fază au fost migrațiile târzii: arabii, vikingii, normanzii, ungurii, maurii, turcii și mongolii, ce au lăsat urme semnificative în Nordul Africii, în Peninsula Iberica, Asia Mică și Europa centrală și răsăriteana. Dintre toate invaziile migratorilor cu care s-a confruntat omenirea de-a lungul istoriei, cele din secolele
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
secolului al V-lea. Nu se poate vorbi de o "cădere" a Imperiului Român, ci de o profundă "transformare". Migrațiile nu au încetat din [[secolul al V-lea]], ci au continuat după anul 1000, alte populații, de origine europeană (slavii, normanzii) sau asiatică (turanicii), străbătând continentul și stabilindu-se aici, contribuind la formarea altor popoare și state. Este greu să tragi concluzii generale fără a degeneră în truisme. Rolul barbarilor, în speță al valului germanic, a fost deosebit de important pentru această
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
, cunoscut de asemenea și ca Boemund I al Antiohiei sau Bohemund de Hauteville (n. cca. 1054 - d. 7 martie 1111) a fost nobil normand din Dinastia Hauteville, devenit primul principe de Taranto (din 1085) și de Antiohia (din 1098), fiind unul dintre principalii conducători ai primei Cruciade. Boemund a participat activ în campaniile contra Imperiului Bizantin organizate de tatăl său, Robert Guiscard. Datorită participării
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
fortificate fără a le mai ataca. Trupele bizantine ale lui Alexios Comnen au intrat în contact cu invadatorii normanzi în împrejurimile Joanninei, care fuseseră deja devastate. După tatonări strategice (care denotă capacitățile militare ale ambilor comandanți militari), victoria a aparținut normanzilor, care au administrat o nouă înfrângere bizantinilor la Arta, imediat după aceea. Prestigiul bizantin în regiune a avut mult de suferit în urma acestor evoluții, drept pentru care chiar și Ohrida, sediul arhiepiscopatului de Bulgaria s-a predat lui Boemund. Deși
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
Ohrida, sediul arhiepiscopatului de Bulgaria s-a predat lui Boemund. Deși nu a reușit să cucerească și citadela, Boemund și-a stabilit la Ohrida punctul din care să dirijeze cuceririle ulterioare. Între timp, Alexios căuta să semene discordie în rândul normanzilor prin atragerea unora dintre căpeteniile acestora și asmuțirea lor contra lui Boemund. Acesta însă și-a continuat înaintarea, pătrunzând în regiunea Tesaliei și înaintând până în dreptul Larissei. Asediul acestui oraș a durat șase luni, în cele din urmă trupele lui
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
căpeteniile acestora și asmuțirea lor contra lui Boemund. Acesta însă și-a continuat înaintarea, pătrunzând în regiunea Tesaliei și înaintând până în dreptul Larissei. Asediul acestui oraș a durat șase luni, în cele din urmă trupele lui Alexios silindu-i pe normanzi să bată în retragere. Bohemund a revenit la Kastoria, unde a fost la rândul său asediat, orașul căzând în mâinile bizantinilor în octombrie sau noiembrie 1083. Ulterior, în 1084, Robert Guiscard a revenit în Grecia, alături de succesorul său desemnat, Roger
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
campaniei. Desigur, nu trebuie omis zelul cruciat care l-a cuprins, deși cronicarul Goffredo Malaterra arată fără menajamente că Bohemund a luat Crucea doar pentru a jefui și cuceri teritoriile din Grecia. După estimările lui Joseph Michaud, armata cruciată a normanzilor număra: 10.000 cavaleri și 20.000 de pedestrași, probabil aceste cifre sunt exagerate, dat fiind că Ana Comnena, în "Alexiada" în mod repetat subliniază faptul că inițial armata lui Bohemund era cu mult mai mică decât a altor lideri
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
inițial armata lui Bohemund era cu mult mai mică decât a altor lideri ai Cruciadei. Potrivit lui Jean Richard, dimensiunea mică a armatei normande era compensată prin disciplina mare a soldaților și prin experiența lor în luptele din Orient. De asemenea, normanzilor li s-a alăturat o parte a cruciaților francezi, care nu a reușit să navigheze până la Constantinopol și care au iernat în Italia, cu intenția de a traversa Marea Adriatică. După traversarea Adriaticii și debarcarea în Balcani, Bohemund a urmat traseul
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]