655 matches
-
un termen deopotrivă uzat și deturnat, elitelor. Spiritul critic nu a disparut ca efect al tranziției, ci a fost abandonat sau, mai degrabă, deformat chiar de către cei prin care se exprima. Fără să se teamă că va fi taxat drept "nostalgic" al comunismului sau "alunecat spre stînga", Nicolae Manolescu nu ezită să afirme, în același editorial, ca "în comunism, cel puțin de la o vreme încoace, a existat spirit critic", deși o asemenea constatare înseamnă încălcarea unui tabu. Un tabu care a
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
lui Mihai Zamfir, care alcătuiesc un excelent conspect al criticii comunismului. Infrastructură lor de atentă documentație le acordă un aer inebranlabil. Am recomandă lectură lor tururor celor atrași de problemă, atît cititorilor scutiți de preconcepții totalitare, cît și - de ce nu? - nostalgicilor ideologiei, în speranța că aceștia își vor conștientiza impasul. Iar dacă vor încerca a-și susține tezele în continuare, am fi interesați de reacția lor, în primul rînd de replică pe care ar putea-o da acel "aristocrat" al posturii
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
și literaturii de către partid”, de partea realismului socialist pur, în 1962 spune că „avem nevoie de mai multe poezii militante”, atrage atenția asupra poeților de la „Steaua” ca „un grup potrivnic spiritului de partid”, face o ingenioasă echilibristică, ridicîndu-se deopotrivă împotriva „nostalgicilor perioadei de început a regimului” (după 1957, cînd se putea vorbi, discret, despre excesele primilor ani), dar și împotriva „formaliștilor” (adică a celor care încep să vorbească, din ce în ce mai apăsat, despre valoarea estetică a literaturii, după 1958). Pe lîngă celelalte funcții
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
Euroconstruct a început în martie 2009, cu o lună întârziere, în locul celebrului restaurant preferat al lui Băsescu, Golden Blitz. Ar fi trebuit să fie gata în 8 luni, adică în luna decembrie, dar în luna iulie 2010 construcția arăta așa: Nostalgicii restaurantului nu trebuie să rămână fără speranță. Patronii Golden Blitz și Euroconstruct Trading 98 sunt acceași, așa că nu au renunțat la faimoasa cârciumă. Cu alte cuvinte localul nu a dispărut, doar s-a trasnformat. Acum este mult mai modern, are
De ce se construiesc greu autostrăzile, în România. Companiei Euroconstruct i-a luat 2 ani să îşi ridice propria clădire de birouri () [Corola-journal/Journalistic/25338_a_26663]
-
adîncă și îi cedează pentru că nu crede în vindecare. Lui Potdiaghin nici prin minte nu-i trece, de pildă, să își caute cu adevarat pașaportul. El pricepe imediat rostul simbolic al rătăcirii lui. Dar poate o imagine mai clară a nostalgicului că saltimbanc, asadar că ins care își joacă suferință camuflînd-o prin vocație în seninătate, sînt cei doi dansatori, Colin și Gornotvetov, "amîndoi puși pe chicoteala ca niște femei, cu nașuri pudrate și coapse musculoase", cum îi descrie, într-una dintre
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
trecut care le lipsește tutoror membrilor pensiunii, făcînd din toți mai mult sau mai putin niște infirmi, e important că ea să rămînă o proiecție. Nostalgia înseamnă durere după ceva ce și-a pierdut conturul inițial, după o năluca, iar nostalgicul nu încearcă (pentru că știe că nu poate) să iși limpezească privirile, ci preferă să le lase pierdute în ceață, să străvadă, cu alte cuvinte. Tocmai de aceea, din clipă în care a zărit portretul Masenkăi, viața lui Ganin devine o
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
iubiri. Dar e o recapitulare fără obiect și fără concluzie. Există multe spații goale în povestea lor de dragoste (războiul, despărțiri oarecum aleatorii, scrisori rămase fără răspuns etc.), pe care nu vrea și nici nu ar putea să le umple. Nostalgicul din el nu caută să structureze trecutul, ci-l contemplă, ca dintr-un scaun de cinema, cînd plîngînd soarta eroilor, cînd amuzat, cînd mirat, cînd pur și simplu indiferent. Există, de altfel, o scenă extrem de impresionantă, și totodată relevanță din
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
și-a împurmutat-o fără voie, sau de nevoie. Din scaunul său de privitor, Ganin își contemplă umbră înciudat, pentru că știe că acea aparentă coerentă de identitate pe care i-o conferă filmul nu e adevărată. Faptul că Ganin e un nostalgic resemnat să iși mestece cumva trecutul că pe o grămăjoara de tutun, fără să îl înghită, fără să îl mai asimileze, o dovedește plecarea lui, cu cîteva ore înainte de sosirea Masenkăi. Pe care nu vrea să o vadă. Ganin scăpa
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
care moare. Dar plecarea lui nu e neapărat o evadare autentică: Ganin pleacă spre Franța, spre Provence, unde știe că îl așteaptă marea. Greu e de spus dacă pentru el marea înseamnă sinucidere, sau simplă repunere a identității sale de nostalgic într-un abis al nesfîrșitului, al imensității care te cuprinde și te videază din interior. La urma urmelor, marinării secolului XVIII au fost primele victime, ne-o spune istoria medicinii, ale nostalgiei. Cum arata nostalgia celor care nu au plecat
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
bine controlală, cea care e, desigur, amestecata cu imagini și figuri ciudate, dar oricum, a lui proprie, o realitate ușor de recunoscut, sau in cealalta, cea nouă și înspăimîntătoare, care a început să-i invadeze gîndurile și simțurile" (69). Pentru nostalgic, dilemă aceasta e fără ieșire. Iar nostalgia adevărată este, la urma urmelor, cea după copilărie, după acea primă realitate, singura care ne aparține nemijlocit, chiar dacă aparent e cea mai ireala dintre toate. Vladimir Nabokov - Masenka, traducere de Adriana Liciu, prefață
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
e faptul că ideologul PND, Michael Nier, a fost membru activ în PSUG (deci partidul comunist est german), lector de socialism științific, propagandist cîndva înfocat (și probabil chiar convins) al socialismului ulbrichtian și honeckerian. Notăm așadar configurarea unei alianțe între nostalgicii colectivismului pseudo-egalitarist al RDG cu exponenții revizionismului șovin și hipernaționalist din partea occidentală a Germaniei. Platforma ideologică se adresează înainte de toate celor care detestă globalizarea, ideologia liberalismului universalist, principiile drepturilor omului ca doctrina esențială a modernității politice. Înainte de toate, asemeni lui
Post-comunism și post-fascism by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/16711_a_18036]
-
către un trecut păstrat viu și totodată cosmetizat de o memorie idilică, nostalgia unor Cantacuzino sau Aciman este o formă de respingere a morții; un mecanism de protecție a sinelui împotriva trecerii timpului, a conștientizării precarității ființei. Îndrăgostit de trecut, nostalgicul Andre Aciman ignoră propria sa trecere, ca un Narcis care refuză să își vadă ridurile, fermecat de amintirea chipului său tînăr. Pe de altă parte, însă, la un nivel mult mai profund, nostalgia lui Aciman este provocată tocmai de o
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
trecere, ca un Narcis care refuză să își vadă ridurile, fermecat de amintirea chipului său tînăr. Pe de altă parte, însă, la un nivel mult mai profund, nostalgia lui Aciman este provocată tocmai de o înțelegere adîncă a inevitabilității morții. Nostalgicul deplînge ce nu va mai avea niciodată, nu suspină după absențe trecătoare. Pînă la urmă, nostalgicul este un ins care a avut revelația morții, a plecării finale, și o trăiește multiplicată în cotidian, prin regretul după episoade consumate în trecut
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
Pe de altă parte, însă, la un nivel mult mai profund, nostalgia lui Aciman este provocată tocmai de o înțelegere adîncă a inevitabilității morții. Nostalgicul deplînge ce nu va mai avea niciodată, nu suspină după absențe trecătoare. Pînă la urmă, nostalgicul este un ins care a avut revelația morții, a plecării finale, și o trăiește multiplicată în cotidian, prin regretul după episoade consumate în trecut, locuri cîndva cunoscute și iubite. Existența nostalgicului e o acumulare de despărțiri și depărtări, toate trecute
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
niciodată, nu suspină după absențe trecătoare. Pînă la urmă, nostalgicul este un ins care a avut revelația morții, a plecării finale, și o trăiește multiplicată în cotidian, prin regretul după episoade consumate în trecut, locuri cîndva cunoscute și iubite. Existența nostalgicului e o acumulare de despărțiri și depărtări, toate trecute în contul plecării absolute, moartea. Pentru că a înțeles, cu o acuitate pe care starea aceasta de veșnică suferință și dor o face posibilă, că într-o bună zi îi se va
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
despărțiri și depărtări, toate trecute în contul plecării absolute, moartea. Pentru că a înțeles, cu o acuitate pe care starea aceasta de veșnică suferință și dor o face posibilă, că într-o bună zi îi se va despărți de întreaga lume, nostalgicul este, încă din timpul vieții, o ființă în doliu, care își supraveghează îngrijorată deteriorările identitare, alunecările în afara matricei unui sine statornic. Simplul act de a fi în viață nu face decît să contribuie la eroziunea sa identitară. Andre Aciman, False
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
lei din patrimoniul de stat se pedepsea prin împușcarea la zid, în aceeași vreme în care un triplu asasinat aducea tot atâția ani de temniță precum cârtirea, între patru ochi, împotriva regimului sau ascultarea postului de radio Europa Liberă. Dacă nostalgicii noștri, în rânduri lărgite, gândesc că pe atunci țăranii nu se mai omorau la un țoi de țuică, mânuind greble, mahalagiii cu șișul, iar orășenii, în lipsa armelor de foc, cu ce apucau și la nevoie cu mâinile goale, că nu
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
arhivează pentru ca mai tîrziu să-l poată recupera nostalgic. Orașele prin care s-a perindat, Roma, Paris, Londra, Viena, New York coexistă în acest timp al rememorării, el nu se concurează reciproc, căci dimensiunea spațială a experienței e irelevantă în cazul nostalgicului. Sau contează în măsura în care generează sistematic acest sentiment al pierderii și îndepărtării necesar pentru a declanșa regretul, amintirea, reveria. Fiecare peisaj contemplat devine un palimpsest, în el se suprapun și amestecă amintirile altor peisaje, asimilate toate într-o logică a comparației
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
de a iubi" (Noua dezordine amoroasă, Alain Finkielkraut și Pascal Bruckner). Dacă întîlnirea cu ființa iubită se consumă sub auspiciile rememorării, paradoxal nu a unei experiențe niciodată trăite, ci mai degrabă a uneia intens așteptate, îndrăgostitul este, de fapt, un nostalgic incurabil care privește spre viitor fără a ști că încearcă să recupereze trecutul. Iubirea se afirmă și se confirmă tocmai ca nostalgie, ca redescoperire a unei stări trecute, germinată de un sine aflat în veșnică așteptare, iar apoi conservată de
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
autor al unui studiu despre Léon Daudet, pe care mi l-a oferit, idolul liceenilor de vîrsta lui Virgil Ierunca din Râmnic. Le voi povesti cu alt prilej. Ca și altele, ai căror protagoniști au fost eroii aceluiași jurnal, intitulat nostalgic Trecut-au anii...
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
a face uitat trecutul PDSR-ist al PSD-ului pe care îl conduce. Și asta fără a-l ataca pe fostul președinte al partidului, căci ar însemna să dea în președinție, dar și fără a-i ataca, în străinătate, pe nostalgicii PSD-ului. Pentru a-și asigura șeful că în absența lui i-a apărat imaginea, ministrul Informațiilor Publice s-a burzuluit la liberali și a produs un comunicat de presă pentru a justifica nenumăratele apariții la televiziune ale premierului. Lipsit
Marfa lui Adrian Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15757_a_17082]
-
eu, ca scriitor, în societatea occidentală. Și asta este, cred, una dintre cele mai mari probleme ale scriitorilor din toate țările din Est la ora actuală. Mulți dintre ei nu au reușit să înțeleagă acest fenomen, unii au și devenit nostalgici... Se poate auzi în Est, din partea unor scriitori, următoarea părere: ,,N-are nici un sens să mai scrii, fiindcă nu te lovești de nimic, adică se poate spune tot". Eu n-am fost niciodată de această părere. Procesul estetic funcționează prin
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
dădea sentimentul solidarității de sînge. Nu era o petrecere, era, cum o arată cuvîntul, o Sărbătoare. O spun fără regret. Lumea nu stă pe loc. E normal ca azi să nu semene cu ieri. Nu sînt ceea ce se cheamă un nostalgic, ca Alecu Russo. Dar cred, ca fetița din romanul lui Bellow, că trecutul ne aparține, ca și prezentul, și, dacă sîntem ce sîntem, o datorăm cunoașterii lui. Să ne amintim, deci. Sperînd că urmașii noștri își vor aminti și ei
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
Mircea Mihăieș Putem să-i spunem oricum, că lui tot nu-i pasă: "omul nou" ceaușeștian, "nostalgicul comunismului", "frustratul reformei", "dezămăgitul politicii", "analfabetul civismului" și oricâte alte sintagme meșteșugite. Nici una din aceste formule nu va ajunge la el, pentru că el nu citește ziarele (și ar fi o aberație să credem că răsfoiește presa culturală!), nu cunoaște altă
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
intitulat Scurtă istorie a extremismului autohton: " La capătul acelui an 1990, democrații din România erau într-o situație catastrofală. Patru mineriade se prăvăliseră asupra Capitalei, iar efectul lor îngrozise populația și încurajase instinctele celor care aveau să devină în timp nostalgicii comunismului. În plus, ca și cum n-ar fi fost de ajuns, cu voia președintelui și a primului ministru, a apărut o revistă de scandal, care promitea că "Pînă la Crăciun va face liniște mai bine decît o armată de mineri"". În pofida
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]