100 matches
-
mielomotoase. 1.2.1 Aspectul morfologic al celulelor mielomotoase Aspectul morfologic al acestor celule este variabil de la un bolnav la altul, și în general, constant la același bolnav, pe tot parcursul evoluției bolii. În cele mai multe cazuri predomină celulele mari, cu nucleoli proeminenți și rar celulele sunt mici cu caractere similare cu cele ale celulelor normale. Celulele mielomotoase au o citoplasmă abundentă, bazofilă care conține uneori granulații azurofile, incluziuni acidofile (corpi Russell), sau, mai rar, vacuole (celule Mott). În unele celule au
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
mielom. În ceea ce privește examenul microscopic, pe frotiurile efectuate din aspirantul medular, se cercetează prezența celulelor mielomatoase, prezență care este patagnomonică pentru mielomul multiplu; celulele mielomatoase fiind celule cu diametrul de 15-30 µm, rotunde sau ovale. Nucleul rotund, situat excentric, cu 1-2 nucleoli, cu diametru de 5-7µm. Cromatina nucleară mai puțin gronjoasă și nu prezintă aranjamentul regulat întâlnit la plasmocitul normal. Citoplasma acestor celulele este intens bazofilă, se colorează în albastru intens la coloroția May-Grunwald-Giemsa. În citoplasma celulelor mielomatoase se pot întâlni sferule
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
maturației Aceste caractere pentru celulele tinere și cele mai evoluate le redăm succint: A) Caracterele celulelor tinere: - sunt mai mari decât cele mature; - raportul nucleu/citoplasmă este foarte mare, nucleul fiind mare; - cromatina cu structură fină; - nucleul prezintă mai mulți nucleoli, cu atât mai mari, cu cât celula este mai tânără; - citoplasma este bazofilă și nu prezintă granulații specifice. B) Pe măsura maturării celulei, apar următoarele modificări: - reducerea taliei; - micșorarea raportului nucleu/citoplasmă; - micșorarea nucleului, dispariția nucleolilor; - cromatina devine mai densă
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
nucleul prezintă mai mulți nucleoli, cu atât mai mari, cu cât celula este mai tânără; - citoplasma este bazofilă și nu prezintă granulații specifice. B) Pe măsura maturării celulei, apar următoarele modificări: - reducerea taliei; - micșorarea raportului nucleu/citoplasmă; - micșorarea nucleului, dispariția nucleolilor; - cromatina devine mai densă și se colorează mai intens, mai închis; - scăderea bazofiliei și creșterea acidofiliei citoplasmei; - aceasta câștigă proprietăți specifice, hemoglobina. 3) Legea sincronismului în evoluția nucleu/citoplasmă În mod normal, evoluția citoplasmei este paralelă cu cea a nucleului
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
vedere chimic „masa componentelor ce le cuprinde celula-ou este foarte complexă: acizi, proteine și nucleoproteine care au rol esențial, precum și unele enzime (cu acțiune catalizatoare-proteică) și alte substanțe indispensabile ca: grăsimi, zaharuri, săruri și apă”. „În protoplasmă se găsesc numeroși nucleoli și granule sau bastonașe ca: mitocondriile (corpusculi) și multe vacuole (goluri umplute cu substanțe gazoase sau lichide), adesea sferice, deosebit de unele incluziuni (particule străine) cum sunt picături de grăsime, grăunciori de amidon (glicogen) etc, care variază după tipul celulelor și
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
raportul nucleo-citoplasmatic se modifică puțin în timpul ciclului celular. Compartimentul nuclear, definit ca spațiu genetic, în care are loc stocarea, replicarea și transcrierea celei mai mari părți din informația genetică celulară, poate fi compartimentat în următoarele părți: învelișul nuclear, nucleoplasma, cromonemata, nucleolul și fus intranuclear. 1.12.1. Învelișul nuclear Învelișul este structura de graniță a nucleului, care realizează o separare spațială și temporară a transcripției (sinteza de ARNm) de translație (sinteza de proteine la nivelul ribozomilor, în compartimentul citosolic) și îndeplinește
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
dictată de structura diferențiată a laminei dense nucleare. Învelișul nuclear persistă în timpul ciclului celular, jucând un rol important în cariochineză, ce se realizează prin ștrangularea nucleului parental. 1.12.2. Nucleoplasma (carioplasma) Nucleoplasma reprezintă mediul în care sunt înglobate cromonemata, nucleolul și fusul intranuclear, a căror existență și funcționalitate depinde în bună parte de biochimia și fiziologia acestei componente fundamentale a nucleului. 1.12.3. Cromonemata (cromozomii) La majoritatea drojdiilor, nucleul interfazic, după o colorare adecvată, apare la microscopul fotonic ca
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
drojdiilor, nucleul interfazic, după o colorare adecvată, apare la microscopul fotonic ca o structură omogenă, lipsită de corpuri cromatice, indicatori ai heterocromatinei constitutive. Această absență aparentă a heterocromatinei poate fi explicată prin cantitatea mică de ADN redundant. 1.12.4. Nucleolul La drojdii, nucleolul ocupă o parte mai importantă din volumul nuclear, comparativ cu alte eucariote; această situație poate reflecta cerința crescută de biogeneză a ribozomilor. La microscopul fotonic, nucleolul apare ca o formațiune cupiformă sau semilunară, constant excentrică, atașată învelișului
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
după o colorare adecvată, apare la microscopul fotonic ca o structură omogenă, lipsită de corpuri cromatice, indicatori ai heterocromatinei constitutive. Această absență aparentă a heterocromatinei poate fi explicată prin cantitatea mică de ADN redundant. 1.12.4. Nucleolul La drojdii, nucleolul ocupă o parte mai importantă din volumul nuclear, comparativ cu alte eucariote; această situație poate reflecta cerința crescută de biogeneză a ribozomilor. La microscopul fotonic, nucleolul apare ca o formațiune cupiformă sau semilunară, constant excentrică, atașată învelișului nuclear. În imaginile
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
fi explicată prin cantitatea mică de ADN redundant. 1.12.4. Nucleolul La drojdii, nucleolul ocupă o parte mai importantă din volumul nuclear, comparativ cu alte eucariote; această situație poate reflecta cerința crescută de biogeneză a ribozomilor. La microscopul fotonic, nucleolul apare ca o formațiune cupiformă sau semilunară, constant excentrică, atașată învelișului nuclear. În imaginile electronice ale ultrasecțiunilor, nucleolul apare ca o densitate superioară și o structură granular-fibrilară. Indiferent de gradul de ploidie al speciilor sau tulpinilor, fiecare nucleu posedă un
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
mai importantă din volumul nuclear, comparativ cu alte eucariote; această situație poate reflecta cerința crescută de biogeneză a ribozomilor. La microscopul fotonic, nucleolul apare ca o formațiune cupiformă sau semilunară, constant excentrică, atașată învelișului nuclear. În imaginile electronice ale ultrasecțiunilor, nucleolul apare ca o densitate superioară și o structură granular-fibrilară. Indiferent de gradul de ploidie al speciilor sau tulpinilor, fiecare nucleu posedă un singur nucleol. Odată cu diviziunea nucleului, masa nucleolară este împărțită în mod egal între nucleele-fiice rezultate. 1.12.5
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
ca o formațiune cupiformă sau semilunară, constant excentrică, atașată învelișului nuclear. În imaginile electronice ale ultrasecțiunilor, nucleolul apare ca o densitate superioară și o structură granular-fibrilară. Indiferent de gradul de ploidie al speciilor sau tulpinilor, fiecare nucleu posedă un singur nucleol. Odată cu diviziunea nucleului, masa nucleolară este împărțită în mod egal între nucleele-fiice rezultate. 1.12.5. Fusul de diviziune intranuclear Persistența învelișului nuclear pe durata ciclului celular a determinat pe specialiști să considere inițial că, diviziunea celulară la drojdii este
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
segregarea cromozomilor și migrarea lor polară. În concluzie, se poate afirma că, nucleele drojdiilor prezintă un plan de organizare și comportament funcțional similare cu ale altor grupe taxonomice de fungi și chiar cu unele alge. Persistența învelișului nuclear și a nucleolului în timpul ciclului celular, dezvoltarea unui fus intranuclear, prezența unor corpi polari ai fusului încastrați în învelișul nuclear, absența condensării cromozomilor și a plăcilor metafazice tipice reprezintă însușiri definitorii, comune tuturor celulelor fungale. 1.13. Caracteristicile ciclului de viață al drojdiilor
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
pombe, ea durează circa 5 minute, ceea ce reprezintă circa 0,05% din timpul ciclului celular. Profaza Este definită în special de separarea și migrarea, în poziții diametral opuse, a celor două SPB-uri și diferențierea treptată a fusului intranuclear. Comportamentul nucleolilor variază la diferiți taxoni, însă ei persistă în toate fazele mitozei, ceea ce denotă că biogeneza ribozomilor este un proces continuu la drojdii. Învelișul nuclear rămâne intact. Prometafaza Se admite că, la drojdii, în acesta etapă, cromozomii își diferențiază kinetocorii, prin intermediul
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
polari ai fusului. Anafaza Sfârșitul metafazei și debutul anafazei sunt marcate de segregarea cromatidelor surori, care are drept consecință migrarea polară a cromatidelor (cromosomilor). Mișcarea cromozomilor spre poli este intim legată de dinamica microtubulilor kinetocorali. La Schizosaccharomyces pombe, în anafază, nucleolul se deplasează în zona centrală a nucleului halteriform și pare a fi traversat de fibrele fusului de diviziune. Telofaza Desăvârșirea translocării polare a seturilor omologe de cromozomi marchează sfârșitul anafazei și începutul telofazei. La sfârșitul telofazei rezultă două nuclee echivalente
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
a fierului (transferina). Proteinele funcționale includ imunoglobulinele și interferonul sau factorii de coagulare. Proteinele contractile cuprind miozina și actina. În fine, proteinele sunt structurile care controlează reglarea, transcrierea și translația genelor. Informația genetică din ADN, de exemplu, prezentă în membrana nucleolului este transpusă prin ARN-ul mesager (ARNm) via ribozomi, și prin ARN-ul de transfer (ARNt) - pentru asamblarea proteinelor conform codului genetic. B.2. Biosinteza, clasificarea și structura proteinelor Proteinele sunt polimeri ai α-aminoacizilor (fig.4). Structura polipeptidică asigură proteinelor
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
cele exofitice dezvoltate la nivelul septului nazal nu se transformă malign. Nu s-a demonstrat nici o legătură între numărul de recidive sau intervalul dintre acestea și transformarea malignă. Zonele de malignitate sunt caracterizate de atipii marcate, un raport nucleo-citoplasmatic crescut, nucleoli bine individualizați și numeroase mitoze atipice în straturile de suprafață și mijlocii, absența polarității și celule discheratozice. Nu s-au descoperit parametrii cerți care să permită o identificare a pacienților cu risc crescut de recidivă sau malignizare, dar numeroasele studii
Revista Medicală Română by Elena Roxana Osiac () [Corola-journal/Journalistic/92287_a_92782]
-
de rang superior sunt formate în mod obișnuit din cuiburi strâns alăturate sau placarde de celule difuze, neregulate, adeseori prezentând necroze extinse. NECurile se împart în NECuri cu celule mari și NECuri cu celule mici în funcție de mărimea celulelor neoplazice, proeminența nucleolilor și cantitatea de citoplasmă, folosind aceleași criterii ca și cazul NEC-urilor pulmonare. La pancreas NEC-urile cu celule mari sunt mai frecvente decât NEC-urile cu celule mici. Prin definiție mitozele sunt abundente (peste 20/10 HPF). Majoritatea cazurilor
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
cu focare de necroză, hemoragie și cavități chistice [2,3,23]. Microscopie Tumorile sunt alcătuite din celule mici, rotunde sau ovale, uniforme, dispuse într-un model pseudopapilar, solid (fig. 246 A și B) sau trebecular. Nucleii, rotunzi sau ovali, cu nucleoli indinstincți, prezintă o cromatină fină și sunt, în mod caracteristic, indentați sau cutați. Mitozele sunt foarte rare. Citoplasma, eozinofilă sau vacuolată, are margini indistincte și poate conține globule hialine, eozinofile, PAS-pozitive (fig. 246 C). În ariile solide există o rețea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
pielea de vițel fusese de prea multe ori ștearsă./ Se dansa,/ se dansa frenetic pe acoperiș,/ tu, Abaddon sau Oblivion,/ te rugai să nu-mi înțeleagă nimeni cuvintele.// Fluture, larvă, cocon,/ ploaia de meteoriți subpământeni,/ larvă, plânsul ușor, travesti". Altfel, nucleolul poetic recurent al majorității textelor din volum este ruptura. La nivelul tramei propriu-zise (poemele din Pragurile Apeiron conțin secvențe dintr-o istorie auctorială dilatată, uneori, halucinant), înregistrăm fie ruptura de o alteritate feminină (cu finalul previzibil al poveștii de dragoste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Moleculele proteice mai mari pot pătrunde în nucleu sub un control strict, realizat la nivelul porilor nucleari. Nucleul reprezintă sediul informației genetice, stocată în cele 23 de perechi de cromozomi, care în ansamblu realizează cromatina nucleară. Fiecare nucleu conține un nucleol, cu rol în sinteza acidului ribonucleic (RNA - „Ribunocleic Acid”), ce este transferat apoi în ribozomi (RNAr). Există 3 clase majore de RNA care participă în sinteza proteică: rRNA - RNA ribozomal, tRNA - RNA de transfer, mRNA - RNA mesager. Toate aceste 3
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
de celula primitivă, prin dediferențiere. Are o formă diferită, dimensiuni sporite, un aspect monstruos. Membrana are modificări de structură și ale suprafeței. Citoplasma este bazofilă, cu vacuole și organite modificate. Nucleul este mare, de formă neregulată, hipercromatic și cu numeroși nucleoli. Raportul nucleu/ citoplasmă este sporit. Modificări biochimice: Activitatea biochimică a celulei tumorale este similară, dar nu identică cu a celulei normale. Cele mai multe modificări sunt în legătură cu rata proliferării, cu pierderea adezivității intercelulare, cu creșterea capacității de migrare. Există schimbări în ADN
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
100.000/mmc)modificări ireversibile ale seriei albe: a. cantitative: leucocitoză 20-30.000/mm³ sau mai rar număr normal sau scăzut (forme aleucemice de boală) b. calitative (formula leucocitară modificată): o predomină celule atipice, tinere, cu caracter blastic (nucleu mare ± nucleoli, incluziuni nucleare, citoplasmă puțină, intens bazofilă) o hiatus leucemic - prezența blaștilor și celulelor adulte, fără forme intermediare Notă! Este obligatorie efectuarea frotiului de sânge periferic, deoarece la analiza automată blaștii pot fi confundați cu limfocitele. 2. examenul măduvei hematopoietice evidențiază
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
numite miocardiocite de lucru (atriale/ventriculare); * celulele sistemului excitoconducător: celule P (pacemaker), celule T (de tranziție) și celule Purkinje. În secțiune transversală, la microscopul optic, miocardiocitele efectoare apar ca celule fusiforme, alungite, cu nucleu central, unic, rotund, eucromatic și cu nucleol evident. În zona perinucleară se pot evidenția granule de lipofuscină (pigment de uzură), iar citoplasma prezintă striații. Între două celule succesive se pot evidenția linii transversale numite discuri intercalare sau stria scalariformă Eberth. Stria scalariformă este un complex joncțional localizat
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
în ficat, așa-numitele ciroze, în formele cronice ale nefritelor și ale miocarditelor etc. Inflamația mixomatoasă Inflamația mixomatoasă este un tip particular de inflamație proliferativa caracterizat prin apariția în focar a unor celule stelate, cu nucleu ovalar posedând mai mulți nucleoli intens bazofili și citoplasma bogată în mucopoliozide acide. Exocitoza acestora imprimă țesutului un aspect gelatinos. Reprezintă substratul morfologic al leziunilor din mixomatoza iepurilor (Fig.2.34Ă. IOAN PAUL140 Fig. 2.34. Inflamație mixomatoasă în epidermul de iepure (După Smith și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]