2,642 matches
-
viață lungă". îi dorim din toată inima. Noduri în papură O persoană deținătoare de multe titluri, semnând pompos Prof. Univ. dr. arh. Dan Păcurariu, umple de câtva timp pagini întregi din JURNALUL LITERAR (v. și în nr. 23-24/2004) cu notații critice ale căror ținte sunt cărțile lui Nicolae Manolescu. Scotocește febril în ele după erori de interpretare, inadvertențe, contraziceri și crede că le-a și găsit. Decupează din textul criticului fraze, propoziții, sintagme socotite incorecte și care ar dovedi, nici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
bunăvoință, ca proces viu, care se diversifică tot timpul. Sînt, fără sofisticare inutilă, niște memorii "sport", ca un schimb rapid de mingi care-și păstrează, în orice clipă, eleganța. O poezie a faptului divers, foarte bine "prinsă", chiar și în notații lapidare, dă viață unei cărți scrise cu rigoarea unui jurnal de bord. E o generalizare a stării aceleia vagi, entre chien et loup, expresie folosită și pentru vreme, și pentru pasele nelămurite, nici bune, nici proaste, și pentru statutul incert
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
între nuditatea străinilor și obscurul din sine, voyeuristul nu poate fi un egolatru. Relația cu sine a lui Cezar devine, astfel, adevăratul secret. Secretul din spatele paradei secretelor. Profesorul de filozofie, având el însuși fantezii sexuale cu fete tinere, descoperă că notațiile sale intime au un cititor-intrus și i se adresează direct. Mărturisirea diaristică - scrisul ca destăinuire terapeutică pentru uzul exclusiv personal - își pierde instantaneu interesul pentru destinatarul inoportun și anonim. Viciul e amenințat de terapie. Cezar își amintește că ratase în
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
la vârsta când ștergi mobilele de praf" și apoi "a rememora e un fel de a te uita în oglindă și imaginea lumii depinde de calitatea cristalului". Își amintește că disprețuiește în principiu jurnalul și-și mai argumentează o dată convingerea: "Notația la modul subiectiv o consider un abuz și am impresia că foarte multe jurnale nu cuprind nimic, pentru că esențialul s-a petrecut între cele două minute notate. (...) Toate mișcările exterioare sunt de o insignifianță dezesperantă. Trupul stă pe loc, numai
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
semnate împreună, cu numele unul sub altul, Hérold, Victor, Gelu. Urmele vizibile... Următoarea secvență, bogată în piese, cuprinde DOCUMENTE FOTOGRAFICE (1930-1942) acoperind un număr mare de pagini, de la 75 până la 94, într-o dispunere interesantă, "aproximativ cronologică" și cu transcrierea "notațiilor" lui Gellu Naum de pe spatele fotografiilor. D. S. semnează în deschidere un scurt text în egală măsură sensibil, sobru și generos în folosul cititorului care se formează între timp, îl preia și îl conduce în necunoscutul care se revelează: "Fotografiile din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
1936, ca la un univers înrudit. Cât privește romanul propriu-zis, acesta frapează de la primele pagini prin insolitul construcției epice și ineditul asociațiilor imagistice. Ceea ce se remarcă imediat este extrema mobilitate a imaginației, prin excelență analogică, asociativă, tinzând să dubleze mereu notația de aparență realistă cu un strat metaforic. Ceea ce scriitorul numește gregueria, definită ca "umor plus metaforă", sugerează un mod de aproximare a realului-imaginar cu o totală libertate de invenție a ecuațiilor dintre termeni și, totodată, o libertate de distanțare față de
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
a scrierilor. Ediția selectivă Eminescu din 1999, ce era încheiată în cele trei volume descrise, se transformă în 2000 într-o ediție integrală, ceea ce obligă în primul rând la reluarea publicisticii, adică a tuturor articolelor mari și mici, inclusiv a notațiilor mărunte. Astfel că apar masivele volume IV și V (1846 p.+1924 p.), numai de Publicistică, domeniu în care D. Vatamaniuc este expert, un specialist inegalabil. Sunt reluate astfel integral, dar în miniatură, volumele IX-XIII din monumentala ediție academică. Pentru
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
celor în cauză, trebuie spus că realizarea acestui volum este exemplară din punct de vedere științific. Tereza Culianu-Petrescu și Dan Petrescu au completat toate informațiile lacunare și au corelat, de fiecare dată cînd a fost cazul, informațiile din text cu notații din jurnalele protagoniștilor sau din alte scrieri. În plus, analiza lui Matei Călinescu din prefața volumului, impecabilă din toate punctele de vedere, aproape că face inutil orice comentariu ulterior. Categoric, după lectura acestui schimb epistolar nu vom putea spune cu
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
măsura înaintării în timp. Este evident că Lovinescu nu se gândea și nu ar fi dorit nici o clipă ca Agendele să i se publice vreodată. în sprijinul afirmației mele vine întregul său comportament deschis, în cvasitotală contradicție cu ceea ce divulgă notațiile jurnaliere, aspect de care mă voi ocupa pe larg mai la vale. Dacă Agendele au supraviețuit și n-au fost distruse de critic este numai datorită faptului că acesta s-a lăsat surprins de momentul precipitat al morții, știind totuși
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
aplicat în caz de "narcoză (cronică, n.a.) a identificărilor livrești" cu metaforizare narativă acută și nostalgie postmodernă a logosului platonician. Joc de tenis, aventură cosmică într-o parte, devoțiune casnică în cealaltă, expansiv vs. retractil, febrilitate vs. blazare, metaforă vs. notație și transcriere a realului, rostire augurală vs. crepuscul, sensibilitate vs. clișee livrești, post-literatură și palimpsest. Concluzia? Postmodernismul e, pentru Ivănescu, manifestarea unei "patologii a spiritului", în structura intimă el rămâne un modern alungat din cetate, bântuit, renegat Meci nul. Urmează
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
cu acest roman Radu Pavel Gheo. În primul rând, iată, în sfârșit un povestitor pur sânge cu o frazare încântătoare. Îmi e tot mai teamă că tinerii scriitori au uitat să povestească, interesați excesiv de experimente, de fracturisme, de secvențialisme, de notații fragmentare, diaristice sau hiper-realiste de tip proces-verbal, preocupați exclusiv de autobiografic, de banal și subiecte derizorii, de realismul domestic minimalist ș.a.m.d. Dezavantajul acestui tip de literatură care numără foarte mulți și, mai ales, tineri reprezentanți (predominanți chiar în
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
a nu apuca să se adune lumea, așa încât am avut răgazul să-i arunc bibliotecii o privire atentă. De altfel, la acea ședință, n-aveau să participe mulți "sburătoriști", în totul nouă persoane: șase evrei și trei ne-evrei (în notațiile sale Lovinescu se înșeală asupra numărului și compoziției exacte, ceea ce e explicabil și lipsit de importan"ă, dar nu și de semnificație dacă se are în vedere ceea ce ține să sublinieze criticul). Era în duminica lui 7 ianuarie 1940, așadar
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
sau Bowling for Columbine (regia Michael Moore, film oscarizat în 2003 și al cărui autor tocmai s-a ales cu Palme d"Or-ul pentru Fahrenheit 9/11). Și de aici tot felul de tineri cu carnețele, cu programe cu notații în câte un colț de sală, încercuind, bifând, făcându-și planuri spre "a nu pierde", pe cât posibil, prea multe. Trebuia să mă bucur sau să mă sperii când recepționera de la hotel a alergat după mine, fluturând în mână un AperiTIFF
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
urmele lui Sartre (ale cărui opțiuni politice nu le împărtășește, dar literatura este, oricum, altceva), Liviu Antonesei consideră că cititorul își pierde "inocența" în momentul în care începe să-și noteze într-un carnet asociațiile de idei rezultate în urma lecturii. Notațiile sale reprezintă rezultatul unei selecții, or, crede eseistul ieșean, în momentul în care operează o selecție, un cititor devine "împotriva voinței sale, probabil și fără a-și da seama - un cititor specializat, profesionist, prin urmare un critic (s.a.)" (p. 19
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
Însă prima omagiere propriu-zisă a debutului sadovenian o face Tudor Vianu în noiembrie 1944 când ține la Academia Română comunicarea publică Patru decenii de la publicarea primei opere a d-lui Mihail Sadoveanu, cu aprecieri stilistice despre mijloacele realismului, arta descriptivă și notațiile impresioniste. Următorul gest aniversar, cel mai important, este săvârșit în 1974, la șaptezeci de ani de la debut, când Valeriu Râpeanu republică la Editura Eminescu toate cele patru volume simultan, însoțite de un al cincilea, de note, comentarii și variante, de
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
fără complexe, termeni pe care alții îi sugerează prin puncte de suspensie. În succesiunea lor cotidiană însemnările aduc mai degrabă a jurnal decît a corespondență. Ele surprind perfect starea de spirit și principala preocupare a autorului în ziua respectivă. Unele notații au rolul unor fișe de lectură (de departe favoriții lui Emil Brumaru sînt Dostoievski, Gogol, Cehov, dar și Flaubert sau Sorin Titel), altele pun în discuție principii estetice sau indică întîmplări cotidiene (atmosfera de la vila scriitorilor de la Neptun, relațiile cu
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
să scuturi cartea ca să cadă, de undeva, CD-ul. Ei bine, băieții n-au mai avut bani să editeze un LP. Într-un fel, ne-au păcălit: au pus înăuntru doar textele. Transcrise, însă, cu lux de amănunte, într-o notație muzicală fără volute și fără mofturi. Emoția, blazarea, dezamăgirea, exaltarea, speranța, căderea, uimirea, salvarea, uitarea, toate sunt acolo și, ca în hip-hop, ca să prinzi nuanțele nu e nevoie să mergi la Conservator (a se citi: la Litere). Artiștii ad-hoc vor
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
și sînt trecuți imediat la index. Chiar și unora dintre cei rămași în țară li se interzice dreptul la semnătură. Mai nimic din toate acestea nu se regăsește în însemnările Ninei Cassian. "Jurnalul" său este de fapt o succesiune de notații datate - unele de-a dreptul eliptice - care indică temperatura vieții amoroase a autoarei și dau seama de preocupările ei poetice și componistice. De altfel, scurtimea textului (31 de ani de viață sînt condensați în doar 286 de pagini de text
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
a crezut sincer și a susținut cu ardoare regimul comunist (în perioada de început, care a coincis cu maxima teroare) și care a beneficiat din plin de toate privilegiile pe care acesta le acorda scriitorilor aliniați. În bună măsură aceste notații din interiorul puterii comuniste reprezintă principala cotă de interes și pentru actualul volum. Cel puțin în primii ani, autoarea este aceeași comunistă fanatică, dispusă în orice moment să-și impună ideile cu indiferent ce argumente, inclusiv cu cele ale feminității
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
istoria acelor ani. Ele devin interesante doar în măsura în care le corelăm și comparăm cu alte mărturii ale epocii (Ion Ioanid & comp.) pentru a realiza tabloul complet din anii de început ai regimului comunist. Mult mai interesante decît însemnările politice sînt însă notațiile care privesc lumea scriitoricească. Nina Cassian a cunoscut multă lume, iar unele dintre portretele realizate de ea surprind perfect personalitatea unor scriitori consacrați de azi, aflați la vremea respectivă la începutul carierei. În 1956, autoarea se întîlnește pentru prima dată
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
Ionescu mistic și rațional în același timp. Însemnarea uneia dintre zile, pierdută între alte însemnări banale ca sens, e rugăciuna Tatăl nostru, încheiată cu o frază care sugerează iluminarea: "Doamne, Dumnezeule, ce liniștite sînt cerurile!" Apoi totul cade brusc, într-o notație al cărei rost e - doar aparent? - negarea momentului anterior: "Rodica, la masă, prea absorbită de preocupările ei ca să stea ca lumea. Mînca iute, aplecată în farfurie." Ciudată și totuși nu atît de nebănuită fața aceasta a scriitorului de teatru absurd
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
ne contopim în celălalt. Toți e unul singur, care se urăște, care se iubește; care se înverșunează împotriva lui însuși, care, respingîndu-i pe ceilalți, se respinge pe sine, care, adoptîndu-i pe ceilalți, se ia pe sine în stăpînire." Dar și notații mărunte, contaminate de angoasa existenței/inexistenței sensului. Despre Rodica, veșnicul, devotatul sprijin, despre Marie-France și despre teama de a nu-i putea asigura un viitor, despre seninul cerului de vară, despre importanța mesei de prînz. Apoi cîteva - magnifice - "exerciții de
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
Totul (aproape totul) este în Misterele Castelului Solitude lăsat în voia fluxului liber al gîndirii. Evenimentele din trecut se combină cu reflecțiile despre proză și tehnica povestirii, umorul cu melancolia, amintirile cu proiecțiile în imaginar. Admirabile sînt la Daniel Vighi notațiile despre singurătate: "Vreme de iarnă. Nu e nimeni, chiar nimeni pe coridoarele astea scufundate în penumbră, toți sînt plecați undeva, fiecare pe unde își are prieteni, rude. Cînd ești în asemenea singurătate de eremit nu ai prea multe lucruri de
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
constrîns prin acribia partiturii (ca să nu mai vorbim de situațiile cînd este făcut, într-o măsură mult exagerată, complice la actul componistic), capacitatea de autodeterminare a semnului muzical este diminuată. Odată cu impresionismul și, apoi, cu expresionismul (în special serialismul integral), notația muzicală suportă o recrudescență a severității concretizată prin explozia detaliului, cu alte cuvinte, printr-o semiografie suprasaturată. A urmat o reacție firească de liberalizare, de decongestionare a partiturii și, cum orice vector trebuie consumat pînă la capăt (adică, pînă la
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
a ajuns la aleatorismul total, la free-music ori la Freies Zusammenspiel, prin urmare la non-partitură. În prezent se pare că scrierea muzicală tinde să ancoreze într-o zonă de echilibru, adoptînd ceea ce i se confirmă ca fiind oportun din severitatea notației tradiționale, cultivînd, totodată, o anume libertate de sorginte improvizatorică, amprentă a conjuncției cu experiențele muzicale extraeuropene. Cînd însă se pune problema decriptării semnelor dintr-o partitură, întotdeauna este greu, de multe ori chiar imposibil să se opteze pentru o interpretare
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]