880 matches
-
al ONU; HENRY KISSINGER, fost Secretar de stat; PAUL ALLAIRE, președinte Xerox; MICHEL BARNIER, senator francez; DICK EBERSOL, președinte NBC Sports; PETER UEBERROTH, fost organizator al JO și reprezentant al Ligii Superioare de Baseball; THOMAS STOLTENBERG, fost ministru de externe norvegian. Deciziile luate în cadrul acestei comisii, stipulate sub formă de recomandări în cadrul raportului final de activitate, au avut un impact major asupra evoluției ulterioare a organizației. Astfel, toate recomandările Raportului final al Comisiei CIO 2000 au fost incluse în Carta Olimpică
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
trimis, din nou, către acest paralelism, aruncat ca o punte peste timp, între cele două arte? Un "spectacol" prezentat la Centrul Național al Dansului, București de Manuel Pelmuș. Piesa sa, preview, la a cărei concepție a contribuit și Brynjar Badlien (norvegian stabilit în România), se desfășoară pe parcursul a 40 de minute, integral în întuneric. Lumina se stinge înaintea intrării în scenă a lui Manuel Pelmuș, unic interpret, și se reaprinde după ce el a părăsit scena. Spectatorul, rămas singur în întuneric, poate
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
citise Într-un ziar. — Nu te-a obligat nimeni să citești asemenea bazaconii. — Le-am citit Întîmplător, fiindcă erau lîngă buletinul meteorologic, care se afla sub poza unei fete goale. Spunea că așa au stabilit recent oamenii de știință norvegieni. Norvegienii sunt oameni serioși, nu puteau să mintă! — Nu cumva ziaristul care a scris articolul era și el norvegian? — La asta nu m-am gîndit, mărturisi Pablo, mulțumit totuși că reușise să-i dezlege limba lui Michel și să-i cîștige
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cele vreo cîteva grăunțe pe care le Înghițisem fac oare cît o porție. Am citit mai departe : „Pentru exterminarea șoarecilor, a șobolanilor norvegieni și a celor de acoperiș din case, ferme și depozite de marfă”. Nu eram sigur dacă sînt norvegian sau de acoperiș, deși se pare că nu avea nici cea mai mică importanță. „A nu se păstra la Îndemîna copiilor și a animalelor de companie”. Cuvinte cît se poate de crude pentru cineva care Își imaginase, fie doar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
miri ce sate din nord. Permisele de muncă se obțin foarte ușor... - Anca este pictoriță. - Cu atât mai mult. O grămadă de pictori au venit și au rămas în Suedia. Porcelinni, Emilio Chavez, Runo, Ana Limpari... - Credeam că Runo este norvegian... - Nu, spaniol. Leolo Sorraza, Verri, Chamagne și mulți alții. - Da, dar lucrurile ei... ar fi putut da un semn de viață... - Sorraza a fost dat dispărut timp de zece luni. Era într-un sat, Vejleköpping. A plecat acolo doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
schimba atitudinea și acceptase supus toate eforturile care i se impuseseră. Începînd din acea clipă, Într-un fel de acord tacit care nu avea nevoie de explicații suplimentare, Sebastián Mendoza se transformă În șeful de echipă și maestrul său, iar norvegianul Knut se obișnui să-l urmeze ca un cîine credincios, făcînd tot ceea ce-i spunea și repetînd, ca un papagal fără haz, toate vorbele acestuia. Se uita În jur cu coada ochiului cînd celălalt Îl căuta din priviri pe Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ce anume i se Întîmplase, pentru că și-a dat duhul chiar acolo, din pricina pierderii de sînge, dar ceilalți doi rămași În viață fură conduși cu forța la loc sigur. Mai tîrziu, Oberlus plecă În căutarea lui Sebastián Mendoza și a norvegianului Knut, pe care Îi obligă să descarce tot ceea ce i-ar fi putut fi de folos din rămășițele naufragiatei Madeleine. În cabina căpitanului găsise două pistoale și o cantitate deloc neglijabilă de praf de pușcă și de muniții, iar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că În locul acela naufragiase Într-o zi o frumoasă fregată și că singurii ei doi supraviețuitori se preschimbaseră În sclavi Înlănțuiți ce bîntuiau pe insulă cu interdicția absolută de a se apropia la mai puțin de trei sute de metri de norvegian sau chilian. Oberlus știu să se arate foarte strict În această privință. Îi strînse pe cei patru laolaltă, le arătă pistoalele grele, lămurind dintru bun Început cine era unicul stăpîn cu autoritate pe insula aceea, și pronunță sentința, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
El e mai bun. - Bine... În cazul ăsta, spune-i că se va ocupa de bucătărie; tu o să-l aprovizionezi cu carne și pește, Sebastián o să aibă grijă de straturile de legume și de depozitele de apă, iar tăntălăul de norvegian o să-l ajute la ce mai are nevoie și o să strîngă ce aruncă marea pe țărm... Arătă spre al doilea francez. Cum Îl cheamă? - Georges, răspunse Dominique Lassa. - Bine, spuse scurt Iguana Oberlus. Spune-i prietenului tău Georges că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prea scurte, cei patru bărbați veniră Într-un suflet, Într-o alergătură tragicomică În care săreau cu picioarele apropiate, ba chiar mergeau În patru labe, iar Oberlus Înșfăcă unul dintre bicele pe care le salvase de pe fregată și arătă spre norvegianul care ajunsese ultimul. - Culcă-te la pămînt! Îi porunci cu un gest autoritar pe care celălalt Îl Înțelese imediat. Repede! Îi dădu cele zece bice promise pe spinare și Îi făcu semn lui Mendoza să-l ajute să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vapor. - Asta o face Întodeauna căpitanul... Căpitanii sînt cei care știu să scrie. - Căpitanul prefera să o fac eu, pentru că scriam mai frumos decît el... - Ăsta e jurnalul de bord? - Nu. E propriul meu jurnal... L-am găsit printre lucrurile norvegianului, iar Sebastián l-a scos pe mal... CÎteva pagini s-au udat, dar e Încă bun. Oberlus Întinse mîna, luă cartea groasă și grea, prinsă Între niște coperte de piele uzată și Închisă la culoare, o Învîrti În mîini deschizînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un rege adevărat, torturîndu-l pe vinovat pînă cînd mă va implora să-l omor - Îi oferi din nou maceta francezului. Fă ce-ți poruncesc. - Nu. Îl privi fix. Fără mînie, fără ranchiună, aproape cu dispreț. Mai tîrziu, se Întoarse spre norvegian și metis, care asistau muți la scenă, străduindu-se să pară absenți, și spre inculpatul care plîngea cu sughițuri și cu coatele pe genunchi, ascunzîndu-și fața În mîini. - De acord, admise el cu naturalețe. E prietenul tău, ai navigat mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și sălbatică, reteză capul victimei, care nu mai avu vreme să scoată nici un sunet. Capul se rostogoli la picioarele lui Sebastián Mendoza, care făcu un salt Înapoi, scîrbit, iar ochii mortului Îl contemplară pentru Încă o zecime de secundă pe norvegianul care vomita peste el, căci i se făcuse rău deodată din pricina spectacolului macabru. Dominique Lassa, descleștîndu-și mîinile de pe macetă, o rupse la fugă, pierzîndu-se din raza lor vizuală prin păduricea de cactuși, iar Oberlus, care rămăsese serios și indiferent privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atît de nejustificată sclavie: un avorton tot mai difuz și misterios, care părea să dispară zile Întregi, ca și cum ar fi abandonat insula, În căutarea marilor albatroși, pentru a se ivi din nou, dintr-odată, din pămînt, din iarbă verde. Knut, norvegianul, tont și profund superstițios ca un bun gabier ce se afla, părea să nutrească aproape absoluta convingere că Oberlus era jumătate om, jumătate demon, o ființă himerică Înzestrată cu puteri magice, capabilă să dispară În timp ce era privită sau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sau de mine, pentru că știu bine că n-ai fi ezitat să ne ucizi. - Asta nu e decît o supoziție, Îi spusese Oberlus, păstrîndu-și ca Întotdeauna calmul. Cel mai probabil m-aș fi limitat să-i arăt lui Mendoza sau norvegianului că, dacă voiau să rămînă În viață, unul dintre cei patru trebuia să moară pînă la asfințitul soarelui... Iar ei ar fi ales... Poate că v-ar fi ucis, poate că nu. Nu mă poți Învinui, așadar, de o crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
plajă și zeci de broaște-țestoase uriașe pe care prima zgâlțîitură le prinsese În picioare, se zvîrcoleau cu burta În sus, osîndite să moară astfel, cîteva luni mai tîrziu, În cea mai crudă și mai lentă agonie. Îl zări apoi pe norvegian, a cărui siluetă se profila pe fundalul Îndepărtatului incendiu, mergînd În patru labe, cu lanțurile Încurcîndu-i-se și agățîndu-se de stînci și de tufișuri, și se ascunse În desiș, căci Își dădu imediat seama că era dezarmat și că noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
transformase Într-un martor supărător al crimei sale multiple, era, totuși, singura persoană cu un oarecare nivel cultural, căreia putea să-i pună Întrebări la nevoie. Sebastián Mendoza nu era decît un biet marinar, la fel de ignorant ca Oberlus, iar de la norvegian nu avea sens să aștepți nimic, căci În tot timpul petrecut pe insulă abia dacă fusese În stare să Învețe vreo douăzeci de cuvinte În spaniolă, și s-ar fi spus că prostia lui sporea neîncetat, pe măsură ce trecea timpul. Prada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l privească, disprețuitor și scîrbit. Cum poți fi atît de respingător și diform, atît de bestial și de scîrbavnic? Nu ți-e deloc rușine de tine? Iguana Oberlus zîmbi abia perceptibil și continuă să fumeze, răbdător, tutunul parfumat pe care norvegianul Knut Îl cultiva În zonele Înalte de pe insulă. - N-am de gînd să te ucid pentru ceea ce spui - Îl avertiză. Nici măcar să te pedepsesc, pentru că știu că de fapt cauți această pedeapsă, de vreme ce nu suporți ideea de a fi viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fapt, țestoasele din Hood, cu carapacea diferită de cele din restul arhipelagului, au dispărut cu totul, ca urmare a acestui jaf, Înainte de sfîrșitul acestui veac, Oberlus Însuși fiind principala cauză a dispariției lor. Prin urmare, le porunci lui Mendoza și norvegianului să nu le mai ucidă, interzicînd consumul de carne de țestoasă sub amenințarea unor pedepse crunte, și le ascunse pe majoritatea celor rămase În viață Într-o peșteră mare, care În felul acesta se transformă Într-un fel de cămară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Regele Insulei Hood, și Învățase ce Însemna să fii liber și, Într-un anumit sens, puternic. Răzvrătirea de la Început și dorința aprigă de a se răzbuna, care justificase anumite acțiuni ale sale, impulsionîndu-l să-l sechestreze pe Mendoza sau pe norvegianul Knut și să dea foc vaporului María Alejandra, făcuseră loc, cu trecerea timpului, unei profunde convingeri potrivit căreia, În realitate, acela era destinul pentru care se născuse. Era diferit de celelalte ființe omenești, iar diferența nu consta numai Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trebui să mă informezi dacă vreunul dintre ei se lasă pe tînjală, se revoltă sau nu pricepe de vorbă bună... Și astfel reuși să-i despartă pe prizonieri. De-o parte se afla Mendoza, și Împreună cu el cîinele lui credincios, norvegianul care-l admira fără rezerve și Îl asculta fără să crîcnească, iar de cealaltă, portughezii, Împărțiți la rîndul lor Între latenta răzvrătire a lui Gamboa și tăcuta supunere a lui Souza și Ferreira. S-ar fi putut crede chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
treia migrație de cînd se proclamase „Regele Insulei Hood” și totul părea să se fi sfîrșit deja. Din bogățiile sale nu mai rămăsese decît aurul, care nu-i slujea la nimic acolo, iar dintre toți prizonierii nu mai trăiau decît norvegianul și cei doi portughezi. Dar chiar și așa, avea să supraviețuiască. Să lupte, să muncească, să lovească și să se Înfurie erau singurele lucruri care-i rămîneau pe lume, și din pricina asta putea fi văzut deseori pradă unei activități febrile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
insula. Curentul dinspre mal ne-ar trage În larg și n-am ajunge nicăieri. Nu ne mai rămîne, prin urmare, decît un singur loc unde să mergem: continentul, și de voi depinde dacă vom reuși sau nu. Nu primi răspuns. Norvegianul Knut nu Înțelesese, ca de obicei, nici un cuvînt din ce spusese el, iar portughezii erau prea obosiți ca să se mai gîndească să spună ceva. De multă vreme pierduseră ultima picătură de voință care le mai rămînea, și pierduseră, probabil, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
după a patra săptămînă de călătorie, cînd hrana se Împuținase și era limpede că În acea mare foarte adîncă și liniștită peștii nu se ridicau la suprafață, oricîte feluri de momeală ar fi Încercat să le dea cei de la bord. Norvegianul Începu subit să cînte Într-o dimineață, cu toate că avea buzele crăpate de sete, iar cîntecul i se părea, probabil, foarte amuzant, de vreme ce din cînd În cînd izbucnea În rîs, agitîndu-și scandalos, cu gesturi mari, brațele. În cele din urmă, azvîrli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
altă lume. - Nu-l ucide, interveni Niña Carmen. Nu vezi că și-a pierdut mințile? - Ceea ce văd este că o să ne Înnebunească pe toți... Dacă nu vrei să-l omor, fă-l să tacă. Carmen de Ibarra se apropie de norvegian și Începu să-l mîngîie pe cap cu tandrețe, ca și cum ar fi fost vorba despre un copil: - E totul bine! șopti. Liniștește-te... Am rîs destul de cîntecele tale. Oprește-te, te rog! Nu vezi că o să te omoare? scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]