900 matches
-
prin sonde genetice, hibridizare cu sonde cu ADN specifice ARNr și secvențierea ADN/ARN. Rezultatele acestor teste ar trebui să fie documentate. Situația optimă pentru identificarea genelor prezente în MMG este în cazul în care se cunoaște secvența completă de nucleotide a vectorului sau insertului. Funcția fiecărei unități genetice se poate prin urmare explica. Mărimea vectorului și insertului ar trebui să se limiteze pe cât posibil la secvențele genetice necesare pentru a îndeplini funcția dorită. Acest fapt reduce probabilitatea introducerii și exprimării
32005D0174-ro () [Corola-website/Law/293615_a_294944]
-
la șoarece și testul in vivo al micronucleilor de la nivelul măduvei hematogene la șoarece ) au demonstrat potențialul micofenolatului de mofetil de a produce aberații cromozomiale . Aceste efecte pot fi legate de modul de acțiune farmacodinamică și anume de inhibarea sintezei nucleotidelor în celulele sensibile . Alte teste in vitro pentru detectarea mutațiilor genetice nu au demonstrat activitate genotoxică . Micofenolatul de mofetil nu a avut efect asupra fertilității șobolanilor masculi în cazul administrării dozelor orale de până la 20 mg/ kg și zi . Expunerea
Ro_651 () [Corola-website/Science/291410_a_292739]
-
la șoarece și testul in vivo al micronucleilor de la nivelul măduvei hematogene la șoarece ) au demonstrat potențialul micofenolatului de mofetil de a produce aberații cromozomiale . Aceste efecte pot fi legate de modul de acțiune farmacodinamică și anume de inhibarea sintezei nucleotidelor în celulele sensibile . Alte teste in vitro pentru detectarea mutațiilor genetice nu au demonstrat activitate genotoxică . Micofenolatul de mofetil nu a avut efect asupra fertilității șobolanilor masculi în cazul administrării dozelor orale de până la 20 mg/ kg și zi . Expunerea
Ro_651 () [Corola-website/Science/291410_a_292739]
-
test trebuie să fie repetat, utilizând reagenți specifici pentru pestă porcină clasică. ... 5. Tipizarea genetică a culturilor de virus al pestei porcine clasice (1) Tipizarea genetică a culturilor de virus al pestei porcine clasice este realizată prin determinarea secvenței de nucleotide a unei porțiuni a genomului viral, adică ale unor părți specifice ale segmentului 5 necodificat și/sau a genei glicoproteinei E(2). Similaritatea acestor secvențe cu cele deja obținute de la culturile virale anterioare poate indica dacă focarele de boală sunt
EUR-Lex () [Corola-website/Law/169685_a_171014]
-
caracteristic doi corpusculi bazali - unul flagelat, celălalt nu. Fuziunea genelor care codifică dihidrofolat reductaza (DHFR) și timidilat sintetaza (TS), prezentă la biconte, este absentă la uniconte. La uniconte are loc fuziunea a trei gene care codifică enzimele implicate în sinteza nucleotidelor pirimidinice: carbamoil fosfat sintetaza, dihidroorotaza și aspartat carbamoiltransferaza (la biconte această fuziune este absentă). Subdomeniul "Unikonta" a fost propus de Cavalier-Smith în 2002. Adl și coautorii (2012) a propus numele "Amorphea" pentru acest grup. În 2002, Cavalier-Smith a propus termenii
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
constituie un caracter derivat, și prin urmare rădăcina arborelui evolutiv al eucariotelor nu poate fi plasată în interiorul grupului care prezintă această fuziune. În paralel, la opistoconte și amibozoare există o fuziune a trei gene care codifică enzimele implicate în sinteza nucleotidelor pirimidinice: carbamoil fosfat sintaza, dihidroorotaza și aspartat carbamoiltransferaza (Cavalier-Smith, 2002). Această fuziune este absentă la alte eucariote și procariote și Stechmann și Cavalier-Smith au considerat acest eveniment de fuziune dublă, de asemenea, ca un caracter derivat. Rădăcina arborelui evolutiv al
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
de 89%. În Nigeria, totuși, unde populația are accesul variabil la o nutriție bună și la controlul sănătății, înălțimea are eritabilitatea de doar 62%. Baza moleculară pentru gene este acidul dezoxiribonucleic (ADN). ADN-ul este compus dintr-un lanț de nucleotide, dintre care există patru tipuri: adenina (A), citozina (C),guanina (G) și timina (Ț). Informația genetică există în secvențele acestor nucleotide, iar genele sunt întinderi vaste ale acestor secvențe de-a lungul ADN-ului. Virușii sunt singurele abateri de la această
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
de doar 62%. Baza moleculară pentru gene este acidul dezoxiribonucleic (ADN). ADN-ul este compus dintr-un lanț de nucleotide, dintre care există patru tipuri: adenina (A), citozina (C),guanina (G) și timina (Ț). Informația genetică există în secvențele acestor nucleotide, iar genele sunt întinderi vaste ale acestor secvențe de-a lungul ADN-ului. Virușii sunt singurele abateri de la această regulă - câteodată virușii folosesc moleculă de ARN foarte asemănătoare decât pe cea a ADN-ului ca material genetic. În mod normal
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
cu o secvență care marchează secvență ADN a genei, proces cunoscut sub numele de transcriere. Această moleculă a ARN-ului mesager este ulterior utilizată pentru producerea unei secvențe de aminoacizi corespunzătoare printr-un proces denumit translație. Fiecare grupă de trei nucleotide din secvență, denumite împreună că codon, corespund fie uneia dintre cele douăzeci de de posibili aminoacizi dintr-o proteină, fie unei instrucțiuni care comandă sfârșitul secvenței de aminoacizi; aceasta corespondeță se numește cod genetic. Fluxul de informații este unidirecțional; informația
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
codon, corespund fie uneia dintre cele douăzeci de de posibili aminoacizi dintr-o proteină, fie unei instrucțiuni care comandă sfârșitul secvenței de aminoacizi; aceasta corespondeță se numește cod genetic. Fluxul de informații este unidirecțional; informația este transferată de la secvență de nucleotide la secvență de aminoacizi din proteine, dar nu se transferă niciodată din proteine înapoi în secvență de ADN - fenomen descoperit de Francis Crick și denumite dogmă centrală a biologiei moleculare. Secvență specifică de aminoacizi rezultă într-o structură unică tridimensională
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
nucleici propriu-ziși. Structura chimică a acizilor nucleici a fost descoperită în anul 1953 de către echipa de cercetători formată din Watson, Crick și Wilkins, care au primit pentru această descoperire premiul Nobel. Acizii sunt macromolecule formate din unități mai mici numite nucleotide. Nucleotidele sunt formate din trei componente: o bază azotata, o moleculă glucidică (o pentoza) și un radical fosforic. Bazele azotate, în funcție de structura lor, se împart în: "purinice" (A, Adenina, G Guanina) și "pirimidinice" (Ț, Timina, C, Citozina, U, Uracilul). În
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
propriu-ziși. Structura chimică a acizilor nucleici a fost descoperită în anul 1953 de către echipa de cercetători formată din Watson, Crick și Wilkins, care au primit pentru această descoperire premiul Nobel. Acizii sunt macromolecule formate din unități mai mici numite nucleotide. Nucleotidele sunt formate din trei componente: o bază azotata, o moleculă glucidică (o pentoza) și un radical fosforic. Bazele azotate, în funcție de structura lor, se împart în: "purinice" (A, Adenina, G Guanina) și "pirimidinice" (Ț, Timina, C, Citozina, U, Uracilul). În structura
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
de uracil. Gruparea glucidică este desemnată de riboza la ARN sau dezoxiriboză la ADN. ADN-ul este format din două lanțuri de polinucleotide, iar ARN-ul este format dintr-un singur lanț. Structura primară este formată din lanțuri liniare de nucleotide, iar structura secundară dintr-o spirală dublă (dublu helix) înfășurata spre dreapta. Pasul spiralei este de zece nucleotide. Cele două lanțuri care formează dublă spirală sunt legate prin legături de hidrogen între o bază purinica și una pirimidinică : A = Ț
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
din două lanțuri de polinucleotide, iar ARN-ul este format dintr-un singur lanț. Structura primară este formată din lanțuri liniare de nucleotide, iar structura secundară dintr-o spirală dublă (dublu helix) înfășurata spre dreapta. Pasul spiralei este de zece nucleotide. Cele două lanțuri care formează dublă spirală sunt legate prin legături de hidrogen între o bază purinica și una pirimidinică : A = Ț, Ț = A, C =G, G = C. Cele două lanțuri sunt antiparalele și sunt complementare (totdeauna adenina se leagă
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
și sunt complementare (totdeauna adenina se leagă de timina, timina de adenina, citozina de guanina și guanina de citozina). Structura secundară a ADN-ului poate fi de tipul B (structura descrisă de Watson și Crick, cu un pas de zece nucleotide), de tipul A (cu un pas de unsprezece nucleotide) sau de tipul Z (sau ADN senestra, a cărui elice este înfășurata spre stânga, cu un pas de douăsprezece nucleotide). Moleculă de ADN încălzita (peste 94 °C) se denaturează, cele două
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
timina de adenina, citozina de guanina și guanina de citozina). Structura secundară a ADN-ului poate fi de tipul B (structura descrisă de Watson și Crick, cu un pas de zece nucleotide), de tipul A (cu un pas de unsprezece nucleotide) sau de tipul Z (sau ADN senestra, a cărui elice este înfășurata spre stânga, cu un pas de douăsprezece nucleotide). Moleculă de ADN încălzita (peste 94 °C) se denaturează, cele două lanțuri polinucleotidice fiind separate. Dacă ulterior scăderea temperaturii are
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
structura descrisă de Watson și Crick, cu un pas de zece nucleotide), de tipul A (cu un pas de unsprezece nucleotide) sau de tipul Z (sau ADN senestra, a cărui elice este înfășurata spre stânga, cu un pas de douăsprezece nucleotide). Moleculă de ADN încălzita (peste 94 °C) se denaturează, cele două lanțuri polinucleotidice fiind separate. Dacă ulterior scăderea temperaturii are loc treptat, dublul helix va fi refăcut, însă, în cazul unei răciri bruște, lanțurile rămân separate. Sinteză ADN-ului se
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
diviziunea mitotica sau meiotica a celulei. Procesul de replicare este semiconservativ, dintr-o moleculă de ADN formându-se două molecule identice, fiecare conținând o catena „veche” și o catena nou sintetizată. ARN-ul este format dintr-un singur lanț de nucleotide (monocatenar). ARN este materialul genetic ce stochează informația ereditară la unele virusuri (Ribovirusuri, de exempliu virusurile gripal, al turbării, HIV, Ebola). Trei tipuri principale de ARN au fost identificate: ARN-ul mesager (ARNm) ce copiază informația din ADN pentru a
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
negativ) Genul Ebolavirus este subdivizat în cinci specii diferite, din care patru circulă în mod specific în Africa subsahariană, în timp ce ebolavirusul Reston circulă în Filipine și China. Genomul acestor cinci specii de ebolavirusuri diferă genetic cu 32-41% la nivel de nucleotide. Spre deosebire de ebolavirusurile Reston și pădurii Taï, ebolavirusurile Bundibugyo, Zaire și Sudan sunt asociate cu focare importante de febră hemoragică Ebola în Africa. Specia Ebolavirusul Reston, găsită în Filipine și Republica Populară Chineză, poate infecta oameni, dar nu au fost semnalate
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
Genomul este de tip ARN, liniar, monocatenar, de sens negativ, cu o greutate moleculară de aproximativ 4 x 10 Da. Constituie 1,1% din întreaga masă virală. Genomul este constituit dintr-o singură catenă de ARN liniar cu aproximativ 19000 nucleotide (19 kb), de polaritate negativă (sens negativ) și are 7 gene transcrise în șapte ARN mesageri care codifică șapte proteine structurale: extremitatea 3' (cu o secvență leader necodificantă), nucleoproteina (NP sau N), proteina virale VP35, VP40, GP, VP30, VP24, ARN-polimeraza
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
în ordinul Mononegavirales. Genele virusului Ebola și funcțiile lor: Genomul are succesiv genele nucleoproteinelor NP, VP35, VP40, glicoproteinelor GP, VP30, VP24 și polimerazei L. Secvențele codante ale virusurilor Marburg și Ebola sunt separate de regiuni intergenice (secvențe separatoare) de 3-7 nucleotide, cu excepția regiunilor dintre genele VP30 și VP24 a virusului Ebola care sunt constituite din 142 și 97 nucleotide, în funcție de specie. În mod similar, genele GP și VP30 ale virusului Marburg au o secvență intergenică de 126 nucleotide. Genele alăturate, VP35-VP40
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
GP, VP30, VP24 și polimerazei L. Secvențele codante ale virusurilor Marburg și Ebola sunt separate de regiuni intergenice (secvențe separatoare) de 3-7 nucleotide, cu excepția regiunilor dintre genele VP30 și VP24 a virusului Ebola care sunt constituite din 142 și 97 nucleotide, în funcție de specie. În mod similar, genele GP și VP30 ale virusului Marburg au o secvență intergenică de 126 nucleotide. Genele alăturate, VP35-VP40, GP-VP30 și VP24-L, pot fi suprapuse în funcție de tipul de virus. Prezența a trei regiuni scurte suprapuse de cinci
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
separatoare) de 3-7 nucleotide, cu excepția regiunilor dintre genele VP30 și VP24 a virusului Ebola care sunt constituite din 142 și 97 nucleotide, în funcție de specie. În mod similar, genele GP și VP30 ale virusului Marburg au o secvență intergenică de 126 nucleotide. Genele alăturate, VP35-VP40, GP-VP30 și VP24-L, pot fi suprapuse în funcție de tipul de virus. Prezența a trei regiuni scurte suprapuse de cinci nucleotide între genele VP35-VP40, GP-VP30 și VP24-L caracterizează genomul ebolavirusurilor Zair și Sudan, în timp ce genomul ebolavirusului Reston diferă prin
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
în funcție de specie. În mod similar, genele GP și VP30 ale virusului Marburg au o secvență intergenică de 126 nucleotide. Genele alăturate, VP35-VP40, GP-VP30 și VP24-L, pot fi suprapuse în funcție de tipul de virus. Prezența a trei regiuni scurte suprapuse de cinci nucleotide între genele VP35-VP40, GP-VP30 și VP24-L caracterizează genomul ebolavirusurilor Zair și Sudan, în timp ce genomul ebolavirusului Reston diferă prin absența acestui tip de regiuni între genele GP și VP30. La virusul Marburg, există o singură zonă suprapusă între genele VP30 și
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
uridină. Situsurile de poliadenilare (polyA), similare cu cele observate la virusurile din genurile Paramyxovirus și Morbillivirus, funcționează ca o matrice pentru adăugarea unui cozi poliadenilate la extremitatea 3' a ARNm viral prin mașinăria celulară. Regiunea Leader, alcătuită din 55 de nucleotide la virusul Ebola și 48 de nucleotide la virusul Marburg, începe de la prima nucleotidă a genomului viral și se extinde până la semnalul de inițiere a transcripției nucleoproteinei NP. Ea conține prima parte a promotorului de inițiere a transcripției ARNm. Regiunea
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]