1,324 matches
-
numai In proza lui Eminescu, ci ?i În poezia să) reprezentări ale unui ?paradis terestru": ,În Cezara, viziunea paradisului terestru e În tot momentul proiectat? În oglindă iubirii ?i a mor? îi. "; un ?paradis al ghe?urilor": Nostalgia lui [Toma Nour] de puritate ??se?ta o Împ?care În paradisul ghe?urilor lui Odin, Într-o zon?, deci cristalin? "; un ? paradis selenar": "Că ?i paradisul selenar din ??rmanul Dionis, paradisul polar ar p?rea pustiu, dac? n-ar face posibil? realizarea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Dionis, paradisul polar ar p?rea pustiu, dac? n-ar face posibil? realizarea erotic? ". Alteori este utilizat un sinonim al termenului „paradis" -„Eden": „Lumea ghe?urilor, la care ader? spiritual creatorul din Odin ?i poetul ?i care fascineaz? pe Toma Nour e, mai mult decât aceea a lacului ?i a ??rii o infinitate de cuburi de cristal, un Eden alb, populat de blânde zâne ?i de În?elep?îi omenirii". (Eugen Simion) G. C? linescu vorbe?te despre „peisajele transcendente" uimind
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mânt, cer ?i oameni o tr?iesc Într-o armonie deplin?. Se simte vibrând În fiecare col? al lumii „tres?ltarea misterioas? a universului: aceea?i În materia unic?? ?i În materia terestr?" . Sub picurii de argint ai astrului nocturn, nourii par ?i ei urzi?i din m?nunchiuri de raze: „Nourii curg, raze-a lor ?iruri despic?", iar casele I?i ridic? vechile stre?ini că pentru a primi darul de lumin? alb? a lunii: „ Stre?ine vechi casele-n
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Se simte vibrând În fiecare col? al lumii „tres?ltarea misterioas? a universului: aceea?i În materia unic?? ?i În materia terestr?" . Sub picurii de argint ai astrului nocturn, nourii par ?i ei urzi?i din m?nunchiuri de raze: „Nourii curg, raze-a lor ?iruri despic?", iar casele I?i ridic? vechile stre?ini că pentru a primi darul de lumin? alb? a lunii: „ Stre?ine vechi casele-n lun? ridic?". În aceast? lume de vraj?, inima omului, umplându-se
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
curgerea În van a zilelor sale. Cople?it de amarul existen?ei, Îi cere stelei ce se ive?te printre genele norilor din ochiul albastru al cerului acest gest, ca pe un dar al milei: „Atunci printr-o gean? de nouri, deschis?, Din ochiu-i albastru se vede o stea Ce-mi miruie fruntea c-o raz? de vise, C-o rază de nea. O, steu? iubit? ce-abia stai prin stele, Un sfânt ochi de aur ce tremuri În nori, Ai
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
la cursul lui ca la o obligație mondenă, aduce pe departe cu Baudelaire. Ai crede că urmează un encomion, cum un profesor de asemenea anvergură nu te îndoiești că merită. Cînd Pompiliu Constantinescu strecoară prima ironie: "Ca printr'un gros nour de praf, zărești gândul înecat în pulberea vorbelor." Crescendo-ul împunsăturilor mimează tiradele vorbitorului, iar trecerea de la om la operă dă lovitura de grație: "multe idei cunoscute de aiurea, aproape locuri comune ale cugetării contemporane, însă învălmășite, ca în urma unei
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
mă așteptam mai puțin, mă bucur enorm de șansa de a-l fi cunoscut. L-am visat, la scurtă vreme după moarte, înălțat pe o scară, mult mai sus de nivelul solului. Capul nu i-l zăream, ascuns undeva în nourii amurgului. Urcase, se vede, în "extramundana puritate".
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
una fac două. Așa că am să merg mai departe cu povestea lui nena Jănel. Scoteți-vă câlții din urechi și ascultați...Vă spuneam eu că nenea Jănel, așa cum o venit la Fântâna cu răchiți, așa o plecat. Ca o umbră de nour...De atunci, în ficare zi mă uitam să-l văd prin curte sau la covălie. Dar nu se arăta deloc. Parcă l-o înghițit pământul. O vedeam doar pe mătușa Rarița cum plângea mereu. Ușa de la bucătăria de vară, care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ochii fără să vreau și îndată am simțit cum șiroia sângele din mine... Curgea de peste tot...Un nou trăsnet m-a făcut să deschid ochii cu adevărat. Si ce credeți că am putut să văd?!... Cerul era negru de atâția nouri, iar ploaia curgea ca și cum s-ar fi rupt zăgazurile cerului...Tuna și trăsnea fără încetare...M-am pipăit și nu mică mi-a fost mirarea când am simțit că eram ud din cap până în picioare, dar de apă, nu de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se vedea și astăzi, când îi ședea în coastă oriunde se ducea... Inserarea abia își mai putea ține în hățuri puzderia de stele gata să dea buzna peste purpura asfințitului. Seara se arăta liniștită și prietenoasă. Doar o limbă de nour se așezase ca o geană purpurie. Măi Dumitre, ce mai spune cocoșul acela al tău? a întrebat Pâcu, privind spre asfințit. Uite că nu l-am întrebat, Pâcule. Dar ce ți se năzare? Apoi nădejdea în cocoșul tău îi ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
face cale Peste munți cu codri, peste deal și vale Mână al ei dor. Mână doru-i tainic colo, înspre tine, Ochiul îmi sclipește, genele-mi sunt pline, Inima mi-e grea; Astfel, totdeauna când gândesc la tine, Sufletul mi-apasă nouri de suspine, Bucovina mea!” Mihai Eminescu - La Bucovina, „Dulce Bucovină Veselă grădină Ah! Cine te vede Chiar în rai se crede”. Vasile Alecsandri - Bucovina. N-am pregetat să închin și eu acestui „rai” pământesc un poem intitulat, Vrajă natală: Ținutu-n
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o dată: drum bun! Jos, în holul de la intrare, Aura cheamă telefonic un taxi, apoi merge la poartă să aștepte. Pe aleea spitalului, din senin, o rafală de vînt, venită dinspre dealurile Ciricului, lovește o bucată de ziar, ridicînd-o sus-sus, spre nourii încă neclintiți. *** La ieșirea din cantină, Dorin își aruncă pardesiul pe umăr, ținîndu-l agățat cu degetul arătător, vînturînd cu mîna cealaltă mapa în care-și poartă caietele de curs și cele două-trei cărți de specialitate împrumutate pentru după-amiază de la bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce o au cursele cu regim special, cursele rapide, O.N.T.-urile, ori cele externe, sfidîndu-le pe suratele lor locale, sau nerapide, înțesate de lume, cu băncile ciobite și geamurile crăpate iarna, sau înțepenite închise vara. Cîțiva fulgi scăpați din nourii porniți într-o parte singuri, fără urmă de vînt, sînt loviți de parbrizul uriaș, transformîndu-se în puncte mici de apă ce se preling încet. Aura trage furioasă portiera: De-o oră aștept! Sîntem aglomerați strînge din umeri șoferul taxiului. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mă, ești teribil! Cine-o să fie cel mai fericit tată? Drept răspuns, Lazăr stă încă nedumerit, cu privirea fixă, apoi, revenindu-și, începe să răsufle apăsat, înghite în sec de cîteva ori, caută insistent cu privirea în sus, spre nouri, lasă impresia că a văzut ceva, oftează și rostește: Doamne, cu ce anume ți-am greșit mai vîrtos ?... Discret, întoarce capul, își șterge ochii umezi și pornește năuc, înainte, spre gardul de beton. Două fete murmură el. Olițe, fundițe, codițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șoferul urcă un pas în cursă, întoarce tăblița pe care scrie: "Cursa rapidă Valea Brândușelor Iași", după care coboară și izbește din nou portiera. Îți cădea limba... bombăne călătorul și se întoarce la bagaj, lîngă soția lui. De sus, din nouri, cîțiva fulgi mari cad ușor spre pămînt, ca într-un basm... P. Neamț, Fedeleșeni 1979-1980 DE ACELAȘI AUTOR: Zaruri de cretă, roman, Ed. Junimea, 1976; Ziua magnoliilor viscolite, roman, ediția I-a, Ed. Cartea Românească, 1979; ediția II-a, Ed.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vreau s-o scrii! - Păi... - Ăla nu știe să scrie, frate! A venit cu niște poze, certificate de naștere, niște desene ale maică-sii de când era la pension, un oracol cu dedicații, „colo jos te iscălești”, poezele cu frunze și nouri, niște scrisori din armată ale bunicului și m-a rugat să-i găsesc pe cineva care să-i scrie cartea despre familie. El o semnează, eu i-o public. Și m-am gândit la tine... - Cum să scriu eu? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ea altceva decât spuma pe care-o împrăștie vântul și-o spală apa? Este ea altceva decât mireasmă înșelătoare a florilor și a ierburilor? Nu seamănă oare cu visele străvezii din mintea noastră? Nu este ea mai ușor trecătoare decât nourii aduși de vânt? Ceea ce pare într-un fel este, de fapt, altfel? Este ea precum ploaia de vară, precum frunza cea verde pe care-o usucă toamna și-o spulberă vântul rece al iernii? E bine, încep să-mi vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vîrfurilor ar accepta (oare nu chiar i-ar place?) și programul lui Scaraoțchi, nu doar pe cel al colonelului Stoicescu. Delirul urma să vină din cer! Ah, și cît păzise el Vladia, cît se străduise sa împiedice orice scoborîre dintre nouri peste rîpile, viile, căsuțele, ulițele pline de praf! Nu reușise. Înjură printre dinți, își înfundă mîinile în buzunarele vestonului, era dimineața devreme și cu toate că vara mai că începea, aerul nu se încălzise, o luă pe Calea Griviței către Calea Victoriei. Unde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
substantivele: masa, vinul, dezvăluie un sensibil univers al copilăriei fericite, apărate de imprevizibilul vieții: ,, Cred că pe masă vinul așteaptăn adormire.” Sub ochii uimiți ai copiilor, stârnindu-le imaginația, Smaranda Creangă desfășoară vechi ritualuri strămoșești: ,, Plină de minunății, mama alunga nourii cei negri de pe deasupra satului și abătea grindina în alte părți, închega apa numai cu două picioare de vacă, bătea pământul sau lemnul de care se lovea copilul pentru a-i lua durerea, buchisea în vatră tăciunele prevestitor de rele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de emoție. Despre noapte: nopțile de poezie; noaptea minții mele; amurg rece; noaptea ulițelor vechi; întunecime viorie; nopți ca fantome; noaptea e limpede, răcoroasă; întuneric orb; sclipirile stelelor; noaptea se lasă molcom ca o pânză întunecată. Despre nori: nor sihastru; nouri trecători; norii suri pe bolta posomorâtă; nori fumurii; nori plumburii; nori albi; plutea pe talazul acela cu aripile neclintite; norii se sparseră în sfârșit în șuvoi de ploaie; grămezi uriașe de nori; nori vineți, posomorâți; nori de bumbac. Despre oraș
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
așa se frământau plopi cenușii de la marginea poienii. Fagii bătrâni se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau. Printre ei, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri. Învăluiri dese de stropi se zbătură și duduiră ușurel, apoi se depărtară. Deodată se alinară adâncurile și soarele străluci orbitor în toată poiana.” Mihail Sadoveanu - Codrul Vara la țară Ce frumos e la țară în timpul verii! Se coace grâul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Panaghia; tot așa sufletul întregului popor din văi învăluie în taină tot ce-i legat de această cetate de stâncă, Ceahlăul se vede albastru, înălțat în cer, distant și solemn și venerat. Asupra muntelui celui mare se adună odată cu seara nouri de taină, ca dovadă că nimic din cele trecute nu s-au schimbat în acest colț de lume. În pâcla lui vânătă se strecoară fantomele bourilor domnești pe lângă turma împietrită unde veghează stânca Dochiei. În jurul Ceahlăului e nevoie să-ți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Nu sté el În nori, cé ar cédea, Iti zic eu. Ce, norii nu-s de aburi? Ce, n-ai Învéțat la școalé? Poți s-o Întrebi pe Nadejda Petrovna, dacé nu mé crezi. - Dé cu aripile și sté În nouri! Ce, pésérile nu stau În aer? - Dar obosește el sé dea cu aripile, ce, are motor sau ce? Numai avionul are motor. - N-are motor, dar dé din aripi. - Lasé-mé-n pace, cé n-are el nici o scaré! - Are-o scaré
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ar fi fost mai ușor, la fel de rapid și de ușor ca gândul, gândul tău și al ei deopotrivă. Abia acum înțeleg de ce zbura calul lui Harap-Alb ca gândul! era vorba de gândul la Consânzeana ce-i purta pintenii năzdrăvani printre "nouri"! Corect! se aude nechezatul plin de mulțumire de sine al Hipogrifului ce lasă rând pe rând în urmă curcubeul de ceruri: cerul albastru, cerul verde, cel violet... Pe măsură ce urcăm vertical către soare, în pragul cerului roșu, simțeam precum Icar nesăbuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
merchea” de către fetele Ochenoaiei, să facă plimbări cu „mașina” prin Hotar o ladă de campanie.... Ce mai, Va era mereu centrul atenției iar bunică-sa era plină de fericire și se mândrea peste tot cu scumpetea sa de nepoțel deși, nouri negri se adunau pe cerul sufletului ei de femeie puternică și frumoasă peste care trecuse atâtea necazuri dintre cele mai grele. Victor Olaru era cercetat de noile organe În legătură cu modul de comportare față de orânduirea ce abia se instaura. Atitudinea sovietică
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]