107 matches
-
ntocmită de Alesandru Duțu et al., prefață de Alesandru Duțu, București, Arhivele Naționale, 2002, p. 360. Ioan-Marius Bucur, Lavinia Stan, op.cit., p. 32. Ovidiu Bozgan, op.cit., p. 55. Ibidem, p. 54. Ioan-Marius Bucur, Lavinia Stan, op.cit., p. 32. Ovidiu Bozgan, „Nunțiatura Apostolică...”, art.cit., p. 150. Arhivele Ministerului Justiției, Direcția Instanțelor Militare (`n continuare, se va cita AMJDIM), fond Penal, dosarul nr. 15 563, vol. 5, f. 306. Ibidem, ff. 292-305. Ibidem, f. 306. At`t `n istoriografie, c`t și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Justiției, Direcția Instanțelor Militare (`n continuare, se va cita AMJDIM), fond Penal, dosarul nr. 15 563, vol. 5, f. 306. Ibidem, ff. 292-305. Ibidem, f. 306. At`t `n istoriografie, c`t și `n memorialistică a fost utilizată sintagma „procesul Nunțiaturii”, `nsă cei care au folosit-o nu s-au raportat la aceeași `nscenare judiciară. `n fapt, au fost mai multe „procese ale Nunțiaturii”, ultimul fiind judecat `n aprilie 1952; vezi Sora Clara Catrina Laslău, „Despre procesul Nunțiaturii Apostolice”, Memoria, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Ibidem, f. 306. At`t `n istoriografie, c`t și `n memorialistică a fost utilizată sintagma „procesul Nunțiaturii”, `nsă cei care au folosit-o nu s-au raportat la aceeași `nscenare judiciară. `n fapt, au fost mai multe „procese ale Nunțiaturii”, ultimul fiind judecat `n aprilie 1952; vezi Sora Clara Catrina Laslău, „Despre procesul Nunțiaturii Apostolice”, Memoria, nr. 26, martie 1998, p. 111. AMJDIM, fond Penal, dosarul nr. 15 563, vol. 1, f. 1. Ibidem, f. 2. O reflectare a procesului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
utilizată sintagma „procesul Nunțiaturii”, `nsă cei care au folosit-o nu s-au raportat la aceeași `nscenare judiciară. `n fapt, au fost mai multe „procese ale Nunțiaturii”, ultimul fiind judecat `n aprilie 1952; vezi Sora Clara Catrina Laslău, „Despre procesul Nunțiaturii Apostolice”, Memoria, nr. 26, martie 1998, p. 111. AMJDIM, fond Penal, dosarul nr. 15 563, vol. 1, f. 1. Ibidem, f. 2. O reflectare a procesului vezi și la Gabriel Catalan, „Prigoana anticatolică `n România `ntre 1949-1953. Arestări și procese
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pasiunea pentru lectură l-a făcut încă din liceu să fie de partea democrației și a civilizației occidentale, iar la 21 de ani, în 1945, a devenit membru fondator al "Asociației Mihai Eminescu", alături de mentorii săi, Vladimir Streinu, de secretarul Nunțiaturii papale din București, Pčre Baral și de tinerii prieteni scriitori, Constant Tonegaru și Pavel Chihaia. Printr-o filieră clandestină a Crucii Roșii, ei au ajutat familiile intelectualilor arestați și au contestat regimul totalitar proaspăt instalat (pentru urmările acestor acte de
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
patru cărți de istorie a culturii noastre medievale și a trecut un doctorat la Sorbona. Nostalgia de a reveni la literatură nu-l părăsește însă. Participant, începînd din 1946, la o organizație anticomunistă clandestină, sprijinită de părintele Marie-Alype Barral, secretarul nunțiaturii catolice a Bucureștilor, încearcă să plece din țară în repetate rînduri. Reușește abia în 1978, în împrejurări dramatice: "am putut evada, plecînd pe căi diferite, eu și soția mea ( eu în călătorie de studii), lăsînd ca ostatec pe fiul meu
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
la nivel de ambasadă, pentru ca la 12 septembrie 1940, să redevină legație. După marea conflagrație mondială, în condițiile instaurării în țara noastră a regimului comunist, prin Decretul nr. 151 din 17 iulie 1948, partea română denunță Concordatul cu Sfântul Scaun. Nunțiatura protestează împotriva acestei decizii, printr-o notă verbală, la 23 iulie 1948. La 7 iulie 1950, au fost expulzați reprezentanții Vaticanului la București și relațiile diplomatice au fost întrerupte. Un moment deosebit în cadrul relațiilor bilaterale, care până în 1990 au avut
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
Sfântului Scaun la București, iar în decembrie 1989, s-a deschis Ambasada României pe lângă Vatican. În prezența secretarului de stat pentru relațiile cu alte state al Vaticanului, monseniorul Jean Louis Tauran, la 5 noiembrie 1992, a avut loc ceremonia redeschiderii Nunțiaturii Apostolice la București. Din 12 noiembrie 1998, noul Nunțiu Apostolic pentru România este monseniorul Jean-Claude Perisset. Președintele României Ion Iliescu a efectuat o serie de vizite la Vatican, după cum urmează: în 1991 (1 februarie), 1992 (14 septembrie), 1995 (28-30 martie
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
catolici, fapt care a trezit în oameni sentimentul de apartenență la ambele rituri. „Amen“-ului catolic oamenii i-au răspuns „Amen“, iar „Amin“-ului ortodox i s-a răspuns cu „Amin“. Papa Ioan Paul II s-a deplasat apoi la Nunțiatura Apostolică, care a devenit reședința oficială a Suveranului Pontif pe perioada vizitei, unde a avut o întâlnire cu membrii Conferinței Episcopale Române și cu Suita Papală. Discursul Papei s-a axat pe suferințele greco-catolicilor și necesitatea restituirii bunurilor - biserici, școli
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
la Seminarul romano-catolic din Timișoara în calitate de profesor de filosofie și dogmatică, apoi în 1946 a devenit ultimul rector al institutului. În toamna lui 1948 a fost numit episcop titular, fiind consacrat în taină la 12 decembrie același an în capela Nunțiaturii Apostolice din București. Alături de episcopul Augustin Pacha și de alți membri ai capitlului catedral, într-un proces înscenat a fost învinuit de „spionaj în favoarea Vaticanului“ și condamnat, în 1951, la închisoare pe viață. A ispășit în temnițele grele din București
Agenda2003-24-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281131_a_282460]
-
și gravele sale meditații asupra destinului scriitorului în societatea comunistă. Iordan Chimet a fost și este o mare conștiință intelectuală. În 1945, a fondat împreună cu Vladimir Streinu, Constant Tonegaru, Pavel Chihaia și Père Marie-Alype Barral (la vremea respectivă secretar al Nunțiaturii Catolice în România), Asociația ";Mihai Eminescu". Principalul scop al acestei organizații a fost rezistența prin cultură și crearea unei rețele ilegale de Cruce Roșie care să se ocupe de ajutorarea intelectualilor persecutați în acei ani de început ai totalitarismului comunist
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
P.Ch.: Această organziație, care a dăinuit între anii 1946-48, opunîndu-se sovietizării României, a fost alcătuită din Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Constant Tonegaru, Iordan Chimet, Teohar Mihadaș, Dinu Pillat, Gheorghe și Lucia Fratostițeanu și subsemnatul. De asemenea Marie-Alype Barral, secretar al Nunțiaturii catolice din București, traducător al lui Eminescu în franțuzește, care a sugerat, de altfel, ca asociația să poarte numele poetului. Ne-am propus să inițiem o acțiune de rezistență morală față de activitatea de comunizare forțată a țării și, totodată, să
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
dăinuit între anii 1946 și 1948, opunîndu-se programatic sovietizării țării, compusă din Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Constant Tonegaru, Iordan Chimet, Teohar Mihadaș, Dinu Pillat, Gheorghe și Lucia Fratostițeanu și Pavel Chihaia. Mai participau la riscantele întruniri Marie-Alype Barral, secretar al nunțiaturii catolice din București, traducător al lui Eminescu în limba franceză, părinții Francisc și François de la biserica Saint Vincent de Paul, Ion Petrovici, Gheorghe Tomaziu, Petre Năsturel, Michel Gr. Sturza, Ion Bunea, Eleonore de Wied, Alexandru Tzigara Samurcaș. Rezistența morală a
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
holul Teatrului German/Maghiar din Timișoara, domnul Viorel Coifan, consilier al premierului Călin Popescu-Tăriceanu, îi va înmâna Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor actorului Alexander Ternovits. ( S. P.) Recepție oficială La recepția oficială organizată în 26 aprilie la sediul Nunțiaturii Apostolice din București pentru a sărbători prima aniversare a Pontificatului Sanctității Sale Papa Benedict al XVI-lea, Episcopia romano-catolică de Timișoara a fost reprezentată de episcopul Martin Roos și Msgr. Böcskei László, vicar general, iar Episcopia greco-catolică de Lugoj, de
Agenda2006-17-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284940_a_286269]
-
A activat la Seminarul Teologic Romano-Catolic din Timișoara în calitate de profesor de filosofie și dogmatică, apoi a devenit rector al Institutului Teologic. În noiembrie 1948 a fost numit episcop titular, fiind consacrat în clandestinitate la 12 decembrie același an în capela Nunțiaturii Apostolice din București. Într-un proces înscenat, a fost condamnat la închisoare pe viață, condamnare din care a ispășit 13 ani. La 14 martie 1990, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit arhiepiscop titular. ( L. S.) Comitet mixt
Agenda2005-24-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283815_a_285144]
-
Această informație ne induce în eroare în privința datelor oficiale ale invitației, însă nu este relevant pentru studiul în cauză acest aspect, ci faptul că în perioada 7-9 mai 1999, printr-o strânsă colaborare dintre Patriarhia Română, Președinție, Guvernul României și Nunțiatura Apostolică la București, s-a desfășurat ceea ce s-a numit vizita secolului, vizita istorică sau primul pas spre unitatea Bisericii. Cotidianele au tipărit ediții speciale dedicate vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în România. Sub titlul "Triumful credinței", Jurnalul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
încă se roteau deasupra resturilor acelea de salam și chiflă de graham. - Mama... oftă femeia. Cum o să fiu eu mama, chicoti ea. Săraca mama mea a murit la Mislea. În lotul călugărițelor, dacă mai ții minte. Le-a ridicat de la nunțiatură, pe chestii chipurile de verificări... Ce poveste a fost! Mama s-a dus în locul sorii ei, tant’ Rozet. S-a sacrificat ea. Tant’ Rozet, deși călugăriță, născuse o fetiță, așa a fost să fie. Darul domnului... Și semăna cu mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prezența unui inchizitor Într-o morgă. Dar ar fi fost inutil să se Încăpățâneze să Îl interogheze pe Noffo Dei când i se putea adresa nemijlocit stăpânului acestuia, cardinalul de Acquasparta, legatul pontifical la Florența. 11 În aceeași zi, după-amiaza Nunțiatura pontificală era găzduită cu mărinimie pe cheltuiala Comunei Într-o aripă a mânăstirii Santa Maria Novella. Când, la Începutul anului, cortegiul care Îl Însoțea pe cardinalul de Acquasparta trecuse pe sub Porta Romana prin mulțimea care, despărțită În două, aplauda curioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
purta toate Însemnele funcției. Apoi le ordonă soldaților să mărșăluiască spre Santa Maria Novella. Voia ca spionii lui Acquasparta, care cu siguranță dădeau târcoale, să aibă timp să Îi anunțe sosirea. Parcurse cu repeziciune strada care separa locuința lui de nunțiatură. La fiecare pas, vacarmul și gloata sporeau, ca și când toți locuitorii Florenței și-ar fi dat Întâlnire sub Încartiruirea vicarului papal. Pe ultima bucată de drum Îi veni greu să mai Înainteze. Escorta sa era nevoită să Își deschidă drum cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi concedia scurt. Și apoi, pentru ceea ce avea de gând să facă, ar fi fost oportun să bată la ochi cât mai puțin. O coti grabnic pe o stradă laterală, atent ca nimeni să nu Îl urmărească. Când ieșise din nunțiatură nu se uitase nici În stânga, nici În dreapta și nu era exclus ca vreun zbir al cardinalului să Îi fi luat deja urma. Scrută cu luare aminte chipurile trecătorilor, fără să observe Însă nimic suspect. Continuă să Înainteze cu pași repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sau li s-a impus un domiciliu obligatoriu. Mai mulți clerici, ierarhi și călugări au fost implicați în procese în care rechizitoriile conțineau învinuirile de înaltă trădare și spionaj, iar pedepsele pronunțate au însumat sute de ani de detenție. Angajații Nunțiaturii Apostolice, majoritatea călugărițe, precum și preoții și călugării de la Catedrala Sfântul Iosif din București au fost arestați în ziua de 19 iulie 1950. Bisericile neoprotestante În actele oficiale ale birocrației partidului-stat, pentru grupările religioase minoritare se folosea o terminologie specifică: unele
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
4 servicii, având următoarele atribuțiuni: 1.Secretariat - Primește, înregistrează și distribuie corespondența serviciilor Direcțiunii- Ține legătura cu Registratura informativă. 2.Serviciul 1 - Urmărește acțiunea informativă și manevrele imperialiste ale legațiilor: americană, turcă, egipteană, iraniană, a celor din America Latină și a Nunțiaturii Apostolice. - Idem Ajutorul Catolic American și asociația YMCA, oficine de propagandă și răspândire a informațiilor. - Urmărește problema Comitetului Austriac și a miniștrilor maghiari utilizați de puterile imperialiste pentru culegere de informații. - Cercetează cererile repatriaților reveniți legal și a fugarilor din
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
în seminarii și printre preoți, motivarea ziariștilor catolici și căutarea de colaboratori în rândurile preoților și mirenilor pentru a răspândi cărțile și ziarele, cu îndrumare dogmatică adecvată. Într-un bilanț asupra situației presei catolice din Spania, realizat în 1895 de către Nunțiatură, s-a precizat că existau circa două sute de publicații catolice (a cincea parte din toate titlurile existente în Spania), dintre care jumătate (incluzând buletinele diocezei) nu aveau caracter politic. Din cele aproximativ o sută de ziare politice, jumătate erau carliste
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
era numit arhiepiscop; reședința era stabilită la București. La 27 iunie 1884, prin Scrisoarea apostolică Quae in christiani nominis incrementum 264, se înființa Episcopia de Iași. Ambele au fost subordonate jurisdicțional direct Vaticanului (prin Congregația De Propaganda Fide) și nu Nunțiaturii Apostolice din Viena. Măsurile luate de Sfântul Scaun au făcut ca Roma să devină centrul unic al întregii administrații teritoriale ecleziastice românești, prin Congregația De Propaganda Fide265. Aceste prevederi au fost agreate și susținute de autoritățile politice din România, conștiente
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
guvernului român la Iași, situația s-a schimbat: școlile catolice germane din București și-au reluat parțial activitatea, iar preoții arestați s-au întors din lagărele de internare 520. Netzhammer a mers în audiență la Viena la împărat, a vizitat nunțiatura și pe ministrul de externe (contele Hokar von Czernin), implicându-se în medierea relațiilor dintre autoritățile române și cele austro-germane521. După încheierea războiului, s-au rechiziționat din nou, în mai multe rânduri, școlile catolice arhiepiscopale, chiar dacă episcopul a protestat față de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]