108 matches
-
de paradoxuri și contradicții care fac din ea o făptura fermecătoare, așa cum o reconstituie filmul amintirilor lui Ganin. Cu toate acestea, ea rămîne, după mine, personajul în chip fundamental absent. Nu numai pentru că tot ce aflăm despre ea reprezintă proiecția nostalgica a lui Ganin, ori pentru că misterul căsătoriei ei cu mediocrul Alfiorov rămîne o piedică în priceperea unei logici a personajului, ci mai ales pentru că e esențial că ea să fie absența, să nu știm cu adevărat cum a fost. În măsura în care
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
nu se recunoaște decît prin ocoluri caligrafice, ca o jertfă a existențialului inclus în „încîntarea” sa de rang pur estet: „Ții minte orășelul acela de munte/ Cu ganguri subțiri și prepelicari lătrînd de-ncîntare?/ Treceau pelerini. Fecioarele-aveau jartiere de pluș cu nostalgice funte/ Cînd, pajiști scoțînd din corsaj, către-amurg, ieșeau la plimbare.// Călătoream (ți-amintești?) în cea mai frumoasă caleașcă/ C-un fluture miop, între noi, privind fericit înainte./ Eram pe atunci detectivul tău trist și cuminte/ Care-ți turna la popasuri
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
Decizia aberantă a Guvernului Emil Boc de desființare prin „comasare" (HG 85/02.02.2011) a IGH - concomitent cu înființarea unui institut cu profil similar în alt oraș - face ca această unitate sanitară de elită să devină un simbol întru nostalgică și furioasă amintire a valorilor distruse de incompetența proletcultistă cu sprijinul nepăsării noastre", a scris Răzvan Constantinescu. Medicul a vorbit și despre efectele "comasării" "Imediat după „comasare", consecințele prostiei mândre și ignorante nu au întârziat să apară: de la formalitățile pentru
Sfârșitul TRAGIC al celui mai mare spital din România. Dezvăluiri despre un final trist by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62093_a_63418]
-
întîmplător. Sau nu. Mergeam la Craiova, la premiera lui Silviu Purcărete cu "Noaptea de la spartul tîrgului". Niciodată nu o luasem pe drumul acela. Ideea schimbării a fost a scenografei Lia Manțoc, de-a locului, cum se spune. Și, în consecință, nostalgică. Fiecare tîrg de provincie, dacă nu a apucat să fie complet dărîmat pentru vestitele centre civice cu blocuri stas, păstrează ceva din parfumul vechi. În special prin arhitectura ce încă se mai observă pe case minunate, cu proporții perfecte, bine
O seară la Caracal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7436_a_8761]
-
spiritul junimist, părăsind sau nu literatura în favoarea politicii ori, pur și simplu, în favoarea unei vieți burgheze lipsite de griji, evoluând de la statutul unor teribiliști la acela al unor persoane publice importante, cărora li se fac la moarte funeralii naționale. Melodia nostalgica a unui nerostit "Ubi sunt qui ante nos?" acompaniază întreaga istorisire. Într-un film al lui Ingmar Bergman, Fragii sălbatici, există o secvență a întoarcerii unui bătrân în lumea copilăriei lui. Fără să fie văzut, dar putând să vadă, personajul
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
Simona Vasilache Titluri de tot soiul, de la nobiliare la nostalgice, între Bucureștii Vechiului Regat și Bucureștii ce se duc, s-au pus pe istoriile format mare, sau de poche, cu poze, în culori, cu gravuri, ale urbei capitală. Sînt, cele mai multe, cărți între care e greu să te decizi, și a
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
o paralizează confuzia. Complice în juriul care a dispus intrarea în producție a ultimelor pelicule C.N.C., comentatorul înainte citat (nu-i vina noastră că-l reîntîlnim) e atît de onorat de împrejurare, încît prezintă malversația sub aură glorioasa, în cheie nostalgica și cu suficienta-i dintotdeauna, acum iresponsabilă: "Iată că n-a trecut nici un an și jumătate de la întîmplările evocate (din care se vedea cît de consensual a lucrat juriul - n.n.) și filmul Față în fața iese pe ecrane; simt nevoia să
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
ocupat de refugiați și de copiii rămași orfani. În 1947, odată cu abdicarea lui Mihai I, Domnită Ileana a părăsit definitiv țară, stabilindu-se pînă la urmă în Noua Anglie, în America. Trăiesc din nou ar fi putut fi cartea unei nostalgice, descinsa în muzeul amintirilor sale, dar nu este, fiindcă Ileana nu scrie pentru ea însăși, ca într-o terapie a rememorării, chiar dacă volumul a avut, cu siguranta, și acest rol. Nostalgia există, dar ea e atît de discretă și de
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
visînd în continuare la valorile democrației de tip ceaușist. Teza că societatea românească e condamnată să simuleze credință în valori care îi sînt fundamental străine, prizoniera fiind unui post-totalitarism colectiv care a căpătat o temperatură călduța prin efectul de distanțare nostalgica față de înghețul ceaușist, e ideea cîtorva trecători lideri de opinie și a unor politicieni care își închipuie că ei sînt cei care hotărăsc ce și cum se gîndește în România. România reală a trecut însă granița temperaturilor călduțe din simplul
Rămăsitele Legii lui Ticu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17902_a_19227]
-
dar și datorită tensiunilor de atracție (implicând interferență și chiar fuziunea între forme și genuri) sau respingere-incompatibilitate care definesc dinamică evolutivă interioară a întregului câmp modernist. Accesibilitatea definește persistentă tradiției moderate, aceasta fiind ancorată într-o atitudine tributara de substanță nostalgica (față de ancestralismul și, implicit, exotismul etno-centric, filonul modal, sau față de canonicitatea clasicizanta, filonul neo-tonal), atonalismul dodecafonic-serial supraviețuiește prin fixarea ("crisparea") dogmatica (auto-clasicizantă și canonizantă deopotrivă) în jurul moștenirii schoenbergiene, pe când concepția experimentalista persistă prin perpetuarea și permanentizarea radicalismului conceptual și a
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
al Securității, în actuala stare de lucruri, asta nu-i va diminua capitalul politic, dimpotrivă. Oricum, C.V. Tudor și Adrian Păunescu fac o echilibristică morală uluitoare pentru a-și umfla capitalul politic: pe de o parte, adună voturi cu retorica nostalgică naționalist-ceaușistă, pe de alta, își compun și niște figuri de persecutați de Securitatea lui Ceaușescu! O specie aparte de demoni, incub-sucub, violatorul sodomizat. Ei sunt talonați îndeaproape de alt echilibrist, traseistul țărănisto-pesedisto-peremist George Pruteanu, pertuul dlor Liiceanu, Pleșu, Manolescu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
paseiștilor obsedați de frumusețea Măsurii, bieți reacționari care țin cu dinții de armonia clasică, rânduielile tradiției, cumințenia părinților, valorile familiei, de patriotism, isichia și alte atari „prejudecăți tribale“ -, cum că suntem contraproductivi, melancolici la modul suicidar, niște frâne bolnăvicios de nostalgice, sugrumând progresul, sincronizarea, salturile elastice peste etape. Noi suntem cei care visează revigorarea stilului arhitectural neoromânesc al lui Ion Mincu și ne opunem unui București compus din zgârâie nori ca-n Dubai plus mahalale indiene. Noi venim cu teatrul lui
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
amară, exotică, a africanelor. Când mai aveam nu mai mult de douăzeci de pași până la poartă, a trecut pe lângă mine o femeie foarte fardată, mișcîndu-și șoldurile caraghios sub o fustă imposibilă. Avea brațele pline de lalele galbene. Oricât eram de nostalgică și de fericit-nefericită, i-am privit uimită șoldurile ca de iapă în timp ce, lăsând o umbră neagră CA de gândac, se îndepărta peste câmp, pe cărarea spre foișor. Foarte departe se vedeau pe același drum alte două siluete albăstrii. Am intrat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zbuciumat, își caută o matcă de normalitate, dar o scriere adevărată, izvorîtă din suflet, fără nimic contrafăcut, o scriere a unei ființări. Aceste „meandre” alcătuiesc o carte complexă, autentică, firească, greu de încadrat într-un tipar, o carte a unor nostalgice și vibrante rememorări, a unui remarcabil curaj civic, o carte document și semnal de alarmă, o carte adevărată, de care și autorul și cititorul aveau nevoie, spre a nu cădea în perfida capcană a uitării, o carte din care se
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
abjecte?!... La ce mi-ar folosi un făraș de aur dacă în el aș adună gunoi? -Capitalismul este în primul rând sălbăticie, isi zise ea, dezastru democratic, așa ceva nu mi-ar placea să văd în România... Nu era nicidecum o nostalgica a comunismului, nu avea de fapt niciun fel de convingeri politice, ci mai degrabă un sentiment vag, dar uimitor de insatisfacție pe care i-l crease starea ei actuala. Ca un soldat bine instruit întors acasă, Lăură se simțea acum
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
face parte din istoria locului. Acest sentiment l-am trăit când am vizitat Salonicul. Dorința de a vizita Grecia venea din străfundurile subconștientului, fiind ațâțata de lecturile din Octavian Paler. La plecarea în Grecia, Lăură era perfect conștientă de factură nostalgica și emoționată. Grecia era pentru ea temeiul existenței culturale a umanității, armonia perfectă din sfera artelor, un loc secret și un perfect refugiu, ceva omolog spațiului care o obseda în gândul ei cel mai secret, dar era totodată și un
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
nimic. S.A.: Poate fiindcă părea o literatură ușoară, dacă nu chiar măruntă. Îmi amintesc bine propria mea experiență cu Peltz XE "Peltz, I." , în adolescență. Pentru mine, era un fel de literatură pitorească, de cronică superficială, vag sentimentală și potențial nostalgică pentru cei destul de bătrâni ca să fi trăit în lumea evocată de autor. Eram prea mic și n-am înțeles dimensiunea sociografică a cărților lui Peltz XE "Peltz, I." . M.I.: Așa a fost și în cazul meu. Am cumpărat și am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
care bâjbâie în întuneric ca o siluetă multiplicată ce duce cu ea umbra dinaintea sfârșitului, prietenii-spectre sexuale. O atmosferă mortambulă acoperă fiecare scenă ca și cum punctul zero e de mult prezent în spațiul alb, clinic, neutru, vitalizat excelent de proiecțiile video nostalgice - peisajele cu nori și păsări, ironic erotice -, inimile care pulsează, copilărești, jucăriile colorate care se dau peste cap. În aparența nevrotică de bine, moartea prinde cheag. Louis se întoarce acasă pentru că nu mai are mult de trăit. Monologul de început
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
genul Magistrala albastră, care nici nu erau ok. Muzica aceasta care avea mesaj comunist, mobilizator și care este la modă prin Vama Veche, prin discoteci nu mi-a plăcut și nici acum nu mi se pare simpatică, deși toată lumea este nostalgică a comunismului. Și în Germania revine la modă tot ce era în Est, în RDG și toată lumea este oarecum infestată de această chestie. Mie nu îmi plăcea. Vrei să spui că un anumit tip de intelectualitate foarte tânără ar putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
ca între două tunete. Vedeam până dincolo, unde se roteau astrele, și până dincolo de ele. Pluteam ușori și liberi deasupra pământului pe care ne așteptau trupurile noastre pline de un simț al inutilului și al neantului, distanțele mi se păreau nostalgice, nu știu cum să spun. Oceanul de tăcere vuia de zgomotul rotirilor din noi, axele lumii bubuiau printre pilonii încleștării noastre, „Mă bucur că ai venit“, spunea domnul Sima, „poate că ne vedem pentru prima oară...“. Eram din nou lângă el, pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
urmat e infinit mai puțin sau pentru unii mai rău. Sentimentul meu este acela că lumea, în majoritatea ei, era adaptată. Firește, suferea. Dar erau alte ierarhii și alte glorii. Veta, menajera mea săptămânală împărțită cu alte Ane, este o nostalgică a acelei vremi, bărbatul ei e chiar mai nostalgic decât ea. Să luăm acest caz, cel al Vetei. În ’89 nu era menajera nimănui, cu alte cuvinte, nu depindea de nici o decizie arbitrară, de nici o cucoană privată, care, uite, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cea a corpului de zi cu zi. Dar asta după mult chin și pentru o clipă doar. Niciodată însă această senzație de a reveni în propriul corp nu a fost mai puternică, mai completă, mai fericită, dar și mai acut nostalgică precum în momentul în care l-am născut pe Tudor. Nașterea lui nu numai că mi-a dăruit mie însămi un nou corp, dar mi-a pus în brațe și un alt corp, complet diferit. Al lui. Și mai departe
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
Ea n-a stăruit și a continuat să susțină singură tot programul, declamând din Musset, Vigny, Gauthier, Verlaine, Samain, Arvers. Mai ales sonetul lui Arvers ne impresionă adânc. În timp ce spunea versurile, cânta la pian unul din valsurile postume, atât de nostalgice, ale lui Chopin. Mon îme a son secret, ma vie a son mystère: Un amour éternel en un moment conçu. Le mal est sans espoir, aussi j'ai dû le taire Et celle qui l-a fait n'en a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pornește de la „pretextul” comentării revistei Cabaret Voltaire: „Emmy Hennings a scris:/«fata pescarului din Batavia»/(Prin vreme de război simplă veste/de la prietenii mei din Svițera/1915 data cabaret Voltaire)”, reportajul denotativ alunecînd repede către reveria lirică tulbure, fantastă și nostalgică. Textul e plasat în vecinătatea unui poem în limba germană, autor: ex-dadaistul Hans Arp (Zürich). Cel mai adesea, decorul și pretextele „depoetizante” sau hipermoderne sînt măști ale unei - după expresia fericită a lui Șerban Cioculescu - „tristeți organice”. Nu numai „cerebralitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
timpul, am cunoscut marea ca "El Mar": agresivă, năprasnică, dezlănțuită și nestăpânită sau clară, introspectivă și carteziană cu cele două dimensiuni infinite ale ei. Dar în visele mele, ea a rămas așa cum am receptat-o în copilărie, în limba maternă: nostalgică, misterioasă și legănătoare, adică esențialmente feminină, erotomorfă. O părăseam în fiecare an cu durerea sfârșitului de vacanță. Prietena mea. "Structura noastră ca materie a viselor" Și în amintirea mea, eu survolam nevăzută, dar cât se poate de prezentă în spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]