1,437 matches
-
Gând-Împărat? PÂRJOL: Apoi să tot fie vreo cincisprezece ani. Am venit aici căpetenie de pâlc, pe urmă am fost căpetenie de ceată, și-acuma, în urmă, de vreo cinci ani, Măria Sa, prețuindu-mi credința, m-a așezat căpetenie peste toți oștenii din cetatea de scaun. LIANA: Așa. Și-n toți acești cincisprezece ani, la multe bătălii și războaie ai luat parte? PÂRJOL: Nu. De ce să spun c-am luat parte, dacă n-am luat? Măria Sa, Gând-Împărat, se află în bună înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pașnic și înțelept, care cată a împlini cu vorba cumpănită ceea ce alții duc la capăt cu zvoană și vărsare de sânge. LIANA: Tare bine le știi și le cunoști pe toate domnia ta, căpitane Pârjol. Și-ntr-asemenea stare, cam ce pot face oștenii de sub mâna domniei tale? PÂRJOL: Huzuresc și stau întinși pe ziduri, la soare, încălzindu-se și dospind. Mai sună din trâmbițe când s-arată alaiul împărătesc. Nu mai pot de bine și doar rareori, când primesc tain o oală-două de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i ține sprinteni, punându-i să facă ceva de folos? PÂRJOL: Treaba lor, jupâniță, este să se bată, punându-și viața chezaș pentru Măria Sa Gând-Împărat și pentru toată împărăția. Altceva la ce-ar fi buni? LIANA: Cu voia domniei tale, oștenii de care-mi vorbești pot fi prielnici și Măriei Sale și țării în multe chipuri. Iaca, de pildă, am văzut că se năruie un corn din zidul dinspre miază-zi al cetății; dă-le în mână piatră, nisip, var și mistrie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
oameni: i se rupe unuia o oiște, i se înfundă altuia carul într-o groapă: să pună umărul la nevoile oamenilor, că din truda lor se-ndestulează. PÂRJOL: S-ar putea face asta? LIANA: S-ar putea. Lăsând la meterezuri oștenii de rând, mână-i pe ceilalți la treabă, și să vezi cum n-or mai dospi și nu s-or mai bucura cârnindu-și nasurile, unul altuia, cu ghionți. PÂRJOL: Iaca la asta nu m-am gândit. Da' știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
PÂRJOL: Iaca la asta nu m-am gândit. Da' știi că ai dreptate, jupâniță? LIANA: Știu. Așa că nu-i mai ține domnia ta la îngrășat, iară celor care-or crâcni dă-le drumul în lumea lor; la așa împărăție nu de oșteni mulți, ci de oșteni vrednici are măria sa trebuință. PÂRJOL: Numaidecât mă-ntorc la ziduri și-i pun la șmotru, să mă țină minte. LIANA: Și după șmotru, învață-i să se scalde, să nu mai lase-n urma lor dâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu m-am gândit. Da' știi că ai dreptate, jupâniță? LIANA: Știu. Așa că nu-i mai ține domnia ta la îngrășat, iară celor care-or crâcni dă-le drumul în lumea lor; la așa împărăție nu de oșteni mulți, ci de oșteni vrednici are măria sa trebuință. PÂRJOL: Numaidecât mă-ntorc la ziduri și-i pun la șmotru, să mă țină minte. LIANA: Și după șmotru, învață-i să se scalde, să nu mai lase-n urma lor dâră, cum lasă jivinele urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
are măria sa trebuință. PÂRJOL: Numaidecât mă-ntorc la ziduri și-i pun la șmotru, să mă țină minte. LIANA: Și după șmotru, învață-i să se scalde, să nu mai lase-n urma lor dâră, cum lasă jivinele urât mirositoare. Oșteanul cată să fie sprinten, dichisit și plăcut celor din jur, că de asta-i fala țării. PÂRJOL (își aranjează din nou ținuta, își răsucește mustața): Așa, așa. Jupâniță Liana, mie mi-ar fi drag să mai stăm de vorbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
căpitane Pârjol, da' treburile-s multe și nu pentru preumblări sau comèdii mănânc eu pita Măriei Sale. Este vreme și pentru asta, când o fi și-o fi. Deocamdată să nu uiți pentru ce-ai venit. Văzând eu din catastif numărul oștenilor, am însemnat aici tainul ce li se cuvine pentru o săptămână, și te rog să-l ridici de la cămări, potrivit înscrisului. (îi dă fila pe care scrisese) PÂRJOL (se uită la filă, cu îndoială): Oare-o fi destul ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ce li se cuvine pentru o săptămână, și te rog să-l ridici de la cămări, potrivit înscrisului. (îi dă fila pe care scrisese) PÂRJOL (se uită la filă, cu îndoială): Oare-o fi destul ce-ai hotărât dumneata aici? Că oștenii mei nu se joacă atunci când e vorba de mâncare... LIANA: E prea destul, căpitane. Și-apoi nu uita c-ai făgăduit să-i mai sprintenești, nu să-i porți de la o masă încărcată la altă masă încărcată... PÂRJOL: Adevărat. Socot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
picior deja ridicat spre a desăvârși turul lumii, când un antibiotic nou inventat, Peraxildyne Forte, m-a readus În Îmbrățișarea de satin a cearșafului. Când am deschis ochii, dulăpiorul cu medicamente se Înălța În stânga ca un castel transparent, În care oștenii, rânduiți În divizii și brigăzi, așteptau să-și verse sângele În sănătatea mea. Iată-l pe Belosalic (soluție cutanată), viteazul șef de oști got care În secolul cinci s-a luptat cu romanii conduși de Pimecrolimus (unguent recomandat În eczeme
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și La datorie-mi este domnul evocă fapte de vitejie din război. În ce privește autorii poeziilor din Cartea Poemelor, aceasta este o problemă complicată. Dacă apreciem după persoana întâi la care sunt exprimate poeziile, autorii acestora ar putea fi plugari, vânători, oșteni, "Shi" (cavaler din treapta inferioară a nobilimii) și "Junzi" (aristocrați). Sunt și mulți autori a căror meserie nu a fost identificată. Inițial, poeziile din Cartea Poemelor au fost folosite pentru a fi recitate și cântate la diferite ceremonii și ritualuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
împăratul Shangtang din dinastia Shang și-a câștigat faima numai cu un regat de 70 de li, că împăratul Wen din dinastia Zhou a domnit asupra celorlalte regate cu un teritoriu de o sută de li. Nici unul nu a avut oșteni mulți. Au știut însă să-și impună puterea. Teritoriul regatului Chu se întinde pe cinci mii de li, numărul halebardierilor săi se ridică la un milion. Nu-i de ajuns pentru a fi deasupra tuturor? Și totuși, în ciuda forței pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a întrecut. Prezența lui în regatul Chu a făcut ca prestigiul țării noastre să cântărească mai greu decât marele clopot din Zhou. Cu limba lui cât trei degete de lungă, Mao Sui a învins o armată de un milion de oșteni." Boabele și tulpinile de soia În Perioada Celor Trei Regate din istoria Chinei, Cao Zhi, prințul cel mai mic al regelui Cao Cao din statul Wei, era deosebit de înzestrat. El era tare iubit de rege, dar pizmuit de fratele său
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
află ce se punea la cale și, neliniștit pentru viitorul statului său, decise să-i elimine pe cei trei războinici. Într-o bună zi, suveranul din Qi îi primi la palatul regal din Lu pe Yan Ying, pe cei trei oșteni și doi mandarini. Văzând comportamentul obraznic al celor trei, Yan Ying avu o idee. El îi ceru voie regelui să-l lase să meargă în grădină și să culeagă piersici, pe care să le ofere invitaților. Suveranul încuviință. Yan Ying
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nerăbdare că el a ucis o broască țestoasă uriașă, salvând de asemenea viața regelui, în timp ce traversau Fluviul Galben și, prin urmare, i se cuvine a doua piersică. Suveranul socoti că are dreptate și îi oferi a doua piersică. Al treilea oștean, Tian Kaiqiang, se aprinse de furie și îi reaminti regelui că el a învins în luptă, aproape singur, regatul vecin și a capturat peste cinci sute de dușmani. Și îi ceru regelui să se gândească dacă aceasta nu este cumva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
singur, regatul vecin și a capturat peste cinci sute de dușmani. Și îi ceru regelui să se gândească dacă aceasta nu este cumva cea mai strălucită faptă. Suveranul îl consolă: Deoarece nu mai sunt piersici, te voi recompensa data viitoare. Oșteanul luă, însă, aceste cuvinte drept o insultă pe care n-o putu suporta. Și, scoțându-și sabia, își tăie gâtul. Unul dintre cei doi camarazi ai săi își trase la rândul său sabia declarând : Faptele mele sunt mai puțin strălucite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
atace. Dar fără ordinul comandantului, nu puteau face acest lucru. Văzând că armata inamică nu răspunde la provocare, comandantul armatei statului Qi a dat ordin să se bată pentru a treia oară toba. Crezând că armata statului Lu era speriată, oștenii statului Qi au pornit atacul. În acest moment, Cao Gui i-a spus regelui statului Lu: "Acum este timpul să contraatacăm!" Apoi, armata statului Lu a început să bată toba și s-a năpustit ca un leu asupra inamicilor. Surprinsă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de refacere a puterii economice și militare. Sun Wu i-a propus suveranului să împartă propria armată în trei mari divizii care să hărțuiască pe rând forțele inamice. Propunerea lui a fost acceptată. Din timp în timp, statul Wu trimitea oștenii să atace punctele de graniță ale statului Chu. Acesta din urmă trimitea prompt, fără nici o excepție, oaste puternică la graniță. Dar în acel moment, armata din Wu se retrăgea. Odată ce grosul armatei din Chu revenea la bază, o altă divizie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a comasat în trecătoarea Jingxing a Munților Taihang, pentru a purta o bătălie decisivă cu armata inamică. Trecătoarea Jingxing era ușor de apărat și greu de atacat datorită poziției sale geografice. Armata statului Zhao era superioară numeric și odihnită, în timp ce oștenii lui Han Xin se găseau într-o situație defavorabilă. Sfetnicul armatei statului Zhao, Li Zuoche, i-a propus comandantului șef, Chen Yu, să atace din față armata inamică cu grosul armatei și să trimită o parte din ostași în spatele armatei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ascuns pe cele două flancuri. Han Xin a poruncit apoi armatei să se îndrepte spre inamic și la revărsatul zorilor a ajuns în aproprierea trecătorii Jingxing. Chen Yu a ordonat ca întreaga oaste să iasă din tabără și să întâmpine oștenii lui Han. Bătălia a durat o jumătate de zi, dar armata statului Zhao a fost învinsă. Cum a reușit Han Xin să câștige? Tabăra armatei Zhao era păzită de un număr mic de ostași. Cei 2.000 de oșteni ai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
întâmpine oștenii lui Han. Bătălia a durat o jumătate de zi, dar armata statului Zhao a fost învinsă. Cum a reușit Han Xin să câștige? Tabăra armatei Zhao era păzită de un număr mic de ostași. Cei 2.000 de oșteni ai lui Han Xin s-au năpustit în ea, au înfipt în toate colțurile drapelele armatei lor și au bătut tobele victoriei. În lupta crâncenă, ostașii statului Zhao observând că în tabăra lor erau numai drapelele militare și ostașii armatei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Quan au decis să lupte împreună împotriva lui. Armata condusă de Cao Cao cu un efectiv de 200.000 de ostași a ajuns în apropierea localității Xiakou, iar forțele aliate ale lui Liu și Sun alcătuite din 50.000 de oșteni au venit din sud și s-au întâlnit cu armata inamică la Chibi (astăzi Munții Chiji din vestul localității Wuchang, provincia Hubei). Ostașii lui Cao Cao, fiind din nordul țării, nu erau obișnuiți cu bătăliile duse pe apă. După primele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Qianqin ajungeau deja la Luojian, în imediata apropiere a capitalei statului Jin de Est. Comandanții armatei acestui stat, Xie Shi și Xie Xuan, au lansat, cu 5.000 de cavaleri, un atac prin surprindere asupra inamicului, obținând o victorie strălucită. Oștenii conduși de ei au avansat spre râul Feishui și s-au instalat pe malul de est al acestuia. Aflând că avangarda a pierdut prima bătălie, Fu Jian a venit personal în linia întâi a frontului, urcându-se în turnul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe lindic, ții respirația, pac! și cade pe spate. Uită-te, boule, prin cătare, când ochești și trage, trage, bă, a căzut de bătrână prostănacule... Acum, gata, la masă, în careu adunarea, masca pe muian! Poftă bună! Respiră și înghite, oștean! Pâine neagră, uscată, secară necernută, nedospită, mestecată ca o gumă cu aromă de cartofi înăcriți, deasupra câteva așchii de margarină râncedă, înghețată, ce nu se lasă întinsă și o jumătate de lingură cu gem de caise. În stomac cârtițele făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mă pierde. Niciodată, în Anglia, un rege bun și înțelept n-a fost detronat de armate mari, iar toți regii lor răi au sucombat sub inamici care n-au intrat în război cu trupe mai numeroase de patru mii de oșteni. Să nu fii, deci, rău cu cei răi, fii virtuos și întrepid, vei face poporul virtuos ca tine, vecinii vor dori să te imite, iar cei răi vor tremura. CAPITOLUL XVI [Despre dărnicie și economie] Doi sculptori celebri, Fidias și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]