89 matches
-
Mesajul: atenție la noul cu apucături teroriste. Un astfel de zeu noul -, ce se dă erou civilizator al speciei, ce se vrea mai presus de Prometeu (gr., cel ce gândește înainte), nu-i decât însuși uzurpatorul, personaj inuman din categoria numinosului subsumat cinismului, și căruia îi este străină orice noblețe îndreptățită să aibă atributul măreției creatoare. Și numai un zeu al neființei poate crea oameni ai neființei din specia terror pe planeta Terra. Autorul surprinde atavismul teandric, divino-uman. Numai cel ce
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
descoperă de asemenea teama religioasă de un mysterium fascinans, în care înflorește ființa în plenitudinea ei desăvârșită. Otto desemnează toate aceste experiențe prin termenul de numinoase (din latinescul numen, "zeu"), pentru că sânt determinate de revelația unui aspect al puterii divine. Numinosul este un fel de ganz andere, ceva cu totul deosebit, care nu are nimic omenesc și nici cosmic, și care-i dă omului sentimentul nimicniciei sale, făcîndu-l să simtă că "nu este decât o făptură" și, ca să folosim cuvintele lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
bacoviene și alte eseuri, București, 1995; Seară cu Dante și alte poeme, pref. Al. Cistelecan, Târgu Mureș, 1996; Sub semnul poeziei, Pitești, 1999. Ediții: Ion Negoițescu, Primăvara elvețiană și alte proze, Pitești, 1999. Traduceri: Rudolf Otto, Sacrul, Cluj-Napoca, 1992, Despre numinos, Cluj-Napoca, 1996; Sigmund Freud, Scrisori din tinerețe către Eduard Silberstein (1871-1881), îngr. Florin Vlădescu, introd. Walter Boehlich, New York, 1993; Giuseppe Tucci, Teoria și practica mandalei, București, 1995; Julius Evola, Tradiția hermetica. Simbolismul ei, doctrina și «Artă regală», București, 1999. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
revrăjire a lumii, pentru o raționalitate consensuală și pentru o artă democratizată bine numită puțin mai tîrziu de Umberto Eco „opera deschisă”. Pentru americani, noul limbaj trebuie să evite ermetismul pentru a nu da ocazia receptorului să cadă În capcana numinosului care transformă automat raportul autor-receptor Într-unul de putere. Cu acest crez, cultura americană pornea pe un drum care ținea prea puțin seama de ierarhiile culturii europene și-și dădea acordul lucrurilor așa cum sînt: tel quel. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ambele cazuri, trei generează un imens vertij: vertij al gîndirii pentru lumea fizică și vertij al ființei întregi pentru lumea psihică. Vor-bind despre a treia fază a vieții omului, Jung scrie: "Pasaje de acest gen au în general un ca-racter numinos e vorba de convertiri, iluminări, zguduiri, încremeniri ale destinului, experiențe religioase, adică mistice sau analoage"18. Dacă terțul este inclus, e neapărat tainic inclus, în măsura în care apare la un nivel de realitate diferit de al nostru. Trecerea de la un nivel de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sacrului. Dicționar de mitologie populară, București, Ed. Paideia, 1998. OLTEANU, Antoaneta, Școala de solomonie. Divinație și vrăjitorie în context comparat, București, Ed. Paideia, 1999. OTESCU, Ion, Credințele țăranului român despre cer și stele, București, Ed. Paideia, 2002. OTTO, Rudolf, Despre numinos, traducere de Silvia Irimia și Ion Milea, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1996. OTTO, Rudolf, Sacrul, traducere de Ion Milea, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1996. PAMFILE, Tudor, Povestea lumii de demult după credințele poporului român, București, 1913. PAMFILE, Tudor, Văzduhul după credințele poporului
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
293 Michel Meslin, "Le phénomène religieux populaire", în B. Lacroix, P. Boglione (coord..), Les religions populaires, Québec, Les Presses de l'Université Laval, 1972, pp. 5-15. 294 Rudolf Otto, Sacrul, traducere de Ion Milea, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1996 și Despre numinos, traducere de Silvia Irimia și Ion Milea, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1996 Autorul celor două lucrări încearcă să pună sacrul sub semnul lui "cu totul altul". Neputând fi definit altfel, sacrul se poate explica doar prin sentimente paradoxale și contradictorii de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
STENVENSON, Norah W., Paris dans la "Comédie humaine" de Balzac, Courville, Paris, 1938 STIERLE, Karlheinz, La capitale des signes. Paris et son discours, Editions de la maison de l'homme, Paris, 2001 SURDULESCU, Radu, Critică mitic-arhetipală. De la motivul antropologic la sentimentul numinosului, Alfa, București, 1997 SZAKÁCS, László, Le sens de l'espace dans "la Fortune des Rougon d'Emile Zola, Kossutii Lajoss Tudományegyetem, Debrecen, 1990 TADIÉ, Jean-Yves, Le récit poétique, Gallimard, Paris, 1997 TETART-VITTU, Françoise, Le chic parisiens Images et modèles dans
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și reintegrate unei dimensiuni ontologice fundamentale: teoria psihanalitică a lui Jacques Lacan „traduce” inconștient liniile de forță ale gândirii lui Martin Heidegger, litera S a semnăturii postume a lui Sade și spiritul laocoonic al lui Diderot sunt aspecte înstrăinate ale numinosului și, în același timp, „proiecții” degradate ale cercului hermeneutic, iar „holomerul”, entitatea care stă la baza „logicii lui Hermes” descrise de Constantin Noica, este monada leibniziană. Pornită din sfera esteticului, gândirea critică a lui I. se manifestă retoric prin aglomerarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
ale vieții (de exemplu, Nisabaxe "Nisaba", zeiță a cerealelor, Nikasi, zeița berii, Nintuxe "Nintu", zeița nașterilor). Atribuirea de forme antropomorfe divinităților este un fenomen posterior. Există, În orice caz, Încercarea de a-i apropia pe zei de oameni. 3) În „numinos” sunt identificate două principii: cel al binelui (protecția) și cel al răului (primejdia). 4) Divinitățile sunt numite și identificate În funcție de formele și activitățile specifice diferitelor zone, menite să aducă „pâinea zilnică”. De exemplu, În zona Uruk, care a impulsionat mult
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a acestei relații tensionate dintre viziune și ulterioara ei fragmentare compozițională. Această tensiune este transpusă și la nivelul personajelor, între Salomeea și capul tranșat al Sfântului Ioan Botezătorul, între Oedip și Sfinx sau este decelabilă prin "apariții", prin prezențe ale numinosului: divinitățile care patronează masacrul pețitorilor, Zeus care i se arată lui Semele în toată splendoarea însemnelor divine, hierofanie distructivă pentru imprudenta sa iubită etc. Estetica decadentă este edificată prin scenarizarea acestei tensiuni vizibile în arta lui Moreau și a restaurării
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reface în punctul central al apariției ca și în dialogul dintre Sfinx și Oedip, reluat în Apariția, unde Salomeea este silită să contemple viziunea macabră a capului Sfântului Ioan, care exercită asupra ei o atracție irepresibilă, pe care numai forța numinosului o are, ca și în cazul lui Zeus sau a Atenei. Apariția (1876) se organizează astfel dialectic, oferind, pe de o parte, o posibilă soluție de coeziune, de recentrare a câmpului vizual, și, pe de altă parte, fiind punctul de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau fie în timp"90. Într-adevăr, omisiunea deliberată a unui context bine precizat face apel la o accepție arhetipală a acestor apariții feminine incarnând figuri mitologice precum Astarte, Venus sau Mnemosyne. Figuri care lasă să transpară fascinul terifiant al numinosului așa cum îl definește Rudolf Otto. Cu toate acestea, pictura lui Burne-Jones avea să cunoască un succes internațional în ultimul deceniu al secolului XIX. Exemplul cel mai cunoscut rămâne Ciclul lui Perseu inspirat de poemul lui William Morris, Paradisul terestru. Rapetti
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Vameșul, prin exagerarea vegetalului în raport cu corpul uman, urmărind în același timp o simetrie decorativă. Vegetația, ficușii uriași care apar ca un laitmotiv în pictura ei, preiau parcă o parte din carnalitatea, din senzualitatea corpului uman. Artista își încarcă personajele de numinos, fapt subliniat atât prin gesticulația și postúra hieratică a corpurilor, cât și prin abstragerea într-un fel de transă mistică. În ce privește efectul decorativ, în pictura Înțelept indian, personajul devine o axă care ordonează (cosmic) tabloul. Ficușii uriași, arborii alcătuiesc un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]