121 matches
-
literatura română și cea europeană, hermeneutica și comparatismul, apare aici cât se poate de tranșant: prima jumătate a cărții îi abordează pe Arghezi (experiența monahală, complexul arhetipal al dialogului cu divinitatea), Liviu Rebreanu (prezența catalitică a lui I. L. Caragiale în nuvelistica autorului Răscoalei, metaforele timpului citite prin Schopenhauer, ciclicitatea, hazardul, violența, moartea - „tulburătoarea chemare a tenebrelor” și neliniștea sufletului scindat), Camil Petrescu (Morfologii imaginare în „Rapid Constantinopol-Bioram”), Mihail Sadoveanu („psihoza întunericului și nedesimulatul complex al tenebrelor”, vânătoarea ritualică), E. Lovinescu (rezistența
BORBÉLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
contrastelor. Prejudecățile cenzurează însă percepția și, când nu proclamă de-a dreptul destrămarea acestei lumi babilonice, sufletul călătorului, oripilat și fascinat, alege „fuga”. Dintre narațiunile inspirate de drama războiului, numai Dezarmat reușește să contureze o psihologie credibilă. B., care admira nuvelistica lui Ion Agârbiceanu, dar considera romanele lui Liviu Rebreanu „anemice”, zugrăvind „caractere forțate și brutale”, scrie, la rândul său, Duhul cel rău, un roman popular ca temă și ca destinație. Povestitorul participă la derularea întâmplărilor, deslușind atent, ca într-o
BORNEMISA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285819_a_287148]
-
creând două personaje care revin în proza ulterioară: tânărul visător, agresat de alții, și femeia voluntară care vrea să facă bine și provoacă numai nenorociri. George, agronomul care a inventat un aparat de reglat timpul, e din familia inadaptabililor din nuvelistica veche. Lia Pogonat e din rasa Vidrei și a doamnei Clara, în variantă modernă; cu o energie ieșită din comun, bărbătoasă, ea vânează ființele slabe, nefericite și vrea să le aducă la o viață normală. Se căsătorește cu un coleg
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
instaureze definitiv. Revolta prozatorului - poate tocmai pentru că e instinctivă - se manifestă nu printr-o simplă regresiune, ci prin crearea a trei „modele de existență“ alternative, am putea spune, conforme cu cele trei dimensiuni ale umanismului său: țărănesc, istoric-național și livresc. Nuvelistica lui Sadoveanu expune trei modalități prin care personajele înțeleg să refuze societatea și să se recuze de la civilizația modernă. „Visul lui Sadoveanu este al unui om armonios într-o lume armonioasă“, ne arată Nicolae Manolescu. În primul rând, dispersia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
literatură, se înțelege că am exclus, cu atât mai mult, și volumele de însemnări ocazionale, confesiuni, portrete, evocări, reportaje literare, notele de călătorie, eseuri sau articole de presă*. După cum s-a spus deja, războiul împarte creația sadoveniană în două epoci: nuvelistica propriu-zisă publicată fără vreo idee de construcție a volumelor și marile cicluri narative, unitare tematic și stilistic. Acesta este, așadar, motivul pentru care majoritatea povestirilor și nuvelelor selectate fac parte, cu doar trei excepții, din prima perioadă, 1904-1922. În final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tardive; 5) Istoria bărbatului sau a femeii, care neizbutiți ei înșiși în viață, își revarsă energiile asupra copiilor, devenind personaje odioase pentru alții și apăsătoare pentru propria progenitură; 6) Romanul incapacității de adaptare, care nu duce la lirism ca în nuvelistica de la noi, ci la invidie." Pentru înțelegerea noastră de astăzi considerabil evoluată în sensul complexității modului de a pune problema romanului, nu încape indoială că o părere ca aceasta, artificial limitată, este greu de admis. Partizan al unui realism de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se va mai putea vorbi de epurarea elementelor auxiliare, filmul impunându-le prin însăși specificul său. Este vorba de un gând nou despre Năpasta despre o comunicare în plus față de ceea ce am receptat în spectacol? Cred că am găsit în nuvelistica lui Caragiale și în această Năpastă un izvor nesecat de interogații. Spectacolul deschidea o serie de întrebări. Mă gândesc de mult timp la spațiul filmic al acestei povești, în care creier și sânge, instinct și rațiune se hăituiesc reciproc tânjind
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
39]. Abilitatea retorica, destul de apreciată în acest mediu, constă în a spune lucruri cât mai multe și cât mai diferite. Faptele diverse sunt selectate și reconstruite după criterii și convenții culturale comune ale publicului prezent. Salonul predispune la o prelucrare nuvelistica a faptului divers, în care se recunoaște cu ușurință, în idei și în limbaj, principiul ornării. Vom sublinia că femeia pariziana constituie un subiect palpitant, mai ales in conversațiile dintre bărbați: "Mme Desforges, fille d'un conseiller d'Etat, était
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pattern-ul naturalist al evocării viselor terifiante ale copilăriei, brevetat de Barbu Delavrancea (în Trubadurul)55. Deși, în esență, Vladimir Streinu are dreptate atunci când afirmă, într-o telescopare critică pudrată apoftegmatic, că, "de la viziunea globală, simbolică, până la stilul constant metaforic, nuvelistica lui are înfățișarea de poeme în proză" (1971: 321), există, în opinia mea, cel puțin o excepție parțială de la regula poeticității intrinsece a prozei macedonskiene. Dedicată mamei scriitorului, nuvela Pe drum de poștă (prezentă în volumul Cartea de aur, publicat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este una de suprafață, nu de adâncime, lucrurile stau cu totul altfel în cazul explorării textului operei Moara cu noroc -,,cea mai puternică și bogată nuvelă tragică din literatura română"3. De la bun început, criticul afirmă unicitatea acestei creații în nuvelistica lui Slavici și în literatura română. "Complexitatea și adâncimea sa", "ideea fatalității (înțeleasă nu ca forță oarbă, ci conținută de însăși ființa umană) ce înfrânge vieața omenească în lupta ei pentru ideal"4 sunt argumentele care susțin afirmația tranșantă de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
îndoim: tabloul valorilor se stabilește pe îndelete. Deosebit de interesant este faptul că autorii de antologii literare de la sfârșitul veacului trecut (ca Ioan Manliu sau Lazăr Șăineanu) au așezat numele lui Slavici înaintea istoriilor literare românești între prozatorii a căror operă (nuvelistica în special) trebuie cunoscută și studiată. Crestomația română a lui Ioan Manliu (1891) selectează fragmente din O viață pierdută, Popa Tanda pentru studiul elevilor din clasele superioare de liceu, din seminarii sau școli pedagogice, autorul menționând totodată faptul că Ioan
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
loc. Pupăză cel vorbăreț etc"67. Să fi avut cei de la 1891 o mai clară conștință a valorii creației lui Slavici decât cei de acum optzeci de ani sau decât noi, cei de azi? La prima vedere, răspunsul pare simplu: Nuvelistica scriitorului ardelean era o perfectă alegere pentru exemplificarea prozei sfârșitului de secol al XIX-lea, atâta timp cât acest moment al culturii române pare a fi unul de penurie în raport cu celelalte amintite. În aceste condiții, exercițiul selecției valorilor nu era unul dificil
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ulterior direct în paginile revistei sau cărții publicate. Scriitorul nu a considerat că ar fi necesar să o păstreze (nemaivorbind de eventualele forme intermediare de lucru) atâta timp cât tiparul oferea cea mai bună și mai curată versiune posibilă. De aceea din nuvelistica slaviciană, de exemplu, cercetătorul împătimit sau cititorul pasionat de facsimiluri nu se bucură azi decât de câteva pagini (impecabile!!) de manuscris. Articolul apărut în 1887 în Tribuna intitulat "Articularea numelor proprii" conține un fragment din care deducem că Slavici cunoștea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
neutralitatea mutuală", "bătălia alternativă", "sublimarea ascetică"201) doar cel din urmă e considerat a fi "o veritabilă portiță de scăpare", "o evadare în infinit", egal în absolut doar cu moartea. Slavici a realizat, în ultimii ani de viață, și în nuvelistica sa, astfel de caractere "tari" ce țintesc altitudini amețitoare ale spiritului uman pe care, ne amintim, că tinerețea le anunțase ca programatice în cunoscutul articol dedicat lui Ronetti-Roman. Nuvelele Împăcare (1921) și Dar din prisos (1924) sunt două din cele
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
mai semnificativ decât a te entuziasma de liniile unei fețe și de coloritul unui obraz, înseamnă a te pronunța pentru un anumit tip de umanitate anunțat simbolic în detaliile feței, ale vocii și ale gesticii. Iubirea, aflăm cu precădere din nuvelistica lui Slavici, e o aderare la un anumit tip de viață umană pe care îl găsim performat, insinuat, în altă ființă fără ca aceasta să presupună "perfecțiunea", ci excelarea. Scormon, Gura satului, La crucea din sat sunt nuvele ale iubirii mature
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
născut atât de multe variante de interpretări în critica literară. Unii îi acordă un statut de personaj (viu sau doar simbolic), alții transferă "mesajului" său rolul: "prevestirea gnomică este cel dintâi, cel mai complex și cel mai prezent personaj în nuvelistica lui Slavici". Ideea cumpătului, a renunțării și a răspunderii pentru faptele tale e întruchipată de scriitor, în mod pozitiv, în personajul bătrânei. nota, în 1958, Ion Breazu Cu toate că personajul bătrânei nu e menținut pe primul plan, el este purtătorul de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
responsabilă, de altfel, și de abordarea literară din unghi umoristic prezentă incidental în opera sa. Astfel, în comedii, urme ale comicului de tip umoristic se întrevăd în paginile consacrate lui Pristanda, Cetățeanului și Catindatului. Profilul umoristic caragialian se întregește în nuvelistica fantastică și în cea plasată sub semnul gravității. Fatala ironie a "viceversei" din finalul tragicomicei Două loturi, de pildă, este punctul culminant cu deznodământ dramatic precedat gradual de o suită de grotești prăbușiri de la speranță la deznădejde, din efortul derizoriu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întreaga viață în teritoriul prozei scurte, scriind doar nuvele, povestiri și, mai ales, schițe. Această opțiune corespunde vădit naturii vocației sale specifice, autorul Porții fiind un descifrator al psihologiilor elementare. [...] Structural, personajele aparțin familiei de spirite a oamenilor mărunți din nuvelistica românească de la începutul secolului al XX-lea, însă manifestările psihice ale unora se explică doar în lumina descoperirilor psihologiei moderne. Prozatorul semnalează fenomenalități de natură lăuntrică bizare, ignorate sau trecute cu vederea de scriitori ai timpurilor revolute. Esențial, umanitatea literaturii
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
Ultima categorie de nuvele vădește predilecția analitică a scriitorului care începe să se contureze pe spații epice mai întinse izvorâte din efectele umane tragice ale primului război mondial (Catastrofa, Ițic Strul, dezertor, Calvarul). Spre deosebire de roman, Rebreanu a pornit de la nuvelistica din epoca formației lui, preluând motive, tipuri și situații. Ca și I.AI. Brătescu-Voinești, I.A. Basarabescu și alți înaintași sau contemporani, Rebreanu a „suferit” în mod pozitiv influențele dominante ale timpului, în primul rând Cehov și Gorki. Absența sentimentalismului
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
amplifică în fond, această condiție tragică a omului pe care absolut totul îl readuce în stadiul nimicniciei. Nimic și nimeni nu înseninează această atmosferă: nici un zâmbet, nici o privire caldă pentru că pașii eroilor lui duc implacabil spre prăbușire. Mizeria materială din nuvelistica acelei perioade a lui Agârbiceanu și Sadoveanu nu stă în prim plan, ci exprimă acea continuă frământare zadarnică, cu atât mai dureroasă cu cât apare după clipe de euforie. În nuvelele rebreniene, se observă prăbușirea ca un laitmotiv frecvent asociată
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
În același sens, se explică pasiunea sa pentru viziunea realistă din lumea rurală a scrierilor unui Balzac, Tolstoi, Flaubert, Zola și în deosebi, Reymont. Înlăturarea lirismului, plasarea în timp și spațiu mai exactă a faptelor „adevărate", spre deosebire de povestirile sadoveniene antebelice, nuvelistica lui Rebreanu exprimă răbufnirea instinctelor primare, proiectate pe un fundal social mai accentuat și mai concret ca în Răfuiala, Cântecul iubirii, Nevasta, Glasul inimii, Ofilire, Cerșetorul, Talerii etc. Toma Lotru, flăcăul înstărit din Răfuiala, e un caz de gelozie împinsă
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
lui Eugen Barbu. Tot ca la Eugen Barbu, Didica ibovnica borfașului Dumitrache Cântăreanu din Culcușul, rabdă cu stoicism bătăile bestiale ale bărbatului, un trântor certat cu poliția și retras în „culcușul" de prin fosta țigănie din Floreasca. Acest sector din nuvelistica lui Rebreanu n-a influențat creația romanescă care i-a urmat. Tematica nuvelelor Catastrofa, Ițic Strul, dezertor, Hora Morții se va integra în romanul Pădurea Spânzuraților, decisivă, rămânând „in extremis", drama lui Emil Rebreanu, fratele scriitorului, condamnat la moarte pentru
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
anafura ta de câne!”. Este incontestabil meritul lui Liviu Rebreanu, printre alți prozatori, de a fi înălțat nuvela și schița românească din primele două decenii ale veacului al XX-lea pe cele mai înalte culmi. La cumpăna primului război mondial, nuvelistica închidea un drum, deschizând un altul, cel al romanului obiectiv. Nimic nu poate contesta recunoașterea unor personaje întâmplări, situații, chiar schema conflictuală și tipologică a romanelor maturității sale, în nuvele. Acest capitol al operei rebreniene nu are o existență subsidiară
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
reprezintă cu adevărat, „peste mode și timp”, în perspectiva de ansamblu a literaturii naționale, ca și în valențele ei de universalitate. Dacă am preferat să-l abordez, aici și acum, din unghiul artei romanului, e pentru că tocmai romanul sadovenian (nu nuvelistica și povestirile, nici „romanul istoric”) încă mai este însoțit de „ecouri” ale opticii unor critici influenți (Lovinescu și Călinescu, îndeosebi), sceptici în ce privește acele criterii de artă în stare să-l definească pe autorul Baltagului drept un autentic romancier. Și spun
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
evenimente care nu au ca efect nici un fel de evoluție în sens psihologic. Aceeași reacție la evenimente într-o manieră proprie care nu determină schimbări de ordin metafizic, sau vreun fior transcendental, este prezentă atât în romanele cât și în nuvelistica lui Anton Holban. Iubirea și îndepărtarea de ființa de care într-o primă fază e atras reprezintă pentru eroii care se confesează șansa unei introspecții care nu-i modifică. Adolphe „va fi într-un fel schema majorității romanelor de analiză
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]